Înapoi la pagina SHAMATI (am auzit) – (link)
Sukot, ziua a 4-a, 30 septembrie 1942
Este cunoscut faptul că plecarea Mochin şi încetarea Zivugului se referă doar la adăugările aduse lui Mochin, în timp ce nucleul nivelului din ZON este Vav şi un Nekuda (punct).
Aceasta înseamnă că, în esenţa sa, Malhut nu are mai mult de un punct, un punct negru care nu are deloc alb în el. Şi atunci când omul acceptă acel punct ca fiind nucleul, şi nu ca pe ceva inutil de care vrea să fie scăpat, mai mult chiar, îl acceptă ca pe o podoabă, acel punct este numit „o locuinţă frumoasă în inima omului“. Acest lucru se datorează faptului că nu condamnă această servitute, ci o face esenţială pentru el.
Aceasta se numeşte „ridicarea Divinităţii din praf“. Iar când omul menţine baza ca fiind esenţială, el nu mai poate cădea de pe nivelul lui, pentru că nu poate exista îndepărtare de esenţă. Iar atunci când omul consimte să muncească sub forma unui punct negru, chiar dacă este cel mai negru din întreaga lume, Sfânta Divinitate spune că „nu este niciun loc în care să mă pot ascunde de tine“. De aceea, „eu sunt legat de El într-un nod“ „şi nu va fi niciodată desfăcut“. Din această cauză Dvekut (contopirea) omului nu încetează. Şi dacă îi vine de Sus o oarecare iluminare, numită „adăugare“, el o acceptă în modul „de neevitat şi fără intenţie“, din moment ce vine de la Emanator, fără trezirea celui de jos.
Acesta este înţelesul versetului: „sunt negru, dar frumos şi dacă puteţi accepta faptul că sunt negru, veţi vedea frumuseţea mea“. În acest sens se spune: „Cine este prost, să vină încoace.“ Când îşi părăseşte toate preocupările lui şi vrea să lucreze doar în beneficiul Creatorului, ca atunci când „eram ca un dobitoc înaintea Ta“, el este recompensat şi vede perfecţiunea finală. Aceasta înseamnă „cel fără inimă, i-a zis ea lui“. Adică, din moment ce el era fără inimă, trebuie să fi fost fără minte; altfel nu s-ar fi putut apropia.
Dar uneori întâlnim starea „Divinitate în exil“, atunci când punctul coboară la BYA separată. Atunci este numită „ca un trandafir printre spini“, pentru că are forma spinilor şi scaieţilor. În această stare ea nu poate fi acceptată, deoarece acolo se exercită dominaţia Klipot.
Iar aceasta se datorează acţiunilor omului, deoarece acţiunile de jos ale omului afectează rădăcina sufletului său de Sus, din Sfânta Divinitate. Aceasta înseamnă că dacă o persoană de jos se află în robia dorinţei de a primi, ea face ca Sus Klipa să domnească peste Kduşa.
De aceea există Tikun Hatzot (corectarea de la miezul nopţii), atunci când ne rugăm pentru ridicarea Divinităţii din praf, ceea ce înseamnă să o ridicăm pentru a fi importantă, pentru că Sus şi jos sunt calcule privind importanţa. Apoi este considerat un punct negru.
În Tikun Hatzot el învinge şi spune că vrea să respecte ceea ce a fost spus despre „Libni şi Şimei“. Libni înseamnă lavan (alb), şi nu negru, iar Şimei înseamnă şmi’a (auz), adică raţional, ceea ce înseamnă că asumarea poverii Împărăţiei Cerului este o problemă rezonabilă şi acceptabilă pentru el. Tikun Hatzot este un Tikun Mehiţa (separare), însemnând corectarea separării Kduşa de Klipa, atunci când senzaţia neplăcută din interiorul dorinţei de a primi este corectată şi conectată la dorinţa de a dărui.
Cuvântul golah (exil) conţine aceleaşi literele ca ge’ulah (izbăvire), singura diferenţă fiind litera Alef. Aceasta înseamnă că trebuie să extindem Aluf (Campion) al lumii în Golah şi imediat vom simţi Ge’ulah. De aceea este scris că „cel care poate păzi ceea ce este vătămător trebuie să-l compenseze pe cel vătămat cu ce are el mai bun“. Iar acesta este motivul pentru care este scris că „unde există judecată jos, nu mai există judecată Sus“.
Înapoi la pagina SHAMATI (am auzit) – (link)