Înapoi la pagina SHAMATI (am auzit) – (link)
Am auzit de Purim, 1947
Diferenţa dintre prima şi ultima scrisoare se află numai în copia scrierii, adică în conţinutul copiei care a ieşit din casa Regelui. Iar autorii Regelui au detaliat conţinutul, astfel încât să devină inteligibil pentru toată lumea.
Conţinutul a fost următorul: „ei ar trebui să fie pregătiţi pentru acea zi“. Autorii au interpretat că acest lucru se aplică naţiunilor lumii, a căror destin este să facă dreptate evreilor.
Această forţă l-a determinat pe Haman să se întrebe: „Pe cine altcineva ar vrea regele să onoreze, în afară de mine?“ Prin urmare, în ultimile scrisori el a scris, în mod special, direct Regelui că „evreii trebuie să fie pregătiţi“. Pe de altă parte, în primele scrisori el nu a specificat că este vorba de evrei. Acesta este motivul pentru care au avut puterea de a se plânge.
Explicaţia constă în faptul că această forţă a fost dată pentru ca omul să nu trebuiască să justifice dorinţa de a primi Lumina şi să extindă Lumina Superioară în jos, întrucât întreaga muncă este doar în dăruire. Ca atare, el nu poate să extragă ceva de jos. Oferindu-i putere lui Haman, el vrea tocmai Luminile cele mai mari, aşa cum îi spune şi numele: Haman agagitul, din cuvântul gag (acoperiş), adică nivelul Gar.
Înapoi la pagina SHAMATI (am auzit) – (link)