190. Fiecare acţiune lasă o urmă

Înapoi la pagina SHAMATI (am auzit) – (link)

Am auzit în timpul unei mese din prima zi de Paşte, 15 aprilie 1949

       El a întrebat dacă eliberarea ţării noastre de opresori are influenţă asupra nostră. Noi am fost răsplătiţi cu eliberarea de sub povara naţiunilor şi am devenit la fel ca toate naţiunile în care omul nu este sclavul altuia. Această libertate a acţionat asupra noastră, astfel încât să avem o percepţie a servirii Creatorului, iar el a spus că nu ar trebui să considerăm că nu ne afectează şi că nu apare nicio schimbare în această sclavie, comparativ cu libertatea.

       Acesta ar fi un lucru imposibil, din moment ce Creatorul nu acţionează în van. Dimpotrivă, tot ce face El ne afectează fie în bine, fie în rău. Înseamnă că din fiecare acţiune pe care El o efectuează se extinde către noi o putere suplimentară, pozitivă sau negativă, adică Lumină sau întuneric. Prin această acţiune putem, de asemenea, să începem să ne ridicăm, deoarece nu există întotdeauna permisiune şi putere în spiritualitate şi suntem obligaţi să continuăm în conformitate cu această forţă.

       Prin urmare, omul nu poate spune că libertatea pe care a obţinut-o nu a determinat nicio schimbare în el. Iar dacă nu simţim nicio schimbare în bine, atunci trebuie să spunem că aceasta este o schimbare în rău, chiar dacă nu o percepem.

       El a explicat aceasta după ce a trecut sărbătoarea, după  Havdala binecuvântarea de la sfârşitul sărbătorii); este similar cu masa de Șabat   sau de sărbătoare, unde plăcerile material trezesc plăcerile spirituale pe calea rădăcinii şi ramurii. Este un fel de „lumea viitoare“. Iar degustarea lumii următoare necesită, cu siguranţă, mari pregătiri în timpul celor şase zile lucrătoare.

       Percepţia omului depinde de măsura pregătirii lui. Dacă nu există o pregătire adecvată pentru extinderea gustului spiritual al Șabat  ului, se întâmplă invers: el creşte mai mult pe seama plăcerilor corporale. Este astfel deoarece, după o masă obişnuită, omul este atras doar către somn, şi nimic mai mult, pentru că după mâncare vine somnul. Astfel, mâncarea l-a tras în jos.

       Pentru a se ajunge la spiritualitate prin plăceri materiale sunt necesare eforturi deosebite, din moment ce aceasta a fost voinţa Regelui. Deşi ele sunt în opoziţie, pentru că spiritualitatea este poziţionată sub linia dăruirii, iar corporalitatea sub cea a primirii şi pentru că aceasta a fost voinţa Regelui, spiritualitatea este atrasă de plăcerile materiale, plasate sub ale Sale Mițvot, care sunt bucuria Șabat-ului şi a sărbătorii.

       De asemenea, ar trebui să vedem că deşi ne-a fost dăruită această libertate, avem nevoie de o mare pregătire şi de intenţie pentru a extinde libertatea spirituală, numită „libertatea faţă de îngerul morţii“. Apoi, vom fi recompensaţi cu „Tot pământul este plin de mărirea Lui!“, numit Mochin de AVI. Aceasta înseamnă că nu vom mai vedea un timp sau un loc în care Creatorul să nu se fi îmbrăcat, ca să nu putem spune că „El nu poate fi îmbrăcat“ în acel timp sau în acel loc, ci că „tot pământ este plin de slava Lui“. Dar, înainte de aceasta, există o diferenţă „între Lumină şi întuneric şi între Israel şi celelalte naţiuni“, pentru că acolo unde lumina străluceşte Creatorul este prezent, iar unde este înturneric El lipseşte.

       De asemenea, în Israel există un loc în care „Lumina Divină a lui Israel“ să poată fi prezentă. Acest lucru nu este posibil în naţiunile lumii, deoarece Creatorul nu se îmbracă în ele şi există separare „între ziua a şaptea şi cele şase zile lucrătoare“. Totuşi, când ni se acordă Mochin de AVI suntem răsplătiţi cu „tot pământ este plin de slava Lui“. În acel moment nu există nicio diferenţă între perioade, iar Lumina Lui este prezentă în toate locurile şi în toate timpurile.

       Aceasta este semnificaţia Paştelui, când Israel au dobândit libertatea, adică Mochin de AVI, ceea ce înseamnă că „tot pământ este plin de slava Lui“. Este firesc să nu existe niciun loc pentru înclinaţia rea deoarece, prin acţiunile sale, el nu se distanţează de munca pentru Creator. Dimpotrivă, vedem că omul a fost adus mai aproape de munca Lui, chiar dacă această apropiere s-a realizat printr-o trezire de Sus.

       De aceea ei au spus că Sfânta Divinitate (35) a afirmat: „Am văzut un strop al unui trandafir roşu.“ Aceasta înseamnă că el a văzut un loc care are nevoie de corectare, întrucât în acel loc El nu poate străluci. Prin urmare, ei au trebuit să socotească cele şapte săptămâni ale numărării Omer pentru a corecta aceste locuri, astfel încât noi să vedem că „Tot pământul este plin de mărirea Lui!“

       Aceasta este asemenea unui rege care are un turn plin cu bunătăţi, dar niciun oaspete. Prin urmare, El a creat oamenii, pentru ca ei să vină şi să primească abundenţa Lui. Cu toate acestea, noi nu vedem turnul plin cu lucruri bune. Dimpotrivă, ceea ce vedem este că întreaga lume este plină de suferinţă. Explicaţia este faptul că „vinul regal era din abundenţă“, dar din perspectiva lui Malhut  nu există nicio nevoie de vin sau de plăceri compaRavle cu vinul.

       Mai degrabă, deficienţa există doar din partea Kelim (vase), prin faptul că nu avem vase potrivite pentru a primi abundenţa, abundenţă pe care o putem primi doar în vasele de dăruire. Măsura măreţiei abundenţei este în concordanţă cu valoarea mărimii pe care o au Kelim. Prin urmare, toate schimbările se produc numai în vase, nu şi în Lumini. Aceasta este ceea ce ne spune textul: „vase de aur – vase care diferă unele faţă de altele – şi vinul regal din abundenţă“, aşa cum a fost în Gândul Creaţiei, să încânte creaturile Sale, cu toată generozitatea Lui.

_______________

(35) Șhina (n.t.).

Înapoi la pagina SHAMATI (am auzit) – (link)

error: Content is protected !!