Înapoi la pagina SHAMATI (am auzit) – (link)
Am auzit în 14 sivan, iunie 1938
Este greu de descris timpul coborârii, când toată munca şi efortul, de la început şi până la momentul coborârii, sunt pierdute. Celui care nu a simţit niciodată gustul servituţii faţă de Creator i se pare ca fiind ceva în afara lui, care se întâmplă celor ce se află la un nivel înalt, nu însă şi oamenilor obişnuiţi, care nu au nicio legătură cu servirea Creatorului, ci tânjesc să umple dorinţa materială de a primi, prezentă în curgerea lumii şi care învăluie întreaga lume.
Cu toate acestea, trebuie să înţelegem de ce au ajuns oamenii la o astfel de stare. În fond, nu există nicio schimbare în Creatorul cerului şi al pământului, chiar dacă omul este sau nu de acord; El se comportă în forma Binelui care face bine. Aşadar, care este consecinţa acestei stări?
Ar trebui să afirmăm că acest lucru se face în scopul de a anunţa măreţia Lui. Omul nu trebuie să acţioneze ca şi cum nu ar dori această măreţie. Dimpotrivă, ar trebui să se comporte cu teamă faţă de ea şi să cunoască atât valoarea, cât şi distanţa dintre el şi Creator. Este greu de înţeles cu o minte superficială acest lucru sau posibilitatea conectării Creatorului cu creaţia.
În timpul căderii omul simte că este imposibil să aibă legătură sau să aparţină Creatorului prin Dvekut (contopire). Acest lucru se datorează faptului că simte că servitutea este un lucru strain pentru întreaga lume. Într-adevăr, aşa este, dar „în locul unde veţi găsi măreţia Lui, acolo veţi găsi şi smerenia Lui“. Aceasta înseamnă că este vorba despre ceva mai presus de natură, prin care Creatorul a oferit creaturilor permisiunea de a fi conectate şi de a adera la El.
De aceea, atunci când omul se întoarece la legătura cu Creatorul ar trebui să îşi amintească în mod constant momentele sale de cădere, astfel încât să cunoască şi să aprecieze perioada de Dvekut. Astfel, el va şti că acum a primit salvarea pe o cale mai presus de cea naturală.
Înapoi la pagina SHAMATI (am auzit) – (link)