203. Mândria unui om îl coboară

Înapoi la pagina SHAMATI (am auzit) – (link)

Am auzit în a doua zi de Sukot, 12 octombrie 1938

       „Mândria unui om îl coboară“. Este cunoscut faptul că omul a fost creat în micime totală. Cu toate acestea, dacă el îşi cunoaşte locul, atunci nu suferă că se află la un nivel redus, pentru că acolo este locul lui. Picioarele, de exemplu, nu sunt înjosite pentru că merg prin mizerie tot timpul şi trebuie să care întreaga greutate a corpului, în timp ce capul este întotdeauna sus. Acest lucru se datorează faptului că ele îşi cunosc locul şi, prin urmare, nu sunt umilite şi nu suferă pentru că se află la nivelul de jos.

       Cu toate acestea, dacă ele ar fi dorit să fie sus, dar ar fi fost forţate să fie jos, atunci ar fi simţit suferinţa. Acesta este înţelesul versetului: „Mândria unui om îl coboară“. Dacă el ar fi vrut să rămână în micimea lui, aceasta nu ar fi fost resimţită şi nici nu ar fi suferit, aşa după cum este scris că „omul se naşte asemenea mânzului unui măgar sălbatic“. Dar când vrea să fie mândru, el simte micimea, şi atunci suferă.

       Suferinţa şi micimea merg mână în mână. Dacă omul nu simte nicio suferinţă, se consideră că nu are sentimentul de micime. Acest lucru este pe măsura mândriei lui sau a faptului că el vrea să aibă, dar nu are. Atunci simte starea de micime, iar aceasta devine mai târziu un vas pentru mândrie, aşa după cum este scris: „Domnul împărăţeşte; El este îmbrăcat în mândrie.“

       Dacă aderi la Creator, ai o îmbrăcăminte de mândrie, aşa după cum este scris: „Mândria şi slava sunt ale Creatorului.“ Cei care aderă la Creator au o mare mândrie. Şi în măsura în care simte micimea, în măsura în care suferă, omul este răsplătit cu  îmbrăcămintea Creatorului.

Înapoi la pagina SHAMATI (am auzit) – (link)

error: Content is protected !!