204. Scopul muncii

Înapoi la pagina SHAMATI (am auzit) – (link)

Am auzit în anul 1938

       În timpul perioadei de pregătire, întreaga muncă este în negare, adică în „nu“, după cum este scris: „vor pribegi în pământ străin“. Cu toate acestea, în ceea ce priveşte limba, care se consideră a fi „în mine“, omului trebuie ca mai întâi să îi fie acordat discernământul iubirii. Astfel, în timpul pregătirii există doar munca sub aspectul interdicţiei, şi anume: „să nu ai”(42), şi ca urmare a multitudinii negaţiilor ajungem la calitatea Dumnezeu(43) al Hesed (milei). Dar înainte de asta, sunt mulţi de „nu“, care înseamnă alt Dumnezeu. Acest lucru se datorează faptului că de la Lo Lișma omul ajunge la Lișma.

       Chiar dacă Sitra Ahra oferă sprijin, atunci când lucrăm pentru a extinde Kduşa (Sfinţenie), iar ea îşi retrage sprijinul, vom cădea de la nivelul nostru şi Sitra Ahra ne va lua toată abundenţa pe care  am extins-o. Astfel, Sitra Ahra are puterea de a domina omul, aşa încât el este obligat să îndeplinească dorinţa ei. Iar omul nu are altă alternativă decât să se ridice la un nivel superior.

       Chiar dacă Sitra Ahra oferă sprijin, atunci când lucrăm pentru a extinde Kduşa (Sfinţenie), iar ea îşi retrage sprijinul, vom cădea de la nivelul nostru şi Sitra Ahra ne va lua toată abundenţa pe care am extins-o. Astfel, Sitra Ahra are puterea de a domina omul, aşa încât el este obligat să îndeplinească dorinţa ei. Iar omul nu are altă alternativă decât să se ridice la un nivel superior.

       Apoi, secvenţa de mai sus se reia, cu cele patruzeci şi nouă de porţi de impuritate. Aceasta înseamnă că omul merge pe treapta Kduşa (Sfinţenie) până la cea de-a patruzeci şi noua poartă. Dar acolo ea deţine controlul şi ia toată vitalitatea şi abundenţa, până când omul cade de fiecare dată într-o poartă mai mare de impuritate, pentru că „Dumnezeu a făcut şi pe una şi pe cealaltă“.

       Iar când ajunge la cea de-a patruzeci şi noua poartă, omul nu se mai poate ridica, dacă nu vine Creatorul şi îl răscumpără. Şi apoi: „Averea, pe care a înghiţit-o, acum o varsă; Dumnezeu i-o dă afară din pântece.“ Aceasta înseamnă că acum omul ia toată vitalitatea şi bogăţia pe care Klipa (coaja) le-a luat de la toate cele patruzeci şi nouă de porţi de Kduşa. Asta înseamnă „jefuirea mării“.

       Cu toate acestea, este imposibil să fim răscumpăraţi înainte de a simţi exilul. Şi când omul ajunge la cea de-a patruzeci şi noua poartă, el simte exilul, iar Creatorul răscumpără cea de-a cincizecea poartă. Singura diferenţă dintre Galut (exil) şi Ge’ula (răscumpărare) este Alef(44), care este Alufo Şel Olam (Campionul lumii). Prin urmare, dacă omul nu a experimentat exilul până la sfârşit, nivelul lui va fi incomplet.

_______________

(42) „Să nu ai alţi dumnezei afără de Mine“ (Exodul, 20,3).

(43) În limba ebraică cuvintele Dumnezeu (El) şi milă sunt scrise cu aceleşi litere, dar în ordine invesă.

(44) Litera Alef (n.t.).

Înapoi la pagina SHAMATI (am auzit) – (link)

error: Content is protected !!