Înapoi la pagina SHAMATI (am auzit) – (link)
Am auzit în 1 elul, 28 august 1938
Omul care stă acasă la el nu este ca cel care stă în faţa unui rege. Cu alte cuvinte, credinţa ar trebui să fie de aşa natură, încât el să simtă că stă în faţa regelui întreaga zi. Astfel, iubirea şi teama lui vor fi cu siguranţă complete. Însă atâta timp cât nu a atins o astfel de credinţă, el nu trebuie să se odihnească, „pentru că este viaţa noastră şi lungimea zilelor noastre“, iar el nu va dori să accepte nicio recompensă.
Lipsa de credinţă ar trebui înrădăcinată în mădularele sale, până când obiceiul devine a doua natură în aşa măsură, încât „atunci când îmi amintesc de El, El nu mă lasă să dorm“. Însă experienţele corporale „sting“ sentimentul lipsei de credinţă, pentru că orice plăcere anulează lipsa şi durerea.
Cu toate acestea, omul ar trebui să nu îşi dorească să fie consolat, ci să fie atent la orice lucru corporal pe care îl primeşte, pentru ca el să nu îi stingă dorinţa. Acest lucru este posibil numai dacă regretă că prin această plăcere scânteile şi puterile vaselor de Kduşa (Sfinţenie) lipsesc în el, adică lipsesc dorinţele pentru Kduşa (Sfinţenie). Şi prin această durere el poate Evita pierderea vaselor de Kduşa
Înapoi la pagina SHAMATI (am auzit) – (link)