Înapoi la pagina SHAMATI (am auzit) – (link)
Am auzit în 8 kislev, 28 noiembrie 1941
Există îmbrăţişarea „dreptei“ şi îmbrăţişarea „stângii“ şi ambele trebuie să fie eterne. Aceasta înseamnă că atunci când omul este în starea de „dreapta“, el trebuie să creadă că nu există starea de „stânga“ în lume. Pe de altă parte, atunci când este în „stânga“ ar trebui să creadă că nu există „dreapta“.
„Dreapta“ înseamnă Providenţa personală, iar „stânga“ înseamnă Conducerea prin recompensă şi pedeapsă. Şi chiar dacă raţiunea spune că în realitate dreapta şi stânga nu pot fi împreună, omul trebuie să lucreze deasupra raţiunii, ceea ce înseamnă că mintea nu îl va opri.
Cel mai important lucru este să fie deasupra raţiunii. Aceasta înseamnă că întreaga lui muncă este evaluată în funcţie de munca mai presus de raţiune. Deşi, ulterior, când ajunge la starea de „cunoaştere interioară“, aceasta nu înseamnă nimic pentru el, deoarece baza lui rămâne mai presus de raţiune, şi astfel primeşte în mod constant tărie de la rădăcina lui.
Iar dacă, atunci când se află în „interiorul raţiunii“, el vrea în mod specific să primească în raţiune, în acel moment Lumina dispare imediat. Iar dacă vrea să continue corectarea, atunci trebuie să înceapă munca mai presus de raţiune, pentru că aceasta este întreaga lui rădăcină. Apoi, el vine la raţiunea Kduşa (Sfinţenie).
Înapoi la pagina SHAMATI (am auzit) – (link)