Înapoi la pagina IGROT-SCRISORI – (link)
Anvers, 11 iunie 1962
Pentru prietenul meu,
Am primit ceea ce ai scris și, că în aceste rânduri, îți deschizi inima, ce lipsește și ce este abundent. Fie ca tu să reușești în noul loc. „Ridică-te și urcă” înseamnă că locul provoacă. Adică, uneori, o persoană se ridică din a sta, adică din „a sta și a nu face”, așa cum au spus înțelepții noștri, „S-a ridicat și nu a săvârșit o nelegiuire; Este ca și cum ar fi făcut o Mițva (faptă bună / corecție)”. De asemenea, uneori el se înalță în grad prin a se ridica și a face.
Rezultă că „ridică-te și urcă” se referă la ascensiunea lui prin a se ridica și a face. Acest lucru înseamnă că „a face” este mai important decât „a nu face”, după cum au spus înțelepții noștri: „Nu respingeți a nu face”, deoarece omul este pentru a iubi odihna și în „a face”, când trebuie să se ridice, are mai mult de muncă, deci este mai important.
În etică, „a nu face” este mai important, așa cum este explicat în sfântul Zohar. Dar în revelare, considerată ca externalitate a Torei, unde începem cu externalitatea și apoi, atunci când păstrăm externalitatea, începem să ne îndreptăm spre internalitate, ordinea lucrării este că „a face” este mai important.
Acest lucru se datorează faptului că, inițial, omul alege doar odihna. Prin urmare, când trebuie să se ridice și să nu stea prin „a sta și a nu face”, este mai dificil pentru el. Și toate locurile unde există mai multă muncă, sunt mai importante. Dar odată ce este obișnuit cu munca, el consideră doar profiturile.
„A nu face” indică plăcerea apărută prin Tora și Mițvot, și există problema că apare o mare răsplată și plăcere, care este interzis să se primească înainte de sfârșitul corecției, așa cum au spus înțelepții noștri: „Porcul este destinat întoarcerii la Tora”…
Și să ne întoarcem la problema noastră. Trebuie să știm că scopul principal al omului în această lume este acela de a fi răsplătit cu plăcerea și aroma dulce a Torei. Numai atunci când cineva simte dulceața Torei, poate vedea că este cel mai fericit om din lume.
Dar când se uită la restul oamenilor, asta îi evocă milă de modul în care își petrec viața în chin și nu simt niciodată vreo aromă în viața, care să merite să sufere chinurile pe care le suferă în lume în schimbul plăcerii pe care o primește pentru trudă.
Și chiar nu poate explica de ce este de acord să trăiască în astfel de condiții. Dar adevăratul motiv este că „Tu trăiești împotriva voinței tale” și de aceea vrea să trăiască și „Tot ce are un om, el va da pentru viata lui”. Și chiar dacă potrivit calculului va face este mai bine și să renunțe la viață, totuși, „Tu trăiești împotriva voinței tale”, nu-l lasă să creadă asta, pentru că mai degrabă omul vrea să existe.
Totuși, trebuie să înțelegem de ce Creatorul a făcut așa – vitalitatea omului va fi numai din cauza recunoașterii și nu datorită plăcerii. Într-adevăr, este doar pentru corectarea omului. Adică, pe de o parte, el vede că nu merită să trăiască pentru corporalitate, ceea ce înseamnă că plăcerea corporală nu îi va fi de ajuns pentru munca pe care trebuie să o plătească. Și din acest motiv, există loc pentru ca cineva să se întrebe și să-și pună toate ambițiile în Tora. Dacă este mulțumit în corporalitate, nu va ajunge niciodată la concluzia că este mai bine să treacă de la nevoile corporale la nevoile spirituale. Dacă nu ar fi vorba despre „Tu trăiești împotriva voinței tale”, fiecare persoană s-ar sinucide imediat, pentru a nu suferi chinuri. Se pare că „Tu trăiești împotriva voinței tale” îl ajută numai pentru a nu scăpa de chinuri.
Suferința curăță nelegiuirile. Adică suferința îl face să-și pună toate pasiunile numai în Tora și Mițva [porunca], prin care este răsplătit cu vitalitatea Torei. Spunem despre asta: „pentru asta sunt vieţile noastre, şi lungimea zilelor noastre”. Asta înseamnă că noi vrem vieți lungi nu pentru că „trăim împotriva voinței noastre”, ci pentru că „pentru asta sunt viețile noastre”, care înseamnă cu adevărat viață, și de aceea vrem să prelungim astfel de zile.
Și din moment ce ai făcut „ridică-te și urcă”, adică mergi într-un loc nou, „și nu ai nimic care să nu aibă loc” (Avot 4: 3), Trebuie să încerci să fi întotdeauna ca în „ Și urcă”, să nu fi inactiv, ci să crești și să te înalți și să fi răsplătit cu plăcerea strălucirii luminii Torei.
De la prietenul tău, Baruch Șalom HaLevi,
Fiul lui Baal HaSulam
Înapoi la pagina IGROT-SCRISORI – (link)