Scrisoarea nr.7

Înapoi la pagina IGROT-SCRISORI – (link)

24 Aprilie 1955

Salutări și tot binele prietenilor mei care stau de pază împotriva norilor și a umbrelor cu care se confruntă în prezent neamul și Domnul.

După marea ascundere care a coborât în acest timp peste lumea noastră, scânteia de Lumină a Domnului pe care ei au obținut-o de la Baal HaSulam, încă strălucește în inimile lor; ei știu cum să-și țină punctele din inimile lor și așteaptă mântuirea veșnică.

Aș vrea să adaug câteva cuvinte referitoare la motivul discuției care a avut loc în 23 aprilie. A fost pusă o întrebare mare „Care este motivul pentru care există toate lucrurile laice din lumea noastră, și anume munca și durerea, dacă Creatorul a vrut ca creaturile Sale să beneficieze de lucruri sfinte, pentru ca ele să simtă bucurie și plăcere din alipirea (Dvekut) cu Creatorul? Această laicitate pentru ce este?”

În opinia voastră, sfinţenia ar fi de ajuns pentru creaturi, atunci, de ce tot acest sistem de Klipot (coji)? Ce câștig și ce mulțumire și beneficiu sunt aduse Creatorului dacă noi credem că El însuși a creat toată această fabrică?

Voi ați spus și că, numai deasupra rațiunii putem accepta aceste chestiuni; și mintea mea crede că toate lucrurile spirituale pe care le primim deasupra rațiunii, ne fac să câștigăm după aceea îmbrăcămintea cunoașterii Creatorului până în organele noastre, prin îmbrăcare completă, după cum este scris „și Eu voi turna peste tine binecuvântarea nesfârșită”. Dar și prin studiu, putem să înțelegem gustul și gândirea conforme cu calea Torei.

Vedem în Zohar [Tazria (Când o femeie concepe) 36, paragraf 105], în articolul „Acesta este avantajul înțelepciunii asupra prostiei” și în „Scara”, unde este explicat, că deși sunt multe lucruri în lume, dacă nu este nimic care să se poată desfășura, nu există nicio percepție și nicio simțire a tuturor lucrurilor minunate care există în lumea noastră.

Asta înseamnă că nu avem Kelim (vasele) cu care să obținem nici cele mai simple lucruri în care să simțim gustul delicios, dulceața și plăcerea. Numai atunci când avem Kelim potrivite, numite „dorința de a primi umplerile bune” și când nu putem spune că am fi în stare să primim și să obținem aceste lucruri fără să avem foame de ele.

Să facem o alegorie, este știut că este plăcere în pasiune, adică ai plăcere când ești pasionat de ceva și ai plăcere când obții acel ceva. Măsura plăcerii în pasiune depinde de măsura durerii pe care o ai dacă nu obții acel ceva. Deci, dacă omul simte că dacă nu obține chestiunea respectivă va fi dezamăgit în viață, plăcerea se îmbracă în durata pasiunii și a tânjirii după lucrul respectiv.

Să luăm ceva mai simplu ca exemplu: când omul bea apă pentru a-și calma setea, apa umple măsura Kli (vasului), adică până la gradul suferinței lui de sete. Dar, dacă întrebăm un om, în timp ce bea apă, dacă este fericit că, suferind de sete a primit acum apă, el va răspunde cu certitudine „da”. Și totuși, dacă sfătuim un om: „dacă vrei să te bucuri de apă mănâncă mâncare sărată și abține-te să bei apă jumătate de zi, până vei fi îndeajuns de însetat ca să te bucuri de apă”, el îți va răspunde cu siguranță „nici vorbă”. La fel și dacă nu avem Kelim.

Referitor la Rabi Akiva, „toată viața m-am chinuit, când va veni la mine această chestiune astfel încât să o pot ține”…. (restul scrisorii lipsește)

Înapoi la pagina IGROT-SCRISORI – (link)

error: Content is protected !!