Înapoi la pagina SHAMATI (am auzit) – (link)
Am auzit de Vayera, octombrie 1942
Trebuie să înţelegem următoarele:
- Problema celor trei îngeri care au venit la Avraam în timpul circumciziei.
- Problema Creatorului care vine să-l viziteze şi ceea ce îi spune în timpul vizitei.
- Înţelepţii noştri au spus că vizitatorul ia a şaizecea parte a suferinţei.
- Separarea de Lot.
- Distrugerea Sodomei şi Gomorei.
- Cererea lui Avraam ca Sodoma să nu fie distrusă.
- Problema soţiei lui Lot, care s-a uitat înapoi şi a devenit un stâlp de sare.
- Problema referitoare la înşelarea oamenilor din Şehem de către Şimon şi Levi cu privire la circumcizie, atunci când au spus: „pentru că aceştia erau o ruşine asupra noastră“.
- Problema celor două separări care au venit de la Lot şi au fost şterse în zilele lui David şi Solomon, care sunt opuşi unul celuilalt.
Pentru a înţelege cele de mai sus, trebuie mai întâi să ştim să discernem Olam (lume), Şanna (an) şi Nefeş (suflet) în toate. Deci, şi în privinţa circumciziei, care este îndeplinirea legământului pielii, se aplică planurile Olam, Şanna şi Nefeş. (Există patru legăminte: ochi, limbă, inimă şi piele, iar pielea le include pe toate.)
Pielea, considerată a fi prepuţul, este Bhina Dalet (faza a patra), care ar trebui să fie mutat la locul său, adică în praf. Aceasta se consideră a fi Malhut la locul ei, cu alte cuvinte, coborârea Malhut până la starea de praf. Aceasta respect cuvintele „Aba (tată) dă partea albă“, prin coborârea Malhut din toate cele treizeci şi două de căi la locul său. Astfel, veţi vedea că Sfirot au fost albiţi de Aviut-ul Malhut corespunzător cu calitatea judecăţii care a existat în ei, deoarece spargerea a avut loc tocmai datorită acestui Malhut . După aceea, Ima (mamă) dă partea roşie atunci când primeşte Malhut , care este îndulcit în Bina, numit „pământ“, şi nu „praf“. Acest lucru se datorează faptului că facem două discernăminte în Malhut :
- pământ;
- praf.
Pământ este Malhut îndulcit în Bina, numit „Malhut care s-a ridicat la Bina“.
Praf este numit „Malhut în locul lui Malhut “, care este Midat ha Din (calitatea de a judeca).
Când Avraam a trebuit să-l procreeze pe Isaac, socotit a fi întregul Israel, el a trebuit să se purifice prin circumcizie, astfel încât Israelul să apară pur. Iar circumcizia este numită, în ceea ce priveşte Nefeş (suflet) al său, „tăiere împrejur“ şi se referă la îndepărtarea prepuţului şi aruncarea lui în praf.
Olam (lume), în circumcizie, se numeşte distrugerea Sodomei şi a Gomorei.
Integrarea sufletelor în lume (o lume înseamnă integrarea unui număr mare de suflete) se numeşte „Lot“, iar circumcizia în lume este numită „distrugerea Sodomei“. Vindecarea suferinţelor circumciziei se cheamă „salvarea lui Lot“. Lot vine de la cuvântul „pământ blestemat“, numit Bhina Dalet.
Trebuie să ştim că atunci când omul a fost recompensat cu Dvekut (contopire) cu Creatorul, când se află în echivalenţă de formă, iar singura lui dorinţă este de a dărui şi de a nu primi nimic pentru propriul beneficiu, el ajunge la o stare în care nu mai este loc pentru muncă. Este astfel, deoarece omul nu are nevoie de nimic pentru sine şi nici pentru Creator, căci vede că Lui nu-i lipseşte nimic. Prin urmare, omul rămâne nemişcat, fără muncă. Iar aceasta îi provoacă marea suferinţă a circumciziei, deoarece circumcizia îi dă ocazia de a munci, ea fiind înlăturarea dorinţei de primire pentru sine.
Prin eliminarea dorinţei de a primi, când aceasta nu îl mai controlează, rezultă că el nu mai are nimic de adăugat la munca sa. Însă există o corectare pentru asta: chiar şi după ce omul a fost recompensat cu circumcizia dorinţei de a primi, încă mai rămân scântei ale Bhina Dalet în el şi acestea, la rândul lor, aşteaptă să fie corectate. Ele sunt „îndulcite“ doar prin extinderea Luminilor Gadlut (măreţie), şi astfel omul are unde munci.
Din acest motiv Patriarhul Avraam suferă în urma circumciziei şi Creatorul vine să-l viziteze. Acesta este înţelesul faptului că îngerul Rafael îi vindecă suferinţa (şi nu putem spune acelaşi lucru despre cei patru îngeri, pentru că ordinea lor este următoarea: Mihael la dreapta, Gabriel la stânga, Uriel în faţă, iar în spate, unde se află Malhut , implicit în partea de vest, este Rafael. Acest lucru se datorează faptului că el vindecă Malhut după îndepărtarea prepuţului, şi astfel va fi mai mult loc pentru muncă).
Şi al doilea înger a venit să distrugă Sodoma. Înseamnă că atunci când îndepărtarea prepuţului este considerată Nefeş, aceasta se numeşte „circumcizie“, iar când este considerate Olam, este numită „distrugerea Sodomei“. În plus, aşa cum s-a spus, după îndepărtarea prepuţului rămâne durerea, iar noi trebuie să vindecăm acea suferinţă. În mod similar, în cazul distrugerii Sodomei, vindecarea este numită „salvarea lui Lot“, din cauza a două separări bune, pe cale de a se petrece.
Aparent, este dificil să înţelegem problema bunei separări. Dacă este separare, cum poate fi bună? De fapt, în urma îndepărtării prepuţului apare suferinţa, datorată faptului că omul nu mai are loc pentru muncă. Iar aceste separări – scânteile care rămân din Bhina Dalet – îi dau omului loc pentru muncă, prin dorinţa lui de a le corecta. Ele nu pot fi corectate anterior îndepărtării prepuţului pentru că, mai întâi, trebuie ridicate şi corectate cele 248 de scântei.
După aceea sunt corectate cele treizeci şi două de scântei numite „inimă de piatră“. Prin urmare, mai întâi trebuie îndepărtat
complet prepuţul. Din acest motiv este necesar secretul, ca omul să ştie dinainte că acestea trebuie să rămână sub formă de Reşimo. Şi asta înseamnă sod (secret): prin corectarea circumciziei, care este distrugerea yesod (fundaţie), adică distrugerea literei Yod (prima literă din yesod). Apoi sod este transformat în yesod.
Aceasta este semnificaţia îngerului Rafael care, ulterior, îl va salva pe Lot, datorită „separărilor bune“. Ele înseamnă Ruth şi Naomi şi sunt considerate a fi minte şi inimă. Ruth vine de la cuvântul re’uia (vrednic), atunci când nu se pronunţă litera Alef, iar Naomi vine de la cuvântul noam (plăcut), ceva care este plăcut inimii şi care a fost apoi îndulcit în David şi Solomon.
Totuşi, înainte de asta, îngerul a spus: „Nu privi în urma ta“, deoarece „Lot“ este Bhina Dalet, dar ea este încă legată de Avraam. Oricum, „în spatele tău“, dincolo de Bhina Dalet, există doar Bhina Dalet brută, fără îndulcire. Aceasta este semnificaţia marilor monştri marini, despre care înţelepţii noştri au spus că sunt Leviathan (balenă) şi soţia lui, care au omorât Nukva şi au sărat-o pentru cei drepţi din viitor. „Viitor“ înseamnă după toate corectările.
Aceasta este semnificaţia faptului că soţia lui Lot s-a uitat în urma ei, aşa după cum este scris: „Dar soţia lui s-a uitat în urmă, din spatele lui, şi a devenit un stâlp de sare.“ Cu toate acestea, mai întâi a trebuit să fie omorâtă, aceasta fiind distrugerea Sodomei. Dar Lot, care este considerat Leviathan (legătura dintre Bhina Dalet şi Avraam), trebuia să fie salvat.
Aceasta clarifică una dintre întrebările oamenilor: „Cum ar putea îngerul, care l-a vindecat pe Avraam, să-l salveze pe Lot? La urma urmei, există o regulă: Un înger nu îndeplineşte două misiuni.“ Pe de altă parte, aceasta este o singură misiune, din moment ce trebuie să rămână un Reşimo din Bhina Dalet. Dar aceasta trebuie să fie secret.
Înseamnă că înainte de a se circumcide, nu exista nevoia de a şti ceva despre aceasta. Dimpotrivă, ea a trebuit să fie omorâtă. Iar Creatorul a sărat-o pentru cei drepţi din viitor, când Sod a fost transformat în Yesod. Acesta este motivul cerţii dintre păstorii vitelor lui Avraam şi păstorii vitelor lui Lot. Mikneh (vite) înseamnă kinyanim (posesiuni) spirituale. Cearta s-a datorat faptului că vitele lui Avraam erau destinate creşterii părţii lui Avraam – credinţa. Adică, în acest mod, el a luat pentru sine forţe mai mari pentru a merge mai presus de raţiune, deoarece a văzut că doar pe această cale, a credinţei mai presus de raţiune, omului îi sunt acordate toate posesiunile.
Rezultă că motivul pentru care el a dorit posesiunile a fost faptul că posesiunile ar depune mărturie pentru calea numită „credinţă mai presus de raţiune“, care este o cale adevărată. Dovada acestui fapt este că atunci când i se dau posesiuni spirituale de Sus, el se străduieşte ca prin aceste posesiuni să meargă doar pe calea credinţei mai presus de raţiune. Şi nu vrea posesiuni spirituale pentru că ele reprezintă niveluri înalte şi dobândiri.
Cu alte cuvinte, el nu crede în Creator doar cu scopul de a obţine mari realizări prin credinţă. În schimb, el are nevoie de mari realizări pentru a şti că merge pe o cale adevărată. Astfel, cu tot Gadlut-ul, el doreşte înadins să meargă pe calea credinţei, deoarece pe această cale vede că realizează ceva.
Cu toate acestea, singura intenţie a păstorilor vitelor lui Lot era de a aduna mari posesiuni şi dobândiri. Aceasta se cheamă „mărirea discernământului lui Lot“. Lot este numit „pământul blestemat“, care este dorinţa omului de a primi, numită Bhina Dalet, fie în minte, fie în inimă. De aceea a spus Avraam: „separă-te, te rog, de mine“, ceea ce înseamnă ca Bhina Dalet să fie separată de el, de Bhina de Olam-Şanna-Nefeş.
Astfel trebuie înţeleasă îndepărtarea prepuţului. Îndepărtarea Bhina Dalet în Nefeş se numeşte „circumcizie“. În Bhina din Olam, îndepărtarea prepuţului este numită „distrugerea Sodomei“, iar în Bhina din Şanna este Hitkalelut (integrare) a unui număr mare de suflete, purtând numele de Şanna (an). Aceasta este Bhina (discernământ) lui Lot, de la cuvântul „blestemat“, numit „pământul blestemat“.
Prin urmare, atunci când Avraam i-a spus lui Lot „separă-te, te rog, de mine“, deşi Lot era totuşi fiul lui Haran, se referea la cea de-a doua restricţie, care se numeşte „un râu care curge din Eden pentru a uda grădina“. În plus, există discernământul „dincolo de Râu“, în afara râului, adică primul Ţimţum (restricţie) şi mai este şi diferenţa dintre primul Ţimţum şi cel de-al doilea Ţimţum. În primul Ţimţum, dinim (judecăţi) se află sub toate Sfirot de Kduşa (Sfinţenie), aşa cum au apărut la început, în ordinea suspendării lumilor. Însă în al doilea Ţimţum ele au urcat la nivelul Kduşa şi deja s-au agăţat de Kduşa. Prin urmare, în acest caz, ele sunt mai rele decât în primul Ţimţum şi nu se mai pot extinde.
„Pământul lui Canaan“ vine de la al doilea Ţimţum, unde judecăţile sunt foarte rele, deoarece sunt legate de Kduşa. De aceea este scris despre ele: „să nu păstrezi viu nimic din ceea ce respiră“. Dar Bhinat Lot, care este Bhina Dalet, trebuie să fie salvată. Prin urmare, cei trei îngeri au venit ca unul: unul pentru binecuvântarea seminţiei, considerată întregul Israel, care implică şi multiplicarea în Tora. Acesta este sensul dezvăluirii secretelor Torei, numite Banim (fii), de la cuvântul havana (înţelegere), iar toate acestea pot fi dobândite doar după corectarea numită circumcizie.
Aceasta este semnificaţia cuvintelor Creatorului: „Ar trebui să ascund de Avraam ceea ce fac?“ Avraam se temea de distrugerea Sodomei, ca nu cumva să piardă toate vasele de primire. De aceea el a spus: „Dar dacă sunt cincizeci de oameni drepţi în oraş?“ pentru că un Parţuf complet are cincizeci de niveluri. Apoi a întrebat: „Poate că sunt patruzeci şi cinci de drepţi?“, adică Aviut de Bhina Gimel, care este patruzeci plus Dalet de Hitlabşut (îmbrăcăminte), care este Vak, o jumătate de nivel sau cinci Sfirot etc. În cele din urmă, el a întrebat: „Dacă sunt zece drepţi?“, ceea ce înseamnă nivelul lui Malhut , doar zece. Atunci când Avraam a văzut că nici măcar nivelul Malhut nu ar putea să iasă de acolo, a fost de acord cu distrugerea Sodomei.
Se constată că, atunci când Creatorul a venit să-l viziteze, el sa rugat pentru Sodoma, aşa după cum este scris „pe măsura plânsului acesteia“, ceea ce înseamnă că ei toţi erau cufundaţi în dorinţa de a primi. „Cu toţii … iar dacă nu, eu voi şti.“ Înseamnă că noi vom şti dacă există discernăminte de dăruire în ei. Acesta este înţelesul conexiunii, adică El îi va lega de Kduşa (Sfinţenie). Când Avraam a văzut că nu va ieşi nimic bun din ei a fost de acord cu distrugerea Sodomei. Acesta este motivul pentru care, după separarea lui Lot de Avraam, este scris că „şi-a întins cortul până la Sodoma“, unde locuieşte dorinţa de a primi, în raport cu el însuşi. Iar asta se referă doar la pământul lui Israel.
Cu toate acestea, dincolo de Râu, care este primul Ţimţum, adică dominaţia lui Bhina Dalet, nu există loc pentru muncă, deoarece ea conduce şi domină propriul loc. Pe când în ţara lui Israel, considerată al doilea Ţimţum, este toată munca. Din acest motiv numele lui Avraam este Be Hey Bera’am (au fost creaţi cu Hey). Aceasta înseamnă că Yod care exista acolo a fost divizat în doi Heys: Hey de jos şi Hey de Sus, iar Avraam s-a format din Hitkalelut-ul lui Hey de jos cu Hey de Sus.
Acum putem înţelege problema înşelării oamenilor din Şehem de către Şimon şi Levi. Atunci când Şehem a dorito pe Dina, iar toată intenţia lui era în dorinţa de a primi, ei leau spus că trebuie să fie circumcişi, adică să-şi anuleze vasele de primire. Dar pentru că unicul lor scop era dorinţa de a primi, ei au fost ucişi de circumcizie; şi-au pierdut dorinţa de a primi prin circumcizie. Pentru ei, aceasta a fost considerată moarte.
Rezultă că ei s-au înşelat, pentru că toată intenţia lor a fost îndreptată către Dina, sora lui Şimon şi Levi. Ei au crezut că ar putea primi Dina în vasele de primire. Prin urmare, odată ce au fost circumcişi şi au dorit să o primească pe Dina, ei au putut să-şi folosească doar vasele de dăruire, pierzându-şi vasele de primire prin circumcizie. Însă pentru că le-a lipsit scânteia de dăruire, întrucât Şehem, fiul lui Hamor, ştie doar să primească, ei nu au putut să o primească pe Dina în vasele de dăruire, pentru că asta este împotriva rădăcinii lor. Rădăcina lor este doar Hamor (dorinţa de a primi), şi astfel ei au pierdut totul. De aceea se consideră că Şimon şi Levi le-au provocat moartea. De fapt, a fost vina lor, şi nu a lui Şimon şi Levi.
Acesta este sensul cuvintelor înţelepţilor noştri: „Dacă dai peste un păcătos, atrage-l spre seminar.“ Trebuie să înţelegem ce înseamnă „dacă dai peste“. Înseamnă că păcătosul, adică dorinţa de a primi, nu este întotdeauna de găsit, iar asta se datorează faptului că nu toată lumea consideră dorinţa de a primi „un păcătos“. Dar dacă există cineva care simte dorinţa de a primi ca pe un păcătos şi vrea să scape de ea, aşa după cum este scris: „Întotdeauna omul îşi va pune înclinaţia bună peste înclinaţia rea“, dacă domină înclinaţia rea, bine; dacă nu, el trebuie să studieze Tora. Dacă nici aşa nu reuşeşte, el trebuie să citească rugăciunea Şema. Dacă tot nu reuşeşte, „aminteşte-i de ziua morţii sale“ (Berachot, p. 5). În această situaţie el are trei sfaturi luate împreună, căci unul fără celelalte este incomplet.
Abia acum putem înţelege întrebarea cu care Gemarah se termină. Dacă primul sfat – „atrage-l spre seminar“ – nu ajută, atunci „citeşte rugăciunea Şema“ şi dacă nici asta nu ajută „aminteşte-i de ziua morţii sale“. Aşadar, dacă se îndoieşte de ajutorul lor, de ce mai are nevoie de primele două sfaturi? De ce nu acceptă imediat ultimul sfat, care înseamnă să-şi amintească de ziua morţii lui? El răspunde că aceasta nu înseamnă că unul dintre sfaturi nu este de ajutor, ci că are nevoie de toate cele trei sfaturi împreună.
Iar asta înseamnă:
- „Atrage-l spre seminar“, adică spre Tora.
- „Citeşte rugăciunea Şema“, însemnând Creatorul şi Dvekut (contopire) cu Creatorul.
- „Aminteşte-i de ziua morţii sale“, ceea ce înseamnă devotament. Acestea sunt considerate Israel, care este asemenea unui porumbel ce îşi întinde gâtul. Altfel spus, toate cele trei discernăminte sunt o singură unitate, numită: „Tora, Israel şi Creatorul sunt unul.“
Omul poate primi ajutor de la un Rav pentru discernământul Torei şi pentru citirea Şema, dar pentru discernământul Israel, care este circumcizie, care este devotament, omul trebuie să lucreze singur. Chiar dacă există ajutor de Sus pentru asta, aşa cum au spus înţelepţii noştri „şi ai făcut un legământ cu el“, însemnând că este ajutat de Creator, totuşi omul este acela care trebuie să înceapă. Asta înseamnă „aminteşte-i de ziua morţii sale“. Trebuie să ne amintim mereu şi să nu uităm niciodată, deoarece aceasta este esenţa muncii omului.
În ceea ce priveşte Reşimot datorate salvării lui Lot, pe acestea trebuie să le părăsim datorită celor două separaţii bune care înseamnă Haman şi Mordechai. Mordechai vrea doar să dăruiască; el nu are nevoie să extindă Luminile de Gadlut. Dar Haman, care vrea să înglobeze toate Luminile sub autoritatea sa, este cauza care trezeşte în om dorinţa de a atrage Luminile de Gadlut.
Cu toate acestea, după ce a extins aceste Lumini, este interzisă primirea lor în vasele lui Haman, numite „vasele de primire“, ci doar în vasele de dăruire. Acesta este înţelesul a ceea ce este scris: Regele i-a spus lui Haman „să faci asta pentru Mordechai, evreul“. Astfel, se consideră că Luminile lui Haman strălucesc în vasele lui Mordechai.
Înapoi la pagina SHAMATI (am auzit) – (link)