Autor: arhiprofesor

Înapoi la pagina SHAMATI (am auzit) – (link)

Am auzit

       Există două discernăminte:

1. coborârea în cascadă a lumilor, de Sus în jos ;
2. de jos în Sus.

       Primul discernământ: „ceea ce Dumnezeu a creat şi a făcut“. Cu alte cuvinte, Creatorul a pregătit pentru noi un loc în care să muncim. Al doilea discernământ: atunci când vom începe să ne implicăm şi să ne înveşmântăm de jos în sus. Totuşi, înainte să atingem finalizarea nivelului nu putem şti nimic sigur. Aceasta se numeşte „mai întâi învăţare, apoi înţelegere“. Cel mic, care abia începe să mănânce pâinea, nu are nici un fel de cunoaştere, în afară de cea a pâinii. Pe măsură ce creşte, el începe să înţeleagă că există un motiv pentru care pâinea are o anumită formă, un anume model, aşa cum apare în faţa ochilor noştri: albă, moale, gustoasă etc. Apoi, el înţelege forma pâinii scoasă din cuptor: pâinea este prea moale şi peste măsură de fierbinte pentru a o putea mânca. Aici lipseşte o acţiune: răcirea şi uscarea ei în timp, atunci când aerul face pâinea potrivită, dându-i formă celei care ajunge pe masă.

       Dar el continuă să cerceteze şi vede încă o formă – cea de dinainte de introducerea în cuptor. Deşi este o formă similară, există mari diferenţe. Astfel, căldura cuptorului face ca pâinea să fie mai mare, mai tare şi să aibă o crustă pe suprafaţa ei. Înainte era albă, acum are o culoare diferită. Iar când începe să examineze, vede că pâinea a căpătat forma şi greutatea ei, chiar înainte de a fi introdusă în cuptor.

       El continuă în acest fel, până ajunge la faza în care grâul este semănat. Înainte de asta, poate doar să primească pâine, adică să reducă la acelaşi numitor pâinea din întreaga lume. Ulterior, el deja ştie cum să adauge la aceasta.

       În mod similar, în spiritualitate omul mai întâi trebuie să primească de jos în sus, şi ceea ce poate este doar să primească, nu să adăuge. Iar apoi, în cea de-a doua stare el poate, de asemenea, să adauge.

Înapoi la pagina SHAMATI (am auzit) – (link)

Înapoi la pagina SHAMATI (am auzit) – (link)

Am auzit

       Ilie l-a întrebat: „Ce să fac pentru tine?“ Şi el a răspuns: „O parte dublă din spiritul tău.“ Ilie a replicat: „Tu ceri un lucru greu.“

       Problema constă în faptul că există cercetarea celor 248 şi mai există inima de piatră, care nu poate fi cercetată. Cu toate acestea, atunci când se examinează cele 248, chiar şi inima de piatră este examinată, deşi este interzis să ne atingem, propriuzis, de ea. Şi cine examinează aceste 248, el examinează, de asemenea, inima de piatră.

Înapoi la pagina SHAMATI (am auzit) – (link)

Înapoi la pagina SHAMATI (am auzit) – (link)

Am auzit în 3 av, 8 august 1948

       Diferenţa dintre material şi spiritual este aceea că în material forţa precede acţiunea, aşa după cum este scris: „Înainte ca să Mă cheme, le voi răspunde“, după rânduiala de la finalul corectării, unde nimic nu este făcut înainte ca ei să aibă tăria de a acţiona. În spiritualitate, în cazul în care nu este totul orânduit conform sfârşitului corectării, ci după ordinea cercetărilor, munca trebuie să înceapă înainte de dobândirea puterii, aşa după cum este scris: „care împliniţi poruncile lui şi care ascultaţi de glasul cuvântului Lui“.

Înapoi la pagina SHAMATI (am auzit) – (link)

Înapoi la pagina SHAMATI (am auzit) – (link)

Am auzit după Șabat, Paraşat Masa’ei, 7 august 1948, Tel Aviv

       Despre autorii cărţii Zohar spunem că vorbele lor sunt ca învăţăturile morale, însă nu ar trebui să facem asta. Desigur că ei ar fi putut să dezvăluie secretele prin alte mijloace. Totuşi, ei au vrut să „îmbrace secretele în haina moralei“, astfel încât cititorul să înţeleagă cu claritate că cea mai mare importanţă o are Cel care dăruieşte Tora, şi nu înţelepciunea din Tora, că esenţa Torei şi Mițvot sunt doar pentru a ne alipi de Dăruitorul Torei. Prin urmare, din moment ce înveşmântarea în morală este cea care ne aminteşte de aceasta, ei i-au pus acest veşmânt. De multe ori, ei au dat înţelepciunea înveşmântată, astfel încât să nu greşim şi să spunem că ea nu este nimic mai mult decât morală, că nicio înţelepciune nu este ascunsă aici, ci este doar o morală simplă. Acesta este motivul pentru care ei au scris folosind două veşminte, fiecare indicându-l pe celălalt.

Înapoi la pagina SHAMATI (am auzit) – (link)

Înapoi la pagina SHAMATI (am auzit) – (link)

De ce spunem Haza ⁽²⁸⁾ după finalizarea fiecărei serii

Am auzit în timpul unei mese de Şaharit de Șabat  , 2 av, Tel Aviv

       Hazak pe care îl spunem după finalizarea unei serii se referă la faptul că această finalizare ar trebui să ne dea puterea de a completa toate nivelurile. Aşa cum corpul are 248 de organe şi 365 de tendoane, la fel şi sufletul are 613 canale prin care se extinde abundenţa. Iar aceste canale sunt deschise prin Tora.

Atâta timp cât toate aceste canale nu sunt dechise, chiar dacă apare o deficienţă la nivel particular, acest nivel particular este inclus în întreg. Astfel, dacă un element lipseşte din întreg, acelaşi discernământ lipseşte şi la nivel individual, iar ei se întrupează gradual, conform ordinii nivelurilor. Când toate acestea vor fi finalizate, atunci va fi sfârşitul corectării. Până atunci, ei vor apărea şi se vor corecta unul câte unul.

       Acum putem înţelege ce au spus înţelepţii noştri: „Tora precede lumea“. Aceasta înseamnă că înainte ca limitarea să apară în lume, Tora era deja acolo. Cum ar putea să strălucească în interiorul lumii, care este mărginită? De fapt, Tora străluceşte pe calea „unul după altul“. Iar atunci când toate discernămintele sunt completate, omul trebuie să părăsească această lume, pentru că a recoltat toate discernămintele Torei. Prin urmare, fiecare sfârşit ar trebui să ne dea puterea de a continua să mergem mai departe. Cele cinci cărţi ale Torei corespund celor şapte Sfirot, care sunt în esenţă cinci, deoarece Yesod şi Malhut  nu aparţin esenţei, ci sunt doar incluse.

_______________

(28) Hazak înseamnă puternic şi este o binecuvântare rostită la terminarea fiecărei cărţi din cele Cinci Cărţi ale lui Moise (Pentateuh).

Înapoi la pagina SHAMATI (am auzit) – (link)

Înapoi la pagina SHAMATI (am auzit) – (link)

Am auzit în timpul unei mese de Şavuot

Referitor la dăruirea Torei pe muntele Sinai, aceasta nu înseamnă că Tora a fost dată atunci, iar acum nu. Dimpotrivă, dăruirea Torei este un lucru etern – Creatorul dăruieşte întotdeauna. Cu toate acestea, noi nu suntem capabili să primim. Dar acolo, pe muntele Sinai, noi am fost cei care am primit Tora. Iar singurul merit pe care atunci l-am avut a fost acela că am fost „un singur om într-o singură inimă“. Aceasta înseamnă că noi toţi am avut un singur gând – primirea Torei.

Însă din perspectiva Creatorului, El întotdeuna dăruieşte, aşa cum este scris în numele lui Ribash: „Omul trebuie să audă cele zece porunci de pe muntele Sinai în fiecare zi.“

       Tora este numită „poţiunea vieţii“ şi „poţiunea morţii“. Ar trebui să întrebăm: „Cum se poate ca două lucruri opuse să fie combinate într-unul singur?“ Tot ceea ce vedem cu ochii noştri reprezintă doar ceea ce simţim, iar realitatea în sine nu ne interesează. Astfel, când cineva studiază Tora, iar Tora îl îndepărtează de iubirea Creatorului, această Tora este, cu siguranţă, numită „poţiunea morţii“. Iar dacă Tora îl aduce mai aproape de Creator, ea este numită, în mod cert, „poţiunea vieţii“.

       Dar Tora însăşi, adică realitatea în sine, nu este luată în calcul. Dimpotrivă, senzaţiile determină realitatea percepută. Aceeaşi Tora, fără cei care primesc, este considerată Lumină fără Kli, unde nu avem nicio dobândire. Aceasta este considerată „esenţă fără materie“. Iar noi nu avem niciun fel de dobândire a esenţei, nici măcar a esenţei materiale, şi cu atât mai puţin a celei spirituale.

       Când omul munceşte pentru sine, acest lucru este considerat Lo Lișma (nu pentru Numele Ei), iar de la Lo Lișma ajunge la Lișma (pentru Numele Ei). Astfel, dacă omul nu a fost recompensat cu primirea Torei, el speră că o va primi în anul următor. Atunci când primeşte întreaga Lișma, nu mai are nimic de făcut în această lume.

       De aceea, în fiecare an există un timp al primirii Torei, deoarece timpul s-a împlinit pentru o trezire de jos, din moment ce atunci este trezirea timpului în care Lumina dăruirii Torei este revelată în cei de jos. Prin urmare, există mereu o trezire de Sus, aşa încât cei de jos să poată acţiona ca atunci, în acele timpuri. Astfel, dacă omul continuă pe calea pe care Lo Lișma îi va aduce Lișma, progresează corect şi speră ca, în cele din urmă, să fie recompensat cu primirea Torei Lișma. Dar dacă scopul nu este mereu în faţa ochilor săi, el se va mişca în partea opusă Torei, numită „Pomul vieţii“ care, din acest motiv, este considerate „poţiunea morţii“, pentru că se abate mereu de la linia vieţii.

       „Am muncit şi nu am găsit, nu crede.“ Trebuie să înţelegem ce înseamnă „am găsit“. Ce este de găsit? Găsim preocuparea de a descoperi favoarea în ochii Creatorului. „Nu am muncit şi am găsit, nu crede.“ Trebuie să înţelegem că, la urma urmei, el nu minte; aici nu este vorba despre omul însuşi, ca individ. Dimpotrivă, aceeaşi regulă este pentru toţi. Iar dacă cineva vede că este favorizat de Creator, de ce să nu creadă? Adevărul este că, uneori, omul obţine favoruri de la Creator, aşa cum se întâmplă în cazul rugăciunii. Aceasta se datorează puterii pe care o are rugăciunea, fiind considerate muncă. (De asemenea, vedem că în lumea materială unii oameni depun efort, iar alţii recurg la rugăciune, ceea ce le permite să aibă grijă de sine.)

       Dar în spiritualitate, deşi este recompensat cu faptul că devine favorizat, el va trebui să plătească mai târziu preţul întreg, care constă în cantitatea de efort pe care toată lumea o depune. În caz contrar, el va pierde Kli-ul. De aceea a spus: „Nu am muncit şi am găsit, nu crede“, pentru că va pierde totul. Altfel, el trebuie să restituie măsura completă a efortului.

Înapoi la pagina SHAMATI (am auzit) – (link)

Înapoi la pagina SHAMATI (am auzit) – (link)

Am auzit

       El a explicat de ce există obiceiul ca Matzot (pâine nedospită) să fie întotdeauna ascuns, pe o farfurie specială sau pe un alt obiect acoperit. Este scris că „oamenii au luat aluatul lor înainte ca acesta să dospească, covata pentru frământat fiind învelită cu haine şi purtată pe umerii lor“. Indiciul este „învelită cu haine“.

       Adevărul este că de Paşte, Kelim încă nu au fost corectate în mod corespunzător. Din acest motiv apare problema numărării ⁽²⁷⁾, pentru a corecta Kelim. Acesta este înţelesul spuselor ei: „Am văzut un strop al unui trandafir roşu.“ Înseamnă că în noaptea de Paşte a fost un miracol în sensul că, deşi ar fi putut exista o prindere, ea nu a avut loc, datorită acoperirii şi a faptului că nu ieşea nimic în afară. De aceea se spune „învelită cu haine“.

_______________

(27) Numărătoarea Omer, care se referă la numărarea zilelor dintre a doua zi de Paşte şi Şavuot  (n.t.).

Înapoi la pagina SHAMATI (am auzit) – (link)

Înapoi la pagina SHAMATI (am auzit) – (link)

Am auzit

       „După multă vreme împăratul Egiptului a murit; şi copiii lui Israel gemeau încă din pricina robiei şi scoteau strigăte deznădăjduite. Strigătele acestea, pe care li le smulgea robia, sau suit până la Dumnezeu. Dumnezeu a auzit gemetele lor.“ (Exodul, 2, 23, 24). Aceasta înseamnă că ei au suferit atât de mult, încât nu au mai putut îndura nimic în plus. Şi s-au rugat atât de mult, încât „strigătele lor s-a suit până la Dumnezeu“.

       Pe de altă parte, putem vedea că ei au zis: „Cum de nu … când şedeam lângă oalele noastre cu carne, când mâncam pâine de ne săturam.“ Şi, de asemenea, ei au spus: „Ne aducem aminte de peştii pe care-i mâncam în Egipt şi care nu ne costau nimic, de castraveţi, de pepeni, de praz, de ceapă şi de usturoi.“

       Adevărul este că ei au fost foarte ataşaţi de munca din Egipt. Acesta este sensul versetului: „Ci s-au amestecat cu neamurile şi au învăţat faptele lor.“ Prin urmare, dacă poporul Israel se află sub dominaţia unei alte naţiuni, acea naţiune îl controlează şi el nu se poate elibera de această influenţă străină. Astfel, ei au găsit suficientă aromă în această muncă şi nu doresc să fie eliberaţi din robie.

       Deci, ce a făcut Creatorul? „Împăratul Egiptului a murit“, ceea ce înseamnă că au pierdut starea de sclavie. În această situaţie ei nu au mai putut munci şi au înţeles că dacă nu există perfecţiune în Mochin, servitutea lor nu este completă. De aceea „copiii lui Israel gemeau încă din pricina robiei“. Aceasta înseamnă că munca nu le aducea nicio satisfacţie, adică nu le oferea vitalitate.

       Expresia: „împăratul Egiptului a murit“ se referă la faptul că toată dominaţia Egiptului, care a constat în asigurarea hranei şi a mijloacelor de trai, a dispărut. Acesta este motivul pentru care au avut loc pentru rugăciune, şi imediat au fost salvaţi. Mai târziu, când au intrat în deşert şi au ajuns la o stare de Katnut (micime), au tânjit după robia în care erau înainte de moartea împăratului Egiptului.

Înapoi la pagina SHAMATI (am auzit) – (link)

Înapoi la pagina SHAMATI (am auzit) – (link)

Am auzit în timpul unei mese de Şaharit (dimineaţa) de Paşte, 1948

       El a explicat de ce există obiceiul de a nu mânca în casa altuia din motive de Kashrut. Şi de ce acest obicei nu se păstreză pe toată durata anului. De asemenea, chiar dacă există cineva despre care se ştie că la el este complet Kosher, chiar mai strict decât în propria ta casă, şi în acest caz obiceiul este de a nu mânca. Aceasta se datorează faptului că interdicţia Hameţ (pâine dospită) se aplică la orice, deşi este imposibil să te păzeşti de toate. Însă Creatorul poate veghea asupra lui, astfel încât să nu încalce cu nimic interdicţia.

       De aceea este scris în legătură cu pâinea dospită că trebuie să fii precaut cu absolut orice. Omului i se porunceşte să fie precaut, iar el trebuie să încerce să evite să se atingă de „tot“ ceea ce este dospit.

       Cu toate acestea, el nu se poate păzi singur. Prin urmare, numai Creatorul îl poate păzi. Şi, cu siguranţă, această pază nu este aceeaşi pentru toată lumea. Unii sunt mai bine apăraţi de către Creator, iar alţii mai puţin, în funcţie de nevoia fiecăruia. Aceasta se datorează faptului că există oameni care ştiu că au nevoie de o grijă mai mare, aşa că atrag o atenţie mai mare, şi există oameni care simt că nu au nevoie de o asemenea supraveghere de Sus. Ca atare, astfel de lucruri nu pot fi spuse, ele depinzând de senzaţia fiecăruia: unii simt că au o lipsă şi de aceea au nevoie de o grijă mai mare.

Înapoi la pagina SHAMATI (am auzit) – (link)

Înapoi la pagina SHAMATI (am auzit) – (link)

Am auzit în 9 nisan, 18 aprilie 1948

       În Zohar: „Adunarea Israelului a spus: «Eu dorm în exilul în Egipt, acolo unde copiii mei au trăit sub o aspră sclavie»“ (Paraşat Amor, 95a). Mochin erau în stare de adormire, aşa după cum este explicat că versetul „este acolo“ înseamnă că Dumnezeul lor doarme.

       „Dar inima mea este trează pentru a-i păzi să nu piară în exil.“ Aceasta înseamnă că atunci când primesc Mochin de Achoraim sunt apăraţi de ele, deşi ele nu strălucesc în ea, iar ei încă sunt în exil. Totuşi, ea este considerată a fi trează, ceea ce înseamnă „nu dezvăluie de la inimă la gură“. Inima este Vak, deoarece aici este vorba despre Vak de Hohma. Aşadar, chiar şi în timpul Gadlut, nu există nici o altă Hohma, ci numai ceea ce a primit ea aici.

       „O voce! Iubitul meu bate la uşă.“ Aceasta este bătaia, Masah-ul (ecran) de Hirik (semn de punctuaţie) în ZA. „Mi-am adus aminte de legământul Meu“ – aceasta este circumcizia, care reprezintă Dinim (judecăţi) de Nukva, care au anulat Dinim de Dechura (masculin). Dinim sunt discernămintele care anulează Gar, iar aceasta este considerată „tăiere“.

       Există şi alte corectări numite „plată“. „Fă pentru Mine o deschizătură cât un vârf de ac şi Eu voi deschide pentru tine Porţile Superioare.“ O deschizătură minusculă înseamnă lumini slabe, pentru că Hohma străluceşte foarte slab fără Hasadim. Doar mai târziu, după ce este atras Hasadim, Hohma este inclusă în Hasadim, adică Vak – marile coloane. Iar înţelesul Porţilor Superioare are legătură cu Hasadim din perspectiva lui AVI, numite „aer pur“. Aceasta se datorează faptului că doar atunci când el are Hohma, dar atrage Hasadim, aceste Hasadim sunt numite „aer pur“, deoarece preferă Hasadim faţă de Hohma. Cu toate acestea, atunci când el are Hasadim fără Hohma este considerat Katnut. „Deschide pentru Mine“, acest ZA şi sora sa, Malhut , în formă de Hohma, pentru ca ea să poată extinde Hohma. „Căci uşa prin care intri la Mine se află în tine.“ Astfel, intra sub formă de Hasadim, pe care o am de la AVI, numit „aer pur“.

       „Vino şi vezi când Creatorul a ucis pe întâii născuţi ai Egiptului, coborând nivelurile de Sus în jos“, Egiptul este linia stângă. Cu toate acestea, ei sunt sub formă de Klipa, fără nicio includere a dreptei. Iar când Israel era în Egipt, el se afla sub stăpânirea lor şi, de asemenea, a trebuit să primească stânga. Iar plaga întâiului născut, adică revocarea dominaţiei Gar de stânga, înseamnă „a coborât nivelurile de Sus în jos. În acel moment, Israel a intrat în legământul semnului sfânt.“

       Circumcizia se referă la Dinim de Nukva, care este Masah de Hirik, ce anulează Dinim de Dechura. Acţionând astfel, ea anulează Gar de stânga, lăsând să strălucească doar Vak. Rezultă că, datorită lovirii de către Creator a primului lor născut, ei au avut puterea să respecte legământul, „ca sângele care a fost arătat pe uşă“.

       „Şi au fost două feluri de sânge: sângele Paştelui şi cel al circumciziei“. Sângele Paştelui este corectarea integrării liniei stângi; iar sângele circumciziei este corectarea Dinim de Nukva, care este Hirik. Iar sângele Paştelui …

Înapoi la pagina SHAMATI (am auzit) – (link)