Autor: arhiprofesor

înapoi la pagina CĂRŢI SEMION VINOKUR (link)

Ţine minte următoarele concepte cabaliste, deoarece vei avea nevoie de ele de aici încolo: „Cerul” înseamnă calitatea dăruirii. Când această calitate este dobândită, creatura devine plină             de Lumina Milei (Ohr Hasadim) – plăcerea de a fi similară Creatorului.

„Cerul” înseamnă scânteia Creatorului din tine, un mic grăunte de dăruire și iubire, lipsit de orice urmă de egoism, pe care îl descoperi înăuntrul tău. Tocmai această calitate a „cerului” este cea care-ţi insuflă senzația de neliniște, determinându-te să cauţi cu insistență ceva ce nu există în această lume.

„Pământul” înseamnă toate dorințele tale egoiste. Întreaga lume este construită pe ele.

Iar între cei doi poli opuși, „cerul și pământul”, se află sufletul tău. El se află într-o stare de nesiguranţă, ca şi când ar atârna de un fir. 

Sub influenţa acestor două forțe, în perioadele de urcare, sufletul se apropie de cer, de dăruire, de Creator, şi te simţi ca şi când ai zbura, pentru că eşti copleșit de fericire. În perioadele de cădere, sufletul se prăbuşeşte la pământ, dominat de dorinţele corporale, de egoism, iar tu ești absorbit de preocupările lumești, de calcule, de teama faţă de viitor și de o lipsă totală de credință.

Este ca atunci când ne menţinem echilibrul în timpul mersului, lăsându-ne greutatea ba pe un picior, ba pe celălalt: mai întâi pe dreptul, apoi pe stângul.

Procesul de corectare este la fel. Îţi vei găsi „calea de mijloc” folosindu-ți dorința egoistă înnăscută şi transformând-o într-una altruistă, pentru a urca scara spirituală către Creator și a dobândi în cele din urmă calitatea Sa de dăruire.

Se mai poate spune că această corectare constituie ea însăși înțelegerea faptului că există o calitate a dăruirii care trebuie dobândită și că trebuie să lucrezi cu egoismul tău, „pământul”, pentru a atinge aceast scop. Deși înainte nu aveai această înțelegere, acum începi să trăieşti și să te apropii de Infinit.

Întregul tău obiectiv este să scurtezi perioadele de cădere, să nu le dai voie să dureze luni, săptămâni sau chiar ore, ci doar o clipă.

Trebuie să dezvolţi „cerul” dinăuntrul tău în mod constant. Avem destul „pământ”. Fiind născuți egoiști, toată viața noastră este plină de „pământ”. Cu toate acestea, avem doar o mică scânteie a „cerului”, iar această scânteie trebuie aprinsă.

Gândește-te la viața ta „de până acum”, când vedeai lumea din jur prin prisma egoismului tău „sănătos”! În acea vreme, orice referire la lumea spirituală părea doar să te distragă de la năzuinţe reale și demne de luat în seamă.

„Eu aici muncesc”, ai fi spus, „construind o afacere, făcând o carieră, punând bazele unei familii, iar acești oameni mă plictisesc cu poveştile lor despre «ceruri»!” Asta înseamnă că în percepţia ta lumea spirituală abia dacă merită să fie luată în seamă.

Astăzi însă, când vocabularul tău s-a îmbogățit cu o nouă terminologie, cum ar fi: „pământ”, „cer”, „egoism”, „dăruire”, „viață”, „moarte” și „secretul Creației”, lumea spirituală a căpătat o nouă semnificație, devenind un scop dorit.  În ziua de azi, ea a devenit cu adevărat o lume, și nu doar un punct. Continui să-ţi urmezi cariera, să faci afaceri, să-ţi construieşti și să-ţi întreţii locuința, dar asta nu-ţi va afecta evoluţia pe calea spirituală. Vrei să trăiești în ambele lumi și înțelegi acum că acest lucru este posibil.

Cabaliștii diferă de ceilalți oameni tocmai prin capacitatea lor de a folosi calitatea altruistă a „cerului” pentru a corecta calitatea egoistă a „pământului”. În niciun caz ei nu încearcă să suprime sau să elimine egoismul.

Corectarea constă din şapte stări, numite „şapte zile”. Evident, fără nicio legătură cu zilele din calendarul nostru pământesc. Această corectare poate avea loc în câteva secunde sau poate dura un an, mai mulți ani, o viață sau mai multe vieți. Depinde numai de tine.

Este scris în Geneză: „Dumnezeu a zis: «Să se strângă la un loc apele care sunt dedesubtul cerului și să se arate uscatul!»”

De îndată ce conștiința ta se umple de Lumină, de gânduri ale Creatorului și ale Lumii Superioare, începi să simți că ai în tine calități complet opuse Luminii. Calitățile tale sunt egoiste, adică „pământești”, de unde şi expresia „să se arate uscatul”. Începi să te gândeşti la ce s-ar putea face pentru ca viaţa să apară, pentru ca primii muguri ai dăruirii să răsară. (În Cartea Geneza lucrurile acestea sunt prezentate ca apariție a organismelor vii și a celor inanimate.) Nu mai vrei  să-ţi duci existenţa ca până acum. Pur și simplu nu-ți mai poți permite. A apărut în inima ta un punct viu, un punct care este în contact direct cu Creatorul și care nu te va lăsa să stai liniştit.

„Inima” simbolizează toate dorințele egoiste ale acestei lumi, în timp ce „punctul din inimă” este germenele Creatorului. Acesta poate fi privit și ca un fir de viaţă pe care Creatorul îl coboară în lumea ta, de care să te poţi prinde pentru a te ridica la El.

Aşadar, cum începe viața spirituală pe Pământ? Sau, pentru a folosi limbajul Cabalei, cum îţi foloseşti dorințele tale egoiste (pământul) pentru a face să răsară în tine primii muguri ai dăruirii? Cum să te ridici deasupra egoismului tău, să te îndrepţi spre Creator?

Acest lucru se poate face cu ajutorul unei Lumini speciale pe care El ne-o trimite. Sunt două tipuri de Lumină care emană de la Creator: „Lumina Vieții” (Ohr Hohma) și „Lumina Milei” (Ohr Hasadim). Exact aşa sunt percepute de creatură.

Prin folosirea calităţii Luminii Milei, care se numește „apă”, dobândești capacitatea de a dărui. Ce înseamnă asta în viața ta corporală și cum ajungi la ea? Trebuie să te „cureți” prin citirea acelor cărți scrise de cei care au atins deja lumile spirituale, scrise pentru noi de la înălțimea lor. Astfel atragi Lumina Superioară ce este conţinută în aceste cărți.

În asta constă munca ta spirituală. Însuși procesul citirii este deja util, dar dacă atunci când citeşti eşti cuprins de dorința de a te schimba, de a fi ca Lumina, de a te curăța de egoism, Lumina te va influența într-o măsură mult mai mare. Exact această influență a Luminii este cea care separă scrierile cabaliștilor de orice alte texte din lumea noastră.

Când „viața apare pe pământ”, asta înseamnă că începi să simți în mod clar primii germeni fragili ai dorințelor spirituale. Aceste dorințe nu te-au cuprins încă în întregime. Mai curând starea ta este ca cea a unui prunc care nu a învățat încă să meargă, dar poate deja să dea din picioare. Ba poţi spune chiar că eşti precum primii boboci: incapabili să se miște, dar care ştiu să se îndrepte spre soare.

Când se face noapte te ofileşti, pentru că noaptea poate fi asemănată cu stările de cădere, care sunt inevitabile şi care înseamnă doar un singur lucru: că avansezi. (Într-adevăr, obstacolele sunt puse numai în calea celor care avansează. Obstacolele sunt necesare pentru a-ţi întări hotărârea de a duce o „luptă interioară” și de a ajunge la rugăciunea autentică: „Știu că dimineața va veni și cer puterea de a răbda, de a depăși toate căderile. Ştiu că acum mă curăţ de dorințele mele care se împotrivesc, cerând ca acest proces să fie oprit, făcând apel la rațiunea și  logica mea. Dar nu vreau să le ascult. În schimb, Te rog să-mi dai puterea de a suporta … „)

Și apoi vine negreşit dimineața – o stare de urcare, adică încrederea în faptul că ai știut că acționezi corect prin alegerea căii spirituale și, ca o floare, te deschizi către Lumină.

Să recapitulăm. „Pământul”, calitatea egoistă, este natura noastră. Știm deja că „aratul” trebuie să se facă cu grijă. Știm, de asemenea, că „apa” (Ohr Hasadim) este principalul nostru ajutor. Ea corectează egoismul, saturează pământul și facilitează condițiile pentru a se naște o nouă viață. „Viața” se referă la calitatea dăruirii; adică folosirea corectă a egoismului în beneficiul tău şi al altora.

Te poţi întreba: „Ce înseamnă «corectarea egoismului?»” Este vorba despre o stare în care te simți fericit să dăruieşti plăcere celor din jurul tău, și nu să-i foloseşti pe ei pentru propria ta plăcere. Această fericire nu poate fi simțită decât într-o asemenea stare, specifică lumii spirituale.

Ce vezi în lumea noastră? Ochii tăi observă tot felul de obiecte, plante și corpuri. Cum relaţionezi cu acestea? Le iubești dacă îți produc senzații plăcute și le urăşti dacă nu-ți provoacă niciun fel de plăcere. Cu alte cuvinte, atitudinea față de ele este exclusiv egoistă.

Ce se întâmplă atunci când corectezi egoismul sau chiar când începi parcurgerea procesului de corectare pas cu pas? Deodată, începi să observi lucruri pe care nu le-ai remarcat înainte. Prin această lume imaginară începi să vezi adevărata lume, care a existat întotdeauna în jurul tău, o lume plină de Lumină, iubire și dăruire reciprocă, lumea Creatorului, așa-numita „lume ce va să vină”.

Nu ai văzut-o niciodată pentru că erai plin de întuneric și ură. Îţi fusese ascunsă de către propriul tău egoism.

Lumea ta și „lumea ce va să vină” nu au nimic în comun, pentru că ele există în baza unor legi diferite. Mulți oameni trăiesc cu ideea falsă că „lumea ce va să vină” este un loc în care se vor duce după moarte.

Nici vorbă. „A veni” înseamnă că ea va fi următoarea ta stare, pe care trebuie să o dobândeşti nu după moarte, ci în viața ta, aici și acum. În momentul în care te vei afla într-o relaţie de echivalenţă cu „lumea ce va să vină”, vei dobândi capacitatea de a o vedea.

Este ca și cum ai ieși din tine, ţi-ai lăsa corpul tău egoist și     te-ai deschide către o lume nouă, o lume în care nu există decât o singură lege, Legea Dăruirii. Iar tu aspiri către această lume pentru că viața celor care o locuiesc este întemeiată pe iubire reciprocă. Astfel, în loc să fii în contact numai cu lumea noastră, cu corpurile și obiectele ei, începi să percepi forța care o guvernează, pe măsură ce devii din ce în ce mai asemănător acestei forţe. Aspirând să dăruieşti, înțelegi că această forţă este binele absolut. Această forță este Creatorul.

În felul acesta ajungi să percepi Lumina pură și autentică, așa cum emană ea de la Creator. Este ca și cum ai ieși în întâmpinarea Luminii înainte ca ea să intre în tine și să te umple. Această Lumină, aşa cum pleacă ea de la Creator, nu este încă slăbită de filtrele tale egoiste. Ea este încă pură și ţi se oferă ocazia să o simți. Simplul fapt că eşti capabil să o descoperi constituie, în sine, fericirea. Aceasta se numește „să auzi chemarea Creatorului”.

După aceea, când Lumina trece prin sistemul tău de filtre, tot ce rămâne este o mica strălucire, atât de slabă, încât chiar și o persoană necorectată o poate suporta. Este aceeași Lumină pe care ai simțit-o ca pe punctul din inimă. Este ceea ce cabaliştii numesc „o mică lumânare”.

Această Lumină se scurge în lumea noastră prin peretele gros al egoismului care o ecranează. Ea pătrunde aici cu singurul scop de a menține viața în lumea noastră. Această Lumină se „ascunde” în toate obiectele lumii noastre, îmbrăcată în tot felul de veşminte. Toate acele momente în care te-ai bucurat de o mâncare bună, de lucruri noi, de faimă și de bani, au fost chiar această Lumină care te-a atras spre ea! Ea a fost adevărata sursă a plăcerii tale!

Te poţi întreba: Pentru ce altceva ar putea să existe ceva în realitate, dacă nu pentru această Lumină? Lumea noastră nu ar exista. Nu ar exista nimeni cu dorința de a trăi, pentru că nu ar exista dorințe.

Cu toate acestea, însuși faptul că ai o dorință (și una minunată de data asta) de a dobândi înţelegerea profundă a ceea ce se întâmplă cu tine, asta vorbește despre unul și același lucru (fără intenția de a ofensa): că eşti un mare egoist, mult mai mare decât toți ceilalți. În timp ce alții sunt mulțumiți cu ce le oferă această lume, tu nu ceri nimic mai puțin decât lumea spirituală! Nu te vei opri până nu o vei descoperi, iar acesta este un lucru foarte bun pentru că este exact ceea ce Creatorul vrea de la tine.

Iar astfel ajungem la Ziua a Treia: o explicație a noilor tale dorințe.

înapoi la pagina CĂRŢI SEMION VINOKUR (link)

înapoi la pagina CĂRŢI SEMION VINOKUR (link)

Recunoașterea răului se face prin studierea cărților de Cabala, scrise de către cabaliștii ce au atins niveluri spirituale înalte. Aceste cărți conțin o lumină specială pe care o atragi inevitabil prin încercarea de a înțelege semnificația textelor. Odată cu studiul începi să simți cât de departe eşti de această lumină, care reprezintă iubire și dăruire altruistă. Ea te ajută să-ţi dai seama că eşti un egoist care încearcă întotdeauna   să-i folosească pe ceilalţi pentru propriul interes.

Lumina este pace și siguranţă, în timp ce tu eşti măcinat de frică și neliniște. Lumina este o viaţă veșnică, plină de bucurie, în timp ce tu te chinui într-o existenţă nefericită, plină de suferință, la sfârșitul căreia vine moartea.

Ai vrea să te contopeşti cu Lumina. Faci din asta un scop, pentru că ştii că este posibil. Dar cum o să te purifici pentru a deveni asemănător Luminii?!

Dacă vei continua să aplici pe tine tot ceea ce se vorbeşte în aceste cărți, dacă vei încerca să înţelegi că toate astea sunt scrise pentru tine și despre tine, nu va dura mult până vei simți că lumea din jurul tău începe să se schimbe. Acesta este începutul procesului purificării tale de rău, primii tăi pași către Lumină.

Totuşi, acest drum este presărat cu multe etape inevitabile de cădere. Când vor veni acele momente, cum vei rezista și te vei abține să spui ceva de genul: „Scopul este imposibil de atins; sunt prea slab și ar trebui să rămân la problemele acestei lumi; nu are rost să visez la fericirea veşnică; sunt obosit, epuizat.”?!

Cum faci faţă unor astfel de stări devastatoare? Ei bine, există un remediu, dar pentru asta trebuie să fii atent la tine, pentru că toată viața ta spirituală depinde de aceasta. Puţin câte puțin, vei învăța să analizezi care dintre calitățile tale aparțin spiritualului și care ţin de partea ta corporală, care îţi aduc senzația vieţii și care îți aduc senzația morții. Identificarea de către tine a răului va fi din ce în ce mai cuprinzătoare, până când va deveni absolută. Aceasta va fi adevărata descoperire în dimensiunea spirituală, dovada că ți se va acorda un remediu.

înapoi la pagina CĂRŢI SEMION VINOKUR (link)

înapoi la pagina CĂRŢI SEMION VINOKUR (link)

„Și Dumnezeu a zis: «Să fie o întindere între ape și ea să despartă apele de ape». Și Dumnezeu a făcut întinderea, și ea a despărţit apele care sunt dedesubtul întinderii, de apele care sunt deasupra întinderii. Şi așa a fost. Dumnezeu a numit întinderea cer. Astfel, a fost o seară, și apoi a fost o dimineață: aceasta a fost ziua a doua.”

Nu te lăsa prins de gândul că totul era plin de apă, pentru că pasajul vorbește despre ceva complet diferit.

Cuvântul „apă” din Geneză înseamnă Lumina Milei (Ohr Hasadim). Iar întinderea creată, numită „cer”, face aluzie la nevoia de a separa în tine gândurile și dorințele, pentru a vedea care dintre ele sunt Lumină (adică „cer”) și care dintre ele sunt întuneric. Dorințele întunecate sunt numite „pământ”, dar vom vorbi mai mult despre ele ulterior.

Aceasta este cea dintăi poruncă pe care trebuie să o îndeplineşti. Numai după aceea poate fi conceput sufletul. (De remarcat aici că și Pământul este conceput pornind de la apă, adică de la calitatea de milă a Creatorului.)

„Și Dumnezeu a zis: «Să se strângă la un loc apele care sunt dedesubtul cerului și să se arate uscatul». Și așa a fost. Dumnezeu a numit uscatul pământ.”

Această separare a „Cerului” și a „Pământului” – gândurile luminate de gândurile întunecate – se numește „recunoașterea răului”. Este o stare în care realizezi cu claritate că înăuntrul tău sălăşluieşte răul care trebuie corectat sau nu vei ajunge niciodată la lumea spirituală. Iar dacă dorința de a obține lumea spirituală trăiește în inima ta, te obsedează, vei face tot ce este nevoie pentru a te curăța de acest rău. În orice caz, primul pas este acela de a descoperi şi a recunoaște răul din interior.

înapoi la pagina CĂRŢI SEMION VINOKUR (link)

înapoi la pagina CĂRŢI SEMION VINOKUR (link)

Fiecare dintre noi are în interiorul său cele două calități contrastante: întuneric și lumină, seară și dimineață. Aceste stări reprezintă ascensiunile și coborârile noastre spirituale. Urcările și coborârile nu au nimic de-a face cu averea pe care ai adunat-o sau ai risipit-o, ci cu cât de aproape sau de departe eşti faţă de Creator și, astfel, faţă de calitatea Lui de Dăruire.

Prin urmare, atunci când conceptele de „zi-noapte” sau „dimineață-seară” sunt menționate în Geneză, știi că ele se referă la stările tale aflate în schimbare. Scopul avansării spirituale este să găsim modalități de a păstra stările de coborâre pentru un timp cât mai scurt și de a trece rapid la faza următoare, cea a urcării, a dimineţii.

Secretul stărilor bune și rele poate fi definit prin apropierea sau depărtarea de Creator: când eşti aproape de calitatea Lui de Iubire, te bucuri de o stare de urcare și te simţi bine. Cu cât eşti mai departe de această Lege, cu atât mai mult suferi o stare de coborâre și te simţi rău. Deși încercăm mereu să atribuim propria disperare factorilor corporali, precum îmbolnăvirea, pierderea banilor, o zi de muncă istovitoare sau o dispută între soţi,          tipul acesta de justificare este fals. Situația ţi se înfăţişează astfel datorită stării tale necorectate, când rădăcina – forța care            într-adevăr trage sforile – îți este ascunsă. Astfel, te găseşti cufundat în „Eu”, în egoismul tău, în loc să încerci cu toată puterea să ieși din el.

Adevărul este că indiferent cât de mult ai încerca, nu ai puterea să o faci. Totuşi, această luptă aprinsă este cea care te conduce către adevărata rugăciune, pe care nu o găseşti cu mintea, ci cu inima. Aceasta este rugăciunea pe care Creatorul o aşteaptă de la tine şi la care răspunde instantaneu și fără greş.

O „rugăciune” este o pledoarie, o cerere care se naște în inima ta. Este „înscrisă” în ea mai degrabă, decât citită dintr-o carte de rugăciuni. O rugăciune este cererea ta disperată de ajutor, de eliberare, un apel către Creator, prin care Îl implori să nu te abandoneze în robia egoismului.

Când se ridică o astfel de rugăciune? Doar când vei ajunge  să-ţi dai seama că nu poţi scăpa singur din strânsoarea mortală a propriului tău egoism. Numai atunci te întorci către Creator pentru a-I cere ajutor, implorându-L să-ţi dea puterea necesară.

Exact aceasta este rugăciunea pe care o înveţi din această Carte. Ea îți spune că toate aceste stări sunt necesare pentru dezvoltarea sufletului tău. Nu poate fi dimineaţă fără seara de dinainte; nu te poţi simţi în urcare dacă n-ai trăit experienţa căderii. Prin urmare, ele împreună cuprind întreaga dorință spirituală; împreună sunt „seara și dimineața”, „coborârea şi urcarea” care se unesc „într-o zi”.

„Astfel, a fost o seară, şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua întâi.” Acesta este singurul vas spiritual, singurul capabil să primească Lumina.

Așadar, să recapitulăm „zilele Creației” la care se face referire chiar la începutul Genezei. Aceste pasaje explică cu exactitate ce trebuie să faci cu sufletul tău în fiecare dintre „zile”. De exemplu, în „prima zi” trebuie doar să simți că Lumina (calitatea dăruirii) există, iar asta va declanșa deja gândurile despre ceea ce ar putea fi „ziua și noaptea”, „dimineața și seara” ta interioară. Aceste senzații inițiale încep să se amestece în tine. Se formează un mediu în care sufletul să locuiască, pentru omul care se va ridica înăuntrul tău.

înapoi la pagina CĂRŢI SEMION VINOKUR (link)

înapoi la pagina CĂRŢI SEMION VINOKUR (link)

„La început, Dumnezeu a făcut cerurile și pământul. Pământul era pustiu și gol; peste faţa adâncului de ape era întuneric, şi Duhul lui Dumnezeu Se mișca pe deasupra apelor.”

Interpretarea acestor cuvinte poate literalmente influența mintea să-și imagineze cum ar putea arăta Creatorul, cum Se „mișcă”, „vorbește”, „vede”… Fantezia nu cunoaşte limite: ape, întuneric, fața adâncului …

Dar cine are nevoie de astfel de fantezii? Cei care sunt prinși de dorințele lumii noastre fizice, care doresc să învețe, dar care nu reușesc, cărora le place să contemple și să comenteze, mai ales dacă există cineva în apropiere care să-i asculte.

Dacă eşti încă mulțumit de plăcerile acestei lumi, continuă să te bucuri de muzică, de artă și orice alte încântări pe care această lume ţi le poate oferi. Dar dacă doreşti să atingi lumea spirituală, ar trebui să te preocupe ceva cu totul diferit – nevoia de Creator.

Dacă simţi nevoia unor răspunsuri la întrebările care nu te vor lăsa în pace, dacă doreşti să știi de ce te-ai născut, care este scopul acestui vast univers în care trăim, asta înseamnă doar un singur lucru: că nu te vei odihni până nu vei ajunge în profunzimea tainei, care este sufletul tău.

Iar dacă așa stau lucrurile, atunci este vorba despre o poveste cu totul diferită. Aceasta înseamnă că ai început deja să urci scara spirituală.

Înainte de a ajunge la cel mai înalt nivel, trebuie să începi cu primul. Iar acesta este Bereșit – capitolul introductiv din Cartea Geneza. Cel mai înalt nivel descris aici poate fi atins numai la sfârșitul corectării.

„La început, Dumnezeu a făcut cerurile și pământul.” Acest pasaj vorbește despre crearea Lumii Superioare – un spațiu în care sufletul tău va exista. „Eul” nu este încă treaz; încă nu-ți percepi propria existență. Se creează numai habitatul – Mama Celestă în al cărei pântec vei fi conceput.

Deci, ce este acest habitat? Poți anticipa puțin şi vei spune că aceste cuvinte: „făcut” și „la început”, fac aluzie la naşterea a două calități, egoismul și altruismul, între care sufletul tău se va înălța.

„… Pământul era pustiu și gol”. Aici îşi fac apariţia primii termeni spirituali. Cuvântul „pământ” în ebraică este Ereț, de la cuvântul Rațon – dorință. Prin urmare, pământul înseamnă dorință. De aici încolo vom vorbi doar de dorință, pentru că dorința determină totul.

„… Pământul (dorința) era pustiu și gol”. Rezultă că dorința nu era încă formată (neconturată și goală de conţinut), adică nu exista dorința de a revela lumea spirituală.

Deci, ce era acolo? Doar o coală albă de hârtie, gata să înregistreze istoria omenirii, istoria sufletului. La asta se face aluzie în acest pasaj, la începutul începutului, când lumea spirituală a fost concepută înăuntrul tău. Cu alte cuvinte, în acest capitol începem să examinăm combinația forțelor, care au apărut primele. Ele au format lumea în care apare mai târziu omul (Adam, eul tău spiritual). Ele au creat habitatul pe care îl va locui omul. „Omul” este dorința spirituală care izvorăște din interior.

Te poţi întreba: „Dacă aceste forţe sunt înăuntrul meu, de ce nu le pot simţi?”

Ei bine, mai întâi de toate poţi tu să simți cum funcţionează organele tale, cum arată stomacul tău şi cum digeră mâncarea, cum respiră plămânii? Nu, nu poți.

Aceste procese îţi determină complet existenţa din punct de vedere fizic, dar nu le simți.

Același principiu se aplică şi în cazul nostru. Viața ta spirituală este formată din procese tumultuoase pe care nu le simți până când nu începi să trăiești dorința copleșitoare de a deveni un participant sau, mai bine zis, protagonistul acestui joc minunat.

Acesta este modul în care se formează sufletul tău. În tine lucrează acum străbunicii tăi: forțele lumii Ațilut. Ţi-a venit timpul, timpul să te naști. Mai devreme sau mai târziu, când vei parcurge toate nivelurile corectării, vei veni să te întâlneşti cu „rudele” tale. Dar până atunci, trebuie să ai răbdare.

Un ecran negru, impenetrabil, te separă de tot ceea ce se manifestă în interior; nu poți să vezi sau să simţi în nici un fel ceva prin el. Cu timpul a devenit mai gros (ca să folosesc o formulare pământească), făcându-te din ce în ce mai egoist și interesat mai degrabă de problemele exterioare, decât de cele interioare. Din ce în ce mai mult ai fost preocupat, mai curând, de corpul tău, decât de sufletul tău. Gândeşte-te numai la toate dorințele care s-au născut în tine în viața ta și cât de departe de spiritualitate erau aceste dorinţe.

Ecranul a devenit mai gros, strat peste strat, sufocând dorințele spirituale din tine, până când ai ajuns într-un punct mort. „Ce este în jurul meu? Trupuri și iar trupuri. Acestea mănâncă, fac bani, se înmulţesc … Ce se va întâmpla mai departe? Moartea? Iar dacă este așa, atunci care este scopul existenței mele?”

Acestea sunt întrebările care te fac să pornești pe calea „înapoi la surse”, la Bereșit,„La început”. În realitate, această cale duce către Lumină. Urci către forțele care guvernează lumea. Fiecare nivel spiritual de-a lungul acestei căi este o taină: „Ce alte surprize are Creatorul pregătite pentru mine?”

În modul acesta începem treptat să ne curățăm de acest înveliş întunecat numit „egoism”, care ne împiedică să trăim, să respirăm, să înţelegem. Începem din ce în ce mai mult să ne descoperim sufletul – un mecanism complicat pentru atingerea lumii spirituale.

Plăcerea pe care suntem meniți să o trăim este absolută. Exact asta a pregătit Creatorul pentru noi. În asta constă scopul creației: să ne împlinească pe noi, creațiile Sale, cu sentimentul eternității și perfecțiunii. Deoarece Creatorul însuși este etern și perfect, El dorește să împărtășească starea Lui creațiilor Sale.

Ei bine, atunci să nu-L lăsăm să aștepte.

„Și Dumnezeu a zis: «Să fie lumină!» și a fost lumină”. Astfel este creată lumea spirituală. Astfel forțele despre care am vorbit mai devreme s-au adunat și au determinat reședința exactă a viitorului suflet. El va locui în Lumină și va fi umplut de ea.

Ce este Lumina? Fă orice, dar nu încerca să ţi-o imaginezi.

Este o încercare inutilă, mai ales pentru că noțiunile noastre corporale sunt prea limitate pentru a o defini în mod corespunzător. Comparăm Lumina cu lumina soarelui sau cu un sentiment de armonie interioară.

Lumina este singurul lucru care există. Ea înconjoară sufletele noastre, întreaga lume și întregul univers. Ea este calitatea Creatorului, calitatea dăruirii complete și absolute. Este legea iubirii și a binelui. Lumina înseamnă toate aceste lucruri.

Și cu cât ne dăm seama mai repede de acest lucru, cu atât mai repede vom depăși toate suferințele acestei lumi, care ni se dau numai dintr-un un singur motiv: să ne ajute să realizăm ceea ce trebuie pentru a ne „întoarce” la aceeași Lumină a Iubirii.

„Și Dumnezeu a văzut că lumina era bună; și Dumnezeu a despărțit lumina de întuneric.” Dacă Lumina – dăruirea absolută, legea cea mare a Creatorului, legea altruismului – a căpătat existență, este de la sine înțeles că trebuie să existe și cineva pe care Creatorul vrea să-l încânte, căruia El dorește să-i dăruiască tot ce are.

Rolul acestui „cineva” este asumat de Creație.

Creația suntem noi. Sunt eu, întreaga lume, lumea din interiorul meu. Noi suntem cei care primim.

Şi astfel sunt conturate două stări inexistente anterior: dăruirea, calitatea Creatorului (sau Lumina) și primirea, calitatea Creației.

Pasajul „Și Dumnezeu a despărţit lumina de întuneric” face aluzie la acest proces, și anume la formarea a două stări: Lumina și Întunericul, calitatea Creatorului și calitatea Creaţiei, dăruirea și primirea.

Acest proces a fost inclus în primul cuvânt al Cărţii Geneza – Bereșit, care provine din cuvântul Bar (din arameică –„în afară”), semnificând naşterea Creaţiei din Creator, ieșirea acesteia din „sânul” Creatorului.

Cuvântul Bereșit cuprinde întregul drum parcurs de omenire precum şi semnificația completă a Bibliei. Inclusiv înțelegerea faptului că ai ieșit din sânul Creatorului și trebuie să te întorci la El, urmând o cale lungă de exacerbare a egoismului, la care întreaga omenire trebuie să se supună. Pentru ca acest lucru să se întâmple, trebuie să realizezi că ai ajuns să fii cu adevărat îndepărtat de Creator și te-ai scufundat în egoism, că eşti suferind, iar egoismul este cauza suferinţei tale.

Mai mult, boala egoismului afectează întreaga lume, spărgând-o în bucăți. Numai după ce ai înțeles acest lucru poţi porni pe calea de întoarcere spre Creator. Pe măsură ce avansezi pe această cale de corectare a egoismului, câștigi o recompensă infinit mai mare decât orice ţi-ai putea imagina: dobândeşti eternitatea. Vei căpăta fericirea veșnică și neîngrădită. Te vei reuni cu Creatorul la un nivel superior, deoarece această unificare este dobândită conștient.

„Dumnezeu a numit lumina Zi, iar întunericul l-a numit Noapte. Astfel, a fost o seară, şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua întâi.” Două stări s-au format înăuntrul tău: Lumina – urcarea, dăruirea, o calitate altruistă, şi întunericul – coborârea, primirea, o calitate egoistă. Separarea lor, distincţia între ele constituie primul pas spre corectare.

Această stare este numită „Ziua Întâi a Creației”.

înapoi la pagina CĂRŢI SEMION VINOKUR (link)

înapoi la pagina CĂRŢI SEMION VINOKUR (link)

Cabala și-a dezvoltat propriul limbaj. Ii spunem „limbajul ramurilor”. De ce? Pentru că nimic în lumea noastră nu este întâmplător, dimpotrivă, totul a fost creat și este orânduit cu un scop și ca urmare a unei intenții.

Universul, pietrele, plantele, animalele și oamenii, tot ceea ce s-a întâmplat, se întâmplă și se va întâmpla, vine de la Creator, parcurge toate lumile spirituale și se manifestă în lumea noastră. Să înaintăm puțin și să arătăm că El, Creatorul, are un sistem de guvernare a lumii noastre. Acesta se numește „lumea Ațilut”, care în traducere înseamnă „La locul Lui”. „El” fiind Creatorul.

Lumea Ațilut este ca un creier, căci fără comanda Lui nimic nu se întâmplă niciodată în lumea noastră, nimic, nici un singur gând sau acțiune, fie că e război sau descoperire științifică, absolut nimic … așa cum este scris: „nicio insectă nu mişcă” şi „niciun fir de iarbă nu se înclină” fără porunca Lui. Universul nostru, care poate fi comparat cu un calculator gigantic, este guvernat de lumea Ațilut.

Adică, tot ceea ce există în lumea noastră are originea în mod necesar în Lumea Superioară, apoi coboară de-a lungul nivelurilor spirituale. Există o legătură strictă între obiectele din lumea noastră și rădăcinile lor din Lumea Superioară, care pot fi numite „replicile lor spirituale”. Astfel, lumea noastră este o consecință a lumii spirituale.

Cabaliștii simt acest lucru foarte clar, pentru că ei există în ambele lumi. Adică, ei văd Obiectul Superior – rădăcina de la care provine totul și prelungirea ei în lumea noastră – ramura. Şi pentru că numim rădăcina după numele ramurii sale corespunzătoare, și nu invers, limbajul Cabalei este numit „limbajul ramurilor”, și nu „limbajul rădăcinilor”.

Cu limbajul ramurilor, cabaliștii au găsit o modalitate de a transmite informații precise despre lumea spirituală, utilizând limbajul lumii noastre.  Ei iau numele unui obiect din lumea noastră, să spunem un „arbore”, și îl folosesc pentru a descrie Replica Superioară, adică forța care se numește acum „arbore”.

Dar dacă o persoană nu știe că Vechiul Testament a fost scris în aceast limbaj special, atunci ce va înţelege din el?

Îl înţelege ca pe o narațiune despre lumea noastră, despre un arbore care crește în paradis sau un șarpe care-i șoptește Evei ispite dulci la ureche.

Dar este absolut incorect. Astfel de interpretări reduc această carte, care este menită să unească lumea noastră cu lumea spirituală, la nivelul simplu al literaturii pământești.

(Îmi vine în minte bunica mea cosând haine cu modele frumoase, vii. Fiind copil, îmi delectam ochii cu ele și gândeam: „Așa este lumea.” Asta a fost până când m-am uitat pe partea din spate a broderiei și am văzut o încurcătură haotică de fire şi de noduri. Cel puţin așa mi s-a părut la prima vedere. Mai târziu am înţeles că aceasta era rădăcina frumuseţii; dacă tăiam chiar şi numai un singur nod de pe spate, întregul model frumos s-ar fi deşirat …)

Deci, iată-ne aici, dorind să învățăm cum să ajungem la rădăcină. Vedem modelul pe faţă, alcătuit din cuvinte simple, lumești, dar vrem să știm ce este în spatele lor.

Pe măsură ce citim Biblia, vom învăța să privim dincolo de cuvinte și să vedem forțele care constituie rădăcinile lor. Mai mult decât atât, chiar intenția de a citi această carte exact în acest fel ne va pune deja în contact cu Lumea Superioară. Asta este așa întrucât totul începe cu scopul şi intenţia cititorului. De la primele versete, Biblia îşi propune un scop simplu: să spună omenirii cum să devină cetățeni ai lumii spirituale. Ea vrea să ne îndrepte către Creator, către eternitate şi fericire. Iar oricine o citește trebuie       să-şi modeleze aceeași intenție: „Fac acest lucru cu scopul de a-L descoperi pe Creator.”

Și acum să începem călătoria noastră către secretele celei mai mari cărți a tuturor neamurilor și generațiilor. Sunteți gata? Am pornit! Primul capitol al Genezei se numeşte în ebraică Bereșit și se traduce prin: „La Început”.

înapoi la pagina CĂRŢI SEMION VINOKUR (link)

înapoi la pagina CĂRŢI SEMION VINOKUR (link)

Cu mai mult de 5 000 de ani în urmă, în Mesopotamia, un loc care a dat naştere multora dintre civilizaţiile de astăzi, a trăit un om pe nume Avram. Aproape toate religiile şi facţiunile spirituale îl recunosc ca fondator şi patriarh. Numele lui este menţionat în scrierile lor sfinte ca fiind primul om care a dezvăluit Legea din spatele existenţei lumii, primul om care a dobândit Autoritatea Superioară.

Nimeni altul decât Avram, cel care este părintele ştiinţei ce transcende naţionalitatea, o ştiinţă universală, dat fiind faptul că a apărut înainte ca lumea să fie împărţită în naţiuni şi limbi. Este o ştiinţă care a dispărut de mai multe ori de-a lungul secolelor, dar a reapărut întotdeauna, mai mult sub forma unor mituri şi legende.

Acest proces a fost deliberat. Oamenii nu erau încă pregătiţi să o accepte, pentru că anume în epoca noastră această ştiinţă, cunoscută sub numele de „Cabala”, a fost menită să fie dezvăluită. 

De ce este aşa? Este scris că va veni o vreme în care egoismul din lumea noastră va ajunge într-o fază finală de exacerbare şi va deveni atât de puternic, încât omenirea nu va putea să-l controleze, fiind necesar un remediu pentru a se salva de acest egoism. Atunci va apărea Înţelepciunea Cabala. 

Cuvântul „Cabala” se traduce ca fiind „primire”. Cu alte cuvinte, este o ştiinţă despre cum să primeşti corect sau cum să-ţi foloseşti în mod corespunzător egoismul pentru a primi toate plăcerile pregătite pentru umanitate.

Cabala nu acceptă nimic pe încredere. Eşti invitat să „guşti și să vezi cât de bun este Creatorul”. Dragă cititorule, fac apel la atenția ta încă o dată: „gustă și vezi” nu înseamnă că trebuie să fii de acord cu ceea ce ţi se spune. Tu eşti cel care trebuie să ajungi să-l simţi pe Creator, iar Cabala este aici să te ajute să faci exact asta. 

Prin urmare, ţine-te bine, pentru că pe măsură ce vei urca nivel după nivel, vei experimenta tot felul de situații. La fiecare nivel îi vei da Creatorului diverse nume, în funcție de cât de mult te vei apropia sau te vei îndepărta de El. La un anumit nivel Îl   vei numi Nemilos; la un altul, Drept; la un altul, Milostiv sau Unificator și așa mai departe; și toate acestea pentru că Îl vei simți ca atare. Fiecare nivel aduce un nou Nume pentru Creator.

Într-adevăr, același lucru este valabil și în viaţa noastră de zi cu zi. De exemplu, când întâlnim pe cineva pentru prima oară, putem spune despre el că e „rezervat”. Pe măsură ce îl cunoaștem și ne obişnuim cu el, vom putea spune: „Nu, chiar știe foarte multe.” Ne apropiem de el şi mai mult și ajungem să-l considerăm înțelept, apoi bun și, în cele din urmă, prietenos … chiar dacă la ȋnceput l-am considerat „rezervat”! Evaluările noastre se schimbă pe măsură ce ni se dezvăluie calitățile sale. Acel cineva a fost întotdeauna așa; noi aveam însă nevoie să-l cunoaștem mai bine. Este foarte important pentru progresul nostru să înțelegem că nu el este cel care s-a schimbat, ci noi ne-am deschis către el, ca și cum l-am fi absorbit în noi.

Același lucru este valabil și pentru Creator. Cu cât Îl cunoaștem mai bine, cu atât ajungem să dobândim mai multe dintre calitățile Lui, adică mai multe nume ale Lui. Acest lucru se întâmplă atunci când literalmente trăim prin conținutul celor Cinci cărți ale lui Moise, adică pe măsură ce lăsăm textul să curgă prin noi. În acest fel dobândim numele Creatorului în timp ce parcurgem cărțile. Cu fiecare nivel – un nou nume. Cât timp ne va lua acest proces? Până vom descoperi toate numele Creatorului, alăturându-ne Lui și dobândindu-l ca Lege absolută a Iubirii. 

înapoi la pagina CĂRŢI SEMION VINOKUR (link)

înapoi la pagina CĂRŢI SEMION VINOKUR (link)

După cum am menţionat deja, primele cinci cărţi ale Bibliei sunt numite în limba ebraică Tora (de la cuvântul Horaa, care înseamnă „instrucţiune” sau de la cuvântul Ohr – „Lumină”). Când vine vorba de avansare de-a lungul razei care a fost trimisă jos, în întunericul lumii noastre, Lumina devine manualul tău. Ceea ce ai de făcut este doar să „o apuci şi să o ţii strâns lângă tine”. Pe măsură ce te decizi să urmezi instrucţiunile din acest manual, lumea spirituală începe să ţi se deschidă în faţa ochilor, desluşindu-ţi răspunsurile la toate întrebările. Pe măsură ce te cureţi de toate lucrurile superficiale, începi să vezi în mod clar realitatea schimbându-se în jurul tău. Realizezi că întreaga ta viaţă ai fost adormit, în vreme ce erai convins că eşti treaz. Îţi dai seama că toate lucrurile pe care le consideri de valoare sunt, în fapt, neimportante. Tot ce ai crezut că e adevărat este, în realitate, fals şi toate plăcerile pământeşti nu se pot compara cu ceea ce te aşteaptă. 

Dacă nu ai ajuns încă să priveşti astfel lucrurile, păstrează în minte numai un singur gând: „Această carte este despre mine” şi totul va veni de la sine. Fii neobosit când cercetezi înăuntrul tău şi, în spatele poveştilor strămoşeşti, ţi se va arăta propria ta poveste. Printre rândurile paginilor cărţii vei descoperi cuvinte noi, pe măsură ce începe să se dezvăluie, în spatele fiecărei litere, a fiecărui simbol şi semn de punctuaţie, o forţă spirituală specială. Şi vei simţi, de fapt, Lumina concentrându-se şi căutând o cale de a intra în tine – nu în corpul tău fizic, care nu contează, ci în sufletul tău, care este veşnic. 

Când Lumina intră şi începe să te cureţe, toate lucrurile care ţi se păreau înainte atât de fantastice şi ireale, acum devin clare, evidente şi naturale.

După o lună de citire corectă a cărţii, vei vedea cât de multe schimbări ţi se vor întâmpla. Cu greu te vei recunoaşte pe tine însuţi, cât şi lumea ta anterioară. Lumea ţi se va întregi. Vei începe să vezi şi să simţi că această carte se referă la sufletul tău, care la un anumit nivel se numeşte Noe, la un altul Avram, apoi Moise, continuând astfel către Eternitate.

Iar acum, dacă eşti pregătit, putem să începem povestea noastră.

înapoi la pagina CĂRŢI SEMION VINOKUR (link)

înapoi la pagina CĂRŢI SEMION VINOKUR (link)

Dragă cititorule,

Dacă te-ai întrebat vreodată despre misterele vieţii, dacă ai meditat chiar şi numai pentru o clipă la înţelesul existenţei sau ai visat să găseşti „elixirul nemuririi”, ţine strâns această carte; ţi se adresează ţie.

Secretele Bibliei dezvăluie modul în care trebuie citit Pentateuhul, cum anume să treci de învelişul exterior – acțiunile din realitatea acestei lumi pe care cartea pare să le istorisească – și să descoperi ce se află, de fapt, în spatele acestora. 

Să începem prin enumerarea celor cinci cărţi: Geneza, Exodul, Leviticul, Numeri şi Deuteronomul. Acestea sunt titlurile traduse în limba română, pentru că în limba ebraică, în original, ele sunt Bereşit (La început), Şemot (Nume), VaYikra (Şi El a chemat), BaMidbar (În deşert), Devarim (Cuvinte).

Când luați în mână cartea și începeți să citiți, puţini dintre voi ştiţi că are un conţinut codificat. Citeşti și priveşti totul ca pe o culegere de povestiri, oprindu-te din când în când pentru a te întreba despre ce este vorba, la urma urmei.      

Pentateuhul este cartea fundamentală atât pentru iudaism, cât şi pentru creştinism şi islam, fiind citată mereu de înţelepţi, filosofi, scriitori şi … politicieni. Ce este însă atât de special la această carte? Dă-mi voie să te asigur că, dacă nu te satisface aspectul istoric al povestirilor, nu e nimic în neregulă cu tine. Înseamnă că eşti în căutarea înţelesurilor ascunse; iar dacă le vei căuta cu adevărat, atunci le vei găsi cu siguranţă.   

Bombardezi cu întrebările tale cunoscuții, persoanele cu autoritate în domeniu, dar ei sunt incapabili să te lămurească. Ai citit munţi de cărţi, dar nu pari să fi găsit vreun răspuns.

Cauţi codul acestei cărţi încercând să descoperi o uşă secretă, prin care să te strecori şi să desluşeşti cum funcţionează acest cod. De mii de ani, oamenii de ştiinţă încearcă, fără succes, să rezolve misterul acestui cod. Până acum însă, ei au încercat să o facă folosind raţiunea şi, drept urmare, au eşuat. Nu poţi sparge acest cod cu raţiunea, așa că nu te deranja nici măcar să încerci.

Pentru a descoperi secretele Pentateuhului nu ai nevoie decât de un singur „instrument” – dorinţa. Acesta este un cuvânt magic, unul la care vom reveni, din când în când.

Aşadar, de unde începi dacă te-ai hotărât să te adânceşti în profunzimile întrebării primordiale a vieţii? Deschizi cartea şi-ţi spui: „Este vorba despre mine. Tot ce este scris aici îmi dezvăluie calea cea mai tainică spre profunzimile sufletului meu.”

Într-adevăr, cu timpul, drumurile au devenit întortochiate. De când te ştii, nu ai fost preocupat decât de lumea exterioară: plângându-te de lipsa permanentă de bani, nemulţumirile de la locul de muncă, o dragoste neîmpărtăşită, trădările, mâncarea proastă şi falimentul transportului public, bucurându-te în acelaşi timp de o casă nouă, o maşină nouă, o altă mobilă, o masă bună, un film reuşit … Şi, una peste alta, toate acestea îţi sunt de ajuns.

Iar apoi se întâmplă ceva … Te trezeşti din ce în ce mai copleşit de ideea că toate aceste plăceri sunt trecătoare şi zadarnice. Nu poţi să te resemnezi cu gândul că fiinţa umană – această fenomenală fuziune a intelectului şi inimii – s-a născut în această lume doar pentru bucuria corpului, ca apoi să dispară pentru totdeauna. 

Deodată, gândurile că viaţa ar putea să dureze pentru veşnicie încep să-ţi pătrundă în minte. De unde îţi vin aceste gânduri? Sună prea mult a literatură ştiinţifico-fantastică, dar … Ar putea oare ca intuiţia ta să fie corectă? Ei bine, este. Poţi, de fapt, să trăieşti pentru totdeauna.

Aceste gânduri vin la tine din punctul cel mai adânc. Acolo, ascuns adânc în tine, se află un loc unde sălăşluieşte eternitatea; care te cheamă fără încetare, spunându-ţi că tot restul este doar pleavă.

Nu i-ai auzit vocea atât timp cât nu erai pregătit. Ai fost ferit de astfel de gânduri profunde, precum un copil căruia i se dau mașinuţe de jucărie să se joace cu ele până când, cu timpul, se maturizează şi se poate aşeza acum, om în toată firea, la volanul unei maşini adevărate.  

Acelaşi lucru este valabil şi pentru tine. Ai fost un copil plin de viaţă. Ani de-a rândul, chiar mii de ani, te-ai jucat cu „maşinuţe de jucărie”, apoi, deodată, ai devenit conştient de întrebarea care venea din interiorul tău: „Acesta este scopul vieţii mele?”

Și asta a fost. În momentul în care ai conştientizat această întrebare, ai încetat să mai fii copil. Iar acum a venit vremea când ai cu adevărat nevoie de această carte – un adevărat ghid pentru cei care îşi pun întrebări despre sensul vieţii. Este un fel de manual al utilizatorului, care să-ţi deschidă uşa către lumea spirituală ce există înăuntrul tău, o lume care este veşnică, plină de seninătate şi bucurie. Această lume este sursa luminii în viaţa ta.   

înapoi la pagina CĂRŢI SEMION VINOKUR (link)

(înapoi la pagina SCRIERI BAAL HASULAM Vol.1 / ESEURI – click)

Prima carte de care dispunem în această Înțelepciune este Cartea Creației, pe care unii o atribuie lui Avraam Patriarhul și asta este scris pe coperta ei. Cu toate acestea, majoritatea autorilor o atribuie lui Tanna, Rav Akiva. Acest lucru pare să aibă sens, întrucât numai în vremea sa a fost permis să se pună în formă scrisă Tora orală. Prin urmare, în afară de cărțile Bibliei, cu greu avem cărți care preced generația lui Rav Akiva, din cauza interdicției cunoscute prin care nu era voie să spui cuvinte scrise cu voce tare și nu era voie să scrii cuvinte care sunt spuse cu voce tare. Dar după dărâmarea Templului și împrăștierea poporului din ţara lor, ei s-au temut că Tora va fi uitată de Israel, așa că au permis scrierea, întrucât „Este timpul să facă întru Domnul; ei au încălcat Tora (legea) Ta”.

În acea perioadă, ucenicii lui Rav Akiva au început să scrie întreaga Tora Orală pe care o știau. Fiecare dintre ei a luat asupra sa o anume secţiune. Rav Meir a redactat Mişna, Rav Yehuda a redactat Tosaftot, iar Rav Şimon Bar Yochai a redactat Înțelepciunea Cabala în care erau pricepuți, și au alcătuit Cartea Zohar și Tikunim.

Astfel, aşa cum Mişna este o compilație și un ansamblu de legi și inovații ale tuturor generațiilor care duc la generaţia lui Rav Meir, Zohar-ul este o compilație și un ansamblu al Înțelepciunii Cabala ale tuturor celor care l-au precedat pe Raşbi și au fost scrise doar în numele lui Raşbi întrucât el le-a redactat. Desigur, el a adăugat și propriile sale contribuţii.

Cu toate acestea, discipolii lui Rav Akiva nu și-au semnat cărțile astfel încât să nu li se adauge nicio altă contribuţie. Dimpotrivă, cu cărțile lor, ei au creat un început, astfel încât alții care le-au urmat să adauge clarificări, examinări și inovații la compozițiile de început. Era o manieră de a scrie obişnuită în perioada când s-au angajat în Tora Orală, unde cei din urmă aduceau clarificări și făceau comentarii și, uneori, contestau punctul de vedere al celor dinainte și făceau adăugiri la scrierile anterioare. De aceea găsim în Mişna comentarii și cuvinte ale altor Tannaim (pluralul pentru Tanna) care au trăit după vremea lui Rav Meir.

Astfel s-a continuat până la generația lui Rav Yehuda HaNassi, care a constatat că generațiile au decăzut și nu mai erau demne de  a-i contesta pe predecesori. De asemenea, exista temerea ca nu cumva discipoli nevrednici să contrazică spusele celor dintâi. Prin urmare, el s-a ridicat și a sigilat Mişna și, de atunci, nu i s-a permis nimănui să mai adauge ceva la Mişna sau să conteste vreuna dintre regulile introduse acolo.

Cu toate acestea, nu a existat nicio însemnare pe Cartea Zohar, întrucât aceasta a fost destinată ascunderii și a fost absentă în rândul maselor, cu excepția capilor generațiilor, care au păstrat-o în secret. De aceea, lucrarea a rămas … și fiecare dintre capii generațiilor i-a făcut adăugiri după cum au considerat că este potrivit, iar acest lucru a continuat până în vremea înțelepților noștri Savoraim.

(Restul lipsește)

(înapoi la pagina SCRIERI BAAL HASULAM Vol.1 / ESEURI – click)