Înapoi la pagina TEXTE ESENTIALE / BAAL HASULAM – (link)

1) Înainte de a-mi începe cuvintele, resimt o mare nevoie de a rupe un zid de fier care ne-a separat de Înțelepciunea Cabala, de la ruinarea Templului până la această generație. Un zid care ne apasă cu putere şi trezeşte în noi teama de a fi fost uitați de Israel.

În orice caz, atunci când încep să vorbesc cu cineva despre implicarea în acest studiu, prima lui întrebare este: „De ce ar trebui să știu câți îngeri sunt în cer și care sunt numele lor? Nu pot să urmez întreaga Tora în toate detaliile și complexitatea ei fără să cunosc aceste lucruri?”

În al doilea rând, el va întreba: „Înțelepții au stabilit deja că trebuie să mănânci pe saturate din Mișna și Ghemara, și oare cine se poate amăgi că a terminat deja de parcurs întreaga Tora revelată și îi lipsește numai înțelepciunea celor ascunși?“

În al treilea rând, el se teme că se va amârî din cauza acestei implicări. Asta întrucât au existat deja incidente de abatere de la calea Torei din cauza implicării în Cabala. De unde şi întrebarea „De ce am nevoie de această belea? Cine este atât de nechibzuit încât să se pună în pericol fără niciun motiv? ”

În al patrulea rând: Chiar și cei care susţin implicarea în Cabala o îngăduie numai celor sfinți, slujitori ai Creatorului și nu toţi cei care doresc să-L ia pe Dumnezeu pot să şi ajungă să-L ia.

În al cincilea rând, și cel mai important, „Există între noi uzanţa  ca, atunci când ai o urmă de îndoială, să respecţi zicala: «Fă așa cum face toată lumea»”, iar ochii mei văd că toți cei din generația mea, care studiază Tora, au o singură părere și se abțin de la a studia ce este ascuns. Mai mult decât atât, ei îi sfătuiesc pe cei care îi întreabă că este, fără îndoială, de preferat să studiezi o pagină de Ghemara în locul acestei implicări în Cabala.

2) Într-adevăr, dacă ne potrivim, însă, inimile să răspundă unei întrebări care ne frământă de când lumea, sunt încredinţat că toate aceste întrebări și îndoieli vor dispărea de la orizont și vom constata că în locul lor nu a rămas nimic, şi mă refer la această întrebare obsedantă pe care şi-o pune o întreagă lume, anume „Care este sensul vieții mele?” Cu alte cuvinte, cine este cel care se bucură de acești ani numărați ai vieții noastre care ne costă atât de mult, inclusiv numeroasele suferinţe și chinuri pe care le îndurăm pentru ei, pentru a-i fructifica la maximum? Sau, încă şi mai precis, cine este cel căruia îi produc eu încântare?

Într-adevăr, este adevărat că istoricii s-au săturat să reflecteze la această problemă și, în special, în generația noastră, nimeni nu dorește să o ia în considerare. Cu toate acestea, întrebarea ne lasă acelaşi gust amar și este la fel de obsedantă ca întotdeauna. Uneori, dă peste noi fără să fie invitată, ne ciuguleşte mințile și ne doboară la pământ, înainte să fi găsit faimoasa strategie de a ne avânta prosteşte în curenţii vieții, ca de obicei.

3) Într-adevăr, trebuie rezolvată această mare enigmă pe care o formulează versetul: „Gustă și vezi că Domnul este bun”. Cei care respectă întocmai Tora și Miţvot (poruncile) sunt cei care gustă gustul vieții. Ei sunt cei care văd și adeveresc că Domnul este bun, așa cum spun înțelepții noștri, anume că El a creat lumile pentru a face bine creațiilor Sale, întrucât aceasta este calea Celui Bun, de a face bine.

În orice caz, cei care nu au gustat încă gustul vieții, anume să respecte Tora și Miţvot, nu pot simți sau înțelege că Domnul este bun, așa cum au spus înțelepții noștri, că atunci când Creatorul  ne-a creat, singurul său scop a fost să ne facă bine. Prin urmare, nu avem alt plan de urmat decât să respectăm Tora și Miţvot așa cum ar trebui.

Este scris în Tora (porțiunea Niţavim): „Uite, am pus înaintea ta viața aceasta și binele, și moartea și răul”. Aceasta înseamnă că, înainte de a ni se fi dat Tora, nu aveam decât moarte și rău în fața noastră, după cum spun înțelepții noștri: „Cei răi, în viața lor, sunt numiţi «morţi»”, deoarece moartea lor este mai bună decât viața lor, așa cum durerea și suferința pe care le suportă pentru subzistenţă sunt de multe ori mai mari decât puținele plăceri pe care le simt ei în această viață.

Acum, însă, ne-au fost date Tora și Miţvot și, respectându-le, suntem recompensaţi cu adevărata viață, bucurie și încântare, așa cum este scris: „Gustă și vezi că Domnul este bun”. Prin urmare, textul spune: „Uite, am pus înaintea ta viața aceasta și binele”, pe care nu le-ai avut deloc în realitate înainte de a fi dată Tora.

Și textul se încheie: „Aşadar, alege viața, pentru ca tu să trăiești, tu și urmașii tăi”. Există ici o afirmație care pare a fi o repetiţie: „alege viața, ca să poți trăi”. Cu toate acestea, este o referire la viața în respectarea Torei și Miţvot, care este atunci când există viață reală. Însă, o viață fără Tora și Miţvot este mai grea decât moartea. Aceasta este semnificaţia cuvintelor înțelepților noștri: „Cei răi, în viața lor, sunt numiți «morți»”.

Textul spune: „ca tu să trăiești, tu și urmașii tăi”. Asta înseamnă că o viață fără Tora nu numai că este lipsită de fericire pentru cel care o trăieşte dar el nu-i poate ferici nici pe ceilalţi. El nu găsește nici-o bucurie nici chiar în descendenţii săi, întrucât şi viaţa acestora este mai grea decât moartea. Întrucât, ce dar le lasă el, oare, moştenire?

În orice caz, nu numai că cel care trăiește în Tora și Miţvot se bucură de propria sa viață, ba chiar este fericit să aibă copii și să le lase moştenire această viață bună. Acesta este sensul cuvintelor „ca tu să trăiești, tu și urmașii tăi”, pentru că el primește o plăcere suplimentară din viața descendenților săi, a cărei cauză a fost el.

4) Acum putem înțelege cuvintele înțelepților noștri cu referire la versetul „Aşadar, alege viața” (Vezi interpretarea lui RAŞI). Acesta afirmă: „Te învăț să alegi partea vieții, ca unul care îi spune fiului său: «Alege pentru tine o parte bună în țara mea». El îl așează de partea bună și îi spune: «Alege asta pentru tine».” S-a spus despre asta, „O Doamne, parte a moștenirii mele și a paharului meu, Tu îmi susţii destinul. Mi-ai pus mâna pe soarta cea bună, pentru a spune: «Ia asta pentru tine.»”

Cuvintele sunt vădit tulburătoare. Versetul spune: „Aşadar, alege viața”. Aceasta înseamnă că omul face alegerea de unul singur. Cu toate acestea, ei spun că El îl aşează de partea bună. Prin urmare, nu mai există alegere aici? Mai mult, ei spun că Creatorul îi aşează mâna pe soarta cea bună. Acest lucru este într-adevăr surprinzător, pentru că, dacă este așa, unde este alegerea omului?

Acum putem înţelege adevăratul sens al cuvintelor lor. Este adevărat, într-adevăr, că Însuși Creatorul îi pune mâna pe soarta cea bună, oferindu-i o viață de plăcere și încântare în existenţa corporală, plină de chin și suferinţă și lipsită de orice conținut. Inevitabil omul se îndepărtează şi scapă de ele atunci când i se pare că întrevede, chiar dacă numai prin nişte fisuri, un loc liniştit unde să se refugieze din această viață, care este mai grea decât moartea. Într-adevăr, nu există o punere de către El a mâinii omului mai importantă decât aceasta.

Iar alegerea omului se referă numai la întărire. Este aşa întrucât, cu siguranță, este necesar un mare efort și străduinţă înainte ca cineva să-şi purifice trupul pentru a putea respecta întocmai Tora și Miţvot, nu pentru propria plăcere, ci pentru a aduce mulțumire Creatorului său, care se numește Lişma (în numele ei). Numai în felul acesta este omul înzestrat cu o viață de fericire și plăcere care vine cu respectarea Torei.

Înainte ca omul să ajungă la acea purificare, există în mod cert o alegere de a se întări pe calea corectă prin tot felul de mijloace şi tactici. El ar trebui să facă orice poate face cu forţa mâinilor lui până când va încheia munca de purificare și nu se va prăbuşi sub povara ei la mijlocul drumului.

5) În concordanţă cu cele de mai sus, vom înțelege cuvintele înțelepciunilor noștri din Masechet Avot: „Aceasta este calea Torei: mănânci pâine cu sare, bei puțină apă, dormi pe pământ, duci o viață jalnică și munceşti în Tora. Dacă faci aşa, fericit ești; fericit în această lume și fericit în lumea următoare.”

Trebuie să ne întrebăm în legătură cu cuvintele lor: Prin ce diferă înțelepciunea Torei de celelalte învățături din lume, care nu cer această viață chinuitoare și jalnică, iar munca în sine este suficientă pentru a dobândi învățătura? Chiar dacă muncim intens în Tora, tot nu este suficient să dobândim înțelepciunea Torei, decât prin mortificarea cu pâine şi sare și o viață jalnică.

Sfârșitul acestor cuvinte este și mai surprinzător, întrucât ele spun: „Dacă faci aşa, fericit ești; fericit în această lume și fericit în lumea următoare”. Întrucât e clar că este posibil să fii fericit în lumea următoare. Dar în această lume, în timp ce mă chinui să mănânc, să beau și să dorm, și duc o viață mizerabilă, s-ar putea spune despre o astfel de viață, „fericit eşti în această lume”? Acesta este sensul unei vieți fericite în această lume?

6) În orice caz, potrivit celor explicate mai sus, această angajare în Tora și respectarea întocmai a Miţvot – în condițiile sale stricte pentru a da încântare Creatorului și nu pentru propria plăcere – este imposibil de realizat fără o muncă susţinută şi străduinţă întru purificarea trupului.

Prima tactică este aceea de a te obișnui să nu primeşti nimic pentru propria plăcere, chiar și acele lucruri care sunt permise și necesare pentru existența trupului, cum ar fi mâncatul, băutul, dormitul și alte astfel de necesități. În acest fel, te vei detașa complet de orice plăcere pe care o ai, chiar și în satisfacerea celor necesare subzistenţei, până când vei ajunge să duci o viață jalnică în sens literal.

Apoi, după ce te vei fi obişnuit cu asta și trupul tău nu mai are nicio dorință de a primi vreo plăcere pentru sine, acum poţi să te angajezi în Tora și să respecţi Miţvot în aceeaşi manieră cu intenţia de a da încântare Creatorului și deloc pentru propria plăcere.

Atunci când dobândești această stare, eşti răsplătit cu degustarea vieții fericite, plină de încântare și plăcere, fără urmă de întristare, care apare în practica Torei și Miţvot Lişma. Este așa cum spune Rav Meir (Avot 6), „Oricine se angajează în Tora Lişma este răsplătit cu multe lucruri. Mai mult, întreaga lume este benefică pentru el, secretele Torei îi sunt dezvăluite, iar el devine ca un izvor abundent.”

La el se referă versetul care spune: „Gustă și vezi că Domnul este bun”. Cel care are gustul practicii Torei și Miţvot Lişma este înzestrat cu capacitatea de a înţelege intenția creației, care este aceea de a face numai bine creațiilor Sale, întrucât este calea prin care Cel Bun face bine. Atunci el se bucură și se încântă de numărul de ani ai vieţii pe care Creatorul i-a dat-o, şi întreaga lume îi este benefică.

7) Acum vom înțelege cele două feţe ale monedei privind angajarea în Tora și Miţvot: Prima faţă a monedei este calea Torei, adică antrenamentul extensiv pe care trebuie să îl faci pentru a pregăti purificarea trupului înainte de a fi răsplătit cu respectarea efectivă a Torei și Miţvot.

În acea stare, omul se implică cu necesitate în Tora și Miţvot Lo Lişma (nu în numele ei), dar în acelaşi timp cu încântare pentru sine, întrucât încă nu și-a purificat şi curățat trupul de voința de a primi plăcere de la nimicniciile acestei lumi. În timpul ăsta, el trebuie să ducă o viață și o muncă jalnice în Tora, așa cum este scris în Mişna.

După ce şi-a desăvârşit, însă, calea Torei, și-a purificat deja trupul și este acum gata să urmeze Tora și Miţvot Lişma, pentru a aduce încântare Creatorului său, el ajunge la cealaltă parte a monedei, care este o viață de plăcere și mare liniște, la care se referă intenția creației – „de a face bine creaturilor Sale” –  adică cea mai fericită viață în această lume și în lumea următoare.

8) Acest lucru explică marea diferență dintre înțelepciunea Torei și restul învățăturilor din lume: dobândirea oricăreia dintre celelalte învățături nu îmbunătățește viața în această lume, întrucât ele nu oferă nici măcar o biată mulţumire pentru caznele și suferinţele pe care le trăim în timpul vieții. Aşadar, omul nu trebuie să-şi corecteze trupul, iar munca pe care o depune în schimb este suficientă, ca și pentru oricare dintre celelalte posesiuni lumești dobândite în schimbul muncii și trudei sale.

Singurul scop al angajării în Tora și Miţvot este, însă, acela de a-l face pe om vrednic de a primi tot binele din intenția creaţiei, anume „să facă bine creaturilor Sale”. Aşadar, trebuie neapărat să ne purificăm trupul pentru a fi vrednici de acest bine dumnezeiesc.

9) Asta clarifică pe deplin și cuvintele din Mişna: „Dacă faci aşa, fericit ești; fericit în această lume”. Ei au făcut această precizare în mod voit, pentru a indica faptul că o viață fericită în această lume este disponibilă numai pentru cei care au desăvârşit calea Torei. Astfel, mortificarea prin a te abţine de la mâncat, băut, dormit și printr-o viață jalnică menționate aici se aplică numai în timp ce sunt pe calea Torei. Acesta este motivul pentru care au afirmat-o cu meticulozitate: „Aceasta este calea Torei”.

Și atunci când cineva desăvârşeşte această cale în Lo Lişma într-o viața jalnică și prin mortificare, Mişna încheie cu: „… fericit ești în această lume”. Asta întrucât ţi se va acorda acea fericire și bunătate din intenția creației, iar întreaga lume va fi benefică  pentru tine, chiar și în această lume și, cu atât mai mult, la fel în lumea următoare.

10) Zohar-ul (Bereşit, pct. 348 Zohar cu comentariul Sulam, Bereşit 1) scrie despre versetul: „Și Dumnezeu a spus:«Să fie lumină» și a fost lumină”, să fie lumină pentru această lume și să fie lumină pentru lumea următoare. Aceasta înseamnă că lucrările creației au fost create în măsura și forma lor deplină, așa cum au spus înțelepții noștri, însemnând în deplina lor glorie și perfecțiune. În consecință, lumina creată în prima zi a apărut în toată desăvârșirea ei, care conține și viața acestei lumi, în absolută plăcere și blândețe, cum este exprimat în cuvintele: „Să fie lumină”.

În orice caz, pentru a pregăti un loc al alegerii și al muncii, El a stat și l-a ascuns pentru cei drepți la sfârșitul corecției, așa cum au spus înțelepții noștri. De aceea, au spus în cuvintele lor pure: „Să fie lumină pentru această lume”. Cu toate acestea, nu a rămas așa, ci mai curând „să fie lumină pentru lumea următoare”.

Cu alte cuvinte, cei care practică Tora și Miţvot Lişma sunt răsplătiți cu ea doar la sfârșitul corecției, la sfârșitul zilelor, după sfârșitul purificării trupului lor pe calea Torei. Atunci sunt răsplătiți cu acea lumină puternică şi în lumea aceasta, după cum au spus înțelepții noștri: „Îți vei vedea lumea ta în timpul vieții tale”.

11) Cu toate acestea, aflăm și înţelegem din cuvintele înțelepților Talmudului că acestea ne-au făcut mai ușoară calea Torei decât înțelepții Mişnei. Asta întrucât ei au spus: „Omul ar trebui să practice întotdeauna Tora și Miţvot, chiar și Lo Lişma, iar de la Lo Lişma va ajunge la Lişma, deoarece lumina din ea îl reformează”.

Astfel, ne-au oferit un mijloc nou în locul penitenței prezentate în Mişna, Avot, menționată anterior: „lumina din Tora”. Ea deţine suficientă putere pentru a-l reforma și a-l aduce la practica Torei  și Miţvot Lişma.

Ei nu au menționat aici penitența, ci doar faptul că singur angajamentul în Tora și Miţvot îi furnizează omului acea lumină care reformează, astfel încât el se poate angaja în Tora și Miţvot pentru a-I aduce încântare Creatorului său și deloc pentru propria sa plăcere. Iar asta se numește Lişma.

12) Se pare, însă, că trebuie să punem la îndoială cuvintele lor. Până la urmă, am găsit câțiva studenți a căror practică în Tora nu  i-a ajutat să ajungă la Lişma cu ajutorul luminii din ea. Într-adevăr, a practica Tora și Miţvot Lo Lişma înseamnă să crezi în Creator, în Tora și în răsplată și pedeapsă și să te angajezi în Tora, întrucât Creatorul a poruncit angajamentul, asociindu-ţi însă propria plăcere cu a aduce încântare Creatorului tău.

Dacă, după toate problemele pe care le-a avut în a practica Tora și Miţvot, omul află că nicio plăcere sau beneficiu personal nu i-au parvenit drept urmare a acestor strădanii şi încordări, el va regreta că a depus toate eforturile. Asta întrucât, de la bun început, s-a înșelat crezând că și el s-ar bucura de strădaniile lui. Asta se numește Lo Lişma (așa cum este scris în Tosfot, Roş Haşana).

In orice caz, înțelepții noștri au permis începerea practicii în Tora și Miţvot şi în Lo Lişma, întrucât de la Lo Lişma se ajunge la Lişma. Nu există niciun dubiu, însă, că dacă acest student nu a fost recompensat cu credință în Creator și în legea Lui, dar are încă îndoieli, nu la el s-au referit înțelepții noștri când au spus: „De la Lo Lişma el va ajunge la Lişma.” Nu la el s-au referit când au spus că, angajându-se în ea, „lumina din ea îl reformează” (Midraş Raba, Ptihta de Eicha și Talmudul Ierusalmitean, Hagiga, Capitolul 1, Regula 7, „De la Lo Lişma, el va ajunge la Lişma”(Eicha Raba, Pticha 2).

Asta se întâmplă întrucât lumina din Tora strălucește numai pentru cei cu credință. Mai mult, măsura acelei lumini este măsura forței credinței tale. Cu toate acestea, pentru cei fără credință, este exact opusul, așa cum este scris: „În stânga înclinându-se către ea – o poțiune a morţii” (Șabat 88), căci ei primesc întuneric de la Tora și ochii lor se întunecă.

13) Înțelepții au reprezentat deja această chestiune, printr-o frumoasă alegorie, referitoare la versetul: „Vai de cei ce doresc ziua Domnului! Ce aşteptaţi voi de la ziua Domnului? Ea va fi întuneric, și nu lumină ”(Amos 5:18). Este o alegorie cu un cocoș și un liliac care așteptau lumina. Cocoșul a spus liliacului: „Aștept lumina pentru că lumina este a mea. Dar tu, tu de ce ai nevoie de lumină? ” (Sanhedrin 98b).

În mod evident, acei studenți care nu au fost înzestrați să ajungă de la Lo Lişma la Lişma din cauza lipsei lor de credință și care, de aceea, nu au primit nicio lumină de la Tora, drept urmare vor merge în întuneric și vor muri fără înțelepciune.

Dar acelora care au fost recompensaţi cu credința completă, le este garantat în cuvintele înţelepţilor noştri că, angajându-se în Tora chiar și Lo Lişma, lumina din ea îi reformează. Ei vor fi recompensaţi cu Torah Lişma, care aduce o viață fericită și bună în această lume și în lumea care va veni, chiar fără suferințe prealabile și fără o viață jalnică. Despre ei spune versetul că: „Atunci te vei bucura în Domnul și te voi face să călărești pe culmile pământului.”

14) În legătură cu o chestiune ca cea de mai sus, am interpretat odată spusele înțelepților noștri: „Cel pentru care Tora este propriul negoţ”. Măsura credinței sale este evidentă în modul cum practică Tora, întrucât literele cuvântului Umanuto (propriul negoţ) sunt aceleași (în ebraică) cu cele ale cuvântului Emunato (credința lui).

Este ca o persoană care are încredere în prietenul său și îi împrumută bani. El poate avea încredere să-i dea un leu, dar dacă prietenul îi va cere doi lei va refuza să-l împrumute. S-ar putea să aibă, de asemenea, încredere să-i dea o sută de lei, dar nu mai mult. De asemenea, s-ar putea să aibă încredere în el suficient pentru a-i împrumuta jumătate din averea sa, dar nu întreaga avere. În cele din urmă, s-ar putea să aibă încredere să-i dea toată averea sa, fără a-i fi câtuşi de puţin teamă. Această ultimă încredere este considerată a fi „încredere fără limite”, iar formele anterioare sunt considerate „încredere limitată”. Întrucâtva este, mai mult sau mai puțin,  încredere  parțială.

În mod similar, cineva îşi rezervă doar o oră pe zi pentru a practica Tora și pentru a munci în măsura credinței sale în Creator. Un altul îşi rezervă două ore, conform măsurii credinței sale în Creator. Al treilea nu trece cu vederea nici măcar un singur moment din timpul său liber fără a-l dedica Torei și muncii. Astfel, numai credința celui din urmă este fără limite, întrucât are credinţă în Creator cu tot ce are el. Cât despre ceilalţi, însă, credința lor este încă limitată.

15) Aşadar, s-a lămurit pe deplin faptul că nu trebuie să ne așteptăm ca angajamentul în Tora și Miţvot Lo Lişma să te aducă la Lişma, în afară de cazul în care omul știe, în inima lui, că a fost recompensat cu credinţa în Creator și în Tora Lui în mod adecvat. Asta pentru că atunci lumina din ea îl reformează și el va fi recompensat cu „ziua Domnului”, care este toată lumină, întrucât Kduşa (sfințenia) credinței purifică ochii omului pentru a se bucura de lumina Lui până când lumina din Tora îl va reforma.

Cei fără credință sunt, însă, precum liliecii. Ei nu pot privi lumina zilei, deoarece lumina zilei a fost inversată pentru ei într-un întuneric mai groaznic decât întunericul nopții, întrucât ei sunt hrăniți doar în întunericul nopții.

La fel, ochii celor fără de credinţă sunt orbiți de lumina Creatorului. Prin urmare, lumina devine pentru ei întuneric, iar poțiunea vieții devine pentru ei o poțiune a morții. La ei se referă taxtul: „Vai ţie, cel care-ţi doreşti ziua Domnului! De ce ai nevoie tu de ziua Domnului? Este întuneric și nu lumină.” Aşadar, mai întâi, omul trebuie aibă credință fără limite.

16) Asta oferă răspunsul şi unei alte întrebări din Tosfot (Ta’anit, pct. 7). Se spune acolo: „Oricine practică Tora Lişma, Tora lui devine pentru el o poțiune a vieţii. Și oricine practică Tora Lo Lişma, Tora lui devine pentru el o poțiune a morţii.” Ei au întrebat: „Am spus, însă: «Omul ar trebui să practice întotdeauna Tora și Miţvot, chiar și Lo Lişma, iar de la Lo Lişma va ajunge la Lişma»”.

Conform celor explicate mai sus, ar trebui să facem o distincţie simplă: Cel care se angajează în Tora datorită poruncii (Miţva) de a învăța Tora, și crede în răsplată și pedeapsă, asociind însă propria plăcere și propriul beneficiu cu intenția de a aduce încântare Creatorului său, lumina din ea îl va reforma și el va dobândi Lişma. Iar cel care învață Tora nu datorită poruncii (Miţva) de a învăța Tora, întrucât nu crede în răsplată și pedeapsă în măsura în care ar trebui să muncească atât de mult pentru asta, ci o practică doar pentru propria lui plăcere, ea devine pentru el o poțiune a morţii, întrucât pentru el, lumina din ea devine întuneric.

17) Aşadar, studentul se angajează, înainte de studiu, să se întărească în credința sa în Creator și în conducerea Lui, în răsplată și pedeapsă, după cum au spus înțelepții noștri: „Cel care te angajează este dator să te recompenseze cu răsplata pentru munca ta.” Omul ar trebui să își propună ca munca sa să fie conform poruncilor (Miţvot) Torei și, astfel, el va fi răsplătit prin a se bucura de lumina din ea, iar credința lui se va întări și va spori datorită puterii din această lumină, așa cum este scris: „Asta va aduce sănătate trupului tău şi măduvă oaselor tale”(Proverbe 3: 8).

Atunci va putea el să fie sigur că de la Lo Lişma va ajunge la Lişma, în modul în care chiar și cel care știe despre sine că nu a fost recompensat cu credință are încă speranțe prin practica Torei, căci dacă își dispune inima și mintea pentru a dobândi prin asta credința în Creator, nu există o Miţva mai mare decât aceasta. Așa cum spuneau înțelepții noștri, „Habakuk a venit și a subliniat doar acest lucru:«Cel drept va trăi prin credința sa»”(Makot, 24).

Mai mult, nu există nicio altă povaţă în afară de asta, așa cum este scris (Baba Batra, pct. 16a) ”Raba a spus: «Iov a dorit ca întreaga lume să fie scutită de judecată. Şi I-a spus Lui: ‘Stăpâne al lumii, Tu l-ai creat pe cel drept; Tu l-ai creat pe cel rău; cine Te poate reţine? ‘»”

Iar RAŞI explică: „L-ai creat pe cel drept prin înclinația bună; L-ai creat pe cel rău prin înclinația rea. Aşadar, nimeni nu a scăpat de mâna Ta, căci cine Te poate reţine? Constrânşi sunt cei păcătoși.” Și ce i-au răspuns prietenii lui Iov? „Tu nimiceşti chiar şi frica de Dumnezeu, nimiceşti orice simţire de evlavie faţă de Dumnezeu.”(Iov, 15:4). “Creatorul a creat înclinația rea, El a creat pentru ea Tora ca mirodenie.”

RAŞI interpretează acolo: „El a creat pentru ea Tora, care este  mirodenia care anulează „gândurile de nelegiuire”, așa cum este scris: „Dacă îl întâlnești pe acest nemernic, adu-l la seminar. Dacă este dur, se va înmuia. De aceea, ei nu sunt constrânși, întrucât s-ar putea salva”(Kiduşin, pct. 30).

18) În mod clar, ei nu pot scăpa de judecată. Dacă spun că au primit acea mirodenie și încă au gânduri de nelegiuire, însemnând că sunt încă în îndoială iar înclinaţia rea încă nu s-a topit, întrucât Creatorul, Care a creat-o și i-a dat înclinației rele puterea, evident a știut să creeze remediul și mirodenia potrivită pentru a elimina puterea înclinaţiei rele și să o eradice cu totul.

Și dacă practici Tora și nu reușești să îndepărtezi ​​din tine înclinația rea, este fie din cauză că ai neglijat să depui munca şi efortul necesare pentru studierea Torei, cum este scris: „Nu m-am străduit şi am găsit, să nu crezi,” fie ai depus, poate, cantitatea de efort necesară dar ai fost neglijent în ce privește calitatea.

Asta înseamnă că, în timp ce practicau Tora, ei nu și-au îndreptat mintea și inimile în sensul de a atrage lumina din Tora, lumină care aduce credința în inima omului. Ci, mai curând, au fost neatenţi cu privire la principală cerinţă a Torei, anume lumina care dă credință. Și deși inițial au avut în gând acest lucru, mintea a luat-o razna în timpul studiului.

Oricum, nu te poţi salva de judecată dând vina pe faptul că ai făcut-o în silă, pentru că înțelepții noștri o spun cu fermitate: „Am creat înclinația rea; Am creat pentru ea Tora ca mirodenie.” Dacă ar fi existat excepții în acest sens, atunci întrebarea lui Iov ar fi rămas valabilă.

19) Prin tot ceea ce s-a explicat până acum, am eliminat o doleanţă importantă cu privire la cuvintele lui Rav Haim Vital în introducerea sa la Sha’ar HaHakdamot (Poartă către introduceri) a lui ARI și introducerea la cartea Pomul vieții. El scrie, „Într-adevăr, nu ar trebui să spunem: «Mă voi duce și mă voi angaja în Înțelepciunea Cabala» înainte să ne fi angajat în Tora, Mişna și Talmud. Asta întrucât înțelepții noștri au spus deja: «Nu trebuie să intri în PARDESS⁽¹⁾ până n-ai mâncat pe săturate carne și vin».”

Asta seamănă cu un suflet fără trup: care nu are nici recompensă, nici acţiune, nici consideraţie până când nu este legat de un trup, când este întreg, corectat prin poruncile Torei, prin cele 613 Miţvot.

În schimb, atunci când omul este preocupat cu înțelepciunea Mişnei şi Talmudului Babilonian, fără să dea atenţie secretelor Torei și ascunzişurilor ei, în aceeaşi măsură, este ca un trup care stă în întuneric fără un suflet uman, lumânare a Domnului, care să strălucească în el. Astfel, trupul este uscat și nu suge dintr-un izvor de viaţă.

Aşadar, un discipol înțelept, care practică Torah Lişma, ar trebui să se angajeze mai întâi în înțelepciunea Bibliei, a Mişnei și  Talmudului, atât cât mintea lui poate îngădui. După aceea, se va adânci în cunoaşterea Creatorului său în Înțelepciunea adevărului.

Este așa cum i-a poruncit regele David fiului său Solomon: „Cunoaște-l pe Dumnezeul tatălui tău și slujește-L”. Și dacă vei găsi studiul Talmudului greoi și dificil, este mai bine să renunţi  odată ce ţi-ai încercat norocul în această înțelepciune și să te angajezi în Înțelepciunea adevărului.

Este scris: „Un discipol care nu a văzut un semn bun în învățătura sa în cinci ani, nu va mai apuca să-l vadă” (Hullin, pct. 24). În orice caz, cel care învaţă uşor trebuie să-şi dedice o oră sau două pe zi pentru a studia Halacha (legile evreiești), pentru explicarea şi interpretarea cerinţelor din Halacha în sens literal.

20) Aceste cuvinte ale lui par foarte derutante: El spune că înainte de a reuşi să studiezi aspectele literale, ar trebui să te angajezi deja în înțelepciunea adevărului. Acest lucru contrazice propriile sale cuvinte de mai înainte, anume că Înțelepciunea Cabala fără Tora literală este ca un suflet fără trup, fără acţiune, fără considerație sau răsplată.

Exemplul pe care îl dă cu discipolul care nu a văzut un semn bun este și mai derutant, întrucât au spus oare înțelepții noștri că ar trebui el, drept urmare, să abandoneze studierea Torei? Cu siguranță, trebuie ca el să fie atenţionat să-și examineze căile și să încerce cu un alt învăţător sau într-o altă parte. Dar, cu siguranță, el nu trebuie să abandoneze Tora, chiar și Tora literală.

21) O altă nedumerire este aceea că atât cuvintele lui Rav Haim Vital, cât și cele din Ghemara presupun că ai avea nevoie de o anume pregătire şi merite specifice pentru a fi recompensat cu înțelepciunea Torei. Însă, înțelepții noștri au spus (Midraş Raba, porțiunea „Și aceasta este binecuvântarea”) „Creatorul le-a spus lui Israel: «Priviţi, întreaga înțelepciune și întreaga Tora sunt ușoare: Oricine se teme de Mine și urmează cuvintele Torei, toată ințelepciunea și întreaga Tora sunt în inima lui.»”

Aşadar, nu avem nevoie de niciun merit prealabil aici, ci doar prin teama de Creator și respectarea Miţvot suntem recompensaţi cu întreaga înțelepciune a Torei.

22) Într-adevăr, dacă-i examinăm cuvintele, ele vor deveni pentru noi la fel de clare ca puritatea unor obiecte pe un cer senin. Ceea ce a scris el, cum că „este mai bine să renunţi odată ce ţi-ai încercat norocul în această înțelepciune și să te angajezi în înțelepciunea adevărului”, nu se referă la norocul înteligenţei și erudiției. Este vorba, mai curând, despre ce am explicat anterior: „Am creat înclinația rea; am creat pentru ea Tora ca mirodenie.” Ceea ce înseamnă că el s-a adâncit în studiul şi practicarea Torei revelate și totuși înclinația rea este în putere și nu s-a topit deloc. Asta întrucât nu este încă salvat de gândurile de nelegiuire, după cum scrie RAŞI în expunerea de mai sus: „Am creat pentru ea Tora ca mirodenie”.

De aceea îl sfătuiește să abandoneze și să se angajeze în înțelepciunea adevărului, căci este mai ușor să atragi lumina din Tora în timp ce practici şi munceşti în înțelepciunea adevărului decât să munceşti în Tora revelată. Motivul este foarte simplu: înțelepciunea Torei revelate este îmbrăcată în straie exterioare, corporale, cum ar fi furtul, jaful, delictele etc. De aceea, este greu și anevoios pentru orice persoană să își îndrepte mintea și inima către Creator în timp ce învață, astfel încât să atragă lumina din Tora.

Cu atât mai mult este dificil pentru acela pentru care învățarea Talmudului în sine este grea și anevoioasă. Cum poate să-și amintească de Creator în timpul studiului, atâta timp cât cercetarea privește chestiuni corporale și nu poate să-şi găsească loc în el simultan cu intenția pentru Creator?

Prin urmare, îl sfătuiește să se implice în Înțelepciunea Cabala, întrucât această înțelepciune este îmbrăcată în întregime în numele Creatorului. Atunci, cu siguranță va putea, în timpul studiului, să-și îndrepte cu ușurință mintea și inima către Creator, chiar dacă îi este foarte dificil să studieze, întrucât studiul în sine al chestiunilor privind înțelepciunea și Creatorul sunt unul și același lucru, şi de aceea este foarte simplu.

23) Aşadar, el vine cu dovezi clare preluând cuvintele Ghemarei:   „Un discipol care nu a văzut un semn bun în învățătura sa în cinci ani, nu va mai apuca să-l vadă.” De ce nu a văzut un semn bun în studiul său? Cu siguranță, este numai datorită faptului că-i lipseşte intenția inimii și nu pentru că nu ar avea aptitudini, întrucât înțelepciunea Torei nu necesită nicio aptitudine specifică.

În schimb, așa cum este scris în Midraş-ul de mai sus: „Creatorul le-a spus lui Israel: «Priviţi, întreaga înțelepciune și întreaga Tora sunt ușoare: Oricine se teme de Mine și urmează cuvintele Torei, toată ințelepciunea și întreaga Tora sunt în inima lui.»”

Cu siguranţă e nevoie de timp pentru a te obișnui cu lumina Torei și a poruncilor (Miţvot) deși nu știm cât timp anume. Ai putea să aştepţi o viaţă întreagă. De aceea, Braita avertizează (Hulin, 24) să nu aștepţi mai mult de cinci ani.

Mai mult, Rav Yosi spune că doar trei ani sunt aproape suficienți pentru a primi înțelepciunea Torei (Hulin, 24). Dacă nu întrevezi un semn bun după acest timp, nu ar trebui să te minţi singur cu speranțe false și amăgeli, ci poţi fi sigur că nu vei vedea niciodată un semn bun.

Aşadar, trebuie să găseşti imediat o tactică bună prin care să reușeşti să dobândeşti Lişma și să fii recompensat cu înțelepciunea Torei. Braita nu specific ce tactică anume, dar avertizează să nu rămâi în aceeași situație și să aștepţi mai mult.

Acesta este sensul cuvintelor lui Rav Yosi, anume că cea mai sigură și de succes tactică o constituie angajarea în Înțelepciunea Cabala. Omul ar trebui să-şi ia cu totul mâna de pe implicarea sa în înțelepciunea Torei revelate, întrucât și-a încercat deja norocul în asta și nu a reușit. Ar trebui, în schimb, să-și dedice tot timpul Înțelepciunii Cabala, unde succesul îi este asigurat din motivele mai sus menționate.

24) Este foarte simplu, întrucât aceste cuvinte nu au nicio legătură cu studiul Torei revelate, privind orice lucru care ar trebui practicat în fapt, căci „răul nu îl face nici ignorantul cel pios, şi nici o învățătură greșită, ci un păcătos este acela care distruge binele.” Prin urmare, trebuie neapărat să repeţi aceste cuvinte atât de mult cât este necesar, pentru a nu da greş în practică.

El vorbeşte aici, oarecum, numai despre studiul înțelepciunii Torei revelate, pentru a explica și a examina problemele care apar în interpretarea legilor, așa cum deduce însuşi Rav Haim Vital, adică despre acea parte a studiului Torei care nu este practicată nici prin acţiuni şi nici prin legi.

Într-adevăr, aici este posibil să fii indulgent și să înveți din prescurtări și nu din surse autentice. Totuși, chiar și acest lucru necesită o învățare extensivă, întrucât cel care știe din surse autentice nu este ca acela care ştie dintr-o scurtă scanare a unor prescurtări. Pentru a nu greși în acest sens, Rav Haim Vital spune încă de la bun început, în cuvintele sale, că sufletul se conectează la trup doar atunci când este împlinit, corectat prin poruncile Torei, adică prin cele 613 Miţvot.

25) Acum vom vedea cum toate problemele pe care le-am formulat la începutul introducerii nu sunt decât trivialităţi. Ele constituie capcanele pe care înclinația rea le întinde pentru a vâna suflete nevinovate, şi a le alunga din lume, jefuite și abuzate.

Prima problemă este legată de faptul că unii îşi imaginează că pot respecta întreaga Tora fără să cunoască Înțelepciunea Cabala. Le spun acestora: este adevărat, dacă puteți să vă urmaţi studiul Torei și să îndepliniţi în mod corespunzător Miţvot, Lişma, adică numai cu intenţia de a aduce încântare Creatorului, atunci într-adevăr, nu trebuie să studiați Cabala. Pentru că atunci se spune despre tine că „sufletul lui îl va învăța”. Asta întrucât atunci toate secretele Torei ţi se vor înfăţişa precum un izvor veşnic curgător, ca în cuvintele lui Rav Meir din Mişna (Avot) de mai sus, și nu vei avea nevoie de ajutorul cărților.

Totuşi, dacă încă înveți Lo Lişma, sperând ca astfel să meriţi Lişma, atunci te întreb: „Câți ani ai făcut asta?” Dacă eşti încă în limita celor cinci ani, așa cum spune Tanna Kama, sau a celor trei ani, cum spune Rav Yosi, atunci poţi încă să aștepţi şi să speri.

Dar dacă practici Torah Lo Lişma de mai mult de trei ani, cum spune Rav Yosi, sau cinci ani, după cum spune Tanna Kama, atunci Braita te avertizează că nu vei vedea un semn bun pe această cale pe care mergi! De ce să-ţi amăgeşti sufletul cu false speranțe atunci când ai la îndemână o tactică atât de sigură precum studiul Înțelepciunii Cabala, motivul fiind cel pe care l-am arătat mai sus, anume că studiul în problemele Înțelepciunii și al Creatorului Însuși sunt Unu?

26) A doua problemă este aceea că trebuie mai întâi să mănânci pe saturate din Mișna și Ghemara. Toată lumea e de acord că aşa este. Cu toate astea, acest lucru este adevărat dacă ai fost deja înzestrat cu învățarea Lişma, sau chiar Lo Lişma, dacă te afli încă în limita celor trei ani sau cinci ani. După această perioadă, însă, Braita avertizează că nu vei vedea niciodată un semn bun, așa că trebuie să îţi încerci norocul în studiul Înţelepciunii Cabala.

27) De asemenea, trebuie știut că există două părți ale înțelepciunii adevărului: prima, numită „secretele Torei”, nu trebuie revelată  decât implicit și din gura unui înțelept Cabalist către un discipol care înțelege cu propria sa minte. Ma’ase Merkava și Ma’ase Bereşit ţin de această parte. Înțelepții Zohar-ului se referă la această parte ca fiind „primele trei Sfirot, Keter, Hohma şi Bina” şi care mai este numită și „Roș-ul (capul) Parţuf-ului”.

A doua parte este numită „miresmele Torei”. Este permis să le dezvăluim şi există, într-adevăr, o Miţva importantă în acest sens. Zohar-ul se referă la această parte ca la cele „șapte Sfirot inferioare ale Parţuf-ului”, ea mai fiind numită şi Guf-ul (corpul) Parţuf-ului.

Fiecare Parţuf de Kduşa (al sfințeniei) este format din zece Sfirot. Acestea se numesc Keter, Hohma, Bina, Hesed, Gvura, Tiferet, Neţah, Hod, Yesod şi Malhut. Primele trei Sfirot sunt considerate     Roş-ul Parţuf-ului, iar cele șapte Sfirot inferioare sunt numite Guf-ul Parţuf-ului. Chiar și sufletul omului inferior conține cele zece Sfirot purtând numele de mai sus ca, de altfel, fiecare discernământ, incluse într-o parte superioară și una inferioară.

Motivul pentru care cele șapte Sfirot inferioare, care constituie Guf-ul Parţufului, sunt numite „miresmele Torei” se găseşte în semnificaţia versetului, „iar palatul își gustă mâncarea”. Luminile care apar sub primele trei Sfirot, adică sub Roş, se numesc Ta’amim (miresme), iar Malhut de Roş se numește Hech (palat, cerul gurii).

Din acest motiv, ele sunt numite miresmele (Ta’amim) Torei. Asta înseamnă că apar în palatul Roș-ului, sursa tuturor Ta’amim, care este Malhut de Roş. De acolo în jos nu este interzisă revelarea lor. Dimpotrivă, recompensa celui care le revelează este nelimitată și nemăsurată.

De asemenea, aceste prime trei Sfirot și aceste șapte Sfirot inferioare se extind atât în ansamblul general, cât și în cel mai mic segment în care acesta poate fi împărțit. Astfel, chiar și primele trei Sfirot de Malhut de la capătul lumii Asiya aparțin secțiunii „secretele Torei”, a căror revelare este interzisă. Iar cele șapte Sfirot inferioare ale lui Keter de Roș de Aţilut aparțin secțiunii „Ta’amim ale Torei”, a căror revelare este permisă, iar aceste cuvinte sunt scrise în cărțile de Cabala.

28) Vom găsi sursa acestor cuvinte în Masehet Pesahim (p. 119), unde se spune: este scris (Isaia, 23) „atât negoţul cât și câştigul ei vor fi sfinţenie pentru Domnul; ea nu trebuie să fie strânsă sau adunată; căci câștigul ei va fi pentru cei care locuiesc în fața Domnului, pentru a-i hrăni din plinul ei şi a-i înveşmânta impunător (literal: acoperindu-l pe Atik).” „Ce este «înveşmântarea impunătoare (acoperindu-l pe Atik) ?” Este ceea ce acoperă lucruri pe care Atik Yomin le-a acoperit. Și care sunt acelea? Secretele Torei. Alții spun că acest lucru dezvăluie lucruri pe care Atik Yomin le-a acoperit. Ce sunt acelea? Miresmele Torei.”

RAŞBAM interpretează, „Atik Yomin este cel Sfânt, binecuvântat fie El”, așa cum este scris, „Atik Yomin este aşezat”. Secretele Torei sunt Ma’ase Merkava și Ma’ase Bereşit. Semnificaţia  „numelui” e după cum este scris, „Acesta este numele Meu pe vecie”. „Înveşmântarea” înseamnă că El nu le dă oricui, ci doar acelora a căror inimă este neliniştită. Așa cum este scris în „asta nu se învață”: „Aceasta este ceea ce dezvăluie lucrurile pe care Atik Yomin le-a acoperit”. Asta înseamnă acoperirea secretelor Torei, care au fost mai întâi acoperite, şi pe care Atik Yomin le-a dezvăluit și a permis să fie dezvăluite. Cel care le dezvăluie este recompensat cu ceea ce este  spus în acest verset.

29) Iată în mod explicit care este marea diferență dintre secretele Torei, pentru care toți aceia care le dobândesc primesc această mare recompensă (explicată în Ghemara, în interpretarea versetului) întrucât le-au acoperit pentru a nu fi dezvăluite. Și sunt, dimpotrivă, miresmele (Ta’amim) Torei, pentru care toţi aceia care le dobândesc primesc această mare recompensă tocmai pentru că le dezvăluie altora.

Unii spun că nu există nicio contradicţie între cele două poziţionări, ci ar fi vorba numai de o examinare a înţelesurilor lor diferite. Într-un prim înţeles se explică sfârșitul, după cum spune, „înveşmântare impunătoare (acoperindu-l pe Atik)”. Prin urmare, ei interpretează dobândirea marii recompense ca fiind pentru acoperirea secretelor Torei.

Alții spun, conform unui alt înţeles, că se explică începutul, „să mănânci pe săturate”, adică Ta’amim (miresmele) Torei, așa cum este scris, „iar palatul gustă mâncarea”. Asta întrucât luminile Ta’amim sunt numite „mâncare”; prin urmare, ei interpretează dobândirea marii recompense, menționată în verset, ca fiind pentru cel care dezvăluie Ta’amim (miresmele) Torei. În orice caz, şi unii şu alţii cred că secretele Torei trebuie să fie acoperite, iar Ta’amim ale Torei trebuie dezvăluite.

30) Astfel, avem un răspuns clar la cea de-a patra şi cea de-a cincea problemă, enunţate la începutul introducerii. Ceea ce găsim atât în cuvintele înțelepților noștri, precum și în cărțile sfinte, şi care sunt date numai acelora care au inima neliniştită, reprezentând acea parte numită „secretele Torei”, care sunt primele trei Sfirot, Roș-ul, sunt date numai în ascundere și în anumite condiții, căci nu vom găsi nici măcar o urmă a lor în toate cărțile de Cabala, în ce este scris sau tipărit, întrucât acestea sunt lucrurile pe care Atik Yomin le-a acoperit, așa cum este scris în Ghemara.

Mai mult, spune dacă este chiar posibil să gândeşti sau să imaginezi că toate acele cărţi sfinte și acei drepţi renumiţi, care sunt cei mai măreţi și mai buni ai națiunii, cum ar fi Sefer Yeţira (Cartea Creației), Cartea Zohar-ului și Braita a lui Rav Işmael, Rav Hai Gaon și Rav Hamai Gaon, Rav Elazar din Garmiza și restul de Rişonim (cei dintâi) de la Nahmanides, Baal HaTurim și Baal Şulhan Aruch până la Vilna Gaon (GRA) și Ladi Gaon și restul celor drepți, de la care am primit întreaga Tora revelată și prin cuvintele cărora trăim, pentru a ști ce acțiune să facem în așa fel încât să fim pe plac Creatorului. Toți aceștia au scris și au publicat cărți în Înțelepciunea Cabala. Și nu există o dezvăluire mai profundă decât scrierea unei cărți, al cărei autor nu știe cine îi citește cartea şi este posibil ca cei rău intenţionaţi să-l critice. Aşadar, nu există o revelare a secretelor Torei mai măreaţă decât aceasta.

Și nu trebuie să ne îndoim de aceştia, sfinţi și puri, că ar putea încălca chiar și o iota din ceea ce este scris și explicat în Mişna și Ghemara, anume că le este interzisă dezvăluirea, tot așa cum este scris şi privind interdicția de a învăța (în Masechet Hagiga).

Mai degrabă, toate cărțile scrise și tipărite sunt considerate în mod necesar Ta’amim ale Torei, pe care Atik Yomin le-a acoperit mai întâi și apoi le-a descoperit, așa cum este scris, „palatul gustă  mâncarea”. Nu numai că aceste secrete nu sunt interzise revelării ci, dimpotrivă, este o poruncă importantă aceea de a le dezvălui (așa cum este scris în Pesahim 119).

Iar pentru acela care știe cum să le dezvăluie și chiar le dezvăluie, răsplata este din belșug. Este aşa întrucât de revelarea acestor lumini multora, mai ales mulţimii, depinde venirea lui Mesia, curând în zilele noastre, Amin.

31) Este foarte necesar să explicăm odată pentru totdeauna de ce venirea lui Mesia depinde de studiul în masă a Înţelepciunii Cabala, fapt prevalent atât în Zohar cât și în toate cărțile de Cabala. S-a discutat public despre asta fără rost, până la punctul în care a devenit intolerabil.

Desluşirea acestei chestiuni este prezentată în Tikuney (corecțiile) Zohar-ului (care fac parte din Zohar, Tikun 30, „A doua cale”). Acestea sunt cuvintele sale: A doua cale, „Și duhul (Ruah) lui Dumnezeu se mişca deasupra apelor.” Ce este „Ruah”? Într-adevăr, când Şhina (Divinitatea) coboară în exil, Ruah (duhul / vântul) suflă asupra celor care se angajează în Tora, întrucât Şhina se află printre ei.

“Orice făptură este ca iarba”, toate sunt ca niște fiare care mănâncă iarbă și “strălucirea ei este ca floarea de pe camp”, toată milostenia ei este ca floarea câmpului. (Isaia 40:6) Fiecare milostenie pe care o fac ei, o fac pentru ei înșiși. Chiar și toți cei care practică Tora, fiecare milostenie pe care o fac, o fac pentru ei înșiși.

În acel moment, și “El Şi-a adus deci aminte că ei nu erau decât carne, o suflare care trece şi nu se mai întoarce” (Psalmi 78:39). Acesta este spiritul lui Mesia. Vai celor ca-l fac să plece şi să nu se mai întoarcă în lume. Ei fac Tora să se usuce și nu vor să facă eforturi în Înțelepciunea Cabala. Ei sunt cei care fac ca izvorul  înțelepciunii, care este Yod din HaVaYaH, să se îndepărteze. Spiritul care pleacă este duhul lui Mesia, duhul sfânt, “duh de  înțelepciune și de înţelegere, duh de sfat și de tărie, duh de cunoştinţă și de frică de Domnul.”(Isaia 11:2)

A doua poruncă: „Și Dumnezeu a spus:«Să fie lumină» și a fost lumină.” Aceasta este lumina iubirii, iubirea graţiei, așa cum este scris: „Te-am iubit cu o iubire eternă; de aceea, te-am atras cu graţie.” Se spune despre asta: „Dacă te trezești și stârnești iubirea în timp ce îţi face plăcere”, etc., iubirea și frica sunt miezul ei. Fie că e bună sau rea, de aceea, se numește frică și iubire cu scopul de a primi o răsplată. Și de aceea, Creatorul a spus: vă conjur, fiice ale Ierusalimului, pe gazelele și ciutele câmpului, să vă treziți și să stârniți iubirea în timp ce vă face plăcere, care este iubire fără răsplată, și nu pentru a primi recompensă. Asta întrucât frica și iubirea pentru a primi recompensă sunt cele ale unei slujnice, în trei ipostaze: când se cutremură pământul, când un sclav devine rege și când o slujnică o moștenește pe stăpâna ei.

32) Vom începe să explicăm Tikunim ale Zohar-ului de la un cap la altul. Cartea spune că frica și iubirea pe care le simte omul atunci când practică Tora și Miţvot cu intenţia de a fi răsplătit, adică, sperând să obţină un anume beneficiu din Tora și din muncă, asta se consideră a fi slujnica. Este scris despre ea, „o slujnică ce o moşteneşte pe stăpâna ei.”

Acest lucru este aparent derutant, întrucât este aceptat faptul că “Omul ar trebui totdeauna să se angajeze în Tora și Miţvot, chiar și Lo Lişma”, și atunci de ce s-ar cutremura pământul? În plus, trebuie să înțelegem corelația între angajarea Lo Lişma şi slujnică,  și, totodată, alegoria după care ea o moștenește pe stăpână. Despre ce moștenire este vorba aici?

33) Vom înțelege această chestiune prin tot ceea ce s-a explicat mai sus în această introducere, anume că nu a fost permis studiul Lo Lişma, ci numai pentru că de la Lo Lişma ajungi la Lişma, deoarece lumina din ea reformează. Prin urmare, angajarea Lo Lişma este considerată a fi slujnica ce vine în ajutor şi care efectuează munca de jos pentru stăpâna ei, care este Şhina.

Este aşa întrucât în cele din urmă, omul va dobândi Lişma și va fi recompensat cu instaurarea Şhina. Apoi, slujnica, cea care este angajarea Lo Lişma, va fi, de asemenea, considerată o slujnică pentru Kduşa (sfințenie), pentru că ea susţine și pregătește Kduşa, până când va fi considerată lumea Asiya a lui Kduşa.

În orice caz, dacă credința omului este incompletă, și el se angajează în Tora și în muncă numai pentru că i-a poruncit Creatorul să studieze, atunci am văzut anterior că, în astfel de Tora și de muncă, lumina nu va fi deloc revelată, întrucât ochii lui au o hibă și transformă lumina în întuneric precum un liliac.

O astfel de manieră de a studia o face să iasă de sub autoritatea slujnicei sfinţeniei (Kduşa), întrucât nu va fi recompensat prin ea cu Lişma. Drept urmare, el se va găsi sub autoritatea celei ce slujeşte Klipa (coajă / ​​cochilie), care moștenește această Tora și această muncă și şi le apropriază.

De aceea, „pământul s-a stârnit”, ceea ce înseamnă Şhina, numită „pământ”, întrucât chiar acea Tora și acea muncă ce ar fi trebuit să ajungă la ea, pentru a aparţine de domeniul Şhina, sunt apropriate de acea slujnică rea care le coboară în domeniul Klipot (pluralul pentru Klipa). Astfel, slujnica o moșteneşte pe stăpână.

34) Tikuney Zohar interpretează sensul jurământului: „Dacă te trezești și stârnești iubirea în timp ce îţi face plăcere”. Se insistă pe faptul că Israel va atrage lumina lui Hesed superior (milostenia), numită „iubirea milei”, întrucât asta este ce se doreşte. Ea este atrasă în special prin angajarea în Tora și Miţvot, fără a primi vreo răsplată. Raţiunea este aceea că lumina înțelepciunii superioare (Hohma) se extinde asupra lui Israel prin această lumină a milosteniei (Hesed), revelându-se şi îmbrăcându-se în această lumină Hesed, pe care Israel o dă mai departe.

Iar această lumină a înțelepciunii constituie semnificaţia versetului: „Duhul Domnului Se va odihni peste El, duh de înţelepciune şi de pricepere, duh de sfat şi de tărie, duh de cunoştinţă şi de frică de Domnul” (Isaia 11:2), spus despre regele lui Mesia. Este așa cum se spune acolo, în continuare, „Și El va stabili un standard pentru națiuni și îi va aduna pe cei dispersați ai lui Israel și va strânge împrăștiații lui Iuda din cele patru colțuri ale pământului.” Acest lucru se datorează faptului că după ce Israel extinde lumina înțelepciunii prin lumina milosteniei, ca și în „duhul înțelepciunii și înțelegerii” etc., Mesia apare și-i adună pe  Israel cei împrăştiaţi.

Astfel, totul depinde de practica Torei și de munca Lişma, care poate extinde marea lumină a milosteniei, care îmbracă şi extinde lumina înțelepciunii. Aceasta este semnificaţia jurământului, „Dacă te trezești și stârneşti”. Este așa întrucât răscumpărarea completă și adunarea celor împrăştiaţi sunt imposibile fără ea, fiindcă așa sunt aranjate căile sfinţeniei (Kduşa).

35) Ei au interpretat şi versetul: „și duhul lui Dumnezeu se mişca deasupra apelor”(Geneza 1:2). Ce este „duhul lui Dumnezeu”? Când Şhina este în exil, acel vânt (totodată şi „duh”) se mişcă deasupra celor care se angajează în Tora, pentru că Şhina este alături de ei.

Interpretare: În timpul exilului, când Israel erau încă angajaţi în Tora și Miţvot Lo Lişma, dacă erau astfel întrucât din Lo Lişma omul ajunge la Lişma, atunci Şhina se afla printre ei, deși se găsea într-o stare de exil, căci ei nu dobândiseră încă Lişma. Aşa cum s-a spus mai sus, este ca slujnică a lui Kduşa.

Acesta înseamnă că Şhina se află printre ei, adică în ascundere. Oricum, ei sunt obligați să ajungă la revelația sfinţeniei (Şhina), şi atunci duhul regelui Mesia se mişcă deasupra celor angajaţi Lo Lişma și îi trezește pentru a ajunge la Lişma, pentru că „lumina din ea îi reformează”, ajutând și pregătind instalarea Şhina, care este stăpâna ei.

Dacă, însă, această învățare Lo Lişma nu este potrivită pentru a îi aduce la Lişma, din motivul menționat mai sus, Şhina regretă și spune “Orice făptură este ca iarba”, toate sunt ca niște fiare care mănâncă iarbă. Cu alte cuvinte, acel duh al omului, care se ridică în sus, nu este prezent printre cei care se angajează în Tora. Mai degrabă, aceştia se mulțumesc cu spiritul fiarei, care coboară în jos.

Ei interpretează astfel motivul: Toată milostenia ei este ca floarea câmpului. Chiar și toți cei care practică Tora, fiecare milostenie pe care o fac ei, o fac pentru ei înșiși. Chiar și toți cei care practică Tora, fiecare milostenie pe care o fac, o fac pentru ei înșiși. Adică, întreaga lor angajare în Tora și Miţvot este numai pentru beneficiul și plăcerea lor, iar angajamentul în Tora nu îi poate aduce în Lişma.

El scrie acolo, „El Şi-a adus deci aminte că ei nu erau decât carne, o suflare care trece şi nu se mai întoarce”, și acesta este spiritul lui Mesia. Asta înseamnă că spiritul lui Mesia nu se mişcă deasupra lor, ci îi părăsește și nu se va întoarce întrucât slujnica impură le fură Tora și îi moștenește stăpâna, pentru că ei nu se află pe calea pe care să ajungă de la Lo Lişma la Lişma.

De aceea, el deduce acolo că ei sunt aceia care fac Tora să fie uscată și nu vor să se angajeze în Înțelepciunea Cabala. Adică, chiar dacă nu reușesc în practica Torei revelate, întrucât nu există nicio lumină în ea și este uscată datorită micimii minții lor (vezi Pct. 16), ei ar putea să reușească, totuşi, angajându-se în studiul Înţelepciunii Cabala, căci lumina din ea este îmbrăcată în veşmintele Creatorului – Sfintele nume și Sfirot. Astfel, ei ar putea ajunge cu ușurință la acea stare de Lo Lişma care îi aduce în Lişma. Atunci duhul lui Dumnezeu s-ar mişca deasupra lor, așa cum este scris, „lumina din ea îi reformează”.

Ei nu au, însă, nicio dorință pentru a studia Cabala. Și acesta este sensul  versetului „Vai de ei, pentru că ei cauzează sărăcie, ruină, jafuri, ucidere și distrugere în lume.” Acest spirit care a plecat este duhul lui Mesia, cum s-a spus, duh sfânt, duh de înţelepciune şi de pricepere, etc.

36) Aflăm din Tikuney Zohar că există un jurământ ca lumina milostivirii și iubirii să nu se trezească în lume până când munca lui Israel în Tora și Miţvot nu va fi cu intenția de a nu primi recompensă, ci doar de a-I dărui încântare Creatorului. Acesta este sensul jurământului: „Vă conjur, fiice ale Ierusalimului”.

Astfel, durata exilului și a suferinţelor pe care le îndurăm depinde de noi și ne așteaptă să fim vrednici de a ne angaja în Tora și Miţvot Lişma. De îndată ce dobândim acest lucru, această lumină a iubirii și a milosteniei, se va extinde imediat după cum este scris: „Duhul Domnului Se va odihni peste El, duh de înţelepciune şi de pricepere…etc.”, și atunci vom fi recompensaţi cu izbăvirea completă.

S-a lămurit, totodată, că este imposibil pentru întregul Israel să ajungă la această mare puritate altfel decât prin studiul Înţelepciunii Cabala, care este cel mai simplu mod, potrivit chiar și pentru cei obișnuiți.

Dimpotrivă, atunci când te angajezi doar în Tora revelată, este imposibil să fii recompensat prin ea, în afara câtorva aleşi și după mari eforturi, nu însă pentru majoritatea oamenilor (din motivul explicat la pct. 22). Asta explică întru totul irelevanța problemelor a patra și a cincea menţionate la începutul acestei introduceri.

37) Referitor la cea de-a treia problemă, anume teama că cineva se va amârî din cauza acestei angajări, ei bine, nu există nicio frică aici. Întrucât abaterea de la calea Creatorului, care s-a petrecut înainte, a fost din două motive:

1. fie că au ruinat cuvintele înțelepților noștri prin lucruri ce le   era interzis a fi dezvăluite,
2. fie că au perceput cuvintele Cabalei în sens superficial, ca pe nişte instrucțiuni corporale, încălcând porunca „Să nu-ţi faci chip cioplit nici vreo înfăţişare…”(Deuteronom 5:8).

Aşadar, până în ziua de azi a existat într-adevăr un zid fortificat în jurul acestei înțelepciuni. Mulți au încercat să înceapă să studieze, dar nu au putut continua din lipsa înțelegerii și din cauza denumirilor corporale. De aceea am elaborat lucrarea, Panim Meirot uMasbirot, ca interpretare a importantei cărţi a lui ARI, Pomul Vieții, pentru a face ca formele corporale să devină abstracte și pentru a le stabili drept legi spirituale, dincolo de timp şi spaţiu. Astfel, orice începător poate înțelege problemele, raţiunile și explicațiile lor foarte clar și foarte simpu, nu mai puțin decât poate să înțeleagă Ghemara prin interpretarea lui RAŞI.

38) Să continuăm să analizăm practicarea Torei și a Miţvot Lişma despre care am început să vorbesc. Trebuie să înțelegem această denumire, „Tora Lişma”, de ce o muncă completă, aşa cum e de droit, este definită prin numele Lişma iar munca, aşa cum nu este de droit, este numită Lo Lişma.

Înțelesul literal implicând faptul că cel care se angajează în Tora și Miţvot îşi îndreaptă inima către scopul de a aduce încântare Creatorului său și nu către sine, ar fi trebuit fie acela de Tora Lishmo (în numele Lui) și Tora Lo Lishmo (nu în numele Lui), referindu-se la Creator. Atunci de ce este definit acest lucru prin numele Lişma și Lo Lişma, cu referire la Tora?

Există aici, cu siguranță, un înţeles dincolo de cel menționat mai sus, deoarece versetul probează faptul că Tora Lishmo, adică să aducă încântare Creatorului, nu este încă suficient. Mai degrabă, învățarea trebuie să fie Lişma, însemnând în numele Torei. Acest lucru necesită explicații.

39) Fapt este că se știe că numele Torei este „Tora vieții”, după cum este scris: „Căci ele sunt viață pentru cei ce le găsesc” (Proverbe 4:22). De asemenea, este scris: „Căci nu este un lucru fără însemnătate pentru voi: este viața voastră” (Deuteronom 32:47). Aşadar, semnificația Torei Lişma este aceea că a practica Tora și Miţvot îţi aduce viață și zile multe, iar atunci Tora este precum îi este numele. Iar cel care nu-și îndreaptă inima și mintea spre cele menționate mai sus, practica Torei și Miţvot îi va aduce opusul vieții și al zilelor multe, adică Lo Lişma în totalitate, întrucât numele său este „Tora vieții”. Aceste cuvinte sunt explicate în cuvintele înțelepților noștri (Ta’anit 7a): „Oricine practică Tora Lo Lişma, Tora lui devine pentru el o poțiune a morţii, iar oricine practică Tora Lişma, Tora lui devine pentru el o poțiune a vieții “

Totuşi, cuvintele lor necesită explicații, pentru a înțelege cum și prin ce devine sfânta Tora pentru el o poțiune a morţii? Nu numai că munca și strădaniile sale sunt zadarnice și nu primește niciun beneficiu din munca și efortul său, dar Tora și munca în sine devin pentru el o poțiune a morţii. Acest lucru este într-adevăr surprinzător.

40) În primul rând, trebuie să înțelegem cuvintele înțelepților noștri (Megila 6b), care au spus: „Am muncit și am găsit – să crezi; Nu am muncit și am găsit – să nu crezi. ”

Trebuie să ne întrebăm despre „am muncit și am găsit”. Par să se contrazică una cu cealaltă, deoarece munca se referă la lucrarea și la eforturile pe care le depui în schimbul a ceva ce ai vrea să ai. Pentru a avea ceva deosebit, depui nişte eforturi deosebite, iar pentru a avea ceva neînsemnat, te străduieşti mai puţin.

Opusul este găsirea. De obicei aceasta se întâmplă să vină la unul care este complet distrat și fără să fi făcut nicio pregătire în muncă, vreu efort sau sacrificiu. Aşadar, cum poți spune: „Am muncit și am găsit”? Întrucât dacă ar fi existat aici un efort, ar fi trebuit să spună: „Am muncit și am căpătat” sau „Am muncit și am fost recompensat”, etc. iar nu „am muncit și am găsit”.

41) Zohar-ul scrie referitor la textul „Cei ce Mă caută … Mă găsesc” și întreabă: „Unde-L găsește omul pe Creator?” Ei au spus că Creatorul se găsește numai în Tora. Tot aşa au spus referitor la versetul, „Într-adevăr, ești un Dumnezeu care Se ascunde”, cum că El Se ascunde în Sfânta Tora.

Trebuie să înțelegem pe deplin cuvintele lor. Pare că Creatorul este ascuns numai în ​​lucrurile și obişnuinţele corporale și în toate futilitățile acestei lumi, care se află în afara Torei. Astfel, cum poți spune exact contrariul, cum că El Se ascunde numai în ​​Tora?

Există, totodată, semnificația generală, conform căreia Creatorul se ascunde pe Sine Însuși într-un mod în care El trebuie căutat; de ce are El nevoie de această tăinuire? Și, tot aşa, „Toți cei care Îl caută Îl vor găsi”, ceea ce se înţelege din versetul: „Cei ce Mă caută … Mă găsesc”. Trebuie să înțelegem pe deplin această căutare precum și această găsire, ce sunt ele și ce sens au ele.

42) Într-adevăr, ar trebui să știm că distanța mare dintre noi şi Creator și faptul că suntem atât de predispuși să încălcăm voința Lui, nu au decât o singură cauză, care a devenit sursa tuturor chinurilor și suferințelor pe care le îndurăm și a tuturor păcatelor și greșelilor în care cădem. În mod clar, eliminând această cauză, vom fi instantaneu scăpați de orice amărăciune sau durere. Vom fi imediat recompensaţi cu contopirea cu El în inimă, în suflet și putere. Și vă spun că această cauză preliminară nu este alta decât „lipsa noastră în a înțelege guvernarea Lui asupra creaturilor Lui”, faptul că nu Îl înțelegem corect.

43) Dacă, de pildă, Providenţa Lui ar fi revelată în mod deschis creaturilor Lui, astfel încât, dacă ai mânca ceva interzis, te-ai sufoca pe loc, în schimb, oridecâteori ai îndeplini o Miţva,ai descoperi în asta minunate plăceri, precum cele mai fine plăceri din această lume corporală, atunci:

1. ce nebun ar întenţiona chiar să guste ceva interzis, știind că, drept urmare, își va pierde imediat viața, tot aşa cum nu-ţi trece prin minte să te arunci în foc? şi,
2. ce fraier ar abandona o Miţva fără să o îndeplinească, cu promptitudine şi cât mai repede, la fel cum n-ar putea să abandoneze sau să întârzie o mare plăcere corporală care i se iveşte, fără să se bucure de ea imediat şi cât mai repede posibil?

Este evident că, dacă Providența ar fi manifestă pentru noi,  am fi cu toţii drepți desăvârșiți.

44) Aşadar, vedem că tot ce ne trebuie în lumea noastră este Providența deschisă. Dacă am avea Providența deschisă, toți oamenii din lume ar fi drepți desăvârșiți și s-ar contopi cu El în iubire absolută, căci cu siguranță ar fi o mare onoare pentru oricare dintre noi să-I fim apropiaţi și să-L iubim cu inima și sufletul nostru, și întotdeauna să ne alipim Lui fără să pierdem nici măcar un minut.

Şi deşi nu este așa întrucât pentru îndeplinirea unei Miţva nu eşti răsplătit în această lume, iar cei care sfidează voia Lui nu sunt pedepsiți în fața ochilor noștri, Creatorul are totuşi răbdare cu ei și, în plus, uneori opusul pare să fie realitatea, după cum este scris, „Aşa sunt cei răi: totdeauna fericiţi şi îşi măresc bogăţiile” (Psalmii 73:12). Prin urmare, nu toți cei care vor să-L ia pe Domnul pot veni să-L ia. În schimb, ne împiedicăm la fiecare pas, până când, după cum spuneau înțelepții noștri (VaYikra Raba 2) referitor la versetul, „Am găsit un om dintr-o mie, în sensul că o mie intră într-o cameră și unul iese pentru a preda învăţătura.“

Astfel, înțelegerea Providenței Lui este raţiunea binelui, iar lipsa înțelegerii este cauza răului. Rezultă că aceasta este axa în jurul căreia se mişcă toți oamenii din lume, în bine sau în rău.

45) Dacă privim îndeaproape dobândirea Providenței pe care oamenii ajung să o perceapă, găsim că există patru tipuri. Fiecare dintre aceste tipuri primește Providența specifică de la Creator, în aşa fel încât distingem aici patru discernăminte în dobândirea Providenței.

De fapt, ele sunt numai două: 1) ascunderea feței, 2) și revelarea feței, dar sunt împărțite în patru. Există două discernăminte în Providența ascunderii feței, care sunt:

1. ) „simpla ascundere”, și
2. ) „ascunderea în ascundere”, și două discernăminte în Providența revelării feței, care sunt
3. ) Providența „răsplății și pedepsei” şi
4. ) „Providența veşnică”, aşa cum vor fi explicate mai jos.

46) Versetul spune (Deuteronom 31:17): „În ziua aceea, Mă voi aprinde de mânie împotriva lui. Îi voi părăsi şi-Mi voi ascunde Faţa de ei. El va fi prăopădit şi-l vor ajunge o mulţime de rele şi necazuri şi atunci va zice: «Oare nu m-au ajuns acele rele din pricină că Dumnezeuul meu nu este în mijlocul meu?» Şi Eu Îmi voi ascunde Faţa în ziua aceea, din pricina tot răului pe care-l face, întorcându-se spre alţi dumnezei.”

Când veți examina aceste cuvinte, veți constata că la început se spune: „în ziua aceea, Mă voi aprinde de mânie… …şi-Mi voi ascunde Faţa de ei”, adică o ascundere. După aceea, afirmă: „ şi-l vor ajunge o mulţime de rele şi necazuri … … Şi Eu Îmi voi ascunde Faţa în ziua aceea“ (în ebraică, „ascunde”apare de două ori), adică o dublă ascundere. Trebuie să înțelegem ce este această „dublă ascundere”.

47) Mai întâi trebuie să înțelegem sensul termenului „Fața Creatorului”, despre care textul spune „şi-Mi voi ascunde Faţa.” Îţi poţi imagina că vezi chipul prietenului tău și îl recunoști imediat. Cu toate acestea, când îl vezi din spate, nu eşti sigur de identitatea lui. S-ar putea să ai o îndoială: „Ar putea să fie altcineva și nu prietenul meu?”

La fel este şi problema cu care ne confruntăm: Toată lumea știe și simte că Creatorul este bun iar acţiunile Celui bun sunt de a face bine. Prin urmare, atunci când Creatorul dăruiește cu generozitate creaturilor Sale, se consideră că Fața Lui este revelată creaturilor Sale. Este aşa întrucât atunci toată lumea îl recunoaște și îl simte, pentru că El se comportă după numele Lui, așa cum am văzut mai sus cu privire la Providența deschisă.

48) Atunci, însă, când El se comportă faţă de creaturile Sale contrar celor sus-menționate, adică atunci când acestea îndură necazuri și suferinţe în lumea Lui, se consideră a fi Spatele Creatorului. Asta întrucât chipul Lui, însemnând atributul Lui complet de bunătate, le este ascuns lor în totalitate, iar asta nu este o conduită potrivită cu numele Lui. Este ca atunci când îţi vezi prietenul din spate și    s-ar putea să ai o îndoială gândind că: „Ar putea să fie altcineva?”

Textul spune: „în ziua aceea, Mă voi aprinde de mânie… …şi-Mi voi ascunde Faţa de ei.” În timpul mâniei, atunci când oamenii îndură necazuri și suferinţe, înseamnă că Creatorul își ascunde Fața, care este deplina Lui benevolenţă și este revelat numai Spatele Lui. În acea stare, este nevoie de o mare întărire a credinței în El, pentru a te feri de gândurile de a comite nelegiuiri, deoarece este greu să-L recunoaștem din Spate. Asta se numește „simpla ascundere”.

49) Totuși, când necazurile și chinurile se acumulează într-o mare măsură, asta provoacă o dublă ascundere, pe care cărțile o numesc „ascundere în ascundere”. Asta înseamnă că nici măcar Spatele Lui nu este revelat, ceea ce înseamnă că ei nu cred că Creatorul este mâniat pe ei și îi pedepsește, ci atribuie totul întâmplării sau naturii și ajung să nege Providența Lui în răsplată și pedeapsă. Aceasta este semnificaţia versetului: „Şi Eu Îmi voi ascunde Faţa în ziua aceea, din pricina tot răului pe care-l va face, întorcându-se spre alţi dumnezei”. Adică devin eretici și se îndreaptă către  idolatrie.

50) Înainte, însă, când în text se vorbește doar din perspectiva unei simple ascunderi, cele scrise se termină cu: „Ei vor spune în acea zi: «Oare nu m-au ajuns aceste rele din pricină că Dumnezeul meu nu este în mijlocul meu?»” Asta înseamnă că ei încă mai cred în Providența răsplăţii și a pedepsei și spun că necazurile și suferința le vin pentru că nu s-au alipit Creatorului, așa cum este scris,      „m-au ajuns aceste rele din pricină că Dumnezeul meu nu este în mijlocul meu.“ Se consideră că, astfel, el îl vede încă pe Creator, dar numai din Spate. De aceea, asta se numește „simplă ascundere”, adică numai ascunderea Feței.

51) Acum am explicat cele două discernăminte referitoare la modul de percepere a Providenței ascunse, pe care o simt oamenii:  „simplă ascundere” și „ascundere în ascundere”. O ascundere se referă numai la ascunderea Feței, în timp ce Spatele le este revelat. Asta înseamnă că ei cred că Creatorul le-a dat suferinţa ca pedeapsă. Și deși le este greu să-l cunoască întotdeauna pe Creator prin Spatele Său, ceea ce îi conduce la a comite nelegiuiri, chiar și atunci ei sunt considerați „răi nedesăvârşiţi”. Cu alte cuvinte, aceste nelegiuiri sunt precum niște greșeli, întrucât vin la ei ca urmare a acumulării de suferințe pentru că, în general, ei cred în răsplată și pedeapsă.

52) Ascunderea în ascundere înseamnă că până și Spatele Creatorului le este tăinuit, întrucât ei nu cred în răsplată și pedeapsă. Aceste nelegiuiri ale lor sunt considerate păcate iar ei sunt considerați a fi „răi desăvârșiți” pentru că se răzvrătesc și spun că Creatorul nu veghează deloc asupra creaturilor Lui. Astfel ei se îndreaptă către idolatrie, așa cum este scris, „din pricina tot răului pe care-l va face, întorcându-se spre alţi dumnezei”.

53) Trebuie să știm că întreaga chestiune a muncii în a respecta Tora și Miţvot, conform propriei opţiuni, se bazează în principal pe cele două discernăminte ale Providenței ascunse menționate anterior. Ben He He spune despre acel moment (Avot, Tratatul pentru taţi, Capitolul 5:26): „Răsplata este după cum e suferinţa.”

Întrucât Providenţa Lui nu este revelată, şi nu este posibil să-L vedem, decât numai din Spate, în ascunderea Feței, ca atunci când îţi vezi prietenul din spate și ai putea avea o îndoială crezând că este altcineva. În felul acesta, omului nu-i rămâne decât să aleagă, întotdeauna, fie să respecte voia Lui, fie să o încalce. Este aşa întrucât necazurile și suferinţele pe care le îndură îl fac să se îndoiască de realitatea Providenţei Lui asupra creaturilor Lui, fie conform primului discernământ, care sunt greșelile, fie conform celui de-al doilea, care sunt păcatele.

Oricum, omul se află încă într-o mare suferinţă şi face multe eforturi. Referitor la acest moment textul spune: „Tot ce găsește mâna ta să facă, fă cu toată puterea ta!” (Eclesiastul 9:10). Asta întrucât nu va fi recompensat cu revelarea Feței, adică cu măsura completă a benevolenţei Lui, înainte să fi făcut toate eforturile posibile din toată puterea sa, iar răsplata este după suferinţă.

54) Când Creatorul vede că omul şi-a dat măsura eforturilor sale și a făcut tot ce putea să facă cu propriile forţe, conform propriei alegeri şi prin întărirea credinței sale în Creator, Creatorul îl ajută şi el dobândeşte Providența deschisă, adică revelarea Feței. El este atunci recompensat cu completa pocăinţă, ceea ce înseamnă că se alipeşte încă o dată Creatorului cu inima, sufletul și puterea sa, ca și cum ar fi atras de la sine către dobândirea Providenței deschise.

55) Aceste dobândiri şi pocăinţe menţionate îi vin omului în două grade: Primul este dobândirea Providenței răsplăţii şi pedepsei absolute. Pe lângă dobândirea clară a recompensei pentru fiecare Miţva în lumea ce va să vină, el este răsplătit și cu dobândirea plăcerii minunate în îndeplinirea imediată a acelei Miţva în această lume.

La fel, pe lângă dobândirea acelei amare pedepse ce urmează fiecărui păcat după moarte, el este recompensat şi cu simţirea gustului  amărăciunii fiecărei abateri în timp ce încă este în viață.

Evident, cel căruia i se dă această Providență deschisă este sigur că nu va păcătui din nou, întrucât poţi fi sigur că nu își va tăia din propria carne provocându-şi, astfel, suferințe teribile. În plus, poţi fi sigur că nu va neglija nicio Miţva fără să o îndeplinească imediat ce-i este la îndemână, tot aşa cum poţi fi sigur că nu va neglija nicio plăcere lumească sau un beneficiu important care îi sunt la îndemână.

56) Acum putem înțelege cuvintele înțelepților noștri: „Ce înseamnă pocăința? Este atunci când Cel care cunoaște misterele va depune mărturie că omul nu va reveni la nebunie.” Sunt aparent cuvinte derutante, căci cine s-ar ridica la cer să audă mărturia Creatorului? La fel, înaintea cui ar trebui să depună mărturie Creatorul? Nu este, oare, suficient ca Însuși Creatorul să știe că acela s-a pocăit din toată inima și nu va păcătui din nou?

În urma explicației, problema devine foarte simplă: într- adevăr, nu poţi fi sigur că omul nu va păcătui din nou înainte de a fi recompensat cu dobândirea răsplăţii şi pedeapsei ca mai sus, adică revelarea Feței. Această revelare a Feței, din perspectiva mântuirii lui de către Creator, se numește „mărturie”, întrucât mântuirea de către El, în sine, până la această dobândire a răsplăţii şi pedepsei, este ceea ce garantează că omul nu va păcătui din nou.

Prin urmare, se consideră că Creatorul mărturisește pentru el. Este scris: „Ce înseamnă pocăința?” Cu alte cuvinte, când va fi sigur omul că a fost recompensat cu pocăință completă? Pentru asta, i se dă un semn clar: „Este atunci când Cel care cunoaște misterele va depune mărturie că omul nu va reveni la nebunie ”. Asta înseamnă că va dobândi revelarea Feței, moment în care propria mântuire va mărturisi pentru el că nu va reveni la nebunie.

57) Această pocăință menționată mai sus este numită „pocăință din frică”. Este aşa întrucât, deși omul se întoarce la Creator cu inima și sufletul său, până când Cel care cunoaște misterele mărturisește că nu va reveni la nebunie, certitudinea că nu va păcătui din nou se datorează dobândirii și sentimentului pe care-l are el cu privire la pedeapsa cumplită și chinurile teribile care sunt urmare a unei nelegiuiri. De aceea, poţi fi sigur că nu va păcătui, la fel cum este sigur că nu se va lăsa afectat de suferințe oribile.

În final, însă, această pocăință și această certitudine sunt doar consecinţa fricii de pedeapsa care ar urma nelegiuirilor. Rezultă că pocăința se datorează numai fricii de pedeapsă. De aceea, este numită „pocăință din frică”.

58) Astfel înțelegem cuvintele înțelepților noștri, după care acela care se pocăiește din frică este răsplătit prin faptul că păcatele sale sunt considerate greșeli. Trebuie să înțelegem cum se întâmplă acest lucru. Conform celor de mai sus (Pct. 52), putem înțelege perfect că păcatele săvârşite de cineva sunt urmare a primirii Providenţei în dublă ascundere, adică ascunderea în ascundere. Asta înseamnă că acela nu crede într-o Providenţă a răsplăţii şi pedepsei.

Simpla ascundere înseamnă că el crede într-o Providenţă a răsplăţii şi pedepsei, dar urmare a acumulării suferințelor, îi vin  uneori gânduri de a comite nelegiuiri. Asta întrucât, deși crede că suferința i-a venit ca o pedeapsă, se află în situaţia în care îţi vezi prietenul din spate și ai putea avea o îndoială ca nu cumva să-l iei drept altcineva, așa cum este scris acolo, că aceste păcate sunt doar greșeli întrucât, în general, el crede în Providenţa răsplăţii și pedepsei.

59) Prin urmare, atunci când omul este recompensat cu pocăința din frică, ceea ce înseamnă o dobândire clară a răsplăţii și pedepsei până când va fi sigur că nu va păcătui, ascunderea în ascundere este corectată în întregime în el. Asta întrucât acum el vede în mod evident că există o Providenţă a răsplăţii şi a pedepsei. Îi este clar că toată suferința pe care a simțit-o vreodată a fost o pedeapsă din partea Providenței Sale pentru păcatele pe care le-a săvârşit. Retrospectiv, descoperă că a săvârşit o greșeală gravă; prin urmare, el smulge din rădăcină aceste păcate.

Totuși, lucrurile nu sunt aşa în totalitate. Mai curând, acestea devin greșeli, similar nelegiuirilor pe care le-a săvârşit în simplă ascundere, când a dat greş din cauza confuziei ce l-a dominat urmare a multitudinii de suferinţe care-l pot scoate pe om din minţi. Acestea sunt considerate doar greșeli.

60) În această pocăință, însă, el nu a corectat deloc prima ascundere a Feței, pe care o avusese înainte, ci abia de acum înainte, după ce a fost recompensat cu revelarea Feţei. În trecut, însă, înainte de a fi răsplătit cu pocăința, ascunderea Feței și toate greșelile au rămas așa cum au fost, fără nicio schimbare sau corectare, întrucât şi atunci el credea că necazurile și suferința i-au venit ca o pedeapsă, așa cum este scris, „Ei vor spune în acea zi: Oare nu m-au ajuns aceste rele din pricină că Dumnezeul meu nu este în mijlocul meu?”

61) Prin urmare, el este încă considerat un drept nedesăvârşit, întrucât acela care este recompensat prin revelarea feței, și anume măsura completă a benevolenţei Lui, așa cum este potrivit numelui Lui, este numit „drept” (pct. 55). Este aşa întrucât el îndreptățește Providenţa Lui așa cum este cu adevărat, anume că El este binele absolut și absolut perfect cu creaturile Sale, căci El este bun atât pentru cel bun cât şi pentru cel rău.

De aceea, din moment ce a fost recompensat cu revelarea Feței, el merită de aici încolo numele de „drept”. Totuşi, întrucât nu a finalizat corecția, ci doar ascunderea în ascundere și nu a corectat prima ascundere, ci doar de acum încolo, atunci, înainte de a fi răsplătit cu pocăința, încă nu este vrednic de a fi numit „drept”. Asta întrucât, atunci, el este lăsat cu ascunderea Feței, ca şi înainte. De aceea, el este numit „drept nedesăvârşit”, ceea ce înseamnă că încă trebuie să-și corecteze trecutul.

62) El este numit și „intermediar”, deoarece, după ce este răsplătit cu pocăința din frică, devine potrivit, prin împlinirea sa în Tora și prin fapte bune, pentru a fi răsplătit și cu pocăință din iubire. Atunci ajunge omul să fie un „drept desăvârşit”. Prin urmare, acum el este intermediarul dintre frică și iubire și, prin urmare, este numit „intermediar”. Înainte de asta, însă, el nu a fost întru totul potrivit pentru a se pregăti chiar pentru pocăința din iubire.

63) Acest lucru explică pe de-a-ntregul primul grad de dobândire a revelării Feței, dobândirea și sentimentul unei Providenţe a răsplăţii și pedepsei într-un mod în care “Cel care cunoaște misterele va depune mărturie că omul nu va reveni la nebunie”. Asta se numește „pocăință din frică”, când păcatele lui devin pentru el greșeli. Acest lucru este, de asemenea, numit „drept nedesăvârşit” și „intermediar”.

64) Acum vom explica cel de-al doilea grad al dobândirii revelării Feței – dobândirea Providenţei complete, adevărate și veşnice. Asta înseamnă că Creatorul veghează asupra creaturilor Sale precum Cel bun care face bine atât celui bun cât şi celui rău. Acum omul este considerat „drept desăvârşit” și este recompensat cu „pocăința din iubire”, transformându-și păcatele în virtuți.

Asta explică toate cele patru discernăminte de înțelegere a Providenţei care se aplică creturilor. Primele trei discernăminte – dubla ascundere, simpla ascundere și dobândirea unei Providenţe a răsplăţii și pedepsei – nu sunt decât pregătiri prin care omul ajunge la cel de-al patrulea discernământ: dobândirea adevăratei și veșnicei Providențe.

65) Însă trebuie, încă, să înțelegem de ce al treilea discernământ nu este suficient pentru om, anume dobândirea Providenţei răsplăţii şi pedepsei. Am spus că a fost deja recompensat cu faptul că Cel care cunoaște misterele va depune mărturie că omul nu va reveni la nebunie. De aceea, de ce oare este el încă numit „intermediar” sau „drept nedesăvârşit”, nume care dovedește că munca lui nu este încă de dorit în ochii Creatorului și că există încă o deficienţă şi  o prihană în Tora lui și munca lui?

66) Mai întâi, să examinăm ceea ceea ce au întrebat interpreții despre porunca (Miţva) de a-L iubi pe Creator. Cum de ne obligă Tora la o Miţva pe care nu o putem respecta deloc? Te poţi constrânge sau aservi pe tine însuţi oricărui scop dar nicio constrângere sau aservire din lume nu vor fi de folos când e vorba de iubire.

Ei au explicat că respectând în mod corespunzător toate cele 612 Miţvot, iubirea Creatorului se va extinde asupra ta cu siguranţă. Aşadar, se consideră că este posibil ca acestea să fie respectate, întrucât te poţi constrânge şi aservi pe tine însuţi întru a respecta cele 612 Miţvot în mod corespunzător, pentru ca apoi să fii recompensat și cu iubirea Creatorului.

67) Într-adevăr, cuvintele lor necesită explicații elaborate. Până la urmă, iubirea Creatorului nu ar fi trebuit să ajungă la noi sub forma unei Miţva, întrucât în ea nu există niciun act sau aservire din partea noastră. Mai curând, iubirea vine de la sine după îndeplinirea celor 612 Miţvot. Cele 612 Miţvot ne sunt într-un fel suficiente, aşadar de ce oare a fost scrisă această Miţva a iubirii?

68) Pentru a înțelege acest lucru, trebuie mai întâi să dobândim o înțelegere autentică a însăși naturii iubirii pentru Creator. Trebuie să știm că toate înclinațiile, tendințele și proprietățile insuflate omului, cu ajutorul cărora să-i putem sluji pe prieteni, toate aceste tendințe și proprietăți naturale sunt necesare pentru munca întru  Creator.

În primul rând, acestea au fost create și imprimate în om doar datorită rolului lor final – scopul suprem al omului, așa cum este scris, „Niciun proscris nu va fi alungat de la El”. Omul are nevoie de toate acestea pentru a se desăvârşi în modalităţile de a primi abundența și pentru a împlini voința Creatorului.

Acesta este semnificația cuvintelor „toți cei chemați ce poartă Numele Meu şi pe care i-am făcut spre slava Mea” (Isaia 43: 7) și, la fel, „Domnul^* a făcut toate pentru o ţintă, chiar şi pe cel rău” (Proverbe 16: 4). Între timp, însă, omului i-a fost oferită o lume întreagă pentru ca toate aceste înclinații și calități naturale din el să se dezvolte și să se împlinească, aplicându-le oamenilor în aşa fel încât să fie potrivite scopului lor.

Este așa cum spuneau înțelepții noștri: „Omul trebuie să-şi spună sieşi: «Lumea a fost creată pentru mine»”, pentru că pentru fiecare om este nevoie de toţi ceilalţi oameni din lume, întrucât ei dezvoltă și califică atributele și înclinațiile fiecăruia în a deveni un instrument potrivit pentru lucrarea Lui.

69) Astfel, trebuie să înțelegem esența iubirii pentru Creator din proprietățile iubirii prin care un om se raportează la un altul. Iubirea pentru Creator este dată neapărat prin aceste calități, întrucât ele au fost doar imprimate în om în primul rând de dragul Lui. Când ne uităm la atributele iubirii dintre un om și un altul, găsim patru măsuri ale iubirii, una deasupra celeilalte, adică două care sunt patru.

70) Prima este „iubirea condiționată”. Asta înseamnă că, din cauza marii bunătăți, plăceri și a beneficiilor pe care omul le primeşte de la un prieten, sufletul său se agață de acesta cu o minunată iubire.

Există două măsuri în acest sens: prima măsură este aceea că, înainte de a se fi întâlnit și să fi început să se iubească unul pe celălalt, ei şi-au făcut rău unul altuia. Acum, însă, nu vor să-și amintească de asta, căci „Iubirea va acoperi toate crimele”. A doua măsură este că întotdeauna ei şi-au făcut bine și s-au ajutat unul pe altul, și nu există nicio urmă de rău sau prejudiciu între ei.

(Nota editorului: articolul 71 lipsește din manuscris)

72) A doua este „iubirea necondiționată”. Asta înseamnă că omul ştie că virtutea prietenului său este sublimă, dincolo de orice măsură imaginabilă. De aceea, sufletul său se agață de el cu iubire nemăsurată.

Si aici există două măsuri: prima măsură este înainte ca omul să cunoască fiecare comportament și faptă a prietenului faţă de ceilalți. În acel moment, această iubire este considerată a fi „mai puțin decât iubirea absolută”. Asta întrucât prietenul său are relații cu alţii, iar la prima vedere, pare că le face rău celorlalţi din neglijență. În felul acesta, dacă el ar şti, meritul prietenului său ar fi complet pierdut iar iubirea dintre ei ar fi alterată. Şi totuşi, întrucât el nu ştie despre aceste lucruri, iubirea lui este încă întreagă, mare și cu adevărat minunată.

73) Al doilea atribut al iubirii necondiționate este al patrulea atribut al iubirii în general, care vine și din cunoașterea meritelor prietenului său. Aşadar, el cunoaşte acum, în plus, toate relațiile și comportamentele sale cu ceilalţi, fără să-i lipsească nimic. El a verificat și a constatat că nu numai că nu există nicio urmă de cusur în ele, ci bunătatea lui este mai mare decât orice poate fi imaginat. Acum este „iubire veşnică și desăvârşită”.

74) Să reținem că aceste patru atribute ale iubirii dintre un om și un altul se aplică și între om și Creator. Mai mult, aici, în iubirea pentru Creator, ele devin grade prin cauză și consecință.

Este imposibil să dobândești vreunul dintre ele înainte să fi dobândit primul atribut al iubirii condiționate. După ce este căpătat în întregime, acel prim atribut determină dobândirea celui de-al doilea atribut. După ce este dobândit cel de-al doilea atribut la maximum, asta determină dobândirea celui de-al treilea atribut. În cele din urmă, de la al treilea atribut la cel de-al patrulea atribut, iubirea eternă.

75) În consecință, se pune întrebarea: „Cum se poate dobândi primul grad de iubire pentru Creator, primul grad de iubire condiționată, care este iubirea care vine urmare a abundenței de bunătate pe care o primești de la Cel iubit, atunci când acceptăm că nu există nici o recompensă pentru o Miţva în această lume? „

Mai mult, potrivit celor de mai sus, trebuie să treci prin primele două forme ale Providenței prin ascunderea Feței. Cu alte cuvinte, chipul Său, însemnând măsura Lui de benevolenţă – obişnuinţa Celui bun este de a face bine – este ascunsă în acel moment (Pct. 47). Prin urmare, în acel moment, omul îndură necazuri și suferință.

În orice caz, învăţăm că întreaga practică a Torei și a muncii prin propria alegere se desfășoară în primul rând în acea stare de ascundere a Feței. Dacă este aşa, atunci cum de este posibil ca omul să fie recompensat cu cel de-al doilea atribut al iubirii condiționate, dat fiind faptul că Cel iubit a făcut întotdeauna numai bine minunat și abundent, neprovocându-i niciodată vreun rău, și nu poate fi vorbă de a fi recompensat cu gradul al treilea sau al patrulea?

76) Într-adevăr ne avântăm în ape adânci. Ar trebui, cel puțin, să ne alegem cu o comoară prețioasă. De aceea, vom examina cuvintele înțelepților noștri (Berachot 17), „Când înțelepții au ieșit din casa lui Rav Ami iar unii spun din casa lui Rav Hanina, ei i-au spus următoarele: «Îţi vei vedea lumea ta în timpul vieţii tale, și după tine viața ta în lumea care va veni, iar pașii tăi vor alerga pentru a auzi cuvintele lui Atik Yomin.»”

Trebuie să înțelegem de ce nu au spus ei: „îți vei primi lumea în viața ta”, ci doar „vei vedea”. Dacă ar fi vrut să binecuvânteze, ar fi trebuit să binecuvânteze în întregime, adică să capete și să primească lumea sa în viața sa. Totodată, trebuie să înțelegem, de ce ar trebui să-şi vadă omul următoarea lume în viața lui? Cel puțin sfârșitul îi va fi viața din lumea următoare. Mai mult, de ce au plasat ei această binecuvântare în primul rând?

77) În primul rând, trebuie să înțelegem cum vede omul lumea care vine în viaţa lui? Este evident că nu poţi vedea nimic spiritual cu ochii fizici. Nici nu-i stă în obişnuinţă Creatorului să schimbe legile naturii. Asta întrucât, Creatorul nu a aranjat inițial lucrurile aşa cum sunt, decât pentru că acestea sunt cele mai propice pentru scopul dorit. Prin ele, omul ajunge să i se alipească Lui, așa cum este scris: „Domnul^* a făcut toate pentru o ţintă.” Prin urmare, trebuie să înțelegem cum îşi vede omul lumea în viaţa lui?

78) Pot spune că această viziune îi apare omului atunci când i se deschid ochii în Tora, așa cum este scris: „Deschide-mi ochii, să pot zări lucrurile minunate din legea Ta”. Pe această viziune a jurat sufletul înainte de a veni în trup. (Nida, p. 30b), unde „Chiar dacă întreaga lume îți spune că ești drept, fii rău în ochii tăi”, mai ales în ochii tăi.

Cu alte cuvinte, atâta timp cât nu ai fost răsplătit cu „deschiderea ochilor” în Tora, privește-te ca fiind rău. Nu te amăgi cu reputația ta în întreaga lume că eşti drept.

Acum putem înțelege şi de ce au pus binecuvântarea: „Îţi vei vedea lumea ta în timpul vieții tale”, la începutul binecuvântărilor. Este aşa întrucât înainte de aceasta, nici măcar nu i se acordă proprietatea celui „drept nedesăvârşit”.

79) Mai trebuie, încă, să înțelegem, dacă omul știe despre sine că a urmat deja întreaga Tora și lumea întreagă este de acord cu el în acest sens, de ce asta nu este deloc suficient pentru el? În schimb, i se cere să-şi jure că va continua considerându-se pe sine ca fiind păcătos. Oare, pentru faptul că acel grad minunat al deschiderii ochilor în Tora îi lipsește, îl compari cu un păcătos? Fireşte, acest lucru este foarte derutant.

80) Pe de altă parte, cele patru căi prin care oamenii dobândesc Providența Lui au fost deja explicate. Două dintre ele sunt în ascunderea feței, iar două sunt în dezvăluirea Feței.

De asemenea, a fost explicată raţiunea ascunderii Feței faţă de oameni: în mod deliberat se dă oamenilor spaţiu pentru a depune eforturi şi a se angaja în munca Lui în Tora și Miţvot prin propria voinţă, pentru că atunci încântarea Creatorului din munca lor în Tora Sa și Miţvot crește mai mult decât încântarea Lui de către îngerii de sus, care nu au de ales și a căror misiune este obligatorie. Există, de asemenea, și alte raţiuni, dar nu este aici locul să discutăm despre ele.

81) În ciuda aprecierii anterior a căii ascunderii Feței, aceasta nu este încă considerată perfectă, ci numai o etapă de „tranziție”, întrucât acesta este locul unde este dobândită dorința perfecţiunii. Asta înseamnă că orice recompensă pentru o Miţva care este pregătită pentru un om, nu este dobândită decât prin munca lui în în Tora și prin faptele sale bune în timpul ascunderii Feței, adică atunci când se angajează prin voia sa. Este aşa întrucât atunci omul se simte îndurerat întărindu-şi credința în El pentru a împlini voința Lui. Iar întreaga recompensă se măsoară numai în funcție de durerea pe care o resimte în respectarea Torei și a Miţvot, așa cum reiese din cuvintele lui Ben He He, „ Răsplata este după cum e suferinţa ”.

82) Prin urmare, fiecare trebuie să treacă prin experienţa acelei perioade de tranziție, de ascundere a Feței. Când o desăvârşeşte, el este răsplătit cu Providența deschisă, adică revelarea Feței.

Înainte de a fi răsplătit cu revelarea Feței, deși vede partea din Spate, el nu se poate abține să comită nelegiuiri. Nu numai că nu este în stare să respecte toate cele 613 Miţvot, întrucât iubirea nu vine prin constrângere și nici cu forţa, dar el nu poate nici măcar să îndeplinească celelalte 612 Miţvot, întrucât la el nici măcar frica nu este resimţită așa cum ar trebui.

Acesta este sensul Torei care înseamnă 611 în Ghematria, întrucât orice în Ghematria reprezintă partea din Spate, căci omul nu poate respecta în mod corespunzător nici măcar cele 612 Miţvot. Acesta este sensul cuvintelor „El nu se va lupta veşnic”. În cele din urmă va fi recompensat cu revelarea Feței.

83) Primul grad de revelare a Feței este dobândirea Providenţei răsplăţii și pedepsei cu o claritate absolută. Omul o capătă doar prin mântuirea de către El, fiind atunci recompensat prin a i se  deschide ochii în Tora în minunată dobândire, devenind „un izvor veşnic curgător”, după cum spune Rav Meir (Avot 6). Pentru orice Miţva din Tora pe care o îndeplineşti prin propria-ţi voinţă, eşti recompensat să-ţi vezi răsplata în însăşi acea Miţva, răsplată ce îţi este destinată în următoarea lume, la fel ca și marea pierdere prin comiterea unor nelegiuiri.

84) Și deși nu are încă în mâinile lui recompensa, întrucât răsplata pentru o Miţva nu este în această lume, dobândirea clară este suficientă pentru ca, de acum încolo, el să simtă o mare plăcere în timp ce îndeplineşte fiecare Miţva, căci „Tot ceea ce este aproape de a fi desăvârşit este considerat desăvârşit. „

De pildă, să luăm un negustor care a făcut o tranzacție și a câștigat o sumă mare. Chiar dacă profitul va intra în posesia lui după o vreme, dacă este sigur, dincolo de orice umbră de îndoială, că profitul va ajunge la el la timp, el este la fel de fericit ca și când banii i-ar fi venit imediat.

85) În mod firesc, o asemenea Providență deschisă probează faptul că de acum încolo el se va agăța de Tora și Miţvot cu inima și sufletul și cu toată puterea sa și se va abţine de la a comite nelegiuiri, ca și cum ar scăpa dintr-un foc. Și, deși nu este încă un drept desăvârşit, întrucât nu a fost răsplătit cu pocăința din iubire, marea sa Dvekut (alipire) la Tora și faptele bune îl ajută să fie treptat recompensat cu pocăința din iubire, ceea ce înseamnă cel de-al doilea grad al revelării Feţei. Atunci el va putea îndeplini toate cele 613 Miţvot, şi devine un drept desăvârşit.

86) Acum înțelegem pe deplin întrebarea pe care ne-am pus-o relativ la jurământ, anume că sufletul a jurat înainte de a veni pe această lume: „Chiar dacă întreaga lume îți spune că ești drept, fii rău în ochii tăi.” Ne-am pus deja întrebarea: „Dacă întreaga lume este de acord că este drept, de ce ar trebui ca el să se considere în continuare rău? Nu are el încredere într-o lume întreagă? ”

Mai este de lămurit un lucru referitor la cuvintele „Chiar dacă întreaga lume îți spune”. Anume, care este legătura dintre acestea și mărturia lumii întregi, întrucât omul se cunoaște pe sine mai bine decât o întreagă lume? Ar fi trebuit să jure astfel: „Chiar dacă știi despre tine că ești drept.”

În orice caz, cel mai derutant este faptul că Ghemara afirmă în mod explicit (Berachot 61), „Raba a spus: „Trebuie să știi în sufletul tău dacă eşti drept sau nu”. Astfel, există o obligație și o posibilitate de a fi drept desăvârşit cu adevărat.

Mai mult decât atât, omul trebuie să cerceteze şi să fie în stare să recunoască acest adevăr în sine însuşi. Dacă este așa, atunci cum de a jurat sufletul să fie întotdeauna rău în ochii săi și să nu știe niciodată adevărul real, când înțelepții noștri l-au obligat contrariul?

87) Într-adevăr, cuvintele sunt foarte exacte. Atâta timp cât nu a fost recompensat cu deschiderea ochilor în Tora în minunata dobândire, suficientă pentru el pentru dobândirea completă şi clară a Providenţei răsplăţii și pedepsei, cu siguranță nu va putea să se înșele și să se considere drept. Asta întrucât el va simți ogligatoriu că îi lipsesc cele două cele mai cuprinzătoare Miţvot ale Torei, și anume iubirea și frica.

Chiar și dobândirea completă a fricii, într-un mod în care „Cel care cunoaște misterele va depune mărturie că omul nu va reveni la nebunie”, din cauza teribilei sale frici de pedeapsă și a uriaşei pierderi urmare a unei nelegiuiri, este cu totul inimaginabilă înainte de a fi fost recompensat cu dobândirea completă, clară şi absolute a Providenţei răsplăţii și pedepsei.

Asta se referă la dobândirea primului grad de revelare a Feței, care i se întâmplă omului deschizându-şi ochii în Tora. Cu atât mai mult în ce priveşte iubirea, care este complet dincolo de capacităţile omului, întrucât depinde de înțelegerea inimii și aici nu vor fi de folos nici străduinţa, nici constrângerea.

88) De aceea, jurământul statuează: „Chiar dacă întreaga lume îți spune că ești drept.” Asta întrucât cele două porunci (Miţvot), privind iubirea și frica, sunt date numai individului și nimeni altcineva din lume nu le poate distinge și cunoaște.

Astfel, de vreme ce văd că el este desăvârşit în 611 Miţvot, ei îşi spun imediat că probabil are și cele două Miţvot al iubirii și fricii. Și întrucât natura umană te face să crezi ce spune lumea, s-ar putea să cazi într-o greșeală gravă.

De aceea, sufletul a jurat în acest sens chiar înainte de a veni în această lume și poate că asta ne va ajuta. În orice caz, individul însuși este cel care trebuie să se îndoiască și să știe în inima lui dacă este un drept desăvârşit.

89) Putem să înțelegem şi ceea ce ne-am întrebat cu privire la faptul de a fi recompensat cu iubire. Ne-am pus întrebarea: „Cum am putea dobândi chiar şi primul grad de iubire atunci când nu există nici o răsplată pentru îndeplinirea unei Miţva în această lume?” Acum este clar că de fapt omul nu trebuie să primească efectiv o răsplată pentru o Miţva în viața sa, de unde și precizarea lor, „ Îți vei vedea lumea ta în timpul vieții tale și după tine, viaţa în lumea care va veni”, ceea ce presupune că răsplata pentru o Miţva nu este în această lume, ci în lumea care va veni.

Totuși, pentru a vedea, a şti și a simți viitoarea răsplată pentru o Miţva în lumea care va veni, omul trebuie să o ştie cu deplină certitudine și claritate, încă din această viață prin minunata sa dobândire în Tora. Asta întrucât atunci el încă dobândeşte iubirea condiționată, care este primul grad al ieșirii din ascunderea Feței și intrarea la revelarea Feței, iubire pe care trebuie să o avem pentru a respecta în mod corespunzător Tora și Miţvot, de maniera în care „Cel care cunoaște misterele va depune mărturie că omul nu va reveni la nebunie”.

90) Și muncind pentru a respecta Tora și Miţvot în forma unei iubiri condiționate, pe care o primeşte din cunoașterea viitoarei recompense în lumea care va veni, întrucât prin ​​„tot ceea ce este aproape de a fi desăvârşit este considerat desăvârşit”, omul dobândeşte al doilea grad de revelare a Feței – Providenţa Lui asupra lumii din eternitatea și veracitatea Sa, ceea ce înseamnă că El este bun și face bine atât celui bun cât şi celui rău.

În această stare, omul dobândeşte iubirea necondiționată și păcatele devin pentru el ca şi merite. Începând de atunci, el este numit „drept desăvârşit”, întrucât poate urma Tora și Miţvot cu iubire și frică. El este numit „desăvârşit”, întrucât are îndeplinite toate cele 613 Miţvot în totalitate.

91) Astfel avem răspunsul la ce ne-am întrebat anterior cu privire la cel care dobândeşte a treia măsură a Providenței, și anume Providența răsplăţii și pedepsei, când „Cel care cunoaște misterele va depune mărturie că omul nu va reveni la nebunie”. Și totuși, el este încă considerat ca fiind drept nedesăvârşit. Acum înțelegem pe deplin că îi lipsește încă o Miţva, anume acea Miţva a iubirii. Desigur, el este incomplet, întrucât el trebuie să îndeplinească în mod necesar toate cele 613 Miţvot, care constituie obligatoriu primul pas pus pe pragul plenitudinii.

92) Cu toate cele ce s-au spus mai sus, înțelegem ceea ce se întrebau ei: „Cum de ne-a obligat Tora la porunca iubirii atunci când această Miţva nici măcar nu este la îndemâna noastră să ne-o asumăm sau chiar să o dobândim într-un fel?” Acum vedem și înțelegem că este vorba despre înțelepții noștri care ne-au avertizat: „Am muncit și nu am găsit, să nu crezi” și, tot aşa, „ să practice întotdeauna Tora și Miţvot, chiar și Lo Lişma, iar de la Lo Lişma va ajunge la Lişma”(Pesahim 50). Şi versetul „Cei ce Mă caută … Mă găsesc” (Proverbe 8:17), mărturisește acest lucru.

93) Acestea sunt cuvintele înțelepților noștri (Megila, p. 6b): „Rabinul Yiţhak a spus: «Dacă cineva îți spune ‘Am muncit și nu am găsit’, să nu crezi; ‘Nu am muncit și am găsit’, să nu crezi; ‘Am muncit și am găsit’, să crezi»”. Aceste chestiuni se referă la cuvintele Torei, dar în negociere, este ajutor de sus. Ne-am întrebat mai sus (pct. 40) referitor la cuvintele „Am muncit și am găsit, să crezi”. Cuvintele par să se contrazică singure, întrucât munca se referă la dobândire, în timp ce găsirea se referă la ceva ce capeţi fără muncă, pe negândite. Ar fi trebuit să spună: „Am muncit și am căpătat”.

Cu toate acestea, ar trebui să știm că acest termen „găsire”, menționat aici, se referă la versetul: „Cei ce Mă caută … Mă găsesc”. El se referă la găsirea (revelarea) Feței Creatorului, așa cum este scris în Zohar, anume că El se găsește doar în Tora, ceea ce înseamnă că omul este recompensat cu revelarea Feței Creatorului muncind în Tora. Prin urmare, înțelepții noștri au fost exacţi în cuvintele lor când au spus „Am muncit și am găsit, să crezi”, căci munca este în Tora, iar găsirea este în revelarea Feței Providenței Lui (vezi Pct. 47).

Ei s-au abținut în mod deliberat să spună: „Am muncit și am câștigat, să crezi” sau „Am muncit și am căpătat”. Asta pentru că atunci ar fi loc pentru o eroare de conţinut, întrucât câștigarea sau posesia se referă doar la posesia Torei. Prin urmare, ei au ales cu precizie cuvântul „găsire”, indicând faptul că se referă la altceva decât la dobândirea Torei, și anume revelarea Feței Providenței Sale.

94) Acelaşi lucru îl stabileşte şi versetul: „Nu am muncit și am găsit, să nu crezi”. Pare încâlcit, pentru cine ar fi atât de credul încât să creadă că este posibil să fii recompensat cu Tora fără să fie nevoie să muncești pentru asta? Din moment, însă, ce cuvintele se referă la versetul: „Cei ce Mă caută … Mă găsesc” (Proverbe 8:17), înseamnă că oricine, oricât de important sau neînsemnat, care Îl caută, Îl găsește imediat. Aceasta este semnificaţia cuvintelor „Cei ce Mă caută”.

S-ar putea crede că acest lucru nu necesită atât de multă  muncă, și chiar și oricine, care nu dorește să depună eforturi în acest sens, îl va găsi pe El. În această privință, înțelepții noștri ne avertizează să nu tragem o astfel de concluzie. Mai curând, munca este necesară aici, aşadar „nu am muncit și am găsit, să nu crezi”.

95) Acum vedem de ce Tora este numită „viață”, așa cum este scris în versetul: „Iată, îţi pun azi înainte viaţa şi binele, moartea şi răul” (Deuteronom 30:15) şi în versetul, „Alege viața” (Deuteronom 30:19) sau „Căci ele sunt viață pentru cei ce le găsesc”(Proverbe 4:22). Aceasta rezultă şi din versetul „Seninătatea Feţei Împăratului este viaţa” (Proverbe 16:15), întrucât Creatorul este sursa întregii vieți și a tot ce este bine.

Prin urmare, viața se extinde la acele ramuri care aderă la rădăcina lor. Asta se referă la cei care s-au străduit și au găsit lumina Feței Lui în Tora, adică la cei care au fost răsplătiţi  deschizându-li-se ochii în Tora în minunata dobândire până când au fost recompensaţi cu revelarea Feței, ceea ce înseamnă dobândirea adevăratei Providențe, căreia i se potrivește numele Lui, Cel Bun, căci calea Binelui este de a face bine.

96) Iar cei care au câștigat nu se mai pot retrage din a respecta în mod corect Miţva, întrucât nu te poţi da înapoi de la o plăcere minunată care îţi este la îndemână. Prin urmare, ei fug de comiterea nelegiuirilor aşa cum ar fugi de foc.

Se spune despre ei: „Dar voi, care vă alipiţi Domnului, Dumnezeul vostru, sunteţi în viață fiecare dintre voi în această zi”, întrucât iubirea Lui vă este dăruită vouă din abundenţă într-o iubire firească prin canalele naturale pregătite pentru om prin natura creaţiei. Este astfel întrucât acum ramura s-a alipit de rădăcina sa aşa cum trebuie, iar viața se revarsă asupra ei din abundență și fără încetare de la originea ei. De aceea, Tora este numită „viață”.

97) Din acest motiv, înțelepții noștri ne-au avertizat în multe locuri cu privire la condiția necesară pentru practicarea Torei, anume că va fi în mod special Lişma, de maniera în care, prin ea, omul va fi recompensat cu viața, întrucât este o Tora a vieții și de aceea ne-a fost dată, așa cum este scris: „Alege viața, ca să trăieşti”.

Prin urmare, în timpul practicii Torei, fiecare om trebuie să muncească în ea și să-și îndrepte mintea și inima să găsească în ea „Seninătatea Feţei Împăratului”, adică dobândirea Providenței deschise, numită „lumina Feței”. Oricine este capabil de asta, așa cum este scris, „cei ce Mă caută … Mă găsesc”, după cum este scris, de asemenea „Am muncit și nu am găsit, să nu crezi”.

Astfel, omului nu-i trebuie nimic în această direcţie, în afară de munca în sine. Este scris: „ Oricine practică Tora Lişma, Tora lui devine pentru el o poțiune a vieţii” (Ta’anit 7a). Înseamnă că ar trebui doar să-şi îndrepte mintea și inima către a dobândi viața, care este semnificaţia pentru Lişma.

98) Acum putem vedea că întrebarea pe care şi-au pus-o înţelepţii referitor la porunca iubirii, spunând că această Miţva nu se află în mâinile noastre, întrucât iubirea nu ne este dată prin constrângere cu de-a sila, nu constituie deloc o întrebare, dat fiind că ea se află în întregime în mâinile noastre. Oricine poate munci în Tora până va găsi dobândirea Providenței Lui deschise, așa cum este scris: „Am muncit și am găsit, să crezi”.

Când omul este răsplătit cu Providența deschisă, iubirea vine de la sine prin canalele fireşti. Cel care nu crede că o poate dobândi prin eforturile sale, indiferent de motiv, se găseşte în mod necesar în situaţia de a nu crede cuvintele înțelepților noștri. În schimb, el își imaginează că pentru unii munca nu este suficientă, ceea ce contrazice versetul: „Am muncit și nu am găsit, să nu crezi”. De asemenea, contrazice cuvintele: „cei ce Mă caută … Mă găsesc”, adică în mod special cei care „caută”, oricare ar fi ei, importanţi sau neînsemnaţi. În orice caz, el trebuie cu siguranță să muncească.

99) Din cele de mai sus, vom înțelege sensul cuvintelor „Oricine practică Tora Lo Lişma, Tora lui devine pentru el o poțiune a morții” (Ta’anit 7a), precum și ceea ce au spus despre versetul: „Într-adevăr ești un Dumnezeu care se ascunde”, căci Creatorul se ascunde în Tora.

Ne-am spus anterior că: „Este logic faptul că Creatorul este ascuns în special în problemele lumești și în vanitățile acestei lumi, care sunt în afara Torei, și nu în Tora în sine, întrucât numai acolo este locul revelării. Pentru ca apoi să ne întrebăm: Această ascundere prin care Creatorul se ascunde pe Sine, pentru a fi căutat și găsit, așa cum este scris şi în Zohar, „De ce am nevoie de toate acestea?”

100) Din cele explicate mai sus, putem înțelege pe deplin că această ascundere prin care Creatorul se ascunde pe Sine pentru a fi căutat este acea ascundere a Feței, prin El îşi conduce creaturile Sale în două maniere: simpla ascundere și ascunderea în ascundere.

Zohar-ul ne spune că nici nu ar trebui să luăm în considerare faptul că Creatorul dorește să rămână în Providenţa Feței ascunse din creaturile Sale. Mai degrabă, este ca cineva care se ascunde în mod deliberat, în aşa fel încât prietenul său să-l caute şi să-l găsească.

La fel, Creatorul se comportă în ascunderea Feței faţă de creaturile Sale doar pentru că vrea ca oamenii să caute revelarea Feței Sale și să-L găsească. Cu alte cuvinte, nu ar exista niciun mod prin care oamenii să fie recompensaţi cu dobândirea Feței Regelui dacă El nu s-ar fi comportat mai întâi faţă de ei în ascunderea Feței. Astfel, întreaga ascundere nu este decât o pregătire pentru revelarea Feței.

101) Este scris că Creatorul se ascunde în Tora. În ceea ce privește chinurile și suferinţele pe care le îndură omul în timpul ascunderii feței, sunt diferite pentru cel care comite nelegiuiri și care a făcut puțin în Tora și Miţvot faţă de cel care practică Tora și face fapte bune permanent. Primul este destul de îndreptăţit să-l condamne pe Creator în ceea ce priveşte meritul şi să creadă că suferința a ajuns la el din cauza păcatelor și a sărăciei sale în Tora.

Pentru celălalt, însă, este mult mai greu să-l condamne pe Creator în ceea ce priveşte meritul, întrucât după ​​mintea lui el nu merită pedepse atât de dure. Mai mult, el vede că prietenii săi, care sunt mai răi decât el, nu suferă atât, așa cum este scris: „Cel rău și cel calm au dobândit bogății” sau „în zadar mi-am curățat inima”.

Astfel, atâta timp cât omul nu este recompensat cu Providenţa revelării Feței, abundența Torei și Miţvot pe care le-a îndeplinit fac pentru el ascunderea Feței mult mai grea. Acesta este sensul cuvintelor „Creatorul se ascunde în Tora”.

Într-adevăr, toată această greutate pe care o simte prin Tora nu este altceva decât manifestări prin care Tora însăși îl cheamă, trezindu-l să se grăbească și să dea măsura necesară a muncii pentru a-l înzestra prompt cu revelarea Feței, așa cum o dorește Dumnezeu.

102) De aceea este scris că toți cei care învață Tora Lo Lişma, Tora lor devine pentru ei o poțiune a morții. Nu numai că nu ies din ascunderea Feței pentru a ajunge la revelarea Feței, întrucât nu    și-au îndreptat mintea să muncească și să o dobândească, dar Tora pe care o acumulează ei le sporeşte şi mai mult ascunderea Feței. În cele din urmă, ei cad în starea de ascundere în ascundere, care este considerată moarte, omul fiind complet detașat de rădăcina sa. Astfel, Tora lor devine pentru ei o poțiune a morţii.

103) Clarificăm astfel cele două nume aplicate Torei: „revelată” și „ascunsă”. Trebuie să înțelegem de ce avem nevoie de Tora ascunsă și de ce nu este revelată Tora întreagă?

Într-adevăr, există o intenție profundă aici. Tora ascunsă presupune că Creatorul se ascunde în Tora, de unde și numele, „Tora a ascunderii”. În schimb, este numită „revelată”, deoarece Creatorul este revelat prin Tora.

Prin urmare, Cabaliștii au spus și găsim și în cartea de rugăciuni a lui Vilna Gaon (GRA), că ordinea dobândirii Torei începe cu ascunsul și se încheie cu revelatul. Asta înseamnă că prin munca corectă, în care omul se adânceşte mai întâi în Tora a ascunderii, el este astfel recompensat cu Tora revelată, adică cea literală. Aşadar, el începe în ascundere, numită Sod (secret), şi atunci când este recompensat, sfârşeşte în literal.

104) S-a clarificat pe deplin modul în care este posibil să fie dobândit primul grad de iubire, care este iubirea condiționată. Am învăţat că, deși nu există nicio recompensă pentru o Miţva în această lume, dobândirea recompensei pentru o Miţva există și în această lume. Asta se întâmplă omului prin faptul că i se deschid  ochii în Tora, iar această dobândire clară este întru totul similară cu primirea unei răsplăţi instantanee pentru Miţva (vezi Pct. 84).

De aceea, omul simte beneficiul minunat conținut în Gândul Creației, anume acela de a încânta creaturile Sale cu mâna Sa plină, bună și generoasă. Din cauza abundenței de beneficii pe care omul le obține, apare o iubire minunată între el și Creator. Ea se revarsă asupra lui neîncetat, prin aceleași căi și modalităţi prin care apare iubirea naturală.

105) În orice caz, toate acestea nu i se întâmplă omului decât din momentul dobândirii sale. Cu toate acestea, el nu vrea să-şi amintească toate suferinţele provocate de Providența în ascunderea Feței pe care le-a îndurat înainte de a ajunge la revelarea Feței, întrucât „iubirea acoperă toate nelegiuirile”. Ele sunt considerate, în orice caz, o mare problemă, chiar și în iubirea între oameni, dar sunt în contradicţie cu veracitatea Providenței Sale, întrucât El este bun și face bine atât celui bun cât şi celui  rău.

Prin urmare, trebuie să înțelegem cum poate fi recompensat omul cu iubirea pentru El astfel încât să simtă și să știe că Creatorul i-a făcut întotdeauna un bine minunat, de când s-a născut, şi că nu i-a făcut niciodată şi nici nu-i va face nici cel mai mic rău, ceea ce constituie a doua manieră a iubirii.

106) Pentru a înțelege acest lucru, avem nevoie de cuvintele înțelepților noștri. Ei au spus: „Cine se pocăiește din iubire, păcatele sale devin ca şi merite.” Înseamnă nu numai că Creatorul îi iartă păcatele, dar și transformă fiecare păcat și nelegiuire pe care el le-a săvârșit într-o Miţva.

107) Prin urmare, după ce omul este răsplătit cu iluminarea Feței într-o asemenea măsură încât fiecare păcat pe care l-a săvârșit, chiar și pe cele deliberate, este transformat și devine pentru el o Miţva, el se bucură de toate chinurile și suferințele pe care le-a îndurat vreodată din momentul în care s-a aflat în cele două stări de ascundere a Feței. Asta întrucât tocmai ele sunt cele care i-au adus toate acele păcate, care acum au devenit Miţvot prin iluminarea Feței Sale, care face minuni.

Și orice întristare și necaz care l-au scos din minţi și care l-au făcut să cadă în greșeală, ca în prima ascundere, sau să cadă în  păcat, ca în dubla ascundere, au devenit acum cauza și partea de pregătire pentru îndeplinirea unei Miţva dar și primirea pentru asta a unei veșnice și minunate recompense. Prin urmare, orice întristare s-a transformat pentru el într-o mare bucurie și orice rău într-un bine minunat.

108) Este similar cu acea poveste cunoscută despre un evreu care era administrator al casei unui proprietar. Proprietarul îl iubea cu mult drag. Odată, proprietarul a plecat și și-a lăsat afacerea pe mâna înlocuitorului său, care era antisemit.

Ce a facut el? L-a luat pe evreu și l-a biciuit de cinci ori în fața tuturor pentru a-l umili complet.

La întoarcerea proprietarului, evreul s-a dus la el și i-a spus tot ce i s-a întâmplat. Pe acesta l-a cuprins furia, l-a chemat pe înlocuitor și i-a poruncit să-i dea prompt evreului o mie de monede pentru fiecare lovitură de bici pe care i-a dat-o.

Evreul a luat monedele și s-a dus acasă. Soția sa l-a găsit plângând. Înfricoșată, ea l-a întrebat: „Ce s-a întâmplat cu proprietarul?” El i-a povestit. Atunci ea l-a întrebat: „Dar de ce plângi?” El i-a răspuns: „Plâng pentru că m-a biciuit doar de cinci ori. Mi-aș fi dorit să mă fi biciuit de cel puțin zece ori, pentru că aș fi avut acum zece mii de monede.

109) Acum vedem că după ce omul a fost recompensat cu pocăința nelegiuirilor într-un mod în care păcatele au devenit pentru el ca şi merite, atunci el este răsplătit cu cel de-al doilea grad de iubire prentu Creator, în care cel care iubeşte nu-i face niciodată niciun rău celui iubit, nici măcar o umbră de rău. Dimpotrivă, El îi face un bine minunat și plin de abundenţă, mereu și pentru veşnicie (vezi Pct. 70), într-un mod în care pocăința din dragoste și transformarea păcatelor în merite sunt una, ca în cuvintele înțelepților noștri.

110) Până acum, am examinat doar cele două grade ale iubirii condiționate. Oricum, trebuie să înțelegem mai departe modul în care omul este recompensat prin dobândirea celor două moduri de iubire necondiționată pentru Creator.

Pentru asta, trebuie să înțelegem pe deplin cuvintele înțelepților noștri (Kiduşin, pct. 40b), „Înțelepții noștri au spus: «Omul trebuie să se considere întotdeauna pe sine însuşi pe jumătate vinovat și pe jumătate nevinovat. Dacă îndeplineşte o  Miţva, fericit este el, pentru că s-a condamnat la partea de merit. Dacă va comite o nelegiuire, vai de el, pentru că s-a condamnat la partea de vină, așa cum s-a spus: „Și un păcătos… etc.”

„Rav Elazar, fiul lui Rav Şimon, spune: „Întrucât lumea este judecată de majoritatea sa, şi individul este judecat de majoritate. Dacă îndeplinește o Miţva, fericit este el, pentru că s-a condamnat pe el însuși și întreaga lume la partea de merit. Dacă va comite o nelegiuire, vai de el, căci s-a condamnat pe el însuși și întreaga lume la partea de vină, cum s-a spus: „Și un păcătos…etc.” ”Pentru acest păcat pe care l-a săvârşit, şi lumea și el au pierdut mult bine.”

111) Aceste cuvinte par derutante de la început până la sfârșit. El spune că cel care îndeplineşte o Miţva se simte imediat de partea meritului, pentru că este judecat după majoritate. Asta se referă, însă, doar la cei care sunt pe jumătate vinovați și pe jumătate nevinovați. Iar Rav Elazar, fiul lui Rav Șimon, nu vorbește deloc despre aceia. Aşadar, din carte lipsește esența.

RAŞI a interpretat cuvintele lui ca referindu-se la cuvintele primului Tanna, care spune: „Întotdeauna trebuie să te consideri pe jumătate vinovat și pe jumătate nevinovat”. Rav Elazar adaugă că şi întreaga lume ar trebui să se considere ca și când ar fi pe jumătate vinovați și pe jumătate nevinovați. Totuşi, din carte lipseşte esența. Tot aşa, de ce și-a schimbat el cuvintele? De ce nu spune ceea ce a spus primul Tanna dacă sensul este același?

112) Este cu atât mai dificil când e vorba de obiectul în sine, ceea ce înseamnă ca omul să se vadă pe el însuşi ca fiind pe jumătate vinovat. Aceasta este o minune: Dacă şi-ar şti el multele sale nelegiuiri, s-ar minţi pe sine, oare, spunându-şi că este doar pe jumătate vinovat? Tora, însă, spune: „Ţine-te departe de un lucru fals!”

Mai mult, este scris: „Un singur păcătos distruge mult  bine.” Asta întrucât o nelegiuire condamnă individul și întreaga lume la partea de vină. Aşadar, este vorba despre realitatea concretă, nu de o falsă imaginație prin care omul ar trebui să se vadă pe sine și întreaga lume.

113) Mai există şi o altă confuzie: Este posibil, oare, să nu fie mulţi în fiecare generaţie care să îndeplinească o Miţva? Prin urmare cum ar putea lumea să fie condamnată la partea de merit? Oare, asta înseamnă că situația nu se schimbă deloc și lumea se comportă aşa cum o face întotdeauna? Într-adevăr, este nevoie aici de o mare profunzime, întrucât cuvintele nu pot fi înțelese printr-o abordare superficială.

În orice caz, Braita nu vorbește deloc despre cineva care-şi cunoaşte multele sale nelegiuiri, cu intenţia de a-l învăța cum să se amăgească, anume că este jumătate aşa şi jumătate altfel, sau să insinueze cum că i-ar lipsi o singură Miţva. Acesta nu este deloc drumul înțelepților. Mai curând, Braita vorbește despre acela care simte și își imaginează că este complet și absolut drept, și se găsește pe de-a dreptul întreg, întrucât a fost deja recompensat cu primul grad de iubire prin faptul că i s-au deschis ochii în Tora, iar “Cel care cunoaște misterele va depune mărturie că omul nu va reveni la nebunie”.

Pentru el, Tanna vorbește, îi arată calea și îi dovedește că nu este încă drept, ci undeva între, adică jumătate vinovat și jumătate nevinovat. Asta întrucât încă îi lipsește o Miţva din cele 613 Miţvot ale Torei, și anume Miţva a iubirii.

Întreaga mărturie a Celui care cunoaște misterele că el nu va păcătui din nou se datoreşte numai clarităţii înţelegerii lui a uriaşei pierderi în urma comiterii de nelegiuiri. Asta este considerată frica de pedeapsă și de aceea este numită „pocăință din frică”.

114) Am învăţat anterior şi că acest grad de pocăință din frică nu-l corectează încă pe om, asta întâmplându-se numai de la momentul pocăinței încolo. În orice caz, toată durerea și chinul pe care le-a suferit înainte de a fi recompensat cu revelarea Feței rămân așa cum erau, fără nicio corecție. La fel şi nelegiuirile pe care le-a comis nu sunt corectate în totalitate, ci rămân ca greșeli.

115) De aceea primul Tanna spune că un astfel de om, căruia îi lipseşte încă o Miţva, se va considera pe sine ca fiind pe jumătate vinovat și pe jumătate nevinovat. Asta înseamnă că acela ar trebui să-și imagineze că momentul în care a fost recompensat cu pocăința a fost la mijlocul anilor săi. Aşadar, el este încă pe jumătate vinovat, în acea jumătate din anii lui care au trecut înainte de a se pocăi. În acel moment, el este cu siguranță vinovat, întrucât pocăința din frică nu le corectează.

De asemenea, rezultă că el este pe jumătate nevinovat, la jumătatea anilor săi întrucât a fost recompensat cu pocăința în continuare. În acel moment, el este cu siguranță nevinovat, pentru că este sigur că nu va mai păcătui. Aşadar, în prima jumătate a anilor lui el este vinovat, iar în a doua jumătate a anilor lui, el este nevinovat.

116) Tanna îi spune să se gândească că, dacă îndeplineşte o Miţva, adică acea Miţva care îi lipsește din totalul de 613, va fi fericit, căci s-a condamnat la partea meritului. Este aşa întrucât unuia căruia i se dă porunca iubirii prin pocăință din iubire, prin ea, el este răsplătit cu transformarea păcatelor sale în merite.

Apoi, orice întristare și suferință pe care a suferit-o vreodată, înainte de a fi fost recompensat cu pocăința, se transformă în plăceri minunate și nesfârșite pentru el. Mai mult, el va regreta că nu a suferit de câteva ori mai mult, ca în alegoria cu proprietarul și evreul pe care îl iubea.

Asta se numește „condamnarea la partea meritului”, deoarece toate emoțiile sale, greșelile și păcatele au devenit merite pentru el. Astfel, condamnarea la partea meritului înseamnă că întreaga cupă care a fost umplută cu păcate a fost acum transformată într-o cupă plină de merite. În cuvintele înțelepților, această inversare se numește „condamnare”.

117) Tanna îl avertizează în continuare și spune că, atâta timp cât el se află “între” și nu i-a fost dată acea Miţva care îi lipseşte din totalul de 613, nu ar trebui să creadă în el însuși decât în ​​ziua morții sale. El nu ar trebui, de asemenea, să se bazeze pe mărturia Celui care cunoaște misterele, că nu va reveni la nebunie, căci s-ar putea să păcătuiască.

Prin urmare, ar trebui să se gândească la sine însuşi că, dacă va comite o nelegiuire, vai de el, căci s-a condamnat la partea de vină. Asta întrucât atunci va pierde imediat toată dobândirea sa minunată în Tora și toată revelarea Feței cu care a fost recompensat și va reveni la ascunderea Feței. Astfel, se va condamna la partea de vină, căci va pierde toate meritele și tot binele, chiar din a doua jumătate a anilor săi. Drept mărturie, Tanna aduce versetul: „Un singur păcătos distruge mult bine”.

118) Acum vom încerca să înțelegem adăugirea pe care o face Rav Elazar, fiul lui Rav Șimon și, totodată, de ce nu citează expresia, „pe jumătate vinovat și pe jumătate nevinovat”, ca şi  primul Tanna. Este aşa întrucât primul Tanna vorbește despre al doilea și al treilea discernământ al iubirii, așa cum s-a explicat mai înainte (Pct. 70, 72), în timp ce Rav Elazar, fiul lui Rav Șimon, vorbește de al patrulea discernământ al iubirii, cel al iubirii veșnice … revelarea Feței, așa cum este ea cu adevărat, precum Cel Bun care face bine atât celui bun cât şi celui rău.

119) Am învăţat anterior că este imposibil să fii recompensat cu al patrulea discernământ, cu excepția cazului în care omul este foarte abil și cunoaște toate relațiile celui iubit, cum se comportă cu toți ceilalți, fără să-i lipsească nimic. De aceea până şi acel mare privilegiu, de a fi recompensat cu a se condamna pe el însuşi la partea meritului, nu este încă suficient pentru ca omul să fie răsplătit cu iubirea completă, însemnând al patrulea discernământ. Este astfel întrucât acum el nu-și dobândeşte meritul Lui de a fi bun, şi a face bine atât celui bun cât şi celui rău, ci doar Providența Lui asupra sa (așa cum se spune la pct. 77).

În orice caz, el încă nu cunoaște Providența Lui în această manieră sublimă și minunată cu restul oamenilor din lume. Astfel, am învăţat anterior că atâta timp cât nu cunoaștem toate relațiile celui iubit cu ceilalți, până nu lipsește niciuna dintre ele, iubirea nu este încă veșnică (așa cum se spune la pct. 73). Prin urmare, el trebuie să condamne și lumea întreagă la partea meritului și abia atunci i se va revela iubirea veșnică.

120) Asta spune Rav Elazar, fiul lui Rav Şimon: „Întrucât lumea este judecată de majoritatea ei, individul este şi el judecat de majoritatea ei” și, din moment ce se raportează la întreaga lume, nu poate spune ca primul Tanna, că ar trebui să le considere pe jumătate vinovat şi pe jumătate nevinovat, întrucât în acest grad ajunge omul doar atunci când este recompensat cu revelarea Feței și pocăința din frică. Aşadar, cum să spui acest lucru despre lumea întreagă, când nu au fost răsplătiţi cu această pocăință? De aceea, trebuie doar să spunem că lumea este judecată de majoritatea ei, iar individul este şi el judecat de majoritatea ei.

Explicație: S-ar putea crede că omul nu devine un drept desăvârşit, decât atunci când nu are păcate și nu a păcătuit niciodată. Iar cei care au căzut în păcat și au comis nelegiuiri nu mai merită să devină drepți desăvârşiţi.

Dar iată că Rav Elazar, fiul lui Rav Șimon, ne învață că nu este așa. Mai degrabă, lumea este judecată de majoritatea ei și la fel și individul. Asta înseamnă că după ce nu a mai fost considerat intermediar, adică după ce s-a pocăit din frică, omul este imediat recompensat cu cele 613 Miţvot și cu a fi numit „intermediar”, adică în jumătate din anii săi e vinovat, şi în jumătate din anii săi e nevinovat. După aceea, dacă se adaugă o singură Miţva, acea Miţva a iubirii, se consideră că el este în cea mai mare parte nevinovat și condamnă totul la partea meritului. Astfel, partea greșelilor devine şi ea a meritului, la fel ca în cuvintele primului Tanna.

Rezultă că, chiar dacă cineva are un vas plin de nelegiuiri și păcate, toate devin merite pentru el. Atunci, el este ca unul care nu a păcătuit niciodată și este considerat „drept desăvârşit”. Acesta este sensul celor spuse că lumea și individul sunt judecaţi de majoritate. Astfel, nelegiuirile din mâna sa, înainte de pocăință, nu sunt luate în considerare pentru că au devenit merite. În consecință, chiar și cei „răi desăvârșiți” sunt considerați „drepți desăvârșiți” odată ce au fost recompensaţi cu pocăință din iubire.

121) Prin urmare, el spune că, dacă un individ îndeplineşte o Miţva, adică după pocăința din frică, atunci nu-i lipseşte decât o singură Miţva și „este fericit pentru că s-a condamnat pe sine și întreaga lume de partea meritului.“ Aşadar, nu numai că este răsplătit, prin pocăința sa din iubire, cu condamnarea la partea meritului, așa cum spune primul Tanna, ci este chiar recompensat, condamnând întreaga lume de partea meritului.

Asta înseamnă că este răsplătit cu ridicarea în dobândirea minunată în Tora până când va descoperi cum toți oamenii din lume vor fi recompensaţi în cele din urmă cu pocăința din iubire. Atunci, ei, vor descoperi și vor vedea toată această minunată Providenţă aşa cum a dobândit-o el pentru sine însuşi. Și, ei toţi, vor fi, de asemenea, condamnați la partea meritului. În acel moment, „păcatele vor înceta pe pământ și cei răi nu vor mai exista.”

Și, deși oamenii din lume nu au fost răsplătiţi nici măcar cu pocăința din frică, în orice caz, după ce un individ dobândeşte această condamnare la partea meritului, care le este destinată şi lor ca o dobândire clară şi absolută, este la fel cu ce s-a spus despre cel care se pocăiește din frică: „Iţi vei vedea lumea ta în viața ta”. Am spus că el este impresionat și încântat de asta, ca şi când ar fi avut-o pe loc, căci „Tot ceea ce este aproape de a fi desăvârşit este considerat desăvârşit.”

Asta se referă şi la acel individ care dobândeşte pocăința întregii lumi întocmai ca și cum ei ar fi fost răsplătiţi şi au ajuns la pocăință din iubire. Fiecare dintre ei și-a condamnat partea sa de vină ca merite suficient pentru a cunoaște relațiile Lui cu fiecare om din lume.

De aceea Rav Elazar, fiul lui Rav Șimon, spune: „Fericit este el, pentru că s-a condamnat pe sine și întreaga lume de partea meritului.” De acum înainte, omul cunoaște pe deplin toate căile Providenţei Lui, cu fiecare creație, prin revelarea Feței Lui reale, adică a Binelui care face bine atât celui bun cât şi celui rău. Și întrucât o ştie, drept urmare, a fost recompensat cu al patrulea discernământ al iubirii, și anume „iubirea veşnică”.

Precum primul Tanna, așa că Rav Elazar, fiul lui Rav Șimon, avertizează că, chiar și după ce a condamnat întreaga lume la partea meritului, tot nu ar trebui să creadă în sine până în ziua morții sale. Dacă ar cădea în greşeală cu o singură nelegiuire, el își va pierde imediat toate dobândirile minunate, așa cum este scris: „Un singur păcătos distruge mult bine.”

Asta explică diferența dintre primul Tanna și Rav Elazar, fiul lui Rav Șimon: Primul Tanna vorbește doar despre al doilea și al treilea discernământ al iubirii; prin urmare, nu menționează condamnarea întregii lumi. În timp ce Rav Elazar, fiul lui Rav Șimon, vorbește de al patrulea discernământ al iubirii, care nu poate fi înfățișat decât prin dobândirea condamnării întregii lumi la partea meritului. Cu toate acestea, trebuie să înțelegem în continuare cum căpătăm această minunată dobândire a condamnării întregii lumi la partea meritului.

122) Aici trebuie să înțelegem cuvintele înțelepților noștri (Ta’anit 11a): „Când ceilalţi sunt în suferință, nu ar trebui să spui: «Mă duc la mine acasă și mănânc și beau și voi avea sufletul înpăcat.» Dacă cineva face acest lucru, textul spune despre el: «Și iată bucurie și veselie, ucidem un bou și tăiam o oaie, mâncăm carne și bem vin – hai să mâncăm și să bem, căci mâine vom muri!» Şi ce spune mai departe? «Și Domnul oștirilor S-a revelat pe Sine în urechile mele: Cu siguranță nelegiuirea ta nu va fi ispășită până nu vei muri.» Până acum, despre atributul celui intermediar. Ce spune, însă, despre atributul celui rău? «Vino, voi aduce vin și ne vom umple cu băutură tare, iar mâine va fi la fel ca şi ziua de azi.» Ce spune după aceea? «Cel drept piere și nimeni nu observă, pentru că din cauza răului, cel drept a pierit.» În schimb, atunci când omul suferă cu ceilalţi, el este recompensat cu consolarea celorlalţi.”

123) Aceste cuvinte par complet irelevante. El dorește să aducă dovezi din text, după care omul ar trebui să sufere cu ceilalţi. De aceea, de ce am face distincţia între atributul de intermediar şi atributul de rău? Mai mult, de ce  această precizare pe care o face cu privire la atributul de intermediar și la atributul de rău? De ce nu spune „intermediar” și „rău”, de ce am nevoie de atribute?

De asemenea, de unde rezultă că textul vorbește despre o nelegiuire atunci când cineva nu suferă cu ceilalţi? Mai mult, nu vedem nici o pedeapsă dată atributului celui rău, ci dimpotrivă, în ceea ce este scris se spune: „Cel drept piere și nimeni nu observă”. Dacă cei răi păcătuiesc, ce a făcut cel drept că a fost pedepsit, și de ce i-ar păsa celui rău dacă cel drept este luat?

124) De fapt, trebuie ştiut că aceste atribute, „intermediar”, „nelegiuit” și „drept”, menționate în această Braita, nu se găsesc distinct în oameni. Mai degrabă, toate trei se află în interiorul fiecărui om din lume. Aceste trei atribute sunt perceptibile în fiecare om. În starea de ascundere a Feței, înainte să se fi pocăit din frică, el este văzut ca fiind în atributul celui rău.

După aceea, dacă este recompensat cu pocăința de frică, el este recunoscut ca fiind în atributul celui intermediar. Apoi, dacă este răsplătit cu pocăința din iubire, precum și în cel de-al patrulea discernământ, adică iubirea veșnică, el este considerat un „drept desăvârşit”. Prin urmare, ei nu au spus simplu, intermediari și drepți, ci atributul celui intermediar și atributul celui rău.

125) Ar trebui să ne amintim şi faptul că este imposibil să fii recompensat cu discernământul al patrulea de mai sus, fără a dobândi mai întâi revelarea Feței, la care este destinată a ajunge întreaga lume. Asta dă omului puterea să condamne întreaga lume la partea meritului, aşa cum spune Rav Elazar, fiul lui Rav Şimon. Am învăţat deja că problema revelării feței va transforma în mod inevitabil orice suferință și tristețe care a apărut în timpul ascunderii feței în plăceri minunate, până într-acolo încât omul va regreta regretă că a suferit atât de puțin, așa cum s-a explicat mai sus.

Aşadar, ar trebui să ne întrebăm: „Când omul s-a condamnat pe sine la partea meritului, el își aduce aminte cu siguranță de toată durerea și chinurile pe care le-a suferit în timpul ascunderii Feței.” De aceea este posibil ca toate să fie transformate în plăceri minunate pentru el, așa cum s-a spus mai sus. Dar când condamnă întreaga lume la partea meritului, cum poate cunoaște el măsura durerii și a chinurilor pe care le suferă toți oamenii din lume, astfel încât să înțeleagă cum de sunt condamnați la partea meritului în același mod în care am explicat noi anterior cu privire la propria condamnare?

Pentru a evita să nu existe partea de merit a întregii lumi, atunci când omul este calificat să-i condamne la partea de merit, el nu are altă soluţie decât să sufere mereu de necazurile celorlalţi, la fel cum suferă de propriile necazuri. Atunci partea de vină a întregii lumi va fi gata în el, ca și propria sa parte de vină. Astfel, dacă va fi răsplătit cu a se condamna la partea meritului, va putea să condamne și întreaga lume la partea meritului și va ajunge să fie un “drept desăvârşit”.

126) Din ceea ce s-a explicat, înțelegem corect cuvintele din Braita, cum că dacă cineva nu suferă cu ceilalţi, atunci chiar și când este răsplătit cu pocăință din frică, adică atributul celui intermediar, textul spune despre el și vorbește în favoarea lui, „Și uite bucurie și veselie”. Asta înseamnă că cel căruia i s-a dat binecuvântarea, „Îți vei vedea lumea ta în timpul vieții tale” și vede întreaga răsplată pentru a sa Miţva, care este pregătită pentru următoarea lume, este cu siguranță „plin de bucurie și veselie”. Și el își spune: „ucidem un bou și tăiam o oaie, mâncăm carne și bem vin – hai să mâncăm și să bem, căci mâine vom muri!”

Cu alte cuvinte, este plin de o mare bucurie din cauza recompensei sale promise în lumea următoare. De aceea spune el atât de bucuros, „pentru că mâine vom muri” și voi strânge întreaga mea viaţă din lumea următoare după ce voi muri.

Ce scrie, însă, după asta? „ Și Domnul oștirilor S-a revelat pe Sine în urechile mele: Cu siguranță nelegiuirea ta nu va fi ispășită până nu vei muri.” Asta înseamnă că textul îl mustră pentru greșelile adunate în mâna lui, căci am învăţat că păcatele celui care se pocăiește din frică devin simple greșeli. Prin urmare, întrucât nu a suferit cu ceilalţi și nu poate ajunge la pocăința din iubire, moment în care păcatele devin merite pentru el, este necesar ca greșelile sale să nu fie niciodată ispășite în timpul vieții sale. Astfel, cum se poate bucura în viața sa din lumea următoare? Acesta este motivul pentru care este scris: „Cu siguranță nelegiuirea ta nu va fi ispășită”, însemnând greșelile, „ până nu vei muri”, adică înainte de a muri. Astfel, el este lipsit de ispășire.

127) Braita spune, de asemenea, că acesta este „atributul celui intermediar”, ceea ce înseamnă că acest text se referă la momentul de la care începând omul s-a pocăit din frică. În acel moment, el este considerat „intermediar”.

Cu toate acestea, ce se scrie în text despre „atributul celui rău”? Adică, ce va deveni el din momentul în care s-a aflat în ascunderea Feţei, care a fost numită atunci „atribut al răului”? Am învăţat că pocăința din frică nu corectează trecutul de dinainte de a se pocăi.

Prin urmare, Braita aduce un alt verset: „ Vino, voi aduce vin și ne vom umple cu băutură tare, iar mâine va fi la fel ca şi ziua de azi”. Asta înseamnă că acele zile și ani care au trecut de la vremea stării de ascundere a Feței, pe care nu a corectat-o, numită „atribut al celui rău”, nu vor ca el să moară, deoarece nu au nici o parte după moarte în lumea următoare, întrucât constituie atributul celui rău.

Prin urmare, de îndată ce atributul celui intermediar din el se bucură și se veseleşte, „pentru că mâine vom muri” și el va fi recompensat cu viața lumii viitoare, în același timp, atributul celui rău din el nu spune acelaşi lucru. Mai degrabă spune, „iar mâine va fi la fel ca şi ziua de azi”, ceea ce înseamnă că dorește să trăiască și să fie fericit în această lume pentru totdeauna, întrucât încă nu are nicio parte în lumea următoare, dat fiind că nu a corectat-o, pentru că ea este corectată doar prin pocăința din iubire.

128) Braita încheie astfel: „Ce spune după asta? «Dreptul piere.»” Adică atributul celui drept desăvârşit, pe care acel om ar trebui să-l merite, se pierde din el. „Și nimeni nu observă … căci din cauza răului, cel drept a pierit.” Asta înseamnă că, întrucât acel intermediar nu a suferit cu ceilalţi, el nu poate ajunge la pocăință din iubire, care transformă păcatele în merite și relele în plăceri minunate. În schimb, toate greșelile și răul pe care l-a suferit înainte de a fi dobândit pocăința din frică fac parte în continuare din atributul celui rău, care simte ca fiind rea Providența Lui. Și din cauza acestui rău pe care acesta îl simte încă, el nu poate fi recompensat cu a fi un drept desăvârşit.

Textul spune „și nimeni nu observă”, ceea ce înseamnă că acela nu observă „din cauza răului”. Cu alte cuvinte, din cauza răului pe care încă îl resimte în Providența Lui din trecut, „cel drept a pierit”, adică a pierdut atributul celui drept. Și va muri și va părăsi lumea ca simplu intermediar.

Toate acestea îl privesc pe cel care nu suferă cu ceilalţi și nici nu este răsplătit cu a vedea uşurarea celorlalţi, căci nu va putea   să-i condamne la partea meritului și să le vadă consolarea. Prin urmare, el nu va dobândi niciodată atributul celui drept.

129) Din toate cele menționate mai sus, am ajuns să știm că nu există niciun on născut din femeie care să nu trăiască experienţa celor trei atribute de mai sus: atributul celui rău, atributul celui intermediar și atributul celui drept.

Acestea sunt numite Midot (atribute), întrucât se extind din Midah (măsura) dobândirii Providenței Lui. Înțelepții noștri au spus: „Omului i se dă în măsura în care dă el” (Suta 8). Cei care dobândesc Providența Lui în ascunderea Feței sunt considerați răi sau răi nedesăvârşiţi, din perspectiva simplei ascunderi sau răi desăvârşiţi, din perspectiva dublei ascunderi.

Întrucât ei simt și cred că lumea este condusă de o Providenţă rea, este ca și cum s-ar condamna pe ei înșiși, deoarece primesc chinurile și durerile de la Providența Lui și se simt rău tot timpul. Ei condamnă încă şi mai mult gândul că o Providenţă rea veghează asupra tuturor oamenilor din lume, ca şi asupra lor.

Prin urmare, cei care dobândesc Providența din perspectiva ascunderii Feței sunt numiți „răi”, întrucât acest nume apare în ei din adâncul senzației lor. Depinde de înțelegerea inimii, iar cuvintele sau gândul care justifică Providența Lui nu contează deloc atunci când ea este contrară senzației fiecărui organ și simț, care nu se pot forța să mintă, cum poate ea să o facă.

Prin urmare, cei care sunt în această măsură a dobândirii Providenţei sunt considerați a se fi condamnat pe ei înșiși și întreaga lume la partea de vină, așa cum este scris în cuvintele lui Rav Elazar, fiul lui Rav Șimon. Asta întrucât își imaginează o Providenţă rea care veghează asupra întregii lumi, ca şi asupra lor, după cum se potriveşte numelui Lui, „Bunul care face bine atât celui bun cât şi celui rău”.

130) Cei care au fost recompensaţi cu senzația Providenței Sale sub forma primului grad de revelare a Feței, numit „pocăința din frică”, sunt considerați intermediari, întrucât sentimentele lor se împart în două părți, numite cele „două talere ale balanţei.“

Acum, când au fost răsplătiţi cu revelarea Feței, prin „Îţi vei vedea lumea ta în timpul vieţii tale”, ei au dobândit cel puțin buna Lui Providență, aşa cum se potrivește numelui Lui, Cel Bun. Prin urmare, ei au partea de merit.

Însă, toată durerea și chinurile amare care au fost imprimate în simţămintele lor în toate zilele și anii în care au primit Providența Feței ascunse, din trecut, înainte de a fi fost răsplătiţi cu pocăința menţionată mai sus, toate acestea rămân și sunt numite „partea de vină.”

Și întrucât aceștia au aceste două talere stând unul opus celuilalt, în maniera în care partea de vină este așezată din momentul pocăinței lor și înainte de asta, iar partea de merit le este asigurată și garantată din momentul pocăinței mai departe, momentul pocăinței stând „între” merit și păcat. Acesta este motivul pentru care ei sunt numiți „intermediari”.

131) Iar cei care merită revelarea Feței în gradul al doilea, numită „pocăință din iubire”, atunci când păcatele devin merite pentru ei, se consideră că au condamnat partea de mai sus a vinovăției la partea meritului. Asta înseamnă că toată întristarea și suferința gravate în oasele lor, în timp ce se aflau sub Providența ascunderii Feței, au fost acum inversate și condamnate la partea meritului, întrucât fiecare întristare și suferință au fost acum transformate într-o minunată și nesfârșită plăcere. Acum ei sunt numiți „drepți”, pentru că justifică Providența Lui.

132) Trebuie să știm că atributul de intermediar se aplică chiar și atunci când omul se află sub Providența ascunderii Feței. Prin mare străduinţă în credința în răsplată și pedeapsă, le apare o lumină de mare încredere în Creator. Pentru un timp, sunt recompensaţi cu un grad de revelare a Feței Lui în atributul de intermediar. Dezavantajul, însă, este acela că nu pot rămâne permanent în gradul lor, întrucât a sta permanent într-un grad este posibil numai prin pocăința din frică.

133) Ar trebui, de asemenea, să știm că ceea ce am spus, anume că există alegere numai atunci când există ascunderea Feței, nu înseamnă că, după ce a dobândit Providența Feței revelate, omul nu mai are de muncit sau de făcut eforturi în practicarea Torei și Miţvot. Dimpotrivă, munca corectă în Tora și Miţvot începe în mai ales după ce a fost recompensat cu pocăința din iubire. Doar atunci este posibil ca omul să se angajeze în Tora și Miţvot cu iubire și frică așa cum ni se poruncește, iar „Lumea a fost creată numai pentru cei drepți desăvârşiţi” (Berachot 61).

Este ca şi un rege care voia să-i aleagă pentru el pe cei mai loiali dintre supușii din țara lui și să-i aducă să lucreze în interiorul palatului său. Ce a facut el? A emis un decret potrivit căruia oricine ar fi dorit, tânăr sau bătrân, putea veni la palatul său pentru a participa la muncile din interiorul palatului.

Cu toate acestea, el a pus pe mulți dintre slujitorii săi să păzească poarta palatului și toate drumurile care duc spre palat și le-a ordonat să-i deturneze cu şiretenie pe toți cei care se apropie de palatul său și să-i abată de la calea care duce la palat.

Desigur, toți oamenii din țară au început să alerge la palatul regelui. Dar paznicii cei harnici i-au respins cu şiretenie. Mulți dintre ei s-au dat peste cap și s-au apropiat de poarta palatului, dar paznicii de la poartă erau cei mai destoinici și, dacă cineva se apropia de poartă, îi distrăgeau atenţia și îl îndepărtau cu mare abilitate, până când acela dispera și se întorcea înapoi tot așa cum venise.

Și așa au venit și s-au dus mulţi, și-au refăcut forţele, au venit și s-au dus din nou, etc., timp de câteva zile și ani, până când s-au săturat să tot încerce. Doar cei mai puternici dintre ei, care au îndurat cu răbdare, au trecut de paznici și au deschis poarta. Ei au fost recompensaţi instantaneu văzând chipul regelui, care i-a numit pe fiecare în locul său potrivit.

Desigur, din acel moment, nu au mai avut nicio relație cu acești paznici, care i-au abătut și i-au indus în eroare și le-au făcut viața amară timp de câteva zile și ani, alergând înainte și înapoi în jurul porții. Asta întrucât au fost răsplătiți cu a munci și a sluji întru gloria Feței regelui în interiorul palatul său.

La fel este și cu munca celor drepți desăvârșiți. Alegerea ce se aplica în timpul ascunderii Feței nu se mai aplică, cu siguranță, odată ce au deschis ușa pentru a dobândi Providența deschisă.

În orice caz, ei își încep munca în primul rând de la revelarea Feței. În acel moment, ei încep să urce numeroasele trepte ale scării așezată pe pământ și al cărei vârf ajunge în cer, așa cum este scris: „Cei drepţi vor merge din forţă în forţă”. Așa cum spun înțelepții noștri: „Fiecare dintre cei drepţi este ars de baldachinul prietenului său.” Această muncă îi pergăteşte după voinţa Creatorului, pentru ca Gândul Creaţiei Lui să se împlinească în ei, adică „încântarea creaturilor Sale” conform mâinii Sale bună și generoasă.

134) Trebuie să cunoaştem această lege superioară, conform căreia există revelare doar acolo unde a fost ascundere. Este asemănător acestei lumi în care absența precede existența, întrucât grâul apare numai acolo unde a fost semănată și a putrezit o sămânţă.

Este la fel în lumea superioară, în care ascunderea și revelarea se raportează între ele, precum fitilul şi lumina pe care o aprinde. Asta întrucât orice ascundere, odată ce este corectată, constituie un motiv pentru revelarea luminii legată de acest tip de ascundere, iar lumina care apare se agață de ea precum lumina de fitil. Să ne amintim de lucrul acesta în drumul nostru.

135) Acum putem înțelege ce au spus înțelepții noștri, anume că întreaga Tora este numele Creatorului. Într-un fel, pare a fi surprinzător, întrucât găsim în ea multe lucruri grosiere, cum ar fi numele celor răi – Faraon, Balaam etc., interdicție, Tuma (impuritate), blesteme necruţătoare în cele două admonestări, ş.a.m.d. Aşadar, cum am putea deduce că toate acestea sunt nume ale Creatorului?

136) Pentru a înțelege acest lucru, trebuie să știm că ale Sale căi nu sunt căile noastre. Drumul nostru este să ajungem de la imperfecţiune la desăvârșire. În calea Sa, toate revelațiile ne provin de la desăvârșire la imperfecţiune.

Mai întâi, perfecțiunea absolută emană și apare din El. Această perfecțiune coboară din Fața Lui și se înlănţuie din restricţie în restricție, prin mai multe grade, până ajunge la ultima fază, cea mai restricționată, potrivită pentru lumea noastră materială. Și atunci asta este ceea ce apare aici, în această lume.

137) Din cele spuse mai sus, învăţăm că Tora, a cărei sublimitate este nesfârșită, nu a fost emanată sau generată din El așa cum ni se arată aici, în această lume, întrucât se știe că „Tora și Creatorul sunt Unu”, iar acest lucru nu este deloc evident în Tora din această lume. Mai mult, acela care se angajează în Tora Lo Lişma, Tora lui devine o poțiune a morţii pentru el.

Mai degrabă, atunci când a fost emanată pentru prima dată din El, a fost emanată și generată într-o desăvârșită perfecțiune, adică în forma în care „Tora și Creatorul sunt Unu”. Aceasta se numește „Tora lumii Aţilut”, (în introducerea la Tikuney Zohar, pct. 3) „El, Viața Lui și Sinele Lui sunt Unu”. După aceea, a coborât din Fața Lui și s-a redus treptat prin numeroase restricții, până când a fost data pe muntele Sinai, când a fost scrisă așa cum se află înaintea noastră, în această lume, îmbrăcată în straiele grosiere ale lumii materiale.

138) Cu toate acestea, trebuie să știm că distanța dintre îmbrăcarea Torei din această lume și îmbrăcarea Torei din lumea Aţilut este incomensurabilă. Cu toate acestea, Tora în sine, însemnând lumina îmbrăcată în ea, nu se schimbă deloc între Tora lumii Aţilut și Tora din această lume. Aceasta este semnificaţia versetului, „Eu Domnul nu Mă schimb” (Maleahi 3: 6).

Mai mult decât atât, aceste straie grosiere ale Torei noastre din lumea Asiya nu scad în niciun fel valoarea luminii pe care o îmbracă. Mai degrabă, valoarea lor este de departe mai importantă, în raport cu sfârșitul corectării, decât toate veşmintele sale pure din lumile superioare. Asta întrucât ascunderea constituie cauza revelării. După corectarea sa, în timpul revelării, ascunderea este pentru revelare aşa cum este fitilul pentru lumina care se agaţă de el. Cu cât este mai mare ascundere, cu atât va fi mai mare lumina care se agăță de ea atunci când este corectată. Astfel, toate acestor straie grosiere care îmbracă Tora în această lume, nu diminuează deloc valoarea luminii care se îmbracă în ele, ba chiar dimpotrivă.

139) Acestea este triumful lui Moise asupra îngerilor cu argumentul său: „Există între voi invidie? Există între voi o înclinație malefică?” (Şabat 89). Ceea ce înseamnă că, cu cât ascunderea este mai mare cu atât revelează o lumină mai mare. El le-a arătat că, în veşmintele pure pe care se îmbrăcă Tora, în lumea îngerilor, luminile mai mari nu pot apărea prin ele în felul în care pot în straiele din această lume.

140) Învățăm astfel că nu este nicio schimbare din Tora de Aţilut, unde „Tora și Creatorul sunt Unu” până la Tora din această lume. Singura diferență constă din veşmintele lor, întrucât straiele  din această lume Îl acoperă pe Creator și Îl ascund.

Știm că datorită îmbrăcării Lui în Tora, aceasta este numită „învățătură”. Ea ne spune, chiar și în timpul ascunderii Feței, și chiar și în timpul dublei ascunderi, Creatorul este prezent, îmbrăcat în Tora, întrucât El este Moreh (Învățătorul) iar ea este Tora, dar straiele grosiere ale Torei dinaintea ochilor noştri  sunt ca niște aripi care acoperă și-L ascund pe Învățătorul care este acoperit și se ascunde în ele.

Cu toate acestea, când omul este recompensat cu revelarea Feţei în pocăința din iubire în cel de-al patrulea discernământ, se spune despre el: „Învățătorul tău nu se va mai ascunde, ci ochii tăi vor vedea pe Învăţătorul tău” (Isaia 30:20). Din acel moment, îmbrăcămintea Torei nu mai acoperă și nu-L mai ascunde pe Învățător și omul descoperă pentru totdeauna că „Tora și Creatorul sunt Unu”.

141) Acum putem înțelege spusele înțelepților noștri referitor la cuvintele: „Lasă-mă și păzește legea Mea”. Ei au interpretat astfel: „Aș vrea ca ei să Mă părăsească și să respecte Tora – lumina din ea îi reformează” (Talmudul Ierusalmitean, Hagigah, Capitolul 1, Halacha 7).

Acest lucru este derutant. Ei vor să spună că au postit și s-au chinuit să găsească revelarea Feței Lui, așa cum este scris: „Ei doresc să se apropie de Dumnezeu” (Isaia 58: 2). Cu toate acestea, textul le spune în numele Creatorului: „Aș vrea să Mă fi părăsit, căci toată munca voastră este în zadar și nu serveşte la nimic, căci nu mă aflu nicăieri decât în ​​Tora. De aceea, respectaţi Tora și căutaţi-Mă acolo, şi lumina din ea vă va reforma și Mă veţi găsi ”, așa cum este scris, „Cei ce Mă caută … Mă găsesc”.

142) Acum putem clarifica într-un fel esența înțelepciunii Cabala, suficient pentru o percepție încrezătoare în calitatea acestei înțelepciuni. Astfel, nu te vei amăgi cu false închipuiri, așa cum își imaginează mulţimea în majoritate.

Ar trebui să știm că Tora se împarte în patru aspecte (discernăminte), care cuprind întreaga realitate. Trei aspecte se disting în realitatea generală a acestei lumi. Ele sunt numite „lume”, „an”, „suflet”. Al patrulea aspect este modul de  existență a acestor trei părți ale realităţii, adică hrănirea lor, manifestările și toate incidentele lor.

143) Adică:

1. ) partea exterioară a realității, cum ar fi cerul și firmamentele, pământul și mările etc., care sunt scrise în Tora, toate acestea sunt numite „lume”.
2. ) partea interioară a realității – omul și animalele, fiarele și tot felul de păsări, etc., – care sunt aduse în Tora și există în locurile de mai sus, numite „partea exterioară”, poartă numele de „suflet”.
3. ) Evoluția realității de-a lungul generațiilor se numește „cauză și consecință”. De pildă, în succesiunea capilor generațiilor, de la Adam HaRişon până la Ioşua și Caleb, care au intrat în țară, aşa cum povesteşte Tora, tatăl este considerat a fi „cauza” fiului, care a fost „cauzat” de către el. Acest aspect al evoluției detaliilor realității prin relaţia de cauză și consecință menţionată mai sus se numește „an”.
4. ) Toate căile de susţinere a existenței realității, atât cea externă cât şi cea internă, în fiecare incident și manifestare a lor prezente în Tora, poartă în genere numele de „existența realității”.

144) Trebuie ştiut că atunci când cele patru lumi, numite în Înţelepciunea Cabala Aţilut, Bria, Yeţira și Asiya, au fost generate  în cascadă una sub alta, ele au apărut pe rând una din cealaltă precum amprenta generată de un sigiliu. Asta înseamnă că, aşa cum orice este întipărit în sigiliu apare în mod necesar şi în ceea ce este imprimat cu el, nici mai mult, nici mai puțin, tot așa au fost generate în cascadă şi lumile. Astfel, toate cele patru aspecte ale realităţii – lume, an, suflet – și modurile lor de existență, care existau în lumea Aţilut, au fost generate, imprimate și s-au manifestat în acelaşi chip în lumea Bria. La fel cele din lumea Bria în lumea Yeţira, coborând până la lumea Asiya.

Astfel, toate cele trei aspecte ale realităţii de dinaintea noastră, numite „lume, an, suflet”, cu toate modurile lor de existență, care ne sunt înfăţişate ochilor noștri aici în această lume, s-au extins și au apărut aici din lumea Yeţira, iar în Yeţira din lumea de deasupra acesteia.

În acest fel, sursa numeroaselor detalii pe care le avem în faţa noastră se află în lumea Aţilut. Mai mult decât atât, chiar și inovațiile care apar în această lume, astăzi, fiecare noutate trebuie să apară mai întâi sus, în lumea Aţilut. De acolo, se înlănţuie în jos până ne apare în această lume.

Acesta este semnificaţia celor spuse de înțelepții noștri: „Nu există niciun fir de iarbă jos, care să nu aibă Sus un destin și un păzitor, care îi dă brânci şi îi spune:„ Crește! ”(Bereşit Raba, Capitolul 10). Acesta este sensul cuvintelor „Nu mișcă un deget jos, fără ca înainte să fi fost stabilit Sus” (Hulin, p. 7b).

145) Trebuie ştiut faptul că, întrucât îmbrăcarea Torei în cele trei aspecte ale realității, „lumea”, „anul”, „sufletul” și în existența lor în această lume materială, produce interdicțiile, Tuma’a, și deficienţele ce se găsesc în Tora revelată. Anterior s-a explicat faptul că Creatorul este îmbrăcat în ea după principiul „Tora și Creatorul sunt Unu”, dar în mare ascundere, întrucât aceste veşminte materiale sunt aripile care Îl acoperă și îl ascund.

În orice caz, îmbrăcarea Torei sub forma „lumii”, „anului” şi „sufletului” pure precum și a existenței lor în cele trei lumi superioare, numite Aţilut, Bria, Yeţira, poartă în general numele de „Înțelepciunea Cabala”. “

146) Aşadar, Înțelepciunea Cabala și Tora revelată sunt una și aceeași. Oricum, deşi omul primește de la o Providență a ascunderii Feței, iar Creatorul se ascunde în Tora, se consideră că el practică Tora revelată. Cu alte cuvinte, el nu poate primi nicio iluminare de la Tora lumii Yeţira, ca să nu mai vorbim de deasupra lumii Yeţira.

Iar când omul este recompensat cu revelarea Feței, el începe să se angajeze în Înțelepciunea Cabala, întrucât straiele Torei revelate au fost purificate pentru el, iar Tora lui a devenit Tora lumii Yeţira, numită „Înțelepciunea Cabala”.

Chiar și pentru cel care este răsplătit cu Tora lumii Aţilut, faptul în sine nu înseamnă că literele Torei s-au schimbat pentru el. Mai degrabă, aceleași straie ale Torei revelate s-au purificat pentru el și au devenit unele foarte pure. Precum în versetul: „Învățătorul tău nu se va mai ascunde, ci ochii tăi vor vedea pe Învăţătorul tău.” În acel moment, acestea devin precum „El, viața Lui și sinele Lui sunt Unu”.

147) Pentru a înţelege mai bine acest lucru, vom da un exemplu. De pildă: Atunci când omul era în starea de ascundere a Feței, literele și straiele Torei Îl ascundeau în mod necesar pe Creator. Astfel, el a căzut în greşeală, prin păcatele și erorile săvârşite. În acel moment, el se afla sub pedeapsa straielor grosiere ale Torei, care sunt impuritate, interdicție și prihană.

Cu toate acestea, atunci când omul este răsplătit cu Providența deschisă și pocăința din iubire, când păcatele sale devin ca şi merite, toate păcatele și greșelile pe care le-a comis în timp ce se afla în ascunderea Feței și-au lepădat acum straiele grosiere şi foarte amare, şi s-au îmbrăcat în veşminte de lumină, Miţva și merite.

Asta întrucât aceleași straie grosiere s-au transformat în merite. Acum sunt ca veşmintele care se extind din lumea Aţilut sau Bria fără a acoperi sau a-L ascunde pe Învățător. Dimpotrivă, „Ochii tăi îl vor vedea pe Învățătorul tău”.

Astfel, nu există nicio diferență între Tora lumii Aţilut și Tora în această lume, între Înțelepciunea Cabala și Tora revelată. Mai degrabă, singura diferență se află în omul care se angajează în Tora. Doi oameni pot studia Tora în aceeași porțiune și aceleași cuvinte, însă pentru unul această Tora va fi ca Înțelepciunea Cabala și Tora lumii Aţilut, în timp ce pentru celălalt, va fi Tora lumii Asiya, cea revelată.

148) Acum vom înțelege adevărul în cuvintele lui Vilna Gaon din cartea de rugăciuni, în binecuvântarea pentru Tora. El a scris că Tora începe cu nivelul Sod (secret), adică Tora lumii Asiya, Tora revelată, care este considerată ascunsă, întrucât Creatorul este complet ascuns acolo.

După aceea, nivelul Remez (aluzie), ceea ce înseamnă că El este mai revelat în Tora lumii Yeţira. În cele din urmă, omul dobândeşte nivelul Peşat (literal), care este Tora lumii Aţilut. Se numește Peşat, pentru că este Mufşat (dezbrăcată) de toate straiele care-L ascund pe Creatorul.

149) Odată ce am ajuns aici, putem să ne facem o idee și să avem o perspectivă privind cele patru lumi, cunoscute în Înțelepciunea Cabala sub numele de Aţilut, Bria, Yeţira, Asiya ale sfinţeniei (Kduşa) precum și cele patru lumi ABYA impure (Klipot), dispuse una opusă celeilalte, vizavi de lumile ABYA ale sfinţeniei.

Vom înțelege toate acestea din explicația de mai sus a celor patru discernăminte ale dobândirii Providenței Lui și a celor patru grade de iubire. În primul rând, vom explica cele patru lumi ABYA ale lui Kduşa și vom porni de jos, din lumea Asiya.

150) Am explicat deja primele două discernăminte ale Providenței ascunderii Feței. Ar trebui să știm că ambele sunt considerate lumea Asiya. De aceea este scris în cartea Pomul vieții (Poarta 48, Capitolul 3), că lumea Asiya este în cea mai mare parte rea și chiar puținul de bine conținut în ea este amestecat cu rău fiind de nerecunoscut.

Interpretare: Din perspectiva primei ascunderi, rezultă că este în cea mai mare parte rea, însemnând suferinţele și chiurile pe care le îndură cei care primesc această Providență. Iar din perspectiva dublei ascunderi, binele este amestecat și cu răul, binele fiind în întregime de nedesluşit.

Primul discernământ al revelării Feței este discernământul lumii Yeţira. De aceea este scris în Pomul vieții (Poarta 48, Capitolul 3) că lumea Yeţira este pe jumătate bună și pe jumătate rea. Asta înseamnă că cel care dobândeşte primul discernământ al revelării Feței, care este prima formă de iubire condiționată, considerată doar „pocăință din frică”, este numit „intermediar” și este pe jumătate vinovat și pe jumătate nevinovat.

Al doilea discernământ al iubirii este de asemenea condiționat, dar nu există nicio urmă de vreun rău sau detriment între ele. Totodată, al treilea discernământ al iubirii este primul discernământ al iubirii necondiționate. Ambele sunt privite ca fiind lumea Bria.

Prin urmare, este scris în Pomul vieții (Poarta 48, Capitolul 3) că lumea Bria este în mare parte bună și doar o mica parte a ei este rea, şi această mică parte este de nedesluşit. Asta înseamnă că, întrucât celui intermediar i se dă o Miţva, el se condamnă de partea meritului și, de aceea, este considerat „în mare parte bun”, adică al doilea discernământ al iubirii.

Răul minuscul, de nedesluşit, care există în Bria este o prelungire a celui de-al treilea discernământ al iubirii, care este necondiționat. La fel, el s-a condamnat deja la partea de merit, dar nu a condamnat încă întreaga lume. Prin urmare, o mică parte din el este rea, întrucât această iubire nu este încă considerată veşnică. Totuși, această mică parte este de nedesluşit, întrucât el nu a simțit încă niciun rău sau detriment, nici măcar față de alții.

Al patrulea discernământ al iubirii, iubirea necondiționată, care este și veşnică, este considerată lumea Aţilut. Acesta este semnificaţia celor scrise în Pomul Vieții, după care în lumea Aţilut nu există nimic rău, și acolo, „răul nu va locui cu Tine”.

Asta întrucât după ce omul a condamnat şi întreaga lume de partea meritului, iubirea este veşnică, desăvârşită și nicio ascundere sau acoperire nu va fi concepută vreodată, fiindcă este locul revelării absolute a Feței, așa cum este scris: „ Învățătorul tău nu se va mai ascunde, ci ochii tăi vor vedea pe Învăţătorul tău.” Asta întrucât acum cunoaște toate relațiile Creatorului cu toți oamenii, căci Providența adevărată care apare din numele Lui, “Cel Bun care face bine atât celui bun cât şi celui rău”.

151) Acum putem înțelege și discernământul celor patru lumi ABYA impure (ale lui Klipa), duspuse vizavi de ABYA pure (ale lui Kduşa), precum în „Dumnezeu a făcut una opusă celeilalte”. Asta întrucât Merkava (carul / structura) de Klipot a lumii Asiya provine din discernământul Feței ascunse în ambele grade. Această Merkava domină cu scopul de a-l face pe om să condamne totul de partea de vină.

Iar lumea Yeţira din Klipa prinde în mâinile sale partea de vină, care nu este corectată în lumea Yeţira din Kduşa. Astfel ele îl domină pe cel intermediar, care primește din lumea Yeţira, conform cu „Dumnezeu a făcut una opusă celeilalte”.

Lumea Bria din Klipa are aceeași forţă de a anula iubirea condiționată, adică de a anula doar acel lucru de care atârnă iubirea, ceea ce înseamnă imperfecțiunea în iubirea celui de-al doilea discernământ.

Iar lumea Aţilut din Klipa este ceea care capturează în mână sa acea mica parte a răului a cărei existență în Bria nu este aparentă, datorită celui de-al treilea discernământ al iubirii. Chiar dacă este iubire adevărată, prin forța Celui Bun care face bine atât celui bun cât şi celui rău, considerată a fi lumea Aţilut din Kduşa, pentru că omul nu a fost răsplătit cu condamnarea întregii lumi de partea meritului, Klipa are încă puterea de a face să eşueze iubirea în raport cu Providența față de ceilalți.

152) Acesta este sensul celor scrise în Pomul Vieții, anume că lumea Aţilut din Klipot este opusă lumii Bria și nu lumii Aţilut. Asta întrucât numai al patrulea discernământ al iubirii se extinde din lumea Aţilut a lui Kduşa. Aşadar, nu există colo deloc o stăpânire asupra Klipot, întrucât el a condamnat deja întreaga lume de partea meritului și cunoaște şi toate relațiile Creatorului în Providența Lui asupra oamenilor, din Providența numelui Lui, „Cel Bun care face bine atât celui bun cât şi celui rău.”

În orice caz, în lumea Bria, din care provine al treilea discernământ, nu există încă o condamnare a întregii lumi. De aceea Klipot se agaţă încă de ea. Însă, aceste Klipot sunt considerate ca fiind lumea Aţilut de Klipa, întrucât se opun celui de-al treilea discernământ, iubirea necondiționată, iar această iubire este considerate a fi Aţilut.

153) Am explicat pe deplin cele patru lumi ABYA din Kduşa și Klipot, care sunt opusul fiecărei lumi. Ele sunt considerate deficiența care există în lumea lor corespunzătoare, în Kduşa, și sunt cele numite „cele patru lumi ABYA impure (ale acestor Klipot)”.

154) Aceste cuvinte sunt suficiente pentru ca orice cititor să simtă într-o oarecare măsură esența înțelepciunii Cabalei. Ar trebui să știm că majoritatea autorilor cărților de Cabala au dedicat aceste cărţi numai acelor cititori care au ajuns deja la revelarea Feței și la toate dobândirile sublime.

Nu trebuie să ne întrebăm, cum că: „Dacă au fost deja recompensaţi cu dobândiri, atunci ei știu totul prin propriile lor împliniri, aşadar de ce ar mai avea nevoie să se adâncească în cărțile de Cabala ale altora?”

Nu este, însă, înțelept să punem această întrebare. Este ca şi când omul s-ar angaja în Tora literală, fără să aibă cunoștințe despre regulile acestei lumi în ceea ce privește „lumea, anul, sufletul” acestei lumi și nu cunoaște comportamentul oamenilor și conduita lor faţă de ei înșiși și faţă de ceilalți. Și nu cunoaște nici sălbăticiunile, animalele și păsările din această lume. Ai putea oare lua în seamă faptul că un astfel de om ar fi în măsură să înțeleagă corect chiar și un singur aspect din Tora? El ar inversa aspectele Torei de la bine la rău și de la rău la bine și nu și-ar regăsi mâinile sau picioarele în nimic.

La fel este și problema cu care ne confruntăm noi: Chiar dacă omul a fost răsplătit cu dobândirea fie chiar şi a nivelului Torei lumii Aţilut, el nu va percepe încă mai mult decât ceea ce este în relaţie cu propriul său suflet. Trebuie, însă, să cunoaștem toate cele trei discernăminte, „lume, an şi suflet”, în fiecare incident și manifestare în deplină cunoştinţă, pentru a putea înțelege aspectele din Tora care se referă la acea lume.

Aceste aspecte sunt explicate în Cartea Zohar și în cărțile autentice de Cabala, cu toate detaliile și complexitatea lor. Astfel, orice înțelept și acela care înțelege cu propria sa minte trebuie să mediteze la ele zi și noapte.

155) Aşadar, ar trebuie să ne întrebăm: de ce atunci Cabaliștii obligă pe toată lumea să studieze Înțelepciunea Cabala? Într-adevăr, este un lucru minunat, care ar trebui făcut cunoscut tuturor: Este un remediu minunat, de neprețuit pentru cei care se angajează în Înțelepciunea Cabala. Deși nu înțeleg ce învață, prin dorința și nevoia mare de a înțelege ceea ce învață, ei trezesc asupra lor luminile care le înconjoară sufletele.

Asta înseamnă că fiecare om din Israel are garanția de a dobândi în cele din urmă toate împlinirile minunate pe care Creatorul le-a avut în vedere în Gândul Creației, anume de a încânta toate creaturile Sale. Iar cel care nu a fost răsplătit în această viață va fi în viața următoare, şi tot aşa, până când va fi recompensat cu împlinirea Gândului Lui, aşa cum a fost planificat pentru el, după cum este scris în Zohar.

Iar dacă omul nu a atins perfecțiunea, luminile care sunt destinate să ajungă la el sunt considerate lumini înconjurătoare. Asta înseamnă că stau pregătite pentru el, dar îl așteaptă să-și purifice vasele de primire, iar aceste lumini vor îmbrăca vasele potrivite.

De aceea, chiar și atunci când nu are vasele potrivite, atunci când se angajează în această înțelepciune, menționând numele luminilor și vasele legate de sufletul său, acestea îl iluminează imediat într-o anumită măsură. Cu toate acestea, ele iluminează pentru el fără să îmbrace interiorul sufletului său, din lipsa vaselor potrivite să le primească. Cu toate acestea, iluminarea pe care o primește din când în când în timpul angajării, atrage asupra lui harul de sus și îi împărtăşeşte abundența de sfințenie și puritate, care îl aduc mult mai aproape de a-și dobândi plenitudinea.

156) Există, însă, în timpul implicării în această înțelepciune, o condiție strictă de a nu materializa problemele cu aspecte imaginare și corporale. Asta întrucât astfel s-ar încălca porunca „Să nu-ţi faci chip cioplit nici vreo înfăţişare…”(Deuteronom 5:8).

În acest caz, omul este mai degrabă prejudiciat în loc să aibă vreun beneficiu. Prin urmare, înțelepții noștri ne-au prevenit să se studieze înțelepciunea abia după vârsta de patruzeci de ani, sau de la un Rav și alte asemenea avertismente. Toate acestea sunt din motivul menţionat anterior.

De aceea, am redactat comentariile Panim Meirot uMasbirot referitoare la Pomul vieții pentru a-i feri pe cititori de orice materializare. Cu toate acestea, după ce primele patru părți ale acestor comentarii au fost tipărite și vehiculate printre studenți, am văzut că explicația mea nu a fost atât de clară precum am crezut și tot efortul considerabil pe care l-am depus pentru a explica și comenta pentru ca problemele să fie înțelese cu ușurință au fost aproape complet inutile.

Asta întrucât cititorii nu simt nevoia imperioasă de a aprofunda înțelesul fiecărui cuvânt din fața lor și de a-l repeta de mai multe ori până când își aduc aminte oriunde apare acest cuvânt în întreaga carte. Și uitând un cuvânt, ei ajung să fie derutaţi în privința problemelor, întrucât subtilitatea acestora face ca lipsa interpretării unui singur cuvânt să le facă neclară întreaga problemă.

Pentru a îndrepta acest lucru, am început să scriu „explicația termenilor” în ordine alfabetică, pentru toate cuvintele care apar în cărțile de Cabala și care necesită explicații. Pe de o parte, am colectat comentariile lui ARI și ale restului primilor cabaliști cu privire la tot ce s-a spus referitor la respectivul cuvânt. Pe de altă parte, am explicat esența tuturor acelor interpretări și am compilat o definiție solidă pentru a explica acel cuvânt într-un mod care să fie suficient ca cititorul să-l înțeleagă în fiecare loc în care întâlnește acest cuvânt în toate cărțile autentice de Cabala, de la prima până la ultima. Asta am făcut cu toate cuvintele folosite în Înțelepciunea Cabala.

Am tipărit deja cuvintele care încep cu litera Aleph (A), precum şi unele dintre cele care încep cu litera Bet (B), dar numai în parte. Sunt deja aproape o mie de pagini. Din păcate, din lipsă de bani, am oprit lucrarea începută și de aproape un an nu am mai continuat această lucrare importantă și numai Creatorul știe dacă voi ajunge vreodată să o termin, pentru că sunt multe cheltuieli și în acest moment, nu există niciun suport.

Din acest motiv, am apucat-o pe alt drum, pentru că e „Mai bine să ai puțin, dar să ai”, iar aceasta este cartea Talmud Eser Sfirot (Studiul celor zece Sfirot) legată de ARI. Acolo culeg din cărțile lui ARI – și în special din cartea lui, Pomul vieții – toate eseurile principale referitoare la explicația celor zece Sfirot. Le-am poziționat în partea de sus a fiecărei pagini și am făcut o explicație largă despre aceasta, numită Ohr Pnimi (Lumina interioară) și o altă explicație numită Histaklut Pnimit (Reflecție interioară). Acestea explică fiecare cuvânt și problemă prezentate în cuvintele lui ARI din partea de sus a paginii cât de simplu și de facil am putut.

Am împărțit cartea în șaisprezece părți, astfel încât fiecare parte va fi o lecție specifică despre un subiect specific din cele zece Sfirot. Ohr Pnimi clarifică în principal cuvintele lui ARI prezentate în lecția respectivă, iar Histaklut Pnimit clarifică în principal problema în ansamblu. Pe deasupra, am configurat un tabel de întrebări și un tabel de răspunsuri pentru toate cuvintele și problemele prezentate în respectiva parte.

Odată ce cititorul termină acea parte, ar trebui să se verifice pentru a vedea dacă poate răspunde corect la fiecare întrebare prezentată în Lista de întrebări. După ce răspunde, ar trebui să privească răspunsul la această întrebare din Lista Răspunsurilor, pentru a vedea dacă a răspuns corect. Chiar dacă poate răspunde bine la întrebări din memorie, el ar trebui să repete întrebările de mai multe ori până când sunt ca și cum ar fi aranjate într-o cutie. În acel moment, el își va aminti fiecare cuvânt când va avea nevoie sau cel puțin el își va aminti locul pentru a-l căuta, „și voia lui Dumnezeu va reuși prin el”.

ORDINEA ÎNVĂŢĂRII

Începe prin a învăţa Panim (anterior / față), adică cuvintele lui ARI care sunt tipărite în partea de sus a paginilor, până la sfârșitul cărții. Chiar dacă nu vei înțelege, repetă-le de mai multe ori, adică „Mai întâi înveţi, după aceea înțelegi”. Învață, apoi, comentariul Ohr Pnimi și pune în practică într-un mod în care să poți învăța și înțelege minuțios Panim chiar și fără ajutorul comentariului. După aceea, studiază comentariul Histaklut Pnimit până când înțelegi și îți aduci aminte de toate.

După toate astea, testează-te singur cu ajutorul Listei de întrebări. După ce ai răspuns la o întrebare, caută răspunsul care se referă la această întrebare. Fă acest lucru pentru fiecare întrebare; învață și memorează-le și repetă-le de mai multe ori până când ţi le amintești bine, ca şi când ar fi aranjate într-o cutie, întrucât prin fiecare cuvânt din a treia parte, trebuie să îţi aminteşti bine ansamblul primelor două părți, fără să îţi scape nici cea mai neînsemnătă semnificaţie. Mai rău decât orice este faptul că cel care citeşte nu simte ce a uitat. Mai curând, fie că problemele au devenit neclare pentru el, fie că el adoptă o interpretare greșită a problemei, dat fiind că a uitat. Cum e şi firesc, o greșeală conduce la alte multe greșeli până când ajungi să nu mai înţelegi nimic și vei fi forţat să opreşti totul.

Autorul

_______________

(*) A se vedea explicația în eseul PARDESS

Înapoi la pagina TEXTE ESENTIALE / BAAL HASULAM – (link)

Înapoi la pagina TEXTE ESENTIALE / BAAL HASULAM – (link)

1) Înainte de a-mi începe cuvintele, resimt o mare nevoie de a rupe un zid de fier care ne-a separat de Înțelepciunea Cabala, de la ruinarea Templului până la această generație. Un zid care ne apasă cu putere şi trezeşte în noi teama de a fi fost uitați de Israel.

În orice caz, atunci când încep să vorbesc cu cineva despre implicarea în acest studiu, prima lui întrebare este: „De ce ar trebui să știu câți îngeri sunt în cer și care sunt numele lor? Nu pot să urmez întreaga Tora în toate detaliile și complexitatea ei fără să cunosc aceste lucruri?”

În al doilea rând, el va întreba: „Înțelepții au stabilit deja că trebuie să mănânci pe saturate din Mișna și Ghemara, și oare cine se poate amăgi că a terminat deja de parcurs întreaga Tora revelată și îi lipsește numai înțelepciunea celor ascunși?“

_______________

(*) A se vedea explicația în eseul PARDESS

Înapoi la pagina TEXTE ESENTIALE / BAAL HASULAM – (link)

inapoi la PAGINA GRUPULUI (link)

Intenţia de deschidere

Rabaş – Dargot Hasulam, articolul 535. O cupă de Kiduş

Este scris în Cartea Zohar, Fineas (art. 49): “A cincea corecție este o cupă din «Și cerul și pământul au fost făcute», ceea ce înseamnă o cupă de Kiduş” (literal – Sfințire, o binecuvântare pronunţată peste vin pentru a sfinți Şabat-ul).

În Gematria, o „cupă” este „Dumnezeu” (în ebraică), adică 86. „Făcut” este echivalent cu AB (în Gematria), iar mireasa, care este Malhut, le include pe amândouă, adică numele „Dumnezeu” și numele AB.

Această cupă, care este Malhut, este plină de vinul ei, însemnând abundența, iluminarea Hohma din Tora, care este ZA, numită „Tora”. Acest lucru ar trebui să mărturisească despre lucrarea creației, care este Bina, deoarece abundența iluminării Hohma se numește Edut (mărturie), de la cuvântul Eden (Eden), iar Bina este sursa care o dă. Acesta este sensul nevoii de a depune mărturie asupra creației.

Prin asta, el poate explica faptul că în „făcut”, el poate depune mărturie despre opera creației. Însă, întrucât mărturia este doar prin vedere, cum se poate depune mărturie prin vedere despre lucrarea creației? Până la urmă, se poate ști ce s-a întâmplat doar auzind.

Într-adevăr, a depune mărturie pentru opera creației înseamnă a depune mărturie că intenția creației este de a face bine creațiilor Sale. Cum știe cineva? Dacă este răsplătit cu calitatea Şabat-ului, mărturisește prin vedere, din moment ce vede că aceasta este intenția creației, întrucât asta este ce a gustat.

Intenţia de închidere

Rabaş – Dargot Hasulam, articolul 738. Un legământ de sare

8 februarie 1959, Tiberias, la o masă pentru sărbătorirea încheierii celei de-a șasea părți

„La toate ofrandele tale, vei pune şi sare.” Acesta este legământul sării, care este un legământ împotriva intelectului, întrucât atunci când iei ceva bun de la un prieten, ar trebui să faci un legământ.

Un legământ este necesar tocmai atunci când fiecare are pretenţii și doleanţe împotriva celuilalt și s-ar putea ajunge la furie și despărţire. În acel moment, legământul pe care l-au făcut îi obligă să mențină iubirea și unitatea dintre ei, căci regula este că, ori de câte ori cineva dorește să-l rănească pe celălalt, are un leac – acela de a-și aminti legământul pe care l-au făcut între ei.

Acest lucru îi obligă să mențină iubirea și pacea. Aceasta este semnificația cuvintelor „La toate ofrandele tale, vei pune şi sare”, ceea ce înseamnă că orice apropiere în lucrarea Creatorului ar trebui să fie printr-un legământ de sare, deoarece acesta este întregul fundament.

inapoi la PAGINA GRUPULUI (link)

Înapoi la pagina TEXTE ESENTIALE / BAAL HASULAM – (link)

In timpul studiului este recomandat să fie studiat albumul cu schițe – Diagrame ale lumilor spirituale

GÂNDUL CREAȚIEI ȘI CELE PATRU FAZE ALE LUMINII DIRECTE

1) Rav Hanania Ben Akaşia spune: „Creatorul şi-a dorit să-l purifice pe Israel; aşadar, le-a dat El din abundenţă Tora și Mițvot (poruncile), după cum este scris: „Domnul doreşte de dragul dreptăţii Lui, să exalte și să glorifice Tora” (Makot 23b). Se știe că Zakut (curăţare) derivă din cuvântul (în ebraică) Hizdakhut (curățare / purificare). Așa cum au spus înțelepții noștri: „Mițvot au fost date numai pentru a-l purifica pe Israel cu ele” (Bereşit Raba, începutul porțiunii 44). Trebuie să înțelegem această Zakut pe care o realizăm prin Tora și Mițvot, și care este Aviut (grosieritatea) din noi, pe care trebuie să o curățăm folosind Tora și Mițvot.

Întrucât am discutat deja această chestiune în cartea mea Panim Maşbirot și în Studiul celor zece Sfirot, voi reaminti pe scurt că Gândul Creației a fost acela de a încânta creaturile în acord cu generozitatea Lui abundentă. Din acest motiv, a fost imprimată în suflete o mare dorință și poftă de a primi abundența Lui.

Este aşa întrucât voința de a primi este Kli-ul (vasul) pentru măsura plăcerii în abundență, deoarece măsura și puterea voinței de a primi abundența corespunde exact măsurii plăcerii și încântării din abundență. Iar acestea sunt într-atât de legate între ele încât sunt indivizibile, în afară de ceea ce constituie elementul de referinţă: plăcerea este legată de abundență, iar marea dorință de a primi abundența este legată de creatura care primește.

Ambele se extind cu necesitate de la Creator şi provin din Gândul Creaţiei. Cu toate acestea, ele ar trebui împărțite în maniera descrisă mai sus: Abundența provine de la Ațmuto (esenţă), extinzând existența din existență, iar voința de a primi  inclusă acolo este rădăcina creaturilor. Asta înseamnă că este rădăcina inițierii, adică generarea existenței din absență, întrucât cu siguranță nu există nici o formă de voință de a primi în a Sa Ațmuto.

Prin urmare, se consideră că dorința de a primi menţionată anterior este întreaga substanță a creației de la început până la sfârșit. Astfel, toate creaturile, toate nenumăratele lor ipostaze și manifestări care au apărut și vor apărea, sunt doar diferitele măsuri și valori ale dorinței de a primi. Tot ce există în acele creaturi, adică tot ceea ce este primit în voința de a primi imprimată în ele, se extinde din esenţa Lui, existență din existență. Nu este deloc o nouă creație, existență din absență, întrucât nu este nouă de fel. Mai degrabă, se extinde din a Sa fără de sfârşit existență din existență.

2) După cum am spus, voința de a primi este inerent inclusă în Gândul Creației cu toate valorile ei, alături de enorma abundență cu care El a plănuit să le încânte și să le-o împartă. Trebuie să ştim că acestea sunt Ohr (lumina) și Kli-ul pe care le distingem în Lumile Superioare. Ele vin neapărat legate împreună și se înlănţuie împreună, în cascadă, din grad în grad. Iar măsura în care gradele coboară din lumina chipului Lui și se îndepărtează de El constituie măsura în care se materializează dorința de a primi conținută în abundență.

Putem afirma şi contrariul: În măsura în care se materializează abundența în voința de a primi, se coboară grad după grad, după cum este scris în continuare, până la locul cel mai de jos, unde voința de a primi este pe deplin materializată. Acest loc este numit „lumea Asiya„, voința de a primi este considerată „trupul omului”, iar abundența pe care omul o primeşte este considerată a fi măsura „vitalității în acel trup”.

Este la fel şi pentru alte creaturi din această lume. Aşadar, singura diferență dintre Lumile Superioare și această lume este aceea că, atâta timp cât voința de a primi, inclusă în abundența Lui, nu a fost pe deplin materializată, este considerată ca fiind încă în lumile spirituale, deasupra acestei lumi. Odată ce voința de a primi este pe deplin materializată, ea este privită ca fiind în această lume.

3) Ordinea înlănţuirii în cascadă menționată mai sus, care aduce voința de a primi la forma sa finală în această lume, urmează o secvență de patru Bhinot (discernăminte) care există în numele format din patru litere – HaVaYaH (Yod–Hey–Vav–Hey). Asta întrucât cele patru litere, HaVaYaH, ale numelui Lui conțin întreaga realitate, fără nicio excepție.

În general, ele sunt descrise în zece Sfirot, Hohma, Bina, Tiferet, Malhut și rădăcina lor. Acestea sunt zece Sfirot, deoarece Sfira (singularul pentru Sfirot) Tiferet conține șase Sfirot interioare, numite HGT NHY (Hesed–Gvura–Tiferet Neţah–Hod–Yesod), iar rădăcina este numită Keter. Totuși, în principiu, ele sunt numite HB TM (Hohma–Bina Tiferet–Malhut).

Acestea sunt patru lumi numite Aţilut, Bria, Yeţira şi Asiya. Lumea Asiya conține în ea lumea aceasta. Aşadar, nu există nicio creatură în această lume care să nu fi fost inițiată în Ein Sof, în Gândul Creaţiei pentru ca El să-şi încânte creaturile Sale. De aceea, ea este inerent compusă din lumină și Kli, adică o anumită măsură de abundență cu voința de a primi această abundență.

Măsura abundenței extinde existența din existență din Esenţa Lui, iar voința de a primi abundența este inițiată ca existență din absență.

Dar pentru ca această voință de a primi să-și capete calitatea finală, ea trebuie să coboare în cascadă împreună cu abundența prin cele patru lumi – Aţilut, Bria, Yeţira şi Asiya. Asta întregeşte creația în Kli și lumină, numite Guf (corp), și „lumina vieții” în el.

4) Raţiunea pentru care voința de a primi trebuie să parcurgă în cascadă cele patru discernăminte menționate mai sus în ABYA (Aţilut, Bria, Yeţira, Asiya) este faptul că există o regulă importantă cu privire la Kelim (pluralul pentru Kli): Expansiunea luminii și dispariţia ei fac Kli-ul să fie potrivit sarcinii sale. Asta înseamnă că atâta timp cât Kli-ul nu a fost separat de lumina sa, el este inclus în lumină și este anulat în ea ca o lumânare în faţa unei torţe.

Această anulare se datorează faptului că sunt complet opuse între ele, la două extreme. Este aşa întrucât lumina se extinde din Esenţa Lui, existență din existență. Din perspectiva Gândului Creaţiei, în Ein Sof (infinit) totul este întru dăruire și nu există nici o urmă de voință de a primi în el. Opusul său este Kli-ul, marea voință de a primi această abundență, care este rădăcina creaturii iniţiate, în care nu există niciun fel de dăruire.

Prin urmare, atunci când sunt legate împreună, voința de a primi este anulată în lumina din ea și își poate determina forma numai după ce lumina s-a îndepărtat odată din ea. După plecarea luminii din ea, ea începe să o dorească, iar această dorință determină și stabilește la modul propriu forma voinței de a primi. Ulterior, atunci când lumina se îmbracă din nou în ea, ele sunt considerate ca două lucruri distincte: Kli și lumină, sau Guf și viață. Să privim acest lucru îndeaproape, întrucât este cel mai profund.

5) Prin urmare, sunt necesare cele patru Bhinot din numele HaVaYaH, numite Hohma, Bina, Tiferet şi Malhut. Bhina Alef (Prima fază / primul discernământ), numită Hohma, este într-adevăr întreaga ființă emanată, lumină și Kli. În ea este marea voință de a primi având inclusă în ea toată lumina, numită Ohr Hohma (Lumina Înțelepciunii) sau Ohr Haya (Lumina Haya), întrucât aceasta este toată lumina vieţii (Haim) în ființa emanată, îmbrăcată în Kli. Totuși, această Bhina Alef este considerată ca fiind toată lumina, iar Kli-ul din ea este abia vizibil, deoarece este amestecat cu lumina și anulat în ea ca o lumânare într-o torță.

Urmează Bhina Bet (Faza a Doua / al doilea discernământ), căci la sfârșitul ei, cel care domină este Kli-ul Hohma care este în echivalență de formă cu Lumina Superioară din ea. Asta înseamnă că se trezește în ea o dorință de a dărui Emanatorului, în funcție de natura Luminii din ea, care este în întregime pentru dăruire.

Apoi, folosind această dorință, care s-a trezit în ea, o nouă lumină se extinde la ea de la Emanator, numită Ohr Hasadim (lumina milei). Drept rezultat, ea devine aproape complet separată de Ohr Hohma pe care Emanatorul a imprimat-o în ea, întrucât Ohr Hohma poate fi primită numai în propriul său Kli – dorința de a primi care a crescut la întreaga sa măsură.

Astfel, lumina și Kli-ul în Bhina Bet sunt complet diferite de cele din Bhina Alef, deoarece Kli-ul din ea este dorința de a dărui. Lumina din ea este considerată Ohr Hasadim, o lumină care provine din Dvekut (contopire) a celei emanate în Emanator, întrucât dorința de a dărui induce echivalența de formă a sa cu Emanatorul, iar în spiritualitate, echivalența de formă este Dvekut.

Mai departe urmează Bhina Gimel (A Treia fază / al treilea discernământ). Odată ce lumina din ființa emanată s-a diminuat în Ohr Hasadim fără nicio Hohma, noi ştiind că Ohr Hohma este esența ființei emanate, la sfârșitul lui Bhina Bet, ea s-a trezit și a atras în ea o măsură de Ohr Hohma pentru a străluci în Ohr Hasadim. Această trezire extinde din nou o anumită măsură a voinței de a primi, care formează un nou Kli numit Bhina Gimel sau Tiferet. Iar lumina din el este numită „lumina Hasadim în iluminarea Hohma„, întrucât majoritatea acestei lumini este Ohr Hasadim, iar partea mai mică este Ohr Hohma.

După aceea vine Bhina Dalet (Faza a Patra / al patrulea discernământ), întrucât Kli-ul din Bhina Gimel s-a trezit de asemenea la sfârşitul ei pentru a atrage toată Ohr Hohma, așa cum fusese în Bhina Alef. Astfel, această trezire este considerată o „dorință puternică” în măsura voinței de a primi din Bhina Alef depăşind-o pe aceasta deoarece acum ea este deja separată de acea lumină, întrucât lumina lui Hohma nu mai este îmbrăcată în ea, dar ea şi-o dorește. Aşadar, forma voinței de a primi a fost pe deplin determinată, deoarece Kli-ul este determinat în urma expansiunii luminii și dispariţia ei de acolo. Mai târziu, când aceasta se va întoarce, va primi încă o dată lumina. Rezultă că Kli-ul precede lumina și de aceea acest Bhina Dalet este considerată întregirea Kli-ului și se numește Malhut (împărăţie).

6) Aceste patru discernăminte de mai sus sunt zece Sfirot evidenţiate în fiecare emanație și în fiecare creatură, atât în ​​ansamblu, care sunt cele patru lumi cât şi în cea mai mică parte a realității. Bhina Alef este numită Hohma sau „lumea Aţilut„, Bhina Bet este numită Bina sau „lumea Bria„, Bhina Gimel este numită Tiferet sau „lumea Yeţira„, iar Bhina Dalet este numită Malhut sau „lumea Asiya.“

Să explicăm cele patru Bhinot care se aplică în fiecare suflet. Când sufletul se extinde de la Ein Sof și intră în lumea Aţilut, aceasta este Bhina Alef a sufletului. Nu se discerne încă prin acest nume, întrucât numele Neşama (sufletul) presupune ezistenţa unei anumite diferențe între el și Emanator și că anume prin această diferență el a părăsit Ein Sof și s-a revelat ca propria sa autoritate. Atâta timp, însă, cât nu are o formă a unui Kli, nu există nimic care să-l distingă de Esenţa Lui, pentru a-și merita propriul nume.

Știm deja că Bhina Alef a Kli-ului nu este considerată deloc a fi un Kli și este anulată în totalitate în lumină. Acesta este semnificaţia celor spuse despre lumea Aţilut anume că este vorba de o totală Sfinţenie, precum în „El, viața Lui și esenţa lui sunt unu”. Chiar și sufletele tuturor creaturilor vii, în timp ce parcurg lumea Aţilut, sunt considerate încă a fi contopite cu esenţa Lui.

7) Această Bhina Bet, menționată mai sus, guvernează în lumea Bria – Kli-ul dorinței de a dărui. De aceea, atunci când sufletul se revarsă în lumea Bria și atinge Kli-ul care există acolo, el este privit ca Neşama. Asta înseamnă că el s-a separat deja de esenţa Lui şi  îşi merită propriul nume – Neşama. Totuși, acesta este un Kli foarte pur și fin, întrucât este în echivalență de formă cu Emanatorul. Din acest motiv, este privit ca spiritualitate totală.

8) Bhina Gimel menționată mai sus guvernează în lumea Yeţira, conținând un pic din forma de voință de a primi. Prin urmare, atunci când sufletul se revarsă în lumea Yeţira și atinge acest Kli, el apare din spiritualitatea lui Neşama și este apoi numit Ruah. Asta întrucât aici Kli-ul său se amestecă deja cu ceva Aviut, adică acea puțină voință de a primi care este în el. Cu toate acestea, este încă considerată a fi spiritualitate deoarece această măsură de Aviut este insuficientă pentru a o separa complet de esenţa Lui și a merita numele de „trup”, având propria sa autoritate.

9) Bhina Dalet guvernează în lumea Asiya, care este Kli-ul complet al uriaşei dorințe de a primi. Aşadar, ea obține un trup complet separat și distinct de esenţa Lui, având propria sa autoritate.  Lumina din el este numită Nefeş (“repaus” în ebraică), indicând faptul că lumina este nemișcată în sine și pentru sine. Trebuie ştiut faptul că nu există niciun element în realitate care să nu fie alcătuit din ansamblul lumilor ABYA.

10) Astfel, aflăm că această Nefeş, Lumina Vieții care este îmbrăcată în trup, este o prelungire a esenţei Lui însăși, existență din existență. Pe măsură ce parcurge cele patru lumi ABYA, ea devine din ce în ce mai îndepărtată de lumina chipului Lui până când întra în Kli-ul ce-i este destinat, numit Guf (trup). Se consideră că atunci  Kli-ul și-a împlinit forma dorită.

Și chiar dacă lumina din el s-a diminuat într-atât de mult încât originea ei devine nedetectabilă, prin angajarea în Torah și Mițvot pentru a dărui încântare Creatorului, el îşi purifică Kli-ul, numit Guf, până când devine vrednic de a primi marea abundență în întreaga măsură cuprinsă în Gândul Creației atunci când El l-a creat. Este ceea ce a vrut să spună Rav Hanania Ben Akaşia prin: „Creatorul a dorit să-l purifice pe Israel; prin urmare, El le-a dat abundenţa Tora și Mițvot.

11) Acum putem înțelege diferența reală dintre spiritualitate și corporalitate: Orice conține o dorință completă de a primi, în toate aspectele sale, adică Bhina Dalet, este considerat „corporal”. Asta este ceea ce există în toate elementele realității înaintea noastră în această lume. Dimpotrivă, orice se situează deasupra acestei uriaşe măsuri a dorinței de a primi este considerat „spiritualitate”. Acestea sunt lumile ABYA, care sunt deasupra acestei lumi, ele și întreaga realitate din ele.

Acum putem vedea că întreaga problemă a ascensiunilor și coborârilor descrise în lumile superioare nu se referă la un loc imaginar, ci numai la cele patru Bhinot în dorința de a primi. Cu cât este mai departe de Bhina Dalet, cu atât este considerată a fi mai înaltă. Și, dimpotrivă, cu cât este mai aproape de Bhina Dalet, cu atât este considerată a fi mai joasă (inferioară).

12) Trebuie să înțelegem că esența creaturii și a creației ca întreg este numai voința de a primi. Orice este dincolo de ea nu face parte din creație, ci se extinde din esenţa Lui ca existență din existență. Aşadar, de ce discernem această voință de a primi ca Aviut (grosieritate) și turbiditate (nebulozitate) și ni se poruncește să o curățăm prin Torah și Mițvot, până la punctul în care fără ea nu vom împlini scopul sublim al Gândului Creației?

13) Fapt este că, aşa cum obiectele corporale sunt separate unul de celălalt prin distanța în spaţiu, entităţile spirituale sunt separate una de cealaltă prin disparitatea de formă dintre ele. Acest lucru se regăsește și în lumea noastră. De pildă, atunci când doi oameni împărtășesc opinii similare, se plac unul pe celălalt, iar distanța în spaţiu nu îi face să se îndepărteze unul de celălalt.

Invers, atunci când opiniile lor sunt foarte diferite, ei se urăsc unul pe celălalt iar proximitatea în spaţiu nu-i va apropia mai mult. Astfel, disparitatea de formă în opiniile lor îi îndepărtează unul de celălalt, iar similaritatea de formă în opiniile lor îi aduce mai aproape unul de celălalt. Dacă, de pildă, un om este opus prin  natura lui faţă de altul, ei sunt la fel de îndepărtaţi unul de celălalt, precum estul de vest.

În mod similar, toate problemele legate de apropiere și depărtare, cuplare și unitate care apar în spiritualitate nu sunt decât măsuri ale disparităţii de formă. Obiectele se îndepărtează unul de altul în concordanţă cu măsura disparităţii de formă între ele și se alipesc unele de altele în concordanţă cu măsura  echivalenței de formă a lor.

Până acum, ar trebui să înțelegem că, deși voința de a primi este o lege obligatorie în creatură, întrucât ea constituie esența creaturii și Kli-ul potrivit pentru primirea scopului Gândului Creației, ea separă complet creatura de Emanator întrucât există o disparitate a formei ce merge până la opoziţia între ea şi Emanator. Acest lucru se datorează faptului că Emanatorul este dăruire totală fără nicio urmă de primire, iar creatura este în întregime primire, fără nicio urmă de dăruire. Aşadar, nu există o opoziție de formă mai mare decât aceasta. Prin urmare, această opoziţie de formă o separă în mod necesar de Emanator.

14) Pentru a salva creaturile de această separare uriaşă, a avut loc Ţimţum Alef (prima restricție), separând Bhina Dalet de restul Parţufim (fețe) de Kduşa (sfințenie), astfel încât acea enormă măsură a primirii a rămas un spaţiu gol lipsit de orice lumină, întrucât toți Parţufim de Kduşa au fost generaţi cu un Masah (ecran) ridicat în Kli-ul lor Malhut, astfel încât ei să nu primească lumină în acest Bhina Dalet. Apoi, când Lumina Superioară s-a extins și a fost transmisă către ființa emanată, acest Masah a respins-o. Aceasta este considerată a fi ca o ciocnire între Lumina Superioară și Masah, care ridică Ohr Hozer (Lumina Reflectată) de jos în sus, îmbrăcând cele zece Sfirot ale Luminii Superioare.

Această parte a luminii care a fost respinsă și împinsă înapoi se numeşte Ohr Hozer (Lumina Reflectată). Pe măsură ce îmbracă Lumina Superioară, ea devine un Kli pentru primirea Luminii Superioare în locul lui Bhina Dalet, întrucât după aceea Kli-ul Malhut s-a lărgit în măsura lui Ohr Hozer – lumina respinsă – care  s-a ridicat și a îmbrăcat Lumina Superioară de jos în sus, și s-a extins și de sus în jos. Aşadar, luminile s-au îmbrăcat în Kelim (plural pentru Kli), în interiorul acestei Ohr Hozer.

Aceasta este semnificaţia Roş-ului (cap) și Guf-ului (corp), în fiecare grad. Zivug-ul de Haka’a (cuplare prin impact) al Luminii Superioare în Masah ridică Ohr Hozer de jos în sus și îmbracă cele zece Sfirot ale Luminii Superioare sub forma de zece Sfirot de Roş, adică rădăcinile vaselor (Kelim). Asta întrucât acolo nu poate exista o îmbrăcare adevărată.

Ulterior, atunci când Malhut se extinde cu această Ohr Hozer de sus în jos, Ohr Hozer se termină și devine Kelim pentru Lumina Superioară. În acel moment, există o îmbrăcare a luminilor în Kelim, iar asta poartă numele de Guf al gradului, adică, vase (Kelim) complete.

15) Aşadar, după Ţimţum Alef, în locul lui Bhina Dalet, au fost create noi Kelim în Parţufim de Kduşa. Ele au fost create din Ohr Hozer prin Zivug-ul de Haka’a în Masah.

Într-adevăr, ar trebui să înțelegem această Ohr Hozer și modul în care ea a devenit un vas de primire, întrucât inițial a fost doar o lumină respinsă. Astfel, ea îndeplineşte acum un rol opus esenței sale.

Voi explica asta cu o alegorie din viața de zi cu zi. Natura omului este aceea de a prețui și favoriza calitatea dăruirii și de a disprețui și a respinge primirea de la prietenul său. Prin urmare, când vine cineva în casa prietenului său și el (gazda) îl invită la masă, acesta (oaspetele) va refuza chiar dacă este foarte înfometat, deoarece pentru el este umilitor să primească un dar de la prietenul său.

Cu toate acestea, atunci când prietenul îl imploră îndeajuns   până să-i fie clar că îi va face acestuia o mare favoare mâncând, oaspetele este de acord să mănânce, întrucât nu mai simte că primește un cadou și că prietenul său este cel care dă. Dimpotrivă, el (oaspetele) este dăruitorul, făcându-i prietenului o favoare, primind darul din partea lui.

Aşadar, înţelegem că, deși foamea și apetitul sunt vase de primire destinate mâncatului, și că acel oaspete avea suficientă foame și poftă de mâncare pentru a primi trataţia prietenului său, el nu putea încă să guste ceva datorită rușinii. Cu toate acestea, întrucât prietenul său l-a implorat iar el l-a respins, în el au început să se formeze noi vase pentru mâncat, deoarece puterea pledoariei prietenului său și puterea respingerii sale, împreună, au acumulat o cantitate suficientă care a transformat măsura de primire într-o măsură de dăruire.

În cele din urmă, el a văzut că mâncând, i-ar face o mare favoare prietenului și-i va produce acestuia multă încântare prin faptul că mănâncă. În această situaţie, s-au creat în el noi vase de primire pentru a primi trataţia prietenului său. Acum se consideră că puterea lui de respingere a devenit Kli-ul esențial în care să primească trataţia și nu foamea și pofta de mâncare, deși acestea sunt de fapt vasele obișnuite de primire.

16) Din alegoria de mai sus cu cei doi prieteni, putem înțelege chestiunea cu Zivug-ul de Haka’a și Ohr Hozer care se ridică prin el, şi care se transformă apoi în noi vase de primire pentru Lumina Superioară în locul lui Bhina Dalet. Putem compara Lumina Superioară, care lovește Masah-ul și dorește să se extindă în Bhina Dalet, cu pledoaria gazdei pentru a mânca, întrucât în timp ce el tânjește ca prietenul său să primească trataţia, Lumina Superioară dorește să se răspândească în primitor. Iar Masah-ul, de care se izbeşte lumina, fiind respinsă, poate fi comparat cu respingerea și refuzul oaspetelui de a primi trataţia, deoarece respinge favoarea gazdei.

Așa cum descoperim aici că tocmai respingerea și refuzul sunt cele care au devenit vasele potrivite pentru a primi trataţia gazdei, ne putem imagina că Ohr Hozer care se ridică prin lovirea Masah-ului şi respingerea Luminii Superioare se transformă în noi vase de primire pentru Lumina Superioară în locul lui Bhina Dalet, care a servit ca vas de primire înainte de prima restricție.

Acest lucru a fost stabilit, însă, doar în Parţufim de Kduşa (sfințenie) din ABYA, nu şi în Parţufim de Klipot (cochilii / coji), și în această lume, unde Bhina Dalet este considerată vasul de primire. Prin urmare, ei sunt distincţi faţă de Lumina Superioară, întrucât disparitatea de formă în Bhina Dalet le separă. De aceea, Klipot sunt considerate stricate și moarte, distingându-se de Viața Vieților prin voința de a primi în ele (așa cum este scris la pct. 13).

Cele cinci Discernăminte (Bhinot) în Masah

17) Până acum am clarificat cele trei fundamente ale înțelepciunii. Primul este lumina și Kli-ul, unde lumina este o extensie directă a esenţei Lui, iar Kli-ul este voința de a primi, care este în mod necesar inclus în acea lumină. Una pleacă de la Emanator și devine o ființă emanată în măsura acelei dorinței. De asemenea, această dorință de a primi este considerată Malhut în Lumina Superioară. De aceea se numește Malhut, ca în „El și Numele Lui sunt Unu”, căci numele Lui în Ghematria este Raţon (dorință).

Cea de-a doua chestiune este clarificarea celor zece Sfirot și patru lumi ABYA, care sunt patru grade unul sub altul. Voința de a primi trebuie să le parcurgă coborând până când este completă – Kli-ul și conținutul lui.

A treia chestiune este Ţimţum și Masah-ul plasat pe acest vas de primire, care este Bhina Dalet, în schimbul căreia s-au format  noi vase de primire în cele zece Sfirot, numite Ohr Hozer. Trebuie să înţelegem şi să memorăm aceste trei fundamente și raţiunile lor, așa cum au fost clarificate, întrucât fără acestea nu există nicio înțelegere nici măcar a unui singur cuvânt în această înțelepciune.

18) Acum vom explica cele cinci Bhinot din Masah, prin care se schimbă nivelurile în timpul Zivug-ului de Haka’a, produs cu Lumina Superioară. În primul rând trebuie să înțelegem pe de-a-ntregul faptul că, deşi lui Bhina Dalet i s-a interzis după Ţimţum să fie un vas de primire pentru cele zece Sfirot, iar Ohr Hozer care se ridică de la Masah prin Zivug-ul de Haka’a a devenit vasul de primire în locul său, ea trebuie să însoțească încă Ohr Hozer cu puterea sa de primire. Dacă nu ar fi fost aşa, Ohr Hozer ar fi fost nepotrivită pentru a fi un vas de primire.

Ar trebui să înțelegem acest lucru şi din alegoria de la pct.15. Am demonstrat acolo că puterea de respingere și refuzare a trataţiei a devenit vasul de primire în locul foamei şi poftei de mâncare. Asta întrucât foamei și poftei de mâncare, obișnuitele vase de primire, le-a fost interzis în acest caz să fie vase de primire datorită rușinii și neplăcerii de a primi un cadou de la gazdă. Numai puterile de respingere și de refuz au devenit vase de primire, în locul acestora, căci prin respingere și refuz, primirea a fost inversată în dăruire și astfel oaspetele a obținut vase de primire potrivite pentru a primi trataţia prietenului.

Cu toate acestea, nu se poate spune că nu mai are nevoie de vasele obișnuite de primire, și anume foamea și pofta de mâncare, deoarece este clar că fără pofta de mâncare nu va fi capabil să satisfacă dorința prietenului său și să-i aducă mulțumire mâncând în locul lui. Fapt este, însă, că foamea și pofta de mâncare, care au fost interzise în forma obișnuită, au fost transformate acum de către forțele de respingere și refuz într-o nouă formă – primire pentru a dărui. Astfel, umilirea a devenit demnitate.

Rezultă că vasele obișnuite de primire sunt încă la fel de active ca oricând, dar au dobândit o nouă formă. Vom concluziona, de asemenea, cu privire la chestiunea noastră, că este adevărat faptul că lui Bhina Dalet i s-a interzis să fie Kli-ul pentru primirea celor zece Sfirot din cauza lui Aviut, adică a disparităţii de formă cu Cel care Dăruie, care face distincţia de Acesta. Totuși, prin corectarea Masah-ului în Bhina Dalet, care izbeşte Lumina Superioară și o respinge, forma sa anterioară, deficitară, a fost transformată și, astfel, dobândită o nouă formă, numită Ohr Hozer, precum transformarea formei de primire într-o formă de dăruire în alegoria de mai sus.

Conținutul formei sale inițiale nu s-a schimbat; tot nu poate mânca fără să aibă poftă. În mod similar, toată Aviut, care este forța de primire în Bhina Dalet, a intrat în Ohr Hozer; prin urmare, Ohr Hozer a devenit potrivită pentru a fi un vas de primire.

De aceea, trebuie întotdeauna să distingem în Masah două forțe:

1. Prima este Kaşiut (duritatea), care este forța din ea care respinge lumina superioară.
2. A doua este Aviut (grosieritatea), care este măsura voinței de a primi din Bhina Dalet inclusă în Masah. Prin Zivug-ul de Haka’a datorită forței lui Kaşiut, Aviut s-a transformat în Zakut (puritate), adică primirea se transformă în dăruire.

Aceste două forțe din Masah funcționează în cele cinci Bhinot: cele patru Bhinot HB TM și rădăcina lor, numită Keter.

19) Am explicat deja că primele trei Bhinot nu sunt încă considerate Kli, ci numai Bhina Dalet (așa cum este scris la pct. 5). Totuși, deoarece primele trei Bhinot sunt cauzele ei și induc finalizarea lui Bhina Dalet, odată ce Bhina Dalet este finalizată, se înregistrează patru măsuri în ceea ce privește calitatea primirii.

• Bhina Alef este cea mai mică măsură a calității primirii.
• Bhina Bet este oarecum mai grosieră (are mai multă Aviut) decât Bhina Alef în ceea ce privește calitatea primirii.
• Bhina Gimel este mai grosieră decât Bhina Bet în calitatea sa de primire.
• În cele din urmă, Bhina Dalet, calitatea proprie, este cea mai grosieră dintre toate, iar calitatea ei de primire este completă în toate privințele.
• De asemenea, trebuie să discernem faptul că rădăcina celor patru Bhinot, care este și cea mai pură dintre ele, este inclusă în ea.

Acestea sunt cele cinci Bhinot de primire conținute în Bhina Dalet, numite și cu numele celor zece Sfirot KHB (Keter–Hohma–Bina) TM (Tiferet–Malhut), incluse în Bhina Dalet, întrucât cele patru Bhinot sunt HB TM (așa cum este scris la pct. 5), iar rădăcina se numește Keter.

20) Cele cinci grade (calități) de primire în Bhina Dalet sunt numite după numele Sfirot KHB TM. Este aşa pentru că înainte de Ţimţum, în timp ce Bhina Dalet era în continuare vasul de primire pentru cele zece Sfirot incluse în Lumina Superioară ca în „El și Numele Lui sunt Unu”, întrucât toate lumile sunt incluse acolo, așa cum este scris în Studiul celor Zece Sfirot, Partea 1, îmbrăcarea de către ea cu zece Sfirot în acel loc a urmat acestor cinci Bhinot. Fiecare dintre cele cinci Bhinot din ea îmbracă Bhina corespunzătoare în cele zece Sfirot din Lumina Superioară.

• Bhinat Şoreş (faza de rădăcină) din Bhina Dalet îmbracă lumina lui Keter în cele zece Sfirot;
• Bhina Alef în Bhina Dalet îmbracă lumina lui Hohma în cele zece Sfirot;
• Bhina Bet în Bhina Dalet se îmbracă cu lumina lui Bina;
• Bhina Gimel în Bhina Dalet se îmbracă cu lumina lui Tiferet;
• iar Bhina Dalet în Bhina Dalet se îmbracă cu lumina lui Malhut.

Prin urmare, chiar și acum, după prima restricție, când lui Bhina Dalet i-a fost interzis să fie un vas de primire, cele cinci discernăminte ale lui Aviut în ea sunt numite după cele cinci Sfirot KHB TM.

21) Știm deja că, în general, substanța Masah-ului este numită Kaşiut, ceea ce înseamnă ceva foarte greu, care nu dă voie la nimic să pătrundă în limitele sale. În mod similar, Masah-ul nu lasă nici o Lumină Superioară să treacă prin el către Malhut, care este Bhina Dalet. Astfel, se consideră că Masah-ul oprește și respinge întreaga măsură a luminii care ar fi putut să se îmbrace în Kli-ul Malhut.

De asemenea, s-a arătat clar că aceste cinci Bhinot de Aviut în Bhina Dalet sunt incluse și vin în Masah și se alătură măsurii lui Kaşiut. Prin urmare, cinci tipuri de Zivug de Haka’a sunt percepute în Masah, care corespund celor cinci măsuri ale lui Aviut:

• Un Zivug de Haka’a pe un Masah complet, cu toate nivelurile de Aviut ridică suficientă Ohr Hozer pentru a îmbrăca toate cele zece Sfirot, până la nivel de Keter.
• Un Zivug de Haka’a pe un Masah care nu are Aviut a lui Bhina Dalet și conține doar Aviut de Bhina Gimel ridică suficientă Ohr Hozer pentru a îmbrăca zece Sfirot numai până la nivelul lui Hohma, fără Keter.
• Iar dacă are doar Aviut de Bhina Bet, Ohr Hozer se diminuează și este suficientă numai pentru a îmbrăca zece Sfirot până la nivelul lui Bina, lipsind Keter și Hohma.
• Dacă conține doar Aviut de Bhina Alef, Ohr Hozer se diminuează și mai mult și este suficientă doar pentru a  îmbrăca până la nivelul lui Tiferet, lipsită fiind de KHB.
• Iar dacă îi lipsește și Aviut de Bhina Alef, rămasă doar cu Aviut de Bhinat Şoreş, lovirea lui este foarte slabă și este suficientă pentru a îmbrăca numai până la nivelul lui Malhut, lipsită fiind de primele nouă Sfirot, care sunt KHB și Tiferet.

22) Astfel vedem cum se formează cele cinci niveluri ale celor zece Sfirot prin intermediul a cinci tipuri de Zivug de Haka’a din Masah, aplicate în cele cinci măsuri ale lui Aviut în el. Și acum vom vedea care este raţiunea pentru care, după cum se știe, lumina nu este dobândită fără un Kli.

Ştim totodată că aceste cinci măsuri ale lui Aviut provin din cele cinci măsuri ale lui Aviut în Bhina Dalet. Înainte de Ţimţum, au existat cinci Kelim în Bhina Dalet, îmbrăcând cele zece Sfirot KHB TM (pct.18). După Ţimţum Alef, acestea au fost încorporate în cele cinci măsuri (Bhinot) ale Masah-ului, care în timp ce ridică Ohr Hozer, revine la a fi cinci Kelim, în raport cu Ohr Hozer pe cele zece Sfirot KHB TM, în locul celor cinci Kelim din Bhina Dalet înainte de Ţimţum.

În consecință, este clar că dacă un Masah conține toate aceste cinci niveluri de Aviut, acesta conține cele cinci Kelim care să îmbrace cele zece Sfirot. Atunci, însă, când nu conține toate cele cinci măsuri, întrucât Aviut a lui Bhina Dalet este absentă în el, el conține numai patru Kelim. Prin urmare, el poate îmbrăca numai patru lumini, HB TM, și îi lipseşte o lumină – lumina Keter – tot așa cum îi lipsește un Kli – Aviut de Bhina Dalet. Iar atunci când Masah-ul conține numai două măsuri de Aviut, adică Bhinat Şoreş și Bhina Alef, el conține numai două Kelim. Prin urmare, el îmbracă numai două lumini: lumina Tiferet şi lumina Malhut. Astfel, nivelului îi lipsesc cele trei lumini KHB, tot aşa cum îi lipsesc cele trei Kelim, Bhina Bet, Bhina Gimel și Bhina Dalet.

Atunci când Masah-ul are doar un nivel de Aviut, care înseamnă doar Bhinat Şoreş a lui Aviut, el are numai un singur Kli; prin urmare, poate îmbrăca o singură lumină: lumina Malhut. Acest nivel nu are cele patru lumini KHB și Tiferet, întrucât îi lipsesc cele patru Kelim, Aviut de Bhina Dalet, Bhina Gimel, Bhina Bet și Bhina Alef.

Aşadar, nivelul fiecărui Parţuf depinde exact de măsura lui Aviut în Masah. Masah-ul lui Bhina Dalet generează nivelul de Keter, Bhina Gimel generează nivelul de Hohma, Bhina Bet generează nivelul de Bina, Bhina Alef generează nivelul de Tiferet, iar Bhinat Şoreş generează nivelul de Malhut.

23) Totuși, încă trebuie să aflăm de ce, atunci când Kli-ul Malhut –Bhina Dalet – lipsește din Masah, acestuia îi lipsește lumina Keter, iar când lipsește Kli-ul Tiferet, acestuia îi lipsește lumina Hohma ş.a.m.d. S-ar părea că ar fi trebuit să fie contrariul, adică atunci când Kliî-ul de Malhut, Bhina Dalet, este absent în Masah, ar lipsi numai lumina Malhut în acest nivel, nivelul având cele patru lumini KHB și Tiferet. De asemenea, în absența a două Kelim, Bhina Gimel și Bhina Dalet, ar trebui să lipsească luminile Tiferet și Malhut, iar nivelul ar trebui să aibă cele trei lumini KHB ş.a.m.d.   (vezi pct. 20).

24) Răspunsul este că întotdeauna există o relație inversă între lumini și vase. În Kelim, cele mai înalte se dezvoltă primele în Parţuf: mai întâi Keter, apoi Kli-ul Hohma, ş.a.m.d., iar Kli-ul Malhut se dezvoltă ultimul. De aceea numim Kelim în ordinea KHB TM, de sus în jos, deoarece aceasta este natura dezvoltării lor.

Este invers în ce priveşte luminile. În lumini, cele inferioare sunt primele care intră în Parţuf. Prima intră Nefeş, care este lumina Malhut, apoi Ruah, care este lumina ZA ş.a.m.d., iar lumina Yechida intră ultima. De aceea numim luminile în ordinea NRNHY⁽¹⁾ de jos în sus, deoarece aceasta este ordinea în care intră ele – de jos în sus.

Astfel, atunci când numai un Kli s-a dezvoltat în Parţuf, care este în mod necesar cel mai înalt Kli – Keter – nu lumina Yechida, legată de acel Kli, este cea care intră în Parţuf, ci doar cea mai mică lumină – lumina Nefeş. Astfel, lumina Nefeş se îmbracă în Kli-ul Keter.

Când două Kelim se dezvoltă în Parţuf, care sunt cele două cele mai înalte – Keter și Hohma – lumina Ruah intră și ea. În acel moment, lumina Nefeş coboară Kli-ul Keter către Kli-ul Hohma iar lumina Ruah se îmbracă în Kli-ul Keter.

În mod similar, atunci când se dezvoltă un al treilea Kli în Parţuf – Kli-ul Bina – lumina Neşama intră în el. În acel moment, lumina Nefeş coboară Kli-ul Hohma spre Kli-ul Bina, lumina Ruah către Kli-ul Hohma și lumina Neşama se îmbracă în Kli-ul Keter.

Când un al patrulea Kli se dezvoltă în Parţuf – Kli-ul Tiferet – lumina Haya intră în Parţuf. Apoi lumina Nefeş coboară Kli-ul Bina către Kli-ul Tiferet, lumina Ruah către Kli-ul Bina, lumina Neşama către Kli-ul Hohma și lumina Haya către Kli-ul Keter.

Iar atunci când un al cincilea Kli se dezvoltă în Parţuf, Kli-ul Malhut, lumina Yechida intră în el. În acel moment, toate luminile intră în Kelim. Lumina Nefeş coboară Kli-ul Tiferet la Kli­-ul Malhut, lumina Ruah către Kli-ul Tiferet, lumina Neşama către Kli-ul Bina, lumina Haya către Kli-ul Hohma și lumina Yechida la Kli-ul Keter.

25) Aşadar, atâta timp cât nu toate cele cinci Kelim KHB TM se dezvoltă într-un Parţuf, luminile nu sunt în locurile destinate lor. Mai mult, ele sunt într-o relație inversă: în absența Kli-ului Malhut, lumina Yechida lipsește, iar atunci când cele două Kelim, TM, lipsesc, Yechida și Haya sunt absente acolo ş.a.m.d. Kelim cele mai înalte se dezvoltă primele, iar în ce priveşte luminile, ultimele sunt primele care intră.

Vom găsi, de asemenea, că fiecare lumină nouă care reintră se îmbracă numai în Kli-ul Keter. Asta întrucât primitorul trebuie să primească în cel mai pur Kli, anume Kli-ul Keter.

Din acest motiv, după primirea fiecărei lumini noi, luminile care sunt deja îmbrăcate în Parţuf trebuie să coboare un grad faţă de locul lor. De pildă, atunci când intră lumina Ruah, lumina Nefeş trebuie să coboare din Kli-ul Keter la Kli-ul Hohma făcând loc în Kli-ul Keter pentru noua lumină – Ruah. În mod similar, dacă noua lumină este Neşama, lumina Ruah trebuie să coboare din Kli-ul Keter la Kli-ul Hohma eliberând locul în Keter pentru noua lumină – Neşama. Ca urmare, Nefeş, care era în Kli-ul Hohma, trebuie să coboare la Kli-ul Bina ş.a.m.d. Toate acestea se fac pentru a face loc în Kli-ul Keter pentru noua lumină.

Dacă ţinem cont de această regulă vom fi întotdeauna capabili să facem distincţia în orice problemă dacă aceasta se referă la Kelim sau la lumini. Atunci nu vom face confuzii, întrucât există întotdeauna o relație inversă între ele. Aşadar, am clarificat în totalitate problema celor cinci discernăminte din Masah și cum, prin ele, nivelurile se succed unul sub cealalt.

Cei cinci Parţufim de AK

26) Am clarificat în totalitate problema Masah-ului plasat în Kli-ul Malhut – Bhina Dalet după ce a avut loc restricţia – și problema celor cinci tipuri de Zivug de Haka’a din el, care generează cinci niveluri a câte zece Sfirot unul sub celălalt. Acum vom explica cei cinci Parţufim ai lumii Adam Kadmon care preced lumile ABYA.

Știm deja că această Ohr Hozer, care se ridică prin Zivug-ul de Haka’a de jos în sus și îmbracă cele zece Sfirot ale Luminii Superioare, este suficientă numai pentru rădăcinile vaselor (Kelim), numite „zece Sfirot ale Roş-ului Parţuf-ului.” Pentru a completa Kelim, Malhut de Roş se extinde din cele zece Sfirot ale lui Ohr Hozer, care au îmbrăcat cele zece Sfirot de Roş și se extind de la ea și în ea de sus în jos în aceeași măsură ca în cele zece Sfirot de Roş. Această extindere completează Kelim, numite „Guf-ul Parţuf-ului”(pct. 14). De aceea, ar trebui să distingem întotdeauna două Bhinot de câte zece Sfirot în fiecare Parţuf: Roş-ul și Guf-ul.

27) La început, a apărut primul Parţuf al lumii AK. Asta întrucât imediat după Ţimţum Alef, când Bhina Dalet a avut interdicţia de a fi un vas de primire pentru Lumina Superioară și a fost ridicată cu un Masah, Lumina Superioară a fost atrasă să se îmbrace în Kli-ul  Malhut, ca înainte. Cu toate acestea, Masah-ul din Kli-ul Malhut a oprit și a respins lumina. Prin această ciocnire în Masah-ul lui Bhina Dalet, acesta a ridicat Ohr Hozer până la nivelul de Keter în Lumina Superioară iar această Ohr Hozer a devenit îmbrăcămintea și rădăcinile vaselor (Kelim) pentru cele zece Sfirot în Lumina Superioară, numite „zece Sfirot ale Roş-ului primului Parţuf de AK „.

Ulterior, Malhut cu Ohr Hozer s-au extins de la ea și în ea prin forța celor zece Sfirot de Roş în zece noi Sfirot de sus în jos. Asta a completat Kelim ale Guf-ului. Apoi, măsura completă care a apărut în cele zece Sfirot de Roş s-a îmbrăcat în cele zece Sfirot de Guf, de asemenea. Asta a completat primul Parţuf de AK, cu Roş și Guf.

28) Ulterior, același Zivug de Haka’a s-a repetat pe Masah-ul ridicat în Kli-ul Malhut, care are doar Aviut de Bhina Gimel. Atunci a fost generat pe el numai nivelul de Hohma, Roş și Guf, întrucât absența Masah-ului în Aviut de Bhina Dalet l-a făcut să aibă numai patru Kelim, KHB Tiferet. De aceea, Ohr Hozer are loc să îmbrace numai patru lumini, HNRN (Haya, Neşama, Ruah, Nefeş), lipsindu-i lumina Yechida. Aceasta se numește Parţuf-ul AB de AK.

În continuare, același Zivug de Haka’a s-a repetat pe Masah în Kli-ul Malhut care conține doar Aviut de Bhina Bet. Atunci au foste generate pe el zece Sfirot, Roş și Guf, la nivelul de Bina. Acesta se numește Parţuf-ul SAG de AK. Îi lipsesc cele două Kelim, ZA și Malhut, și cele două lumini, Haya și Yechida.

După aceea, Zivug de Haka’a a apărut pe un Masah care are doar Aviut de Bhina Alef. Atunci zece Sfirot, Roş și Guf, au fost generate la nivelul de Tiferet, lipsind cele trei Kelim, Bina, ZA și Malhut, și cele trei lumini, Neşama, Haya și Yechida. Acesta are numai luminile Ruah și Nefeş, îmbrăcate în Kelim Keter și Hohma. El se numește Parţuf-ul MA și BON de AK. Să ne amintim de relația inversă dintre Kelim și lumini. (vezi pct. 24)

29) Astfel, am explicat apariția celor cinci Parţufim ai lumii AK, numiți Galgalta, AB, SAG, MA și BON, unul sub celălalt. Fiecărui Parţuf inferior îi lipseşte Bhina mai înaltă a Parţuf-ului superior. Parţuf-ul AB nu are lumina Yechida. Parţuf-ul SAG nu are lumina  Haya, de asemenea, pe care superiorul său, AB, o are. Parţuf-ului MA și BON îi lipseşte lumina Neşama, pe care o are superiorul său, SAG.

Este aşa întrucăt depinde de măsura lui Aviut din Masah pe care are loc Zivug-ul de Haka’a, (conform pct. 18). Totuși, trebuie să înțelegem cine și ce a determinat Masah-ul să-şi diminueze treptat propria Aviut, Bhina după Bhina, până când s-a împărțit în cele cinci niveluri care există în aceste cinci tipuri de Zivugim (pluralul pentru Zivug – cuplare).

Hizdakhut (Purificarea) Masah-ului pentru emanarea Parţuf-ului

30) Pentru a înțelege problema succedării în cascadă a gradelor în cinci niveluri unul sub celălalt, explicată mai sus cu privire la cei cinci Parţufim de AK, precum și în toate gradele care apar în cei cinci Parţufim din fiecare lume a celor patru lumi ABYA, prin Malhut de Asiya, trebuie să înțelegem pe de-a-ntregul problema lui Hizdakhut (devenind mai mult Zach) a Masah-ului Guf-ului, implementată în fiecare dintre Parţufim ai lumii AK, şi ai lumilor Nekudim și Tikun (corecție).

31) Fapt este că nu există nici un Parţuf, sau grad, care să nu conțină două lumini, numite Ohr Makif (Lumina Înconjurătoare) și Ohr Pnimi (Lumina Interioară), și le vom explica în AK. Ohr Makif a primului Parţuf de AK este lumina Ein Sof, care umple întreaga realitate. După Ţimţum Alef și Masah-ul care a fost ridicat în Malhut, a avut loc un Zivug de Haka’a din lumina Ein Sof pe acel Masah. Și folosind Ohr Hozer pe care Masah-ul a ridicat-o, el a redirecţionat Lumina Superioară către lumea restricţionată sub forma a zece Sfirot de Roş și zece Sfirot de Guf. (vezi pct. 25)

În orice caz, această extindere din Ein Sof în Parţuf-ul AK nu umple întreaga realitate ca înainte de Ţimţum. Dimpotrivă, ea este în Roş și Sof:

• De sus în jos, lumina sa se oprește în punctul acestei lumi, care este Malhut terminală, ca în versetul „Și picioarele Lui vor sta … pe Muntele Măslinilor.”
• Iar din interior către exterior, tot aşa cum sunt zece Sfirot KHB TM de sus în jos, și Malhut încheie AK de jos, există şi  zece Sfirot KHB TM din interior către exterior, numite Mocha, Aţamot, Gidin, Basar și Or. Or este Malhut, care încheie Parţuf-ul din afară. În acest sens, Parţuf-ul AK este considerat a fi o linie simplă în comparație cu Ein Sof, care umple toată realitatea. Asta întrucât Parţuf-ul Or îl încheie şi îl limitează din toate părțile, din afară, și nu se poate extinde pentru a umple întregul spațiu restricţionat. Astfel, doar o linie subțire rămâne pe vertical în mijlocul spațiului.

Măsura luminii primită în AK, linia subțire, se numește Ohr Pnimi. Diferența dintre Ohr Pnimi în AK și lumina Ein Sof înainte de Ţimţum este numită Ohr Makif, deoarece rămâne ca Ohr Makif în jurul Parţuf-ului AK, întrucât nu s-a pututa îmbrăca în Parţuf.

32) Acest lucru clarifică în detaliu semnificația lui Ohr Makif a lui AK, a cărei imensitate este nemăsurată. Totuși, asta nu înseamnă că Ein Sof, care umple toată realitatea, este în sine considerată a fi Ohr Makif a lui AK. Mai degrabă, înseamnă că un Zivug de Haka’a a fost făcut pe Malhut de Roș de AK, şi că Ein Sof a lovit Masah-ul poziționat acolo. Cu alte cuvinte, dorea să se îmbrace în Bhina Dalet de AK, aşa cum fusese înainte de Ţimţum, dar Masah-ul din Malhut de Roş AK a lovit-o. Asta înseamnă că a oprit-o să se răspândească în Bhina Dalet și a respins-o (pct. 14). Această Ohr Hozer care a rezultat din respingerea luminii a devenit totodată Kelim pentru îmbrăcarea Luminii Superioare.

Există, totuşi, o diferență foarte mare între primirea în Bhina Dalet înainte de Ţimţum și primirea în Ohr Hozer după Ţimţum, întrucât acum ea îmbracă doar o linie subțire în Roş și Sof. Asta este ceea ce a făcut Masah-ul prin lovirea Luminii Superioare. Iar măsura care a fost respinsă din AK de către Masah, întreaga măsură a Luminii Superioare din Ein Sof, care dorea să se îmbrace în Bhina Dalet – dacă nu ar fi fost Masah-ul să o oprească – a devenit Ohr Makif înconjurând AK.

Motivul este acela că nu există nici o schimbare sau absență în spiritualitate. Și întrucât lumina Ein Sof este atrasă de AK, pentru a se îmbrăca în Bhina Dalet, aşa trebuie să fie. Prin urmare, chiar dacă Masah-ul a oprit-o și a respins-o, el nu exclude extinderea lui Ein Sof. Dimpotrivă, el o susține, însă într-o manieră diferită: prin proliferarea unor Zivugim (pluralul pentru Zivug) în cele cinci lumi AK și ABYA, până la sfârșitul corectării, când Bhina Dalet este în întregime corectată prin ele. În acel moment, Ein Sof se va îmbrăca în ea ca la început.

Aşadar, nici o schimbare sau absență nu s-a produs acolo prin lovirea Masah-ului în Lumina Superioară. Acesta este înțelesul celor scrise în Zohar: „Zivug-ul lui Ein Sof nu coboară până nu i se dă perechea”. Între timp, adică până la acel moment, se consideră că această lumină Ein Sof a devenit Ohr Makif, adică se va îmbrăca în el în viitor. Deocamdată, îl înconjoară și strălucește din afară cu o anumită iluminare. Această iluminare îl obișnuiește să se extindă conform legilor corecte care îl vor aduce la a primi această Ohr Makif în măsura în care Ein Sof a fost inițial atrasă de el.

33) Acum vom clarifica problema Bituş-ului (ciocnirea) dintre Ohr Pnimi și Ohr Makif, care generează Hizdakhut (purificarea) Masah-ului și pierderea ultimei Bhina de Aviut. Întrucât aceste două lumini sunt opuse, deşi conectate prin Masah-ul din Malhut a Roş-ului de AK, ele se ciocnesc şi se lovesc una pe cealaltă.

Interpretare: Zivug-ul de Haka’a în Peh (gura) de Roş de AK, în Masah-ul din Malhut de Roş, numit Peh, care a fost raţiunea îmbrăcării Ohr Pnimi de AK de către Ohr Hozer pe care a ridicat-o (pct. 14) constituie şi motivul ieșirii Ohr Makif de AK. Întrucât a oprit lumina Ein Sof să se îmbrace în Bhina Dalet, lumina a ieșit sub forma de Ohr Makif.

Cu alte cuvinte, acea parte a luminii pe care Ohr Hozer nu o poate imbrăca, precum Bhina Dalet însăşi, a ieşit si a devenit Ohr Makif. Aşadar, Masah-ul din Peh constituie raţiunea lui Ohr Makif, tot atât cât şi raţiunea lui Ohr Pnimi.

34) Am învăţat că atât Ohr Pnimi, cât și Ohr Makif sunt conectate la Masah, dar în acțiuni opuse. Și în măsura în care Masah-ul extinde o parte din Lumina Superioară în Parţuf prin Ohr Hozer care o îmbracă, tot aşa îndepărtează Ohr Makif de la a se îmbrăca în Parţuf.

Și pentru că partea luminii care rămâne în afară ca Ohr Makif este foarte mare, datorită faptului că Masah-ul o oprește să se îmbrace în AK (vezi pct.32), se consideră că ea loveşte Masah-ul care o îndepărtează, întrucât aceasta dorește să se îmbrace în Parţuf. Dimpotrivă, se consideră că forța lui Aviut și a lui Kaşiut în Masah lovesc Ohr Makif, care dorește să se îmbrace în el și o opresc, întrucât lovesc Lumina Superioară în timpul Zivug-ului. Aceste ciocniri prin care Ohr Makif și Aviut a Masah-ului se lovesc una pe cealaltă poartă numele de Bituş de Ohr Makif și Ohr Pnimi.

Cu toate acestea, Bituş-ul dintre ele a avut loc numai în Guf-ul Parţuf-ului, întrucât îmbrăcarea luminii în Kelim, care lasă Ohr Makif în afara Kli-ului, este vizibilă acolo. Totuși, acest Bituş nu se aplică celor zece Sfirot de Roş, deoarece Ohr Hozer nu este considerată acolo ca fiind Kelim, ci doar ca nişte rădăcini firave. De aceea,  lumina din ele nu este considerată ca fiind o Ohr Pnimi limitată, într-atât încât să se facă distincţia între ea și lumina care rămâne în afară ca Ohr Makif. Și întrucât această distincție între ele nu există, nu există nicio ciocnire între Ohr Pnimi și Ohr Makif în cele zece Sfirot de Roş.

Numai atunci când luminile se extind din Peh, în jos, la cele zece Sfirot ale Guf-ului, unde luminile se îmbracă în Kelim, care sunt cele zece Sfirot ale lui Ohr Hozer de la Peh în jos, se petrece ciocnirea dintre Ohr Pnimi din interiorul Kelim şi Ohr Makif care rămâne în exterior.

35) Acest Bituş a continuat până când Ohr Makif a purificat Masah-ul de întreaga sa Aviut și l-a înălțat până la rădăcina sa superioară în Peh de Roş. Asta înseamnă că a purificat toată Aviut de sus în jos, numită Masah și Aviut de Guf, lăsându-l numai cu Şoreş (rădăcina) de Guf, Masah-ul lui Malhut de Roş, numit Peh. Cu alte cuvinte, a fost purificat de întreaga sa Aviut de sus în jos, care se împarte între Ohr Pnimi și Ohr Makif, lăsând doar Aviut de jos în sus, unde nu s-a făcut încă distincția între Ohr Pnimi și Ohr Makif.

Se știe că echivalența de formă îmbină entităţile spirituale într-una singură. Prin urmare, odată ce Masah de Guf a fost curățat de toată Aviut de Guf, lăsând în el doar Aviut, care este egală cu Masah-ul din Peh de Roş, forma sa a fost egalizată cu Masah-ul de Roş. Astfel, a fost integrat și a devenit literalmente unu cu acesta, întrucât nu a existat nimic care să le împartă în două. Se consideră că Masah de Guf s-a ridicat la Peh de Roş.

Întrucât Masah de Guf a fost integrat în Masah de Roş, a fost inclus din  nou în Zivug-ul de Haka’a din Masah-ul de Peh de Roş și un nou Zivug de Haka’a a fost făcut pe el. În consecință, în el au apărut zece noi Sfirot, numite AB de AK sau Parţuf-ul Hohma de AK. Acesta este considerat ca fiind „fiu”, un descendent al primului Parţuf de AK.

36) După apariția Parţuf-ului AB de AK, completat cu Roş și Guf, Bituş-ul dintre Ohr Makif și Ohr Pnimi se repetă și acolo, așa cum s-a explicat mai sus referitor la primul Parţuf al lui AK. Masah de Guf a fost purificat de întreaga Aviut de Guf, până când şi-a egalizat forma cu Masah de Roş și a fost apoi inclus în Zivug în Peh de Roş.

Ulterior, a fost realizat un nou Zivug de Haka’a, producând un nou nivel de zece Sfirot la nivel de Bina, numit SAG de AK. Acesta este considerat fiu și descendent al Parţuf-ului AB de AK, deoarece a rezultat din Zivug-ul din Peh de Roş. Iar Parţufim de la SAG de AK în jos au apărut în mod similar.

37) Aşadar, am explicat apariția acestor Parţufim unul sub altul ca urmare a Bituş-ului dintre Ohr Makif și Ohr Pnimi, care purifică Masah de Guf până când îl aduce înapoi în starea de Masah de Peh de Roş. În acel moment, el este inclus acolo într-un Zivug de Haka’a, care are loc în Peh de Roş, iar prin acest Zivug este generat un nou nivel de zece Sfirot. Acest nou nivel este considerat fiul Parţuf-ului precedent.

În acest mod, AB a ieșit din Parţuf-ul Keter, SAG din Parţuf-ul AB, MA din Parţuf-ul SAG și aşa mai departe cu restul de grade din Nekudim și ABYA. Cu toate acestea, ar trebui să mai înțelegem şi de ce zece Sfirot de AB au apărut numai pe Bhina Gimel, și nu pe Bhina Dalet și de ce SAG a fost doar pe Bhina Bet ş.a.m.d., ceea ce înseamnă că fiecare dintre cei inferiori este inferior superiorului său cu un grad. De ce nu au ieșit toți unul din celălalt la același nivel?

38) În primul rând, trebuie să înțelegem de ce cele zece Sfirot de AB sunt considerate o ramură a primului Parţuf de AK, atâta vreme cât au rezultat din Zivug-ul din Peh de Roş al primului Parţuf, ca și cele zece Sfirot ale Guf-ului Parţuf-ului. Aşadar, în ce mod au rezultat din primul Parţuf, ca să poată fi considerate un al doilea Parţuf, ramură a acestuia?

Aici trebuie să înțelegem marea diferență dintre Masah-ul de Roş și Masah-ul de Guf. Există două tipuri de Malhut în Parţuf:

• Prima este Malhut de cuplare – cu Lumina Superioară – prin forța Masah-ului ridicat în ea.
• A doua este Malhut terminală – de limitare a Luminii Superioare din cele zece Sfirot de Guf – prin forța Masah-ului ridicat în ea.

Diferența dintre ele este ca diferența dintre Emanator și emanată. Malhut de Roş, care se cuplează într-un Zivug de Haka’a cu Lumina Superioară, este considerată „Emanatorul Guf-ului”, întrucât Masah-ul ridicat în ea nu a respins lumina superioară așa cum a lovit-o. Dimpotrivă, prin Ohr Hozer, care a ridicat-o, a îmbrăcat și a extins Lumina Superioară sub forma a zece Sfirot de Roş. Astfel, se extinde de sus în jos până când cele zece Sfirot ale Luminii Superioare s-au îmbrăcat în Kli-ul din Ohr Hozer, numit Guf.

De aceea, Masah-ul și Malhut din Roş sunt considerate Emanatorul celor zece Sfirot ale Guf-ului, și nici o limitare sau respingere nu sunt vizibile în Masah și Malhut. Adică, Masah-ul şi Malhut de Guf, cea care, după ce cele zece Sfirot s-au extins de la Peh de Roş de sus în jos, s-a extins numai în jos către Malhut în cele zece Sfirot. Asta întrucât Lumina Superioară nu se poate răspândi în Malhut de Guf din cauza poziţionării Masah-ului, care o împiedică să se extindă în Malhut. Aşadar, Parţuf-ul se oprește acolo, iar capătul și încheierea Parţuf-ului sunt făcute.

Astfel, întreaga putere a restricţiei (Ţimţum) și limitării apare numai în acest Masah și în Malhut de Guf. De aceea, întregul Bituş dintre Ohr Makif și Ohr Pnimi este făcut numai în Masah-ul din Guf, întrucât acesta este cel care limitează și îndepărtează Ohr Makif de la a străluci în Parţuf, şi nu în Masah-ul din Roş, deoarece Masah de Roş doar se extinde și îmbracă lumina, dar puterea limitării este încă complet ascunsă în el.

39) Rezultă că, prin Bituş-ul dintre Ohr Makif și Ohr Pnimi, Masah-ul din Malhut terminală, devine încă o dată Masah-ul şi Malhut din Malhut de cuplare (pct. 35). Asta întrucât Bituş-ul lui Ohr Makif a purificat Masah-ul final de toate Aviut de Guf, lăsând în el doar o Reshimo (amintire) din Aviut, egală cu Aviut de Masah de Roş.

De asemenea, se știe că echivalența de formă alipeşte și unește entităţile spirituale. De aceea, odată ce Masah de Guf şi-a egalizat propria Aviut cu cea a Masah­-ului de Roş, a fost imediat inclus în el și au devenit în mod evident un singur Masah. În această stare, a primit puterea pentru un Zivug de Haka’a ca şi Masah-ul de Roş, iar zece Sfirot ale noului nivel au fost generate pe el.

Totuși, împreună cu acest Zivug, acele Reshimot ale lui Aviut de Guf, care se aflau în el de la început, au fost reînnoite în Masah-ul Guf-ului. În această stare, disparitatea de formă dintre el și Masah-ul Roş-ului inclus în el s-a manifestat din nou în el într-o oarecare măsură. Recunoașterea acestei disparităţi îl separă și îl îndepărtează de Peh de Roş a celui superior, întrucât după ce a revenit și originea sa a devenit cunoscută – din Peh a celui superior în jos – nu putea continua să stea deasupra lui Peh a celui superior, deoarece disparitatea de formă separă entităţile spirituale între ele.  Rezultă că a fost nevoit să se refugieze de acolo până la locul de la Peh a celui superior în în jos.

Aşadar, el este în mod necesar considerat o a doua entitate față de cel superior, atâta timp cât și Roş-ul noului nivel este considerat doar corpul noului nivel, întrucât se extinde de la al său  Masah de Guf. Astfel, această disparitate de formă le distinge ca două entități separate. Și întrucât noul nivel este în întregime rezultatul Masah-ului din Guf-ul Parţuf-ului anterior, el este considerat a fi descendentul său, ca o ramură care se extinde din acesta.

40) Există şi o altă diferență între cel inferior și cel superior: fiecare inferior apare cu un nivel diferit față de cel al celor cinci Bhinot din Masah (pct. 22 și 24). Totodată, fiecărui inferior îi lipseşte cea mai înaltă Bhina a luminilor celui superior și cea mai de jos Bhina a vaselor (Kelim) ale celui superior. Motivul este acela că natura  Bituş-ului lui Ohr Makif din Masah este aceea de a exclude ultima Bhina de Aviut.

De pildă, în primul Parţuf de AK, al cărui Masah conține toate cele cinci niveluri de Aviut, până la Bhina Dalet, Bituş-ul lui Ohr Makif din Masah de Guf purifică în întregime Aviut de Bhina Dalet, fără a lăsa nici măcar o Reshimo a acelei Aviut. Doar Reshimot din Aviut de Bhina Gimel și de mai sus rămân în Masah.

De aceea, când Masah-ul este inclus în Roş și primește un Zivug de Haka’a pe Aviut rămasă în Reshimot din Guf, Zivug-ul apare în Masah numai pe Bhina Gimel de Aviut. Asta întrucât Reshimo de Aviut de Bhina Dalet a dispărut de acolo. Prin urmare, nivelul care apare pe acel Masah este doar la nivelul de Hohma, numit HaVaYaH de AB de AK sau Parţuf­-ul AB de AK.

Am învăţat deja (pct. 22) că nivelului de Hohma care este generat  pe Masah-ul lui Bhina Gimel îi lipseşte Malhut din Kelim și lumina Yechida din lumini, care este lumina Keter. Aşadar, Parţuf-ul AB nu are ultimul discernământ al vaselor (Kelim) celui superior și cea mai înaltă Bhina a luminilor celui superior. Datorită acestei mari disparități de formă, cel inferior este considerat un Parţuf distinct faţă de cel superior.

41) În mod asemănător, odată ce Parţuf-ul AB s-a extins în Roş și Guf și a avut loc Bituş-ul lui Ohr Makif pe Masah-ul Guf-ului de AB, care este Masah-ul de Bhina Gimel, acest Bituş anulează și şterge Reshimo de Aviut a ultimei Bhina în Masah, care este Bhina Gimel. Rezultă că în timpul ridicării Masah-ului la Peh de Roş și includerii sale în Zivug-ul de Haka’a, loviturile au avut loc numai pe Aviut de Bhina Bet, care a rămas în acel Masah, întrucât Bhina Gimel a dispărut din el. Aşadar, el generează numai zece Sfirot la nivelul de Bina, numite HaVaYaH de SAG de AK, sau Parţuf-ul SAG, lipsindu-i ZA și Malhut în Kelim precum şi Haya – Yechida în lumini.

În mod similar, atunci când acest Parţuf SAG s-a extins în Roş și Guf, a avut loc Bituş-ul lui Ohr Makif în Masah-ul de Guf, care este un Masah de Bhina Bet. Acest Bituş anulează și şterge ultima Bhina de Aviut în Masah, care este Bhina Bet, lăsând numai Reshimot de Aviut din Bhina Alef și mai sus în Masah.

Prin urmare, în timpul ridicării Masah-ului la Peh de Roş și prin includerea lui în Zivug-ul de Haka’a de acolo, loviturile au avut loc numai pe Masah-ul lui Bhina Alef, care a rămas în Masah, întrucât Bhina Bet dispăruse deja din el. De aceea, el generează  numai zece Sfirot la nivelul de Tiferet, numit „nivelul de ZA„, lipsindu-i Bina, ZA și Malhut în Kelim, și Neşama, Haya, Yechida în lumină, ş.a.m.d.

42) Asta clarifică pe deplin raţiunea pentru care nivelurile se succed unul sub altul în timpul succedării în cascadă a Parţufim unul din celălalt. Este aşa întrucât Bituş-ul dintre Ohr Makif și Ohr Pnimi, aplicat în fiecare Parţuf, anulează întotdeauna acolo ultima Bhina de Reshimo de Aviut. În orice caz, ar trebui să știm că există două discernăminte în Reshimot care rămân în Masah după Hizdakhut (purificare).  

1. Primul se numește Reshimo de Aviut,
2. Al doilea se numește Reshimo de Hitlabşut (îmbrăcare).

De pildă, odată ce Masah de Guf al primului Parţuf de AK a fost purificat, am spus că ultima Bhina din Reshimot de Aviut, Reshimo a lui Bhina Dalet, s-a pierdut și tot ce a rămas în Masah a fost Reshimo de Aviut de Bhina Gimel. Totuși, deși Reshimo a lui Bhina Dalet conține două discernăminte, așa cum am spus – Hitlabşut și Aviut – numai Reshimo de Aviut de Bhina Dalet a dispărut din Masah prin acea Hizdakhut. Dar Reshimo de Hitlabşut de Bhina Dalet a rămas în acel Masah și nu a dispărut din el.

Reshimo de Hitlabşut se referă la o foarte subtilă Bhina (discernământ) din Reshimo a lui Bhina Dalet, care nu conține suficientă Aviut pentru un Zivug de Haka’a cu Lumina Superioară. Această Reshimo rămâne de la ultima Bhina în fiecare Parţuf în timpul purificării (Hizdakhut). Iar afirmația noastră că ultima Bhina dispare din fiecare Parţuf în timpul Hizdakhut se referă numai la Reshimo de Aviut din ea.

43) Restul Reshimot de Hitlabşut din ultima Bhina care au rămas în fiecare Masah au promovat generarea a două niveluri – masculin și feminin – în capetele tuturor Parţufim: începând cu AB de AK, SAG de AK, MA și BON de AK, și în toţi Parţufim de Aţilut. Este aşa întrucât în Parţuf AB de AK, unde există în Masah numai Reshimo de Aviut de Bhina Gimel, care generează Zece Sfirot la nivelul de Hohma, Reshimo de Hitlabşut din Bhina Dalet, rămasă acolo în Masah, este nepotrivită pentru Zivug cu Lumina Superioară, datorită purității sale. Totuși, ea este inclusă în Aviut de Bhina Gimel și devine o Reshimo. În acel moment, Reshimo de Hitlabşut dobândește puterea pentru cuplare cu Lumina Superioară. De aceea, Zivug-ul de Haka’a cu Lumina Superioară a apărut pe ea, generând zece Sfirot în proximitatea nivelului Keter.

Este aşa întrucât ea a avut Hitlabşut de Bhina Dalet. Această Hitkalelut (amestec / integrare) se numește Hitkalelut a femininului în masculin, întrucât Reshimo de Aviut din Bhina Gimel este numită „feminin”, fiindcă poartă Aviut. Iar Reshimo de Hitlabşut de Bhina Dalet este numită „masculin”, întrucât provine dintr-un loc mai înalt și pentru că este purificat de Aviut. Astfel, deși Reshimo a masculinului este insuficientă în sine pentru un Zivug de Haka’a, devine aptă pentru un Zivug de Haka’a prin Hitkalelut cu femininul din ea.

44) Ulterior, există și Hitkalelut a masculinului în feminin. Asta înseamnă că Reshimo de Hitlabşut este integrată cu Reshimo de Aviut. Asta generează un Zivug de Haka’a numai la nivelul femininului, nivelul lui Bhina Gimel, care este nivelul de Hohma, numit HaVaYaH de AB. Zivug-ul superior, atunci când femininul este inclus în masculin, este considerat nivelul masculinului, care este în proximitatea nivelului Keter. Iar Zivug-ul inferior, când masculinul este inclus în feminin, este considerat nivelul feminin, care este doar nivelul de Hohma.

Cu toate acestea, Aviut în nivelul masculin nu vine de la sine, ci prin intermediul Hitkalelut cu femininul. Și, deși este suficient să fie generat nivelul celor zece Sfirot de jos în sus, numit Roş, acest nivel încă nu se poate extinde de sus în jos în formă de Guf, ceea ce înseamnă îmbrăcarea luminilor în Kelim. Asta întrucât un Zivug de Haka’a pe Aviut care rezultă din Hitkalelut este insuficient pentru expansiunea vaselor (Kelim).

Aşadar, nivelul masculin conține doar un discernământ privind Roş-ul, fără un Guf. Guf-ul Parţuf-ului se extinde numai din nivelul feminin, care are propria sa Aviut. De aceea, numim Parţuf-ul numai după nivelul feminin, adică Parţuf AB. Asta întrucât inima Parţuf-ului o constituie Guf-ul – îmbrăcarea luminilor în Kelim. Și aceasta este generată numai din nivelul feminin, așa cum am explicat. De aceea Parţuf-ul este numit după acesta.

45) Aşa cum am explicat referitor la cele două niveluri – masculin și feminin – în Roş-ul Parţuf-ului AB, exact în același mod aceste două niveluri apar şi în Roş de SAG. Numai că acolo, nivelul masculin se află în proximitatea nivelului de Hohma, întrucât rezultă din Reshimo de Hitlabşut de Bhina Gimel în Hitkalelut cu Aviut de Bhina Bet. Nivelul feminin este la nivelul de Bina, rezultat din Aviut de Bhina Bet. Şi aici Parţuf-ul este numit numai după nivelul feminin, întrucât masculinul este un Roş fără un Guf.

În mod similar, în Parţuf-ul MA de AK, nivelul masculin în proximitatea nivelului de Bina, numit „nivelul YESHSUT„, întrucât este apărut din Reshimo de Bhina Bet de Hitlabşut, în Hitkalelut cu Aviut de Bhina Alef, în timp ce nivelul feminin este doar nivelul  ZA, întrucât este numai Bhina Alef de Aviut. Şi aici Parţuf-ul este numit numai după feminin, adică Parţuf MA sau Parţuf VAK, întrucât masculinul este un Roş fără un Guf. Vom găsi acelaşi lucru în toate Parţufim.

Ta’amim, Nekudot, Tagin şi Otiot

46) Acum am clarificat Bituş-ul dintre Ohr Makif și Ohr Pnimi, care a avut loc după extinderea Parţuf-ului într-un Guf. Asta determină purificarea Masah-ului de Guf, dispariţia tuturor luminilor din Guf, şi ridicarea Masah-ului cu Reshimot rămase în el la Peh de Roş, unde acestea sunt reînnoite cu un nou Zivug de Haka’a și generează un nou nivel pe măsura lui Aviut din Reshimot. Acum vom explica cele patru tipuri de lumini, TANTA (Ta’amim, Nekudot, Tagin, Otiot), care apar cu Bituş-ul lui Ohr Makif și ascensiunile Masah-ului la Peh de Roş.

47) S-a explicat că, prin Bituş-ul lui Ohr Makif în Masah de Guf, acesta purifică Masah-ul de întreaga Aviut a Guf-uluipână când este purificat și egalizat cu Masah-ul din Peh de Roş. Echivalența de formă cu Peh de Roş îi cuplează ca unul singur care este inclus în Zivug-ul de Haka’a din el.

Cu toate acestea, Masah-ul nu este purificat imediat, ci treptat: mai întâi de la Bhina Dalet la Bhina Gimel, apoi de la Bhina Gimel la Bhina Bet, apoi de la Bhina Bet la Bhina Alef și apoi de Bhina Alef la Bhinat (Bhina lui) Şoreş. În cele din urmă, este purificat de toate Aviut și devine la fel de pur ca Masah-ul din Peh de Roş.

Lumina Superioară nu încetează să strălucească nici măcar o clipă și se cuplează cu Masah-ul în fiecare etapă a purificării (Hizdakhut) acestuia. Asta întrucât odată curățat de Bhina Dalet şi nivelul de Keter a fost înlăturat în întregime, Masah-ul ajungând la Aviut de Bhina Gimel, Lumina Superioară se cuplează cu Masah-ul pe restul de Aviut de Bhina Gimel și generează zece Sfirot la nivelul de Hohma.

Apoi, când Masah-ul pleacă din Bhina Gimel, iar nivelul Hohma dispare, lăsând în Masah doar Bhina Bet, Lumina Superioară se cuplează cu el pe Bhina Bet și generează zece Sfirot la nivelul de Bina. Atunci, când a fost curățat de Bhina Bet, iar acest nivel a dispărut, lăsând în el doar Aviut de Bhina Alef, Lumina Superioară se cuplează cu Masah-ul pe restul de Aviut al lui Bhina Alef și generează zece Sfirot la nivelul de ZA. Iar când a fost curățat și de Aviut de Bhina Alef, iar nivelul ZA a dispărut, rămâne doar cu Aviut Şoreş (rădăcină).

În această stare, Lumina Superioară face un Zivug pe Aviut Şoreş care rămâne în Masah și generează zece Sfirot la nivelul de Malhut. Iar când Masah-ul este purificat de Aviut Şoreş, de asemenea, nivelul Malhut dispare de aici, de vreme ce nici un Aviut de Guf nu rămâne acolo. În această stare se consideră că Masah-ul și Reshimot ale sale s-au înălțat și s-au unit cu Masah de Roş, au fost incluse acolo într-un Zivug de Haka’a și au generat un zece noi Sfirot pe el, numit „copil” și o „consecință” a primul Parţuf.

Astfel, am explicat că Bituş-ul dintre Ohr Makif și Ohr Pnimi care purifică Masah-ul din Guf-ul primul Parţuf de AK și îl ridică la Peh de Roş, prin care este generat cel de-al doilea Parţuf, AB de AK, nu are loc imediat. Mai degrabă se produce treptat, pe măsură ce Lumina Superioară se cuplează cu el în fiecare etapă în cele patru grade pe care le traversează în perioada de Hizdakhut, până când se egalizează cu Peh de Roş.

Și așa cum s-a explicat în legătură cu generarea celor patru niveluri, în perioada de Hizdakhut a Guf-ului primului Parţuf pentru a se ajunge la AB, apar trei niveluri în timpul perioadei de Hizdakhut a Masah-ului Guf-ului Parţuf-ului AB, şi astfel este generat Parţuf-ul SAG și la fel se întâmplă cu toate gradele. Regula este aceasta: Un Masah nu se purifică imediat, ci treptat. Iar Lumina Superioară, care nu încetează să strălucească înspre cel inferior, se cuplează cu Masah-ul la fiecare grad pe parcursul purificării sale.

48) Totuși, aceste niveluri, care apar treptat pe Masah în perioada de Hizdakhut, nu sunt considerate Hitpaştut (expansiune) a unor grade reale, ca primul nivel care a apărut înainte de a începe Hizdakhut. Mai degrabă, ele sunt considerate Nekudot și se numesc Ohr Hozer și Din (judecată), deoarece forţa lui Din de îndepărtare a luminilor este deja amestecată în ele. Este aşa întrucât în primul Parţuf, de îndată ce Bituş-ul a început să apară și a purificat Masah-ul Guf-uluidin Bhina Dalet, acesta este considerat ca fiind “complet” purificat, pentru că în spiritualitate nu există conceptul de “oarecum”.

Şi odată ce începe să se purifice, trebuie să se purifice complet. Şi totuși, din moment ce Masah-ul se purifică progresiv, este momentul ca Lumina Superioară să se cupleze cu el la fiecare grad de Aviut pe care Masah-ul îl primeşte în timpul acestei Hizdakchut, până când este complet purificat. Aşadar, forța de îndepărtare este amestecată cu nivelurile care au apărut în timpul îndepărtării lui și sunt considerate ca fiind numai Nekudot, și Ohr Hozer şi Din.

De aceea distingem două tipuri de niveluri în fiecare Parţuf: Ta’amim și Nekudot. Este aşa întrucât primele zece Sfirot de Guf care apar în fiecare Parţuf sunt numite Ta’amim, iar nivelurile care apar în Parţuf pe măsură ce acesta se purifică, după ce Masah-ul a început deja să se purifice până la a ajunge la Peh de Roş, sunt numite Nekudot.

49) Reshimot care rămân în jos, în Guf, după îndepărtarea luminilor Ta’amim, se numesc Tagin, iar Reshimot care rămân din nivelurile lui Nekudot se numesc Otiot, care sunt Kelim. De asemenea, Tagin, care sunt Reshimot ale luminilor Ta’amim, planează deasupra Otiot și Kelim și le fac să trăiască.

Am învățat, astfel, cele patru tipuri de lumină, numite Ta’amim, Nekudot, Tagin şi Otiot. Primul nivel care apare în fiecare Parţuf din cei cinci Parţufim numiţi Galgalta, AB, SAG, MA și BON, se numește Ta’amim. Nivelurile care apar în fiecare Parţuf odată ce acesta a început să se purifice, până când este complet purificat, se numesc Nekudot. Reshimot care rămân din luminile Ta’amim în fiecare nivel, după îndepărtarea, se numesc Tagin, iar Reshimot care rămân din lumina nivelurilor Nekudot după îndepărtarea lor se numesc Otiot sau Kelim. Să ne amintim că în toţi cei cinci Parţufim numiţi Galgalta, AB, SAG, MA și BON, există Hizdakhut în fiecare dintre ei şi că toți au aceste patru tipuri de lumini.

Roş, Toh, Sof în fiecare Parţuf și Ordinea Îmbrăcării (Hitlabşut) Parţufim unul în altul

50) Știm deja diferența dintre cele două Malhut din fiecare Parţuf – Malhut de cuplare și Malhut terminală. Zece Sfirot de Ohr Hozer apar din Masah în Malhut de cuplare, îmbrăcând cele zece Sfirot ale Luminii Superioare, numite „zece Sfirot de Roş„, adică doar rădăcinile. De acolo în jos, cele zece Sfirot ale Guf-ului Parţuf-ului se extind sub forma de Hitlabşut (îmbrăcare) a luminilor în vasele (Kelim) complete.

Aceste zece Sfirot de Guf se împart în două discernăminte a câte zece Sfirot: zece Sfirot de Toh (interior / tors) și zece Sfirot de Sof (sfârșit / capăt). Poziția celor zece Sfirot de Toh este de la Peh până la Tabur (buric), locul îmbrăcării luminilor în Kelim. Cele zece Sfirot ale capătului Parţuf-ului sunt poziționate de la Tabur în jospână la Sium Raglin (labele picioarelor).

Asta înseamnă că Malhut încheie fiecare Sfira până când  ajunge la propria sa calitate, care nu este potrivită să primească nici o lumină şi, de aceea, Parţuf-ul se termină acolo. Această terminaţia este numită „capătul degetelor de la picioare (Eţbaot Raglin) ale Parţuf-ului”, iar de acolo în jos este un spațiu gol, un gol fără lumină.

Trebuie ştiut că aceste două tipuri de câte zece Sfirot se extind din rădăcina celor zece Sfirot, numită Roş, întrucât ambele sunt incluse în Malhut de cuplare. Este aşa întrucât există acolo forţa care îmbracă – Ohr Hozer care se ridică și îmbrăca Lumina Superioară. Există, de asemenea, forța de restricţionare a Masah-ului pe Malhut, care face ca aceasta să nu poată primi lumina prin intermediul căreia a fost făcut Zivug-ul de Haka’a care ridică Ohr Hozer. La nivel de Roş, aceste două forțe sunt doar rădăcini.

Mai mult, atunci când se extind de sus în jos, prima forță, care este o forță de îmbrăcare, se dezvoltă în cele zece Sfirot de Toh, de la Peh până la Tabur. Iar cea de-a doua forță, care o împiedică pe Malhut să primească lumină, se dezvoltă în cele zece Sfirot de Sof și Sium, de la Tabur până la sfârşitul Eţbaot Raglin.

Aceste două tipuri de câte zece Sfirot sunt numite întotdeauna HGT NHYM. Cele zece Sfirot de Toh, de la Peh la Tabur, sunt numite HGT, iar cele zece Sfirot de Sof de la Tabur în jos sunt numite NHYM.

51) Trebuie să știm, de asemenea, că Ţimţum se face numai pe Ohr Hohma, al cărei Kli este voința de a primi care se termină la Bhina Dalet, unde s-au produs Ţimţum și Masah-ul. Nu exista, însă, nici un Ţimţum pe Ohr de Hasadim acolo, deoarece Kli­-ul acesteia este voința de a dărui, în care nu există nicio Aviut şi nicio disparitate de formă faţă de Emanator și, prin urmare, nu are nevoie de nicio corecție.

De aceea, în cele zece Sfirot ale Luminii Superioare, aceste două lumini, Hohma și Hasadim, sunt legate fără nici o diferență între ele, întrucât sunt o singură lumină care se extinde în funcție de calitatea sa. Din acest motiv, când ajung să se îmbrace în Kelim după Ţimţum, Ohr Hasadim (Lumina Milei) se oprește şi ea la Malhut, deși nu era restricționată. Este aşa întrucât Ohr Hasadim s-a extins într-un loc în care Ohr Hohma (Lumina Înțelepciunii) nu putea să se extindă nici măcar un pic, adică în Malhut terminală;   s-ar fi spulberat în Lumina Superioară întrucât ar fi trebuit să fie Ohr Hasadim complet distinctă de Ohr Hohma. Aşadar, Malhut terminală a devenit un spațiu gol, lipsit chiar şi de Ohr Hasadim.

52) Acum putem înțelege conținutul celor zece Sfirot de Sof din Parţuf de la Tabur în jos. Nu se poate spune că ele sunt considerate doar Ohr Hasadim, fără urmă de Hohma, deoarece Ohr Hasadim nu este niciodată complet distinctă de Ohr Hohma. Mai degrabă, există în mod necesar și o mică iluminare a lui Ohr Hohma în ea. Ar trebui să știm că numim întotdeauna această mică iluminare „VAK fără Roş„. Astfel, au fost explicate cele trei discernăminte ale celor zece Sfirot din Parţuf, numite Roş, Toh şi Sof.

53) Iar acum vom explica ordinea de îmbrăcare unii în alţii a Parţufim Galgalta, AB și SAG de AK. Știm că fiecare dintre cei inferiori apare din Masah-ul Guf-ului celui superior, după ce a fost purificat și și-a egalizat forma cu Malhut și Masah-ul din Roş. Este aşa întrucât atunci este inclus în Masah-ul din Roş, în Zivug-ul de Haka’a din acesta.

Și, odată ce s-a produs Zivug-ul de Haka’a în cele două Reshimot – Aviut și Hitlabşut – care rămân în Masah de Guf, propria Aviut este considerată ca Aviut de Guf. Prin această recunoaștere, discernem faptul că nivelul este generat din Roş al primului Parţuf de AK,  coboară şi îmbracă Guf-ul său, adică la rădăcina sa, întrucât ea provine din Masah de Guf.

Într-adevăr, Masah-ul cu Malhut de cuplare a noului Parţuf a trebuit să coboare la locul Tabur-ului primului Parţuf, întrucât Masah-ul Guf-ului cu Malhut terminală a primului Parţuf începe acolo. De asemenea, rădăcina noului Parţuf și controlul acestuia sunt acolo. Cu toate acestea, ultima Bhina de Aviut a dispărut din Masah-ul Bituş-ului dintre Ohr Pnimi și Ohr Makif (vezi pct. 40), și a rămas în Masah numai Aviut de Bhina Gimel. Această Bhina Gimel de Aviut este numită Hazeh (piept). De aceea, Masah-ul și Malhut de cuplare ale noului Parţuf nu au nicio susţinere și nici o rădăcină în Tabur-ul celui superior, ci numai în Hazeh, unde este atașat ca o ramură de rădăcina ei.

54) De aceea, Masah-ul noului Parţuf coboară spre locul Hazeh-ului primului Parţuf, unde face să apară din el și deasupra lui zece Sfirot de Roş printr-un Zivug de Haka’a cu Lumina Superioară, până la Peh al celui superior, care este Malhut de Roş al primul Parţuf. Dar cel inferior nu poate îmbrăca deloc cele zece Sfirot ale Roş­-ului Parţuf-ului superior, întrucât este considerat doar ca Masah  al Guf-ului celui superior. Ulterior, acesta produce zece Sfirot de sus în jos, numite „zece Sfirot de Guf” în Toh-ul și Sof-ul celui inferior.

Locul lor este numai de la Hazeh al Parţuf-ului superior până la Tabur-ul acestuia, întrucât de la Tabur în jos este locul celor zece Sfirot ale Sium-ului celui superior, care este Bhina Dalet. Cel inferior nu are niciun ataşament la ultima Bhina a celui superior, întrucât   l-a pierdut în perioada de Hizdakhut (vezi pct. 40). Din acest motiv, acel Parţuf inferior, numit Parţuf Hohma de AK sau Parţuf AB de AK, trebuie să se termine deasupra Tabur-ului primului Parţuf de AK.

Astfel, s-a explicat foarte clar că Roş, Toh şi Sof ale Parţuf-ului AB de AK, care conbstituie partea inferioară a primului Parţuf de AK, se situează sub Peh a primului Parţuf până la Tabur-ul acestuia. Astfel, Hazeh-ul primului Parţuf este locul lui Peh a Roş-ului Parţuf-ului AB, adică Malhut de cuplare, iar Tabur-ul primului Parţuf este locul lui Sium Raglin al Parţuf-ului AB, adică Malhut terminală.

55) După cum s-a explicat deja cu privire la ordinea apariției Parţuf-ului AB din primul Parţuf de AK, la fel se petrec lucrurile cu toţi Parţufim până la sfârșitul lumii Asiya. Fiecare dintre cei inferiori apare din Masah de Guf al celui superior, după ce a fost purificat și inclus în Masah de Malhut de Roş a celui superior în Zivug-ul de Haka’a.

După care, coboară de acolo până la punctul de ancorare al lui în Guf-ul celui superior și generează cele zece Sfirot de Roş de jos în sus în locul său printr-un Zivug de Haka’a cu Lumina Superioară. Se extinde, şi de sus în jos, în cele zece Sfirot de Guf din Toh și Sof, după cum s-a explicat în Parţuf-ul AB de AK. Există, însă, diferențe privind terminaţia Parţuf-ului, așa cum este scris în altă parte.

Ţimţum Bet, numit Ţimţum NHY de AK

56) Am explicat în detaliu Ţimţum Alef (prima restricție), efectuată pe Kli-ul Malhut, care este Bhina Dalet, astfel încât să nu poată primi Lumina Superioară în interiorul lui. Am explicat, de asemenea, problema Masah-ului și Zivug-ului de Haka’a cu Lumina Superioară, care ridică Ohr Hozer. Această Ohr Hozer a devenit vase noi de primire în loc de Bhina Dalet.

De asemenea, s-a explicat Hizdakhut a Masah-ului de Guf, realizată în Gufim (pluralul pentru Guf) ale fiecărui Parţuf al Bituş-ului dintre Ohr Makif și Ohr Pnimi, care produce cele patru Bhinot TANTA din Guf-ul fiecărui Parţuf și ridică Masah de Guf pentru a fi considerat Masah de Roş. Asta îl califică pentru un Zivug de Haka’a cu Lumina Superioară, pe care s-a născut un alt Parţuf, cu un grad mai mic decât Parţuf-ul precedent. În cele din urmă, am explicat generarea primilor trei Parţufim de AK, numiţi Galgalta, AB, SAG, și ordinea în care se îmbracă unul în altul.

57) Știm că în aceşti trei Parţufim, Galgalta, AB și SAG de AK, nu există nici măcar o rădăcină pentru cele patru lumi ABYA, întrucât nici măcar nu există loc pentru cele trei lumi BYA aici. Este aşa întrucât Parţuf-ul interior al lumii AK s-a extins în jos până la punctul acestei lumi, iar rădăcina corecției dezirabile, care a fost cauza Ţimţum, nu a fost revelată. Asta întrucât scopul restricţiei (Ţimţum) care a avut loc în Bhina Dalet a fost acela de a o corecta, astfel încât să nu existe nicio disparitate de formă în interiorul ei, atunci când primește Lumina Superioară (vezi pct. 14).

Cu alte cuvinte, pentru a crea Guf-ul lui Adam din acea Bhina Dalet, el va transforma forța de primire în Bhina Dalet pentru a lucra cu intenţia de dăruire, prin angajamentul său în Tora și Mițvot, pentru a da încântare Creatorului său. Prin aceasta el va egaliza forma de primire cu completa dăruire iar asta ar constitui sfârșitul corecției, deoarece ar readuce Bhina Dalet înapoi la a fi un vas de primire pentru Lumina Superioară, fiind în acelaşi timp în  completă Dvekut (contopire) cu lumina, fără nici o disparitate de formă.

Până în prezent, însă, rădăcina acestei corecții nu a fost revelată, întrucât asta presupune ca omul (Adam) să fie inclus în cele mai înalte Bhinot, deasupra lui Bhina Dalet, pentru a putea face fapte bune de dăruire. Iar dacă Adam ar fi ieşit din starea de Parţufim de AK, el ar fi fost în totalitate în starea de spațiu gol întrucât Bhina Dalet, care ar fi trebuit să fie rădăcina Guf-ului lui Adam, ar fi fost sub Raglaim (picioarele) lui AK, în forma unui spațiu gol și întunecat, căci ar fi fost într-o formă opusă față de Lumina Superioară. Astfel ar fi fost considerată separată și moartă.

Iar dacă Adam ar fi fost creat din ea, nu ar fi putut să-și corecteze acțiunile, oricare ar fi fost acestea, întrucât nu ar fi existat nici o scânteie de dăruire în el. El ar fi fost considerat o sălbăticiune care nu are nici o formă de dăruire și a cărei viață este numai pentru sine. Ar fi fost precum cei răi care sunt scufundați în poftele primirii pentru sine, şi care „chiar dacă fac o favoare, o fac pentru ei înșiși”. Se spune despre ei: „Cei răi sunt numiţi «morţi» în viaţa lor” întrucât ei sunt în opoziţie de formă cu Viața Vieților.

58) Aceasta este semnificaţia cuvintelor înțelepților noștri (Bereşit Raba, sfârșitul porțiunii 12): „La început, El s-a gândit să creeze  lumea cu calitatea Din (judecată). El a văzut că lumea nu putea exista și a făcut să prevaleze calitatea lui Rahamim (mila) și a asociat-o cu calitatea lui Din„. Asta înseamnă că, în spiritualitate, oridecâteori vorbim de „primul” și „următorul” ne referim la cauză și consecință.

De aceea este scris că prima raţiune a lumilor, adică Parţufim de AK care au apărut înaintea tuturor lumilor, au fost emanaţi în calitatea lui Din, adică numai în Malhut, numită Midat ​​haDin (calitatea judecății). Asta se referă la Bhina Dalet, care a fost restricţionată și a rămas ca un spațiu gol şi la terminaţia lui Raglaim de AK, care este punctul acestei lumi, sub Sium Raglaim de AK, în forma unui spaţiu gol, lipsit de orice Lumină.

„El a văzut că lumea nu putea exista” înseamnă că în felul acestea era imposibil pentru Adam, care urma să fie creat de această Bhina Dalet, să dobândească acte de dăruire, astfel încât lumea să fie corectată în măsura dorită prin el. De aceea El „a asociat calitatea lui Rahamim cu calitatea lui Din„.

Explicație: Sfira (singularul pentru Sfirot) Bina se numește Midat ​​haRahamim (calitatea milei), iar Sfira Malhut se numește Midat ​​haDin, întrucât Ţimţum a fost făcută pe ea. Emanatorul a ridicat Midat ​​haDin, care este forța de limitare din Sfira Malhut, și a ridicat-o la Bina – Midat haRahamim. El le-a asociat una alteia, iar prin această asociere, lui Bhina Dalet – Midat ​​haDin – i-au fost încorporate scânteile de dăruire din Kli-ul Bina (vezi pct. 5).

Aceasta a permis ca Guf-ul lui Adam, care a apărut din Bhina Dalet, să fie integrat și cu calitatea de dăruire. Astfel, el va fi capabil să facă fapte bune pentru a-L încânta pe Creatorul său până când va schimba în el calitatea primirii pentru a lucra în întregime în dăruire. Astfel, lumea va împlini corecția dorită pentru care a fost creată.

59) Această asociere a lui Malhut în Bina s-a produs în Parţuf-ul SAG de AK și a determinat o a doua Ţimţum în lumi, de la aceasta în jos. Asta întrucât, la nivelul său, adică în locul lui Bina, a fost făcut un nou Sium pe Lumina Superioară. Rezultă că Malhut terminală, care se afla la Sium Raglaim de SAG de AK, deasupra punctului acestei lumi, s-a ridicat și a pus o limită Luminii Superioare la jumătatea lui Bina a Guf-ului de SAG de AK, numită Tiferet, întrucât KHB de Guf se numesc HGT. Astfel, Tiferet este Bina de Guf.

Mai mult, Malhut de cuplare, care stătea la Peh a Roş-ului de SAG de AK, s-a ridicat la locul lui Nikvey Eynaim (pupile) de AK, care este jumătatea lui Bina care aparţine Roş-ului. Atunci s-a produs un Zivug pentru MA de AK acolo, la Nikvey Eynaim, numite „lumea Nekudim„.

60) Aceasta se numește și Ţimţum NHY de AK, deoarece SAG de AK, care s-a terminat la acelaşi nivel cu Parţuf-ul Galgalta de AK, deasupra punctului acestei lumi, se încheie deasupra Tabur-ului de AK interior prin asocierea și ascensiunea lui Malhut la Bina, la jumătatea lui Tiferet, care este jumătatea lui Bina din Guf de AK interior. Este aşa întrucât Malhut terminală s-a ridicat în acest loc şi a împiedicat Lumina Superioară se se extindă de la ea în jos.

De aceea, acolo s-a creat un spațiu gol, lipsit de lumină. Astfel, TNHY (Tiferet, Neţah, Hod, Yesod) de SAG au fost restricţionate și lipsite de Lumina Superioară. De aceea Ţimţum Bet (cea de-a doua restricție) se numește Ţimţum NHY de AK, întrucât datorită noului Sium plasat în locul Tabur-ului, NHY de SAG de AK au fost golite de lumini.

De asemenea, se consideră că AHP ale Roş-ului de SAG au părăsit gradul Roş-ului de SAG și au devenit Guf, deoarece Malhut de cuplare s-a ridicat la Nikvey Eynaim și cele zece Sfirot de Roş au apărut din Masah la Nikvey Eynaim și deasupra. Totodată, de la Nikvey Eynaim în jos este considerat a fi Guf-ul Parţuf-ului, întrucât poate primi doar iluminare de la Nikvey Eynaim și mai jos, unde se consideră a fi Guf-ul.

Nivelul acestor zece Sfirot care au apărut la Nikvey Eynaim de SAG de AK sunt cele zece Sfirot ale „lumii Nekudim„. Ele au coborât de la Nikvey Eynaim de SAG la locul lor sub Tabur-ul lui AK interior, unde s-au extins cu Roş și Guf. Știm că acest nou Sium, făcut în locul lui Bina de Guf, se numește Parsa. De asemenea, aici există internalitate și externalitate, și numai cele zece Sfirot externe se numesc „lumea Nekudim„, în timp ce cele zece Sfirot interioare sunt numite MA și BON de AK însuși.

61) Mai mult, ar trebui să înțelegem că, din moment ce cele zece Sfirot de Nekudim și MA de AK provin și au ieșit din Nikvey Eynaim de Roş de SAG, ar fi trebuit să îmbrace SAG de la a sa Peh de Roş și mai jos, ca și la celelalte Parţufim, unde fiecare dintre cei inferiori îl îmbracă pe cel superior de la Peh de Roş în jos. De ce nu a fost așa? De ce au coborât ele și au îmbrăcat locul de sub Tabur de AK? Pentru a înțelege acest lucru, trebuie să înțelegem precis cum a avut loc această asociere, când Bina și Malhut s-au conectat într-una singură.

62) Fapt este că, în timpul apariției Parţuf-ului SAG, el s-a încheiat în întregime deasupra Tabur-ului lui AK interior, așa cum s-a explicat referitor la Parţuf-ul AB de AK. Ei nu se puteau extinde de la Tabur în jos, deoarece guvernarea lui Bhina Dalet de AK interior începe acolo, în cele zece Sfirot de Sium, și nimic din Bhina Dalet nu există în Parţufim AB și SAG (vezi pct. 54).

Aşadar, atunci când au început să apară Nekudot de SAG de AK, după ce Masah-ul de SAG, care este Bhina Dalet deAviut, a fost purificat prin Bituş-ul lui Ohr Makif și a ajuns la Bhina Bet de Hitlabşut și Bhina Alef de Aviut, Ta’amim de SAG au dispărut. Atunci, nivelul lui Nekudot a fost generat pe Aviut rămasă în Masah, în VAK fără Roş.

Este aşa întrucât cele zece Sfirot care apar pe Bhina Alef de Aviut sunt nivelul ZA, lipsit de GAR. De asemenea, nu există Bina la nivelul masculin, care este Bhina Bet de Hitlabşut, ci numai în proximitatea acestuia. Acesta este considerat a fi VAK de Bina.

De aceea, această formă a nivelului Nekudot de SAG a fost egalizată cu zece Sfirot de Sium sub Tabur de AK, considerate VAK  fără Roş (vezi pct. 52). Se știe că echivalența de formă unește entităţile spirituale într-una singură. În orice caz, acest nivel a coborât sub Tabur de AK și s-a amestecat acolo cu ZON de AK, unde au fost ca unul, deoarece sunt la același nivel.

63) S-ar putea să ne mire faptul că încă există o distanță mare între ei în ce privește Aviut, întrucât Nekudot de SAG provine din Aviut de Bhina Bet și nu are nimic din Bhina Dalet. Și, deși sunt nivelul ZA, nu este ca nivelul ZA de sub Tabur de AK, care este ZA de Bhina Dalet. Astfel, există o mare diferență între ele.

Răspunsul este acela că Aviut nu este aparentă în Parţuf în momentul îmbrăcării luminii, ci numai după dispariţia luminii. Prin urmare, atunci când Parzuf-ul Nekudot de SAG a apărut la nivelul de ZA, a coborât și a fost îmbrăcat la nivelul ZON de la Tabur de AK în jos, Bhina Bet a fost amestecată cu Bhina Dalet și a provocat Ţimţum Bet. Acest lucru a creat un nou Sium la locul lui Bina de Guf al acelui Parţuf, tot aşa cum a determinat o schimbare a locului Zivug-ului, la Peh de Roş în loc de Nikvey Eynaim.

64). Astfel, descoperim că sursa asocierii lui Malhut în Bina, numită Ţimţum Bet, a avut loc doar sub Tabur de AK, prin extinderea acolo a Parţuf-ului Nekudot de SAG. Prin urmare, acest nivel de zece Sfirot de Nekudim, care provine din Ţimţum Bet, nu se poate extinde deasupra Tabur-ului de AK, deoarece nici o forță sau guvernare nu poate apărea deasupra originii sale. Și din moment ce locul unde a fost generată Ţimţum Bet a fost de la Tabur în jos, nivelul Nekudim a trebuit să se extindă și acolo.

Locul celor patru lumi ABYA, și Parsa între Aţilut și BYA

65) Aşadar, am aflat că Ţimţum Bet a avut loc numai în Parţuf-ul Nekudot de SAG, poziționat de la Tabur de AK în jos până la Sium Raglin, adică până deasupra punctului acestei lumi. De ştiut că toate schimbările care au urmat celei de-a doua restricții au apărut numai în acel Parţuf Nekudot de SAG și nu deasupra lui.

Când am spus mai sus că, prin ascensiunea lui Malhut până la jumătatea lui Tiferet de AK, ea a încheiat Parţuf-ul, iar jumătatea inferioară a lui Tiferet și NHYM de AK au ieșit afară sub forma unui spațiu gol, acest lucru nu s-a petrecut în TNHY de AK însele, ci numai în TNHY ale Parţuf-ului Nekudot de SAG de AK. Cu toate acestea, aceste schimbări sunt considerate doar o ridicare de MAN în AK însăşi. Cu alte cuvinte, ea s-a îmbrăcat în aceste schimbări pentru a genera chiar cele zece Sfirot de Nekudim, deși nicio schimbare nu a fost indusă în AK în sine.

66) De îndată ce a avut loc Ţimţum, în timpul ascensiunii lui Malhut la Bina, chiar înainte de ridicarea lui MAN și înainte de Zivug-ul care a fost făcut la Nikvey Eynaim de AK, restricţionarea a provocat împărţirea Parţuf-ului Nekudot de SAG de AK în patru diviziuni:

1. KHB HGT până la Hazeh, considerate a fi locul lui Aţilut.
2. Cele două treimi inferioare ale lui Tiferet, de la Hazeh până la Sium-ul lui Tiferet, au devenit locul lumii Bria.
3. Cele trei Sfirot NHY au devenit locul lumii Yeţira.
4. Malhut din el a devenit locul lumii Asiya.

67) Motivul acestei împărţiri este faptul că locul lumii Aţilut reprezintă locul potrivit pentru expansiunea Luminii Superioare. Și întrucât Malhut terminală s-a ridicat până la locul lui Bina de Guf, numit Tiferet, Parţuf-ul se termină acolo și lumina nu poate trece de acolo în jos. Astfel, locul lui Aţilut se termină la jumătatea lui Tiferet la Hazeh.

Știm deja că acest nou Sium care a fost făcut aici este numit „Parsa de sub lumea Aţilut„. Există trei diviziuni în Sfirot sub Parsa, deoarece într-adevăr, doar două Sfirot, ZON de Guf, numite NHYM, trebuiau să apară sub Aţilut. Asta întrucât Sium-ul a fost făcut la Bina de Guf, care este Tiferet; prin urmare, numai ZON de sub Tiferet se găsesc sub Sium, și nu Tiferet, deși şi jumătate din Tiferet inferior a apărut tot sub Sium.

Motivul este că Bina de Guf constă și din cele zece Sfirot KHB ZON. Întrucât aceste ZON de Bina sunt rădăcinile lui ZON de Guf care au fost incluse în Bina, ele sunt considerate ca şi acestea. Prin urmare, ZON de Bina a apărut sub Parsa de Aţilut, împreună cu ZON general. De aceea, Sfira Tiferet a fost despicată în dreptul Hazeh-ului, întrucât Malhut care s-a ridicat la Bina stă acolo și scoate afară ZON de Bina, adică cele două treimi din Tiferet de la Hazeh în jos până la Sium.

Există, totuşi, încă o diferență între cele două treimi ale lui Tiferet și NHYM. Cele două treimi ale lui Tiferet aparțin cu adevărat lui Bina de Guf și nu au ieșit niciodată sub Sium de Aţilut datorită lor însele, ci doar pentru că sunt rădăcinile lui ZON. Aşadar, nu există în ele deficienţe atât de mari, întrucât ieșirea lor nu este din cauza lor. Astfel, ele sunt acum separate de NHMM și au devenit o lume în sine, numită „lumea Bria„.

68) ZON de Guf, numite şi NHYM, s-au împărțit în două Bhinot: întrucât Malhut este considerată ca Nukva (feminin), deficienţa ei este mai mare şi ea devine locul lumii Asiya, iar ZA, care este NHY, devine lumea Yeţira, deasupra lumii Asiya.

Astfel, am explicat cum Parţuf-ul Nekudot de SAG a fost împărțit datorită lui Ţimţum Bet și a devenit locul a patru lumi: Aţilut, Bria, Yeţira, Asiya. KHB HGT, până la Hazeh-ul lui, au devenit locul lumii Aţilut; jumătatea inferioară a lui Tiferet, de la Hazeh până la Sium de Tiferet, a devenit locul lumii Bria; NHY din el – lumea Yeţira; iar Malhut – lumea Asiya. Locul lor începe în punctul Tabur-ului de AK și se termină deasupra punctului acestei lumi, adică până la Sium Raglin de AK, care este locul unde se termină îmbrăcarea Parţuf-ului Nekudot de SAG peste Parţuf-ul Galgalta de AK.

Katnut și Gadlut inițiate în lumea Nekudim

69) Acum că știm despre Ţimţum Bet, care a avut loc în Parţuf-ul Nekudot de SAG, în scopul emanării celor zece Sfirot din lumea Nekudim, al patrulea Parţuf de AK, ne vom întoarce înapoi pentru a explica în detaliu generarea celor zece Sfirot speciale ale lumii Nekudim. Generarea unui Parţuf din altul a fost deja explicată. Fiecare Parţuf inferior se naște și provine din Masah-ul Guf-ului celui superior, după purificare sa (Hizdakhut) și ascensiunea pentru reînnoirea Zivug-ului în Peh a celui superior. Cauza acestei Hizdakhut este Bituş-ul lui Ohr Makif în Masah-ul Parţuf-ului superior, care purifică Masah-ul de Aviut a Guf-uluiși o egalizează cu Aviut a Roş-ului(vezi pct. 35).

În acest fel, Parţuf-ul AB de AK s-a născut din Parţuf-ul Keter de AK, Parţuf-ul SAG de AK din Parţuf-ul AB de AK, iar cel de-al patrulea Parţuf de AK, numit „Zece Sfirot al lumii Nekudim„, s-a născut și a fost generat în același mod din cel superior, acesta fiind SAG de AK.

70) Există, însă, aici o altă problemă. În Parţufim precedenţi, Masah-ul a fost făcut numai din Reshimot din Aviut a Guf-ului celui superior, în perioada de Hizdakhut a Masah-ului, şi a ascensiunii sale la Peh de Roş a celui superior. Aici, însă, în Hizdakhut a Masah-ului de SAG de AK pentru Nekudim, acest Masah a fost făcut din două tipuri de Reshimot.

Pe lângă faptul că include propriile sale Reshimot de Aviut, adică Sfirot de Guf de SAG de AK, el cuprinde şi Reshimot de Aviut de ZON de AK sub Tabur. Datorită amestecului lor sub Tabur de AK, (vezi pct. 61) Nekudot de SAG au coborât sub Tabur de AK și s-au amestecat acolo cu ZON de AK.

71) Astfel, chestiunea stărilor de Katnut (micime / minorat) și de Gadlut (măreție / maturitate) sunt reluate aici în Parţuf-ul Nekudim. În ce privește Reshimot de Aviut din Masah, zece Sfirot de Katnut Nekudim au fost generate pe ele. În ce privește Reshimot de ZON de AK desub Tabur, care se amestecă și se conectează cu Reshimot ale Masah-ului, zece Sfirot de Gadlut de Nekudim au fost generate pe ele.

72) Trebuie să știm şi faptul că cele zece Sfirot de Katnut Nekudim care au fost generate pe Masah sunt considerate nucleul Parţuf-ului Nekudim, întrucât ele au apărut treptat, adică din centrul Masah-ului din Guf­-ul celui superior, tot aşa cum au apărut şi primii trei Parţufim de AK precedenţi. Dar cele zece Sfirot de Gadlut de Nekudim sunt privite ca o simplă adăugire la Parţuf-ul Nekudim, întrucât au ieșit doar din Zivug-ul pe Reshimot de ZON de AK de mai jos de Tabur, care nu au apărut treptat, ci au fost adăugate și conectate la Masah datorită coborârii Parţuf-ului Nekudot deSAG sub Tabur de AK, (vezi pct. 70).

73) Mai întâi vom clarifica cele zece Sfirot de Katnut Nekudim. Știm deja că după Hitpaştut (expansiune) a lui SAG de AK, a intervenit Bituş-ul dintre Ohr Makif și Ohr Pnimi pe Masah-ul său, care l-a purificat treptat. Nivelurile care au apărut în timp ce se purifica se numesc Nekudot de SAG și au coborât sub Tabur de AK și s-au amestecat cu Bhina Dalet acolo (vezi pct. 62). După ce şi-a încheiat purificarea întregii Aviut de Guf în Masah și a rămas numai cu Aviut de Roş, se consideră că s-a ridicat la Roş de SAG, unde a primit un nou Zivug pe măsura lui Aviut rămasă în Reshimot în Masah, după cum s-a explicat mai sus la pct. 35.

74) Și aici se consideră că ultima Bhina de Aviut, Aviut de Bhina Bet care a fost în Masah, a dispărut complet, lăsând doar Reshimo de Hitlabşut. Astfel, nu a mai rămas nimic din Aviut, în afară de Bhina Alef. Astfel, Masah-ul a primit două tipuri de Zivugim (pluralul pentru Zivug) în Roş de SAG (vezi pct. 43).

1. Din Hitkalelut (integrarea) lui Bhina Alef de Aviut în Bhina Bet de Hitlabşut (îmbrăcare), numită „Hitkalelut a lui Reshimo feminină în Reshimo masculină”, s-a produs un nivel în proximitatea gradului de Bina, care este gradul de VAK de Bina. Acest nivel este numit „Sfira Keter de Nekudim„.
2. Hitkalelut a lui Reshimo masculină în Reshimo feminină, Reshimo de Bhina Bet de Hitlabşut (îmbrăcare) în Bhina Alef de Aviut, a produs nivelul ZA, considerat VAK fără Roş, numit „Aba ve Ima de Nekudim spate-la-spate.”

Aceste două niveluri se numesc GAR de Nekudim; adică, ele sunt considerate zece Sfirot de Roş Nekudim, întrucât fiecare Roş este numit GAR sau KHB. Dar există o diferență între ele – Keter de Nekudim, care este nivelul masculin, nu se extinde în Guf și strălucește numai în Roş. Numai AVI de Nekudim, care sunt nivelul feminin, numit „șapte Sfirot inferioare de Nekudim” sau „HGT NHY de Nekudim” se extend în Guf.

75) Astfel, sunt trei grade aici unul sub celălalt.

1. Primul este Keter de Nekudim, cu nivelul VAK de Bina.
2. Al doilea este nivelul de AVI (Aba și Ima) de Nekudim, care are nivelul ZA. Acestea sunt ambele considerate ca Roş.
3. Al treilea este ZAT de Nekudim, HGT NHYM, considerat ca Guf de Nekudim.

76) Știm că, prin urcarea lui Malhut la Bina, aceste două grade de Nekudim s-au împărțit la apariţia lor în două jumătăți, numite Panim (față) și Achoraim (spate). Este aşa întrucât, din moment ce Zivug-ul a fost făcut la Nikvey Eynaim, sunt doar două și jumătate Sfirot în Roş – Galgalta, Eynaim (ochii) și Nikvey Eynaim, adică Keter, Hohma și jumătatea superioară a lui Bina. Acestea sunt numite Kelim de Panim (Kelim anterioare / din faţă).

Kelim de AHP, care sunt jumătatea inferioară a lui Bina, ZA și Nukva, au apărut din cele zece Sfirot ale Roş-uluiși au fost considerate gradul de sub Roş. Prin urmare, Kelim de Roş, care au dispărut din Roş, sunt considerate Kelim de Achoraim (Kelim posterioare / din spate). Fiecare grad a fost împărțit în acest fel.

77) Rezultă că nu există niciun grad care să nu aibă Panim și Achoraim. Asta întrucât AHP ale nivelului masculin, Keter de Nekudim, au apărut din gradul Keter și au coborât la gradul AVI de Nekudim, nivelul feminin. Iar AHP ale nivelului feminin – AVI de Nekudim – au coborât și au căzut în gradul lor de Guf, gradul celor șapte Sfirot HGT NHY de Nekudim.

Rezultă că AVI cuprind două Bhinot Panim și Achoraim: în interiorul lor sunt Achoraim ai gradului Keter, adică AHP de Keter, iar în deasupra lor îmbracă Kelim de Panim de AVI, adică propriile lor Galgalta, Eynaim, și Nikvey Eynaim. Tot aşa, ZAT de Nekudim cuprinde Panim și Achoraim: Kelim de Achoraim de AVI, care sunt propriile lor AHP, sunt în ZAT, iar Kelim de Panim de ZAT le îmbracă din afară.

78) Această chestiune a împărțirii gradelor în două jumătăți a făcut ca gradele lui Nekudim să fie incapabile să conțină mai mult decât Bhinat Nefeş Ruah, adică VAK fără GAR. Acest lucru se datorează faptului că fiecărui grad îi lipsesc cele trei Kelim, Bina și ZON, de unde şi absența acolo a luminilor GAR, care sunt Neşama, Haya şi Yechida (vezi pct. 24). Astfel, am explicat complet cele zece Sfirot de Katnut de Nekudim, care sunt cele trei grade numite Keter, AVI și ZAT. Fiecare grad conține numai Keter Hohma în Kelim și Nefeş Ruah în lumină, deoarece Bina și ZON ale fiecărui grad au căzut la gradul de dedesubt.

Ridicarea MAN și apariŢia lui Gadlut de Nekudim

79) Acum vom explica cele zece Sfirot de Gadlut de Nekudim, care au apărut pe MAN de Reshimot din ZON de AK sub Tabur (vezi pct. 71). În primul rând, trebuie să înțelegem ridicarea MAN. Până acum, am discutat doar despre ascensiunea Masah-ului din Guf la Peh de Roş a celui superior, odată ce a fost purificat. De asemenea, a avut loc un Zivug de Haka’a pe Reshimot incluse în el, care produce nivelul de zece Sfirot pentru nevoile celui inferior. Acum, totuși, problema ridicării Mayin Nukvin (MAN / apele feminine) a fost reînnoită, întrucât aceste lumini, care s-au ridicat de sub Tabur-ul de AK la Roş de SAG, care sunt Reshimot de ZON de Guf de AK, se numes “ridicarea MAN. „

80) Ştim că originea ridicării MAN este în ZA și Bina a celor zece Sfirot de Ohr Yaşar (Lumina Directă) explicate mai sus (pct. 5). Se explică acolo că Bina, considerată Ohr Hasadim, s-a reunit cu Hohma când aceasta a generat Sfira Tiferet, numită Bhina Gimel, şi a extins iluminarea Hohma de la ea către Tiferet, care este ZA. ZA a apărut în principal din Ohr Hasadim a lui Bina, şi întrr-o mica parte cu   iluminarea Hohma.

Aici se face conexiunea dintre ZA și Bina, întrucât de fiecare dată Reshimot de ZA se ridică la Bina, Bina se conectează cu Hohma și extinde iluminarea lui Hohma către ZA. Această ascensiune a lui ZA către Bina, care o conectează la Hohma, este întotdeauna numită „ridicarea MAN„. Fără ascensiunea lui ZA la Bina, Bina nu este considerată Nukva pentru Hohma, deoarece în sine ea este numai Ohr Hasadim și nu are nevoie de Ohr Hohma.

Ea este întotdeauna considerată spate-la-spate faţă de Hohma, ceea ce înseamnă că nu dorește să primească de la Hohma. Numai atunci când ZA se ridică la ea, ea devine din nou Nukva pentru Hohma, pentru a primi iluminarea Hohma din ea pentru ZA. Astfel, ascensiunea lui ZA o face o Nukva, și de aceea ascensiunea sa se numește Mayin Nukvin, în timp ce ascensiunea lui ZA o aduce încă o dată față-la-faţă cu Hohma. Asta înseamnă că primește de la ZA în aceeaşi manieră în care face Nukva, adică primeşte de la masculin. Astfel am clarificat complet ridicarea MAN.

81) Știm deja că Parţuf-ul AB de AK este Parţuf-ul Hohma, iar Parţuf-ul SAG de AK este Parţuf-ul Bina. Asta înseamnă că sunt percepuţi după cea mai înaltă Bhina a nivelului lor. AB, a cărui cea mai înaltă Bhina este Hohma, este considerat tot Hohma. SAG, a cărui cea mai înaltă Bhina este Bina, este considerat tot Bina.

Astfel, când Reshimot de ZON de Guf de sub Tabur de AK s-au ridicat la Roş de SAG, ele au devenit MAN în raport cu SAG de acolo, întrucât SAG, care este Bina, s-a cuplat cu Parţuf-ul AB, care este Hohma. Drept urmare, AB i-a dat lui SAG o nouă lumină pentru ZON, sub Tabur-ul care s-a ridicat acolo.

Odată ce ZON de AK au primit această lumină nouă, ei au coborât înapoi în locul lor de sub Tabur de AK,unde sunt cele zece Sfirot de Nekudim, unde au iluminat noua lumină în cele zece Sfirot de Nekudim. Acestea sunt Mochin (lumini) de Gadlut a celor zece Sfirot de Nekudim. Astfel am explicat cele zece Sfirot de Gadlut care au apărut pe al doilea tip de Reshimot, care sunt Reshimot de ZON de mai jos de Tabur de AK (vezi pct. 71). În orice caz, aceste Mochin de Gadlut sunt cele care au provocat spargerea vaselor, după cum se va explica mai jos.

82) S-a explicat anterior (la pct. 74), că există două grade în Roş de Nekudim, numite Keter și AVI. Prin urmare, când ZON de AK au iluminat noua lumină a lui AB SAG către cele zece Sfirot de Nekudim, aceasta a strălucit mai întâi către Keter de Nekudim prin Tabur de AK, unde Keter se îmbracă şi a completat-o cu GAR în lumini și cu Bina și ZON în Kelim. Ulterior, a strălucit către AVI de Nekudim până la Yesod de AK, unde AVI se îmbracă și le-a completat cu GAR în lumini și cu Bina și ZON în Kelim.

83) În primul rând, să explicăm starea de Gadlut pe care această nouă lumină a provocat-o în cele zece Sfirot de Nekudim. Fapt este că ar trebui să ne întrebăm în legătură cu ce este scris mai sus (la pct. 74), anume că nivelul lui Keter și AVI de Nekudim au fost considerate VAK deoarece au apărut pe Aviut de Bhina Alef. Dar am spus că prin coborârea Nekudot de SAG sub Tabur-ul de AK, Bhina Dalet s-a alăturat Masah-ului de Nekudot de SAG, care este Bina. Astfel, acest Masah conține și o Reshimo de Bhina Dalet de Aviut. În acest caz, în perioada de Hitkalelut a Masah-ului din Roş de SAG, zece Sfirot ar fi trebuit să apară la nivelul lui Keter și a luminii  Yechida, și nu la nivelul lui VAK de Bina, în Sfira Keter, și la nivelul lui VAK fără un Roş în AVI.

Răspunsul este că locul constituie însăşi cauza. Întrucât Bhina Dalet este inclusă în Bina, care este Nikvey Eynaim, Aviut Dalet a dispărut acolo în interiorul lui Bina, de parcă n-ar fi fost acolo deloc. Drept urmare, Zivug-ul s-a făcut numai pe Reshimot de Bhina Bet de Hitlabşut și Bhina Alef de Aviut, care provin în special şi numai din Masah-ul de Bina (vezi pct. 74), și doar două niveluri au fost generate acolo: VAK de Bina și VAK complet.

84) Prin urmare, acum ZON de AK de sub Tabur au extins noua lumină prin MAN a lor din AB SAG de AK și l-au iluminat la Roş de Nekudim (vezi pct. 81). Și întrucât Parţuf-ul AB de AK nu are niciun contact cu această Ţimţum Bet, care a ridicat Bhina Dalet la Nikvey Eynaim, atunci când lumina lui a fost atrasă de Roş de Nekudim, a anulat din nou Ţimţum Bet, care a ridicat locul Zivug-ului la Nikvey Eynaim. De asememea, a coborât Bhina Dalet înapoi la locul ei la Peh, aşa cum era înainte de Ţimţum Alef, adică la Peh de Roş.

Astfel, cele trei Kelim – Ozen (ureche), Hotem (nas) și Peh (gura) – care au căzut din grad urmare a lui Ţimţum Bet (vezi pct. 76), s-au întors acum la locul lor – adică în gradul lor – la fel ca înainte. În acel moment, locul Zivug-ului a coborât încă o dată de la Nikvey Eynaim la Bhina Dalet la locul lui Peh de Roş. Întrucât Bhina Dalet se află deja la locul ei, zece Sfirot au apărut acolo la gradul de Keter.

Astfel s-a explicat faptul că, prin noua lumină pe care ZON de AK a extins-o la Roş de Nekudim, ele au câștigat cele trei lumini Neşama, Haya şi Yechida și cele trei Kelim AHP, care sunt Bina și ZON care lipseau atunci când au apărut pentru prima dată.

85) Acum am clarificat complet Katnut și Gadlut de Nekudim. Ţimţum Bet, care a ridicat pe Hey-ul inferior – Bhina Dalet – la locul lui Nikvey Eynaim, unde a fost ascuns, a generat nivelul lui Katnut de Nekudim – nivelul VAK sau ZA în lumina lui Nefeş Ruah. Acolo îi lipsesc Bina și ZON în Kelim și Neşama, Haya şi Yechida în lumini. Și prin apropierea unei noi lumini a lui AB SAG de AK de Nekudim, Ţimţum Alef a revenit la locul său.

Bina și ZON din Kelim s-au întors la Roş, întrucât Hey-ul inferior a coborât din Nikvey Eynaim și a revenit la locul său – adică Malhut, numit Peh. Atunci, a fost făcut un Zivug pe Bhina Dalet, care a revenit la locul ei și au apărut zece Sfirot la nivelul lui Keter și Yechida. Acest lucru a completat NRNHY ale luminilor și KHB ZON ale vaselor (Kelim).

Pe scurt, de acum înainte ne vom referi la Ţimţum Bet și Katnut cu numele de „ascensiunea lui Hey-ul inferior la Nikvey Eynaim și coborârea lui AHP dedesubt”. De asemenea, ne vom referi la Gadlut cu numele de „apropierea luminii AB SAG, care coboară Hey-ul inferior de la Nikvey Eynaim și readuce AHP la locul lor.” Este bine să memorăm această explicație de mai sus.

Trebuie, de asemenea, să ne amintim că GE (Galgalta Eynaim) și AHP sunt numele celor zece Sfirot KHB ZON de Roş, iar cele zece Sfirot de Guf sunt numite HGT NHYM. Ele se împart, de asemenea, în GE și AHP, întrucât Hesed și Gvura și treimea superioară a lui Tiferet până la Hazeh sunt Galgalta ve (și) Eynaim şi Nikvey Eynaim, iar celelalte două treimi ale lui Tiferet și NHYM sunt AHP, așa cum a fost scris anterior.

Totodată, să ne amintim că Galgalta, Eynaim și Nikvey Eynaim sau HGT până la Hazeh sunt numite Kelim de Panim (Kelim anterioare) iar AHP sau cele două treimi inferioare ale lui Tiferet și NHYM de la Hazeh în jos sunt numite Kelim de Achoraim (Kelim posterioare), după cum este scris la pct. 76. Trebuie, tot aşa, să ne amintim că despicarea gradului care s-a produs cu Ţimţum Bet, care a lăsat în fiecare grad numai Kelim de Panim, iar fiecare inferior conține în el Kelim de Achoraim ale celui superior. (vezi pct. 77)

Explicarea celor trei punctE (Nekudot): Holam, Şuruk, Hirik

86) Trebuie ştiut faptul că Nekudot (puncte) sunt împărțite în trei Bhinot – Roş, Toh și Sof. Acestea sunt:

• Nekudot superioare, deasupra literelor (Otiot), incluse în numele Holam,
• Nekudot mediane, în interiorul literelor (Otiot), incluse în numele Şuruk sau Melafom, adică un Vav și un punct în interiorul lui, și
• Nekudot inferioare, sub Otiot, incluse în numele Hirik.

87) Iată explicația lor: Otiot (literele) sunt Kelim, adică Sfirot de Guf, întrucât cele zece Sfirot de Roş sunt doar rădăcini pentru Kelim, nu autenticele Kelim. Nekudot (puncte) semnifică luminile care menţin în viaţă Kelim și le mișcă, adică Ohr Hohma, numită Ohr Haya.⁽²⁾ Aceasta este considerată o nouă lumină, pe care ZON de AK a primit-o de la AB SAG și a iluminat Kelim de Nekudim, aducând pe Hey-ul inferior înapoi la Peh a fiecărui grad și aducând înapoi AHP de Kelim și GAR ale luminilor în fiecare grad.

Aşadar, această lumină mișcă Kelim de AHP și le înălță din gradul inferior, conectându-le cu cel superior, ca la început. Acesta este sensul acestor Nekudot care mișcă Otiot. Întrucât această lumină se extinde din AB de AK, care este Ohr Haya, ea reînvie acele Kelim de AHP îmbrăcându-se în ele.

88) Știm deja că ZON de AK au făcut să strălucească această nouă lumină către cele zece Sfirot de Nekudim prin două locuri: iluminând Keter de Nekudim până la Tabur și AVI de Nekudim până la Yesod.

Știm că această iluminare până la Tabur este numită Holam, care strălucește pentru Otiot de deasupra lor, întrucât iluminarea Tabur-ului ajunge doar la Keter de Nekudim, nivelul masculin al lui Roş de Nekudim, (vezi pct. 74). Iar nivelul masculin nu se extinde în ZAT de Nekudim, care sunt Kelim de Guf, numite Otiot; aşadar, se consideră că străluceşte către acestea numai din locul ei de deasupra, fără să se extindă în Otiot însele.

Această iluminare până la Yesod este numită Şuruk, adică Vav cu un punct care se află în interiorul liniei literelor (Otiot). Raţiunea este aceea că această iluminare ajunge la AVI de Nekudim, care este nivelul feminin al Roş-ului de Nekudim, ale cărui lumini se extind și la Guf, care sunt ZAT de Nekudim, numite Otiot. De aceea vom găsi punctul lui Şuruk în interiorul liniei literelor (Otiot).

89) Aşadar, Holam și Şuruk au fost explicate în detaliu. Iluminarea unei noi lumini până la Tabur, care coboară Hey-ul inferior de la Nikvey Eynaim de Keter la Peh și ridică încă o dată AHP de Keter, este punctul Holam peste Otiot. Iluminarea unei lumini noi până la Yesod, care coboară Hey-ul inferior de la Nikvey Eynaim de AVI la Peh și readuce propriile lor AHP, este punctul Şuruk din interiorul Otiot. Asta întrucât şi aceste Mochin vin în ZAT de Nekudim, numite Otiot.

90) Hirik este considerat noua lumină pe care ZAT însele o primesc de la AVI, pentru a aduce in jos Hey-ul inferior terminal, care se află la Hazeh-ul lor, la locul lui Sium Raglin de AK. Astfel, ale lor AHP revin la ele, adică vasele (Kelim) de la Hazeh în jos, care au devenit atunci locul lumilor BYA. În acel moment, BYA vor redeveni ca Aţilut.

Dar ZAT de Nekudim nu au putut să-l aducă pe Hey-ul inferior de la Hazeh și să revoce complet Ţimţum Bet, Parsa și locul lumilor BYA. Mai curând, atunci când au extins lumina în BYA, toate Kelim de ZAT s-au spart imediat, întrucât forța inferioară a lui Hey-ul inferior terminal, care este situat la Parsa, a fost amestecată cu aceste Kelim.

Astfel, lumina a trebuit să dispară instantaneu de acolo și Kelim s-au spart, au murit și au căzut în BYA. De asemenea, ale lor Kelim de Panim, de peste Parsa, Kelim de deasupra Hazeh-ului, s-au spart şi ele, întrucât toată lumina a ieşit din ele. Aşadar, ele s-au spart și au căzut în BYA datorită alăturării lor într-un singur Guf cu Kelim de Achoraim.

91) Astfel, vedem că punctul Hirik nu a putut să apară și să  controleze în lumea Nekudim întrucât, mai mult decât atât, a provocat ruperea vaselor. Asta fost pentru că el dorea să se îmbrace în interiorul Otiot, în TNHYM de sub Parsa de Aţilut, care au devenit BYA.

Cu toate acestea, mai târziu, în lumea Tikun, punctul Hirik a primit corecția, deoarece a fost corectat prin a străluci sub Otiot. Aceasta înseamnă că atunci când ZAT de Aţilut primesc lumina  Gadlut de la AVI, care ar trebui să coboare Hey-ul inferior terminal de la locul Hazeh-ului la Sium Raglin de AK și să se conecteze cu Kelim de TNHYM la Aţilut, luminile se vor întinde până la Sium Raglin de AK. Ele nu fac, însă, acest lucru ci ridică aceste TNHY de la locul lumilor BYA la locul lui Aţilut, peste Parsa, și primesc luminile în timp ce se află peste Parsa de Aţilut, astfel încât să nu se mai producă în ele nicio spargere a vaselor, ca în lumea lui Nekudim.

Se consideră că punctul Hirik, care ridică Kelim de TNHY de ZAT de Aţilut, se află sub Kelim de TNHYM pe care le-a ridicat; ceea ce înseamnă că el se află la locul lui Parsa de Aţilut. Aşadar, punctul Hirik e de folos sub Otiot. Asta explică cele trei puncte, Holam, Şuruk, Hirik, în general.

Ridicarea MAN de ZAT de Nekudim la AVI și Explicarea lui Sfira Da’at

92) S-a explicat deja că în urma ascensiunii lui Hey-ul inferior la Nikvey Eynaim, care a avut loc în Ţimţum Bet, când a apărut starea de Katnut a celor zece Sfirot de Nekudim, fiecare grad s-a împărțit în două jumătăți.

• Galgalta veEynaim au rămas în grad; prin urmare, ele sunt numite Kelim de Panim (Kelim anterioare).
• Ozen, Hotem şi Peh, care au căzut din grad la cel de dedesubt; prin urmare, ele sunt numite Kelim de Achoraim (Kelim posteriaore), vezi pct.76.

Aşadar, fiecare grad este acum dublat, compus din interioritate și externalitate, întrucât Kelim de Achoraim ale gradului superior au căzut în interioritatea propriilor sale Kelim de Panim. Iar AHP de Keter Nekudim căzute sunt îmbrăcate în interiorul lui Galgalta veEynaim de AVI, şi AHP de AVI căzute sunt îmbrăcate în interiorul lui Galgalta veEynaim de ZAT de Nekudim.

93) În consecință, atunci când noua lumină a lui AB SAG de AK ajunge în grad și coboară înapoi Hey-ul inferior la locul lui la Peh, în starea de Gadlut de Nekudim, gradul îi aduce AHP înapoi iar cele zece Sfirot de Kelim ale sale și zece Sfirot ale luminilor sunt completate. Se consideră atunci că şi gradul inferior, care a fost atașat la AHP ale celui superior, se ridică împreună cu ele la cel superior.

Este aşa întrucât regula este aceea că „nu există absență în spiritualitate”. Întrucât cel inferior a fost atașat la AHP ale celui superior în timpul stării de Katnut, ei nu sunt separați unul de celălalt nici în timpul stării de Gadlut, atunci când AHP ale celui superior revin în gradul lor. Rezultă că gradul inferior a devenit de fapt un grad mai înalt, de vreme ce cel inferior, care se ridică la cel superior, devine la fel cu acesta.

94) Rezultă că atunci când AVI au primit noua lumină AB SAG, au coborât Hey-ul inferior de la Nikvey Eynaim înapoi la Peh și au ridicat propriile lor AHP la ei, iar ZAT, care îmbrăcau aceste AHP în timpul stării de Katnut, s-au ridicat acum împreună cu ele la AVI. Astfel, ZAT au devenit un singur grad cu AVI. Această ascensiune a lui ZAT la AVI se numeşte (înseamnă) „a ridica MAN„. Iar când sunt în același  grad cu AVI, ele primesc și luminile AVI.

95) Se numește MAN întrucât ascensiunea lui ZA la Bina o aduce pe aceasta înapoi la a fi în relaţie de faţă-la-faţă cu Hohma. Ştim că orice ZAT sunt ZON; prin urmare, atunci când ZAT s-au ridicat cu AHP de AVI la gradul lui AVI, au devenit MAN pentru Bina a celor zece Sfirot de AVI. Atunci ea revine la a fi faţă-la-faţă cu Hohma de AVI și dă iluminarea Hohma către ZON, care sunt ZAT de Nekudim care s-au ridicat la ele.

96) În ciuda ascensiunii lui ZAT la AVI menționată mai sus, asta nu înseamnă că ele au fost total absente de la locul lor și s-au ridicat la AVI, deoarece nu există absență în spiritualitate. De asemenea, orice „schimbare a locului” în spiritualitate nu înseamnă plecarea din locul anterior și mutarea într-o nouă locație, aşa cum se întâmplă în corporalitate. Mai curând, este vorba aici numai de o adăugare: au venit în noua locație rămânând în acelaşi timp în prima. Aşadar, deși ZAT s-au ridicat la AVI, pentru MAN, ele au rămas în locul lor, la gradul lor inferior, ca și mai înainte.

97) În mod similar, putem înțelege că, şi dacă spunem că, odată ce ZON s-au ridicat pentru MAN la AVI și au primit lumina lor acolo și au plecat de acolo și s-au întors la locul lor de dedesubt, asta nu înseamnă că ele au plecat din locul lor de sus și s-au mutat în locul de mai jos. Dacă ZON ar fi fost absente de la locul lor de mai sus în AVI, Zivug-ul de AVI față-la-față s-ar fi oprit instantaneu iar ele s-ar fi întors spate-la-spate ca și mai înainte. Asta le-ar opri abundența, iar ZON, mai jos, și-ar pierde și Mochin.

S-a explicat deja mai sus că Bina tânjeşte în mod natural numai după Ohr Hasadim, ca în expresia „pentru că dorește mila”. Nu are nici un interes să primească Ohr Hohma; de aceea, ea este spate-la-spate cu Hohma. Numai atunci când ZON urcă la ele pentru MAN, Bina se întoarce în Zivug fața-la-faţă cu Hohma, pentru a dărui iluminarea Hohma lui ZA. (vezi pct. 80)

Prin urmare, este necesar ca ZON să rămână întotdeauna acolo pentru a oferi susținere și subzistență Zivug-ului de AVI față-la-faţă. De aceea, nu se poate spune că ZON lipsesc din locul lui AVI când ajung la locul lor de dedesubt. Dimpotrivă, după cum am spus, orice schimbare a locului nu este decât o adăugare. Aşadar, deși ZON au coborât din locul lor, au rămas și  deasupra.

98)-99) Acum putem înțelege Sfira Da’at care a fost generată în lumea Nekudim. În toţi Parţufim de AK, până la Nekudim, există doar zece Sfirot KHB ZHK. Dar de la lumea Nekudim în continuare mai există Sfira Da’at, pe care noi o considerăm drept KHBD ZON.

Fapt este că a fost deja explicat la pct.79 că nu a existat o ascensiune a lui MAN în Parţufim de AK, ci doar ascensiunea Masah -ului către Peh de Roş. Ar mai trebui, însă, să știm că Sfira Da’at se extinde de la ascensiunea lui MAN de ZON la AVI, întrucât a fost deja clarificat faptul că ZON, care a urcat acolo pentru MAN până la Hohma și Bina, rămân acolo chiar și după ce ies de acolo spre locul lor de dedesubt, pentru a oferi susținere și subzistență Zivug-ului de AVI față-la-față. Aceste ZON, care rămân în AVI, sunt numite „Sfira Da’at„. Deci, acum HB au Sfira Da’at, care le susține și le poziționează față-la-față. Acestea sunt ZON care s-au ridicat pentru MAN acolo și au rămas acolo chiar și după ieșirea ZON către locul lor.

Prin urmare, de acum înainte numim zece Sfirot cu numele KHBD ZON. Însă în Parţufim din AK, anterior lumii Nekudim, înainte de înălțarea lui MAN, nu exista acolo nicio Sfira Da’at. Totodată, trebuie să știm că Sfira Da’at este numită întotdeauna „cinci Hasadim și cinci Gvurot„, întrucât ZA care rămâne acolo este considerată cinci Hasadim, iar Nukva care a rămas acolo este considerată cinci Gvurot.

100) Ne-am putea întreba despre ceea ce s-a scris în Cartea Creației anume că zece Sfirot sunt „zece și nu nouă, zece și nu unsprezece”. S-a spus că Sfira Da’at a fost generată în lumea Nekudim; aşadar, există unsprezece Sfirot KHBD ZON.

Răspunsul este acela că nu este deloc o adăugare la cele zece Sfirot, întrucât am învăţat că Sfira Da’at este ZON care s-au ridicat pentru MAN și au rămas acolo. Prin urmare, nu există nicio adăugare aici, ci mai degrabă două discernăminte în ZON.

1. Primul îl constituie ZON la locul lor de mai jos, care sunt considerate a fi Guf-ul.
2. Al doilea îl constituie ZON care au rămas în Roş de AVI, întrucât erau deja acolo în timpul înălțării MAN și nu există nicio absență în spiritualitate.

Aşadar, nu există nici o adăugare la cele zece Sfirot de aici, de niciun fel întrucât, până la urmă, există aici doar zece Sfirot KHB ZON. Iar dacă discernământul lui ZON rămâne în Roş de AVI, nu adaugă nimic celor zece Sfirot.

Spargerea vaselor (Kelim) și căderea lor în BYA

101) Acum am explicat în detaliu ridicarea lui MAN precum şi Sfira Da’at, considerate Kelim de Panim de ZAT de Nekudim, care s-au extins și s-au ridicat la AVI. Căci AVI a primit noua lumină AB SAG de AK de la ZON de AK sub forma punctului Şuruk. Ele au coborât Hey-ul inferior de la propriile lor Nikvey Eynaim la Peh și au ridicat propriile lor Kelim de Achoraim, care erau căzute în ZAT de Nekudim. Drept rezultat, Kelim de Panim de ZAT, care au fost atașate la Kelim de Achoraim de AVI (vezi pct. 89 și 94), s-au ridicat şi ele iar ZAT de Nekudim au devenit aici MAN și au readus AVI față-la-față.

De vreme ce Hey inferior, care este Bhina Dalet, revenise deja la locul său la Peh, Zivug-ul de Haka’a care a fost făcut pe acel Masah al lui Bhina Dalet a produs zece Sfirot complete la nivelul de Keter în lumina Yechida (pct. 84). Astfel, ZAT, care sunt incluse aici ca MAN, au primit și acele lumini mari ale lui AVI. Toate acestea, însă, sunt privite doar ca fiind de jos în sus, deoarece AVI sunt consideraţi Roş de Nekudim, unde apare Zivug-ul care produce zece Sfirot de jos în sus.

Ulterior, ele se extind și într-un Guf de sus în jos (vezi pct. 50). În acel moment, ZAT se extind cu toate luminile pe care le-au primit în AVI la locul lor de dedesubt, iar Roş și Guf ale Parţuf-ului Gadlut de Nekudim se încheie. Această Hitpaştut (expansiune) este considerată Ta’amim (miresmele) Parţuf-ului Gadlut de Nekudim. (vezi pct. 26)

102) Cele patru Bhinot – Ta’amim, Nekudot, Tagin, Otiot – sunt percepute și în Parţuf-ul Nekudim (vezi pct. 47), întrucât toate forțele care există în cei superiori trebuie să existe și în cei inferiori. În cel inferior, însă, există probleme suplimentare faţă de cel superior. S-a explicat că inima expansiunii (Hitpaştut) fiecărui Parţuf este numită Ta’amim. După ce acesta se extinde,apare în el Bituş-ul dintre Ohr Makif și Ohr Pnimi, și prin acest Bituş, Masah-ul este purificat treptat până când acesta se egalizează cu Peh de Roş.

Și întrucât Lumina Superioară nu conteneşte să strălucească, Lumina Superioară se cuplează cu Masah-ul în fiecare stare a lui Aviut de-a lungul purificării sale. Aceasta înseamnă că atunci când aceasta se purifică de la Bhina Dalet la Bhina Gimel, apare pe ea nivelul de Hohma. Iar atunci când vine vorba de Bhina Bet, apare pe ea nivelul lui Bina. Când vine vorba de Bhina Alef, apare pe ea nivelul de ZA, iar când vine vorba de Bhinat Şoreş, apare pe ea nivelul de Malhut. Toate nivelurile care apar pe Masah prin purificarea lui se numesc Nekudot. 

Reshimot care rămân din lumini, odată ce acestea au dispărut, se numesc Tagin. Kelim care rămân după îndepărtarea luminilor din ele se numesc Otiot și, odată ce Masah-ul a fost complet purificat de Aviut de Guf, acesta este inclus în Masah de Peh de Roş în Zivug-ul de acolo și pe el apare un al doilea Parţuf.

103) Și aici, în Parţuf-ul Nekudim, s-a făcut exact în aceeaşi manieră. Şi aici, sunt generaţi doi Parţufim – AB și SAG – unul sub celălalt. Și în fiecare dintre ei există Ta’amim, Nekudot, Tagin și Otiot.

Singura diferență este că Hizdakhut (purificarea) Masah-ului nu a fost făcută aici în urma Bituş-ului dintre Ohr Makif și Ohr Pnimi, ci datorită forței lui Din din Malhut terminală, inclusă în aceste Kelim. (vezi pct. 90) De aceea, Kelim goale nu au rămas în Parţuf după dispariţia luminilor, ca în cei trei Parţufim Galgalta, AB, SAG de AK, ci s-au spart și au murit și au căzut în lumile BYA.

104) Parţuf-ul Ta’amim, apărut în lumea Nekudim, ca prim Parţuf în Nekudim şi care a apărut la nivelul de Keter, s-a explicat (pct. 98) că a apărut împreună cu Roş și Guf. Roş-ul a apărut în AVI, iar Guf-ul este Hitpaştut din ZAT de la Peh de AVI în jos. Această Hitpaştut de la Peh de AVI în jos este numită Meleh haDa’at (Regele lui Da’at).

Iar, după ridicarea MAN, cele care s-au extins din nou către locul lor, sunt într-adevăr în totalitate ZAT de Nekudim. Întrucât, însă, rădăcinile lor au rămas în AVI pentru susținerea şi subzistenţa lui AVI față-în-față (vezi pct. 98), numiţi Moach ha Da’at, care cuplează AVI, expansiunea lor de sus în jos într-un Guf este de asemenea numită cu acelaşi nume – Meleh haDa’at. Acesta este primul Meleh (rege) al lumii Nekudim.

105) Se știe că toată cantitatea și calitatea în cele zece Sfirot de Roş apar şi în Hitpaştut de sus în jos către Guf. De aceea, la fel ca în luminile Roş-ului, Malhut de cuplare a revenit şi a coborât de la Nikvey Eynaim la Peh. Atunci, GE (Galgalta Eynaim) și Nikvey Eynaim, care sunt Kelim de Panim, și-au reunit Kelim de Achoraim, cu ale lor AHP, iar luminile s-au extins în ele. În mod similar, pe măsură ce s-au extins de sus în jos către Guf, luminile au fost atrase către ale lor Kelim de Achoraim, care sunt TNHYM în BYA, sub Parsa de Aţilut.

În orice caz, întrucât forța lui Malhut terminală în Parsa de Aţilut este amestecată în acele Kelim, de îndată ce luminile lui Meleh ha Da’at au întâlnit această forță, toate au părăsit Kelim și     s-au ridicat la rădăcină. Atunci, toate Kelim ale lui Meleh ha Da’at   s-au spart din faţă şi din spate, au murit și au căzut în lumile BYA, întrucât dispariţia luminilor din Kelim este precum dispariţia   vitalității dintr-un trup material, pe care o numim „moarte”. În acel moment, Masah ul a fost purificat de Aviut de Bhina Dalet, deoarece aceste Kelim erau deja sparte și au murit și numai Aviut de Bhina Gimel a rămas în el.

106) Și atunci când Aviut de Bhina Dalet a fost revocată din Masah de Guf prin spargere, Aviut a fost revocată și în Malhut de cuplare al Roş-ului în AVI. Asta întrucât Aviut de Roş și Aviut de Guf sunt același lucru, cu excepția faptului că unul este în potențial, iar celălalt este în concret (vezi pct. 50). Prin urmare, Zivug-ul de la nivelul de Keter s-a oprit și în Roş de AVI, iar Kelim de Achoraim, AHP care au completat nivelul Keter, au căzut încă o dată în gradul de dedesubt, adică în ZAT. Asta se numește „anularea Achoraim ale nivelului Keter de AVI„. Rezultă că întregul nivel al lui Ta’amim de Nekudim, Roş-ul și Guf-ul au dispărut.

107) Și întrucât Lumina Superioară nu conteneşte să strălucească, s-a cuplat încă o dată pe Aviut de Bhina Gimel care a rămas în Masah de Roş în AVI, producând zece Sfirot la nivelul de Hohma. Guf-ul s-a extins de sus în jos la Sfira Hesed și constituie al doilea Meleh al lui Nekudim. S-a extins şi către lumile BYA, s-a spart şi a murit, moment în care Aviut de Bhina Gimel a fost revocată din Masah-ul din Guf și din Roş. Totodată, Kelim de Achoraim, AHP care completaseră acest nivel Hohma de AVI, au fost anulate din nou, și au căzut în gradul de dedesubt, la ZAT, așa cum s-a întâmplat la nivelul de Keter.

În continuare, Zivug-ul a fost făcut pe Aviut de Bhina Bet, care a rămas în Masah, producând zece Sfirot la nivelul de Bina. Guf-ul,   s-a extins de sus în jos în Sfira Gvura, iar acesta este al treilea Meleh al lui Nekudim.

S-a extins şi în BYA, s-a spart și a murit, anulând și Aviut de Bhina Bet atât în Roş cât şi în Guf, încheind și Zivug-ul de la nivelul Bina de Roş. Achoraim ale nivelului Bina de Roş au căzut în gradul de dedesubt, în ZAT, şi atunci Zivug-ul a fost făcut pe Aviut de Bhina Alef, care a rămas în Masah, producând pe ea zece Sfirot la nivelul ZA. Şi Guf-ul său s-a extins de sus în jos în treimea superioară a lui Tiferet. Nici aici nu a putut exista şi lumina l-a părăsit. Astfel, Aviut de Bhina Alef s-a purificat atât în Guf cât și în Roş, iar Achoraim ale nivelului ZA au căzut în gradul de dedesubt, la ZAT.

108) Asta încheie coborârea tuturor Achoraim de AVI, care sunt AHP, întrucât odată cu spargerea lui Meleh haDa’at, numai AHP care aparțin nivelului Keter au fost anulate în AVI. La fel, odată cu spargerea lui Meleh haHesed, numai AHP care aparțin nivelului  Hohma au fost anulate în AVI. Si odată cu spargerea lui Meleh de Gvura, AHP care aparțineau nivelului Bina au fost anulate; iar odată cu dispariţia treimii superioare a lui Tiferet, AHP ale nivelului ZA au fost anulate.

Rezultă că întrega stare de Gadlut de AVI a fost anulată și numai GE de Katnut au rămas în ei și numai Aviut Şoreş a rămas în Masah. Ulterior, Masah­-ul Guf-uluia fost purificat de toate Aviut și egalizat cu Masah-ul Roş-ului. În acel moment fost inclus într-un Zivug de Haka’a din Roş, iar Reshimot din el au fost reînnoite, în afară de ultima Bhina (vezi pct. 41). Prin această reînnoire, a apărut un nou nivel, numit YESHSUT.

109) Şi întrucât ultima Bhina a fost pierdută, numai Bhina Gimel a rămas în el, pe care au apărut zece Sfirot la nivelul de Hohma. Iar atunci când a sa Aviut de Guf este recunoscută, a părăsit Roş de AVI, a coborât și a îmbrăcat locul Hazeh-ului de Guf de Nekudim (vezi pct. 55), a produs zece Sfirot de Roş de la Hazeh în sus și acest Roş este numit YESHSUT. Guf-ul său apare de la Hazeh în jos din cele două treimi ale lui Tiferet până la Sium-ul lui Tiferet. Acesta este cel de-al patrulea Meleh al lui Nekudim, și el, de asemenea, s-a extins în lumile BYA, s-a spart și a murit. Astfel, Aviut de Bhina Gimel s-a purificat atât în Roş cât şi în Guf. Ale sale Kelim de Achoraim de Roş au căzut în gradul de dedesubt, la locul Guf-ului lor.

Mai departe, Zivug-ul a fost făcut pe Aviut de Bhina Bet, care a rămas în el, generând pe el nivelul Bina. Guf-ul său, s-a extins de sus în jos, în cele două Kelim Neţah și Hod, care sunt ambele Meleh – al cincilea Meleh al lui Nekudim. Și ele s-au extins în lumile BYA, s-au spart și au murit. Astfel, Aviut de Bhina Bet s-a purificat atât în Roş cât și în Guf, iar Kelim de Achoraim ale nivelului au căzut la nivelul de dedesubt: în Guf.

Apoi Zivug-ul a fost făcut pe Aviut de Bhina Alef care a rămas în el și a generat nivelul ZA. Guf-ul său s-a extins de sus în jos în Kli de Yesod și acesta este al șaselea Meleh al lui Nekudim. Și el s-a extins în BYA, s-a spart și a murit. Astfel, Aviut de Bhina Alef s-a purificat și în Roş şi în Guf, iar Kelim de Achoraim din Roş au căzut în gradul de dedesubt, în Guf.

Apoi a fost Zivug-ul pe Aviut de Bhinat Şoreş care a rămas în Masah, generând nivelul Malhut. De sus în jos s-a extins în Kli­-ul Malhut, iar acesta este al șaptelea Meleh al lui Nekudim. Și el s-a extins în BYA, s-a rupt și a murit. Astfel, Aviut Şoreş s-a purificat şi în Roş și în Guf, iar Achoraim de Roş au căzut în gradul de dedesubt, în Guf. Acum, toate Kelim de Achoraim de YESHSUT au fost anulate, la fel ca şi spargerea vaselor tuturor ZAT de Nekudim, numite „cei șapte Melahim (regi)”.

110) Astfel, am explicat Ta’amim și Nekudot care au apărut în cei doi Parţufim AVI și YESHSUT de Nekudim, denumiţi AB SAG. În AVI, patru niveluri au apărut unul sub cealălalt. Acestea sunt:

• Nivelul Keter, numit „privirea ochilor (Eynaim) de AVI„.
• Nivelul Hohma numit Guf de Aba.
• Nivelul Bina numit Guf de Ima.
• Nivelul ZA numit Yesodot (fundamentele) de AVI,

din care s-au extins patru corpuri:

• Meleh ha (rege al lui) Da’at;
• Meleh haHesed;
• Meleh haGvura;
• și Meleh al treimii superioare a lui Tiferet, până la Hazeh.

Aceste patru Gufim (pluralul pentru Guf) s-au spart atât ca        ​​Panim, cât și ca Achoraim. În raport cu Roşim (pluralul pentru Roş), însă, adică faţă de cele patru niveluri din AVI, toate Kelim de Panim au rămas în niveluri, adică GE și Nikvey Eynaim alefiecărui nivel, care au fost în ele din starea de Katnut de Nekudim. Numai Kelim de Achoraim în fiecare grad, care li s-au alăturat în starea de Gadlut, au fost din nou anulate de spargere, au căzut în gradul de dedesubt și au rămas așa cum erau înainte de apariția stării de Gadlut de Nekudim. (vezi pct. 76- 77)

111) Generarea celor patru niveluri, unul sub cealălalt, în Parţuf-ul YESHSUT s-a petrecut exact în același mod.

• Primul nivel este nivelul Hohma, numit „privirea ochilor (Eynaim) lui YESHSUT unul la altul”.
• nivelul Bina,
• nivelul ZA și
• nivelul Malhut:

Patru Gufim s-au extins din ele:

• Meleh-ul celor două treimi inferioare ale lui Tiferet,
• Meleh-ul lui Neţah și Hod,
• Meleh-ul lui Yesod și
• Malhut.

Cei patru Gufim s-au spart atât în ​​Panim cât și în Achor. Dar în Roşim, adică în cele patru niveluri ale lui YESHSUT, Kelim de Panim din ele au rămas și numai Kelim de Achoraim au fost anulate de spargere și au căzut sub gradul lor. După anularea celor doi Parţufim AVI și YESHSUT, a apărut nivelul MA de Nekudim. Și întrucât tot ceea ce s-a extins din ea către Guf nu au fost decât corecţii ale vaselor (Kelim), nu voi dezvolta aici mai mult, fiind deja explicat în Studiul celor Zece Sfirot, Partea 7, punctul 70.

Lumea lui Tikun și noul MA care a apărut din Meţah de AK

112) De la începutul prefeţei („Prefață la Înțelepciunea Cabala”) până la acest punct, am detaliat primii patru Parţufim de AK.

• Primul Parţuf de AK este numit Parţuf-ul Galgalta, al cărui Zivug de Haka’a este desfăşurat pe Bhina Dalet iar cele zece Sfirot ale sale sunt la nivelul de Keter.
• Cel de-al doilea Parţuf de AK este numit AB de AK. Zivug­-ul de Haka’a în el se face pe Aviut de Bhina Gimel, iar cele zece Sfirot ale sale sunt la nivelul de Hohma. El îmbrăcă Parţuf-ul Galgalta de la Peh în jos.
• Al treilea Parţuf de AK este numit SAG de AK. Zivug-ul de Haka’a apare pe Aviut de Bhina Bet, iar cele zece Sfirot ale sale sunt la nivelul de Bina. El îmbrăca Parţuf­-ul AB de AK de la Peh în jos.
• Al patrulea Parţuf de AK este numit MA de AK. Zivug-ul de Haka’a apare pe Aviut de Bhina Alef, iar cele zece Sfirot ale sale sunt la nivelul de ZA. Acesta îmbracă Parţuf-ul SAG de AK de la Tabur în jos și este împărțit în internalitate și externalitate. Internalitatea se numește MA și BON de AK, iar externalitatea se numește „lumea Nekudim.” Aici are loc asocierea lui Malhut în Bina, numită Ţimţum Bet, precum și Katnut, Gadlut, ridicarea MAN, și Da’at, care determină și cuplează HB față-la-față și problema spargerii vaselor. Este aşa întrucât toate acestea au fost inițiate în al patrulea Parţuf de AK, numit MA sau „lumea Nekudim„.

113) Aceste cinci discernăminte ale lui Aviut în Masah sunt numite după Sfirot din Roş, adică Galgalta Eynaim (GE) și AHP.

• Aviut de Bhina Dalet este numită Peh, pe care apare primul Parţuf de AK.
• Aviut de Bhina Gimel este numită Hotem, pe care apare Parţuf-ul AB de AK.
• Aviut de Bhina Bet este numită Ozen, pe care apare Parţuf-ul SAG de AK.
• Aviut de Bhina Alef este numită Nikvey Eynaim, pe care apar Parzuf-ul MA de AK și lumea Nekudim.
• Aviut de Bhinat Şoreş este numită Galgalta sau Meţah, pe care apare lumea Tikun (corecție). Se numește „noul MA„, deoarece al patrulea Parţuf de AK constituie miezul Parţuf-ului MA de AK, întrucât a provenit din Nikvey Eynaim la nivelul de ZA, numit HaVaYaH de MA.

Dar cel de-al cincilea Parţuf de AK, care a apărut din Meţah, adică Bhinat Galgalta, considerat Aviut Şoreş, are de fapt doar nivelul lui Malhut, numit BON. Şi totuși, pentru că Bhina Alef de Hitlabşut, considerată ZA, a rămas acolo, și ea se numește MA. Cu toate acestea, se numește MA care a apărut din Meţah de AK, ceea ce înseamnă că provine din Hitkalelut de Aviut Şoreş, numită Meţah. Se mai numește „noul MA„, pentru a o deosebi de MA, care a apărut din Nikvey Eynaim de AK. Acest nou Parţuf MA se numește „lumea Tikun” sau „lumea Aţilut„.

114) Ar trebui să mai înțelegem şi de ce primele trei niveluri ale lui AK, numite Galgalta, AB, SAG, nu sunt considerate trei lumi, ci trei Parţufim și de ce al patrulea Parţuf de AK este diferit pentru a merita numele de „lume”. La fel este şi cu cel de-al cincilea Parţuf de AK, întrucât cel de-al patrulea Parţuf este numit „lumea  Nekudim„, iar cel de-al cincilea Parţuf este numit „lumea Aţilut” sau „lumea Tikun„.

115) Ar trebui să cunoaștem diferența dintre un Parţuf și o lume. Orice nivel de zece Sfirot care apare pe un Masah de Guf al unuia superior după ce a fost purificat și inclus în Peh de Roş al celui superior (vezi pct. 50) se numește Parţuf. După plecarea lui din Roș-ul celui superior, se extinde în propriile sale Roş, Toh, Sof și include cinci niveluri unul sub altul, numite Ta’amim și Nekudot (vezi pct. 47). Este, însă, numit doar după nivelul Ta’amim din el. Primii trei Parţufim de AK – Galgalta, AB, SAG (vezi pct. 47) – au evoluat în acest mod. O lume, însă, înseamnă că ea conține tot ce există în lumea de deasupra ei, la fel cum sunt sigiliul și amprenta, în sensul că tot ce există în sigiliu este transferat în amprenta sa în totalitate.

116) Astfel, vedem că primii trei Parţufim, Galgalta, AB și SAG de AK sunt consideraţi o lume, lumea AK, care a apărut în prima restricție. Al patrulea Parţuf de AK, însă, unde a avut loc Ţimţum Bet, a devenit o lume în sine, datorită dualității care a avut loc în Masah de Nekudot de SAG, în coborârea sa de la Tabur de AK. Asta întrucât el a fost dublat de Aviut de Bhina Dalet sub forma lui Hey-ul inferior în Eynaim (vezi pct. 63).

În timpul stării de Gadlut, Bhina Dalet s-a întors la locul său la Peh și a generat nivelul Keter (vezi pct. 84), iar acest nivel s-a egalat cu primul Parţuf de AK. După ce s-a extins în Roş, Toh, Sof în Ta’amim și Nekudot, a apărut un al doilea Parţuf, la nivelul de Hohma, numit YESHSUT, care este similar celui de al doilea Parţuf de AK, numit AB de AK. După Hitpaştut în Ta’amim și Nekudot, a apărut un al treilea Parţuf, numit MA de Nekudim (vezi pct. 111), care este similar celui de-al treilea Parţuf de AK.

Astfel, tot ce a existat în lumea lui AK a apărut aici în lumea Nekudim, adică trei Parţufim unul sub altul. Fiecare dintre ei conține Ta’amim și Nekudot și toate rădăcinile lor, cum sunt cei trei Parţufim Galgalta, AB, SAG de AK din lumea AK. De aceea lumea Nekudim este privită ca o amprentă a lumii AK.

Este considerată ca o lume completă în sine şi prin sine. (Iar motivul pentru care cei trei Parţufim de Nekudim nu sunt numiți Galgalta, AB, SAG, ci mai degrabă AB, SAG, MA este acela că Aviut de Bhina Dalet care s-a conectat Masah-ului de SAG este incompletă datorită purificării (Hizdakhut) care a avut loc în primul Parţuf de AK. De aceea au coborât pentru a fi ​​AB, SAG și MA.)

117) Astfel, am învățat cum lumea Nekudim este o copie a lumii AK. În mod similar, cel de-al cincilea Parţuf de AK, adică noul MA, este în întregime o copie imprimată a lumii Nekudim. Astfel, deși toate discernămintele care au servit în lumea Nekudim au fost sparte și anulate acolo, ele au fost reînnoite în noul MA. De aceea acesta este considerat o lume distinctă.

El este numit „lumea Aţilut„, întrucât se termină complet deasupra lui Parsa care a fost creată în a doua restricție. Se numește și „lumea Tikun” (a corecției), deoarece lumea Nekudim nu a putut persista din cauza spargerii și anulării care au avut loc în ea. Numai după aceea, în noul MA, când toate acele Bhinot care se aflau în lumea Nekudim au revenit și au venit în noul MA, ele s-au stabilit și persistă acolo.

De aceea se numește „lumea Tikun„, pentru că, într-adevăr, este de fapt lumea Nekudim, dar aici, în noul MA, primește corecţia completă. Asta întrucât, prin intermediul noului MA, toate Achoraim căzute din AVI și YESHSUT în Guf, precum și Panim și Achoraim din toate ZAT căzute în BYA unde au murit, se reconectează la GAR și se ridică prin ele la Aţilut.

118) Motivul este că fiecare Parţuf inferior revine și umple Kelim ale celui de sus după dispariţia luminilor în perioada de Hizdakhut a Masah-ului. Asta întrucât, după dispariţia luminilor din Guf-ul primului Parţuf de AK, din cauza Hizdakhut a Masah-ului, Masah-ul a primit un nou Zivug la nivelul lui AB, care a umplut din nou Kelim goale ale Guf-ului celui superior, adică primul Parţuf.

În plus, în urma dispariţiei luminilor din Guf de AB din cauza lui Hizdakhut a Masah-ului, Masah-ul a primit un nou Zivug la nivelul SAG, care a umplut iar Kelim goale ale celui superior, care este AB. La fel, după dispariţia luminilor SAG, datorită lui Hizdakhut a Masah-ului, Masah-ul a primit un nou Zivug la nivelul MA, care a apărut din Nikvey Eynaim, care sunt Nekudim, care au umplut din nou Kelim goale ale celui superior, care este Nekudot de SAG.

În aceeaşi manieră, după dispariţia luminilor din Nekudim din cauza anulării Achoraim și a ruperii vaselor, Masah-ul a primit un nou Zivug la nivelul MA, care a ieșit din Meţah-ul Parţuf-ului SAG de AK. Aceasta umple iar Kelim goale ale Guf-ului celui superior, care sunt Kelim de Nekudim, care fuseseră anulate și sparte.

119) Totuși, în noul MA există o diferență esențială: acesta a devenit masculinul și cel superior pentru Kelim de Nekudim pe care le corectează. În timp ce, în Parţufim precedenţi, cel inferior nu devine masculinul și cel superior pentru Kelim de Guf ale celui superior, chiar dacă le umple din nou prin nivelul său.

Această schimbare se datorează faptului că în Parţufim precedenţi nu a existat nicio anomalie în dispariţia luminilor, întrucât numai purificarea Masah-ului a provocat îndepărtarea lor. Aici, însă, în lumea Nekudim, a existat o anomalie în Kelim, întrucât forța lui Malhut terminală a fost amestecată cu Kelim de Achoraim de ZAT, făcându-i să fie nepotriviţi pentru a primi lumina. De aceea s-au spart și au murit și au căzut în lumile BYA.

Prin urmare, ele sunt complet dependente de noul MA pentru a le reînvia, a le sorta și a le ridica la Aţilut. Drept rezultat, noul MA este privit ca masculin și dăruitor. Iar aceste Kelim de Nekudim, sortate de el, devin Nukva (femininul) pentru MA. De aceea, numele lor a fost schimbat în BON, ceea ce înseamnă că au devenit inferiori pentru MA, chiar dacă sunt superiori noului MA, întrucât sunt Kelim din lumea Nekudim și sunt consideraţi MA și Nikvey Eynaim, a căror cea mai înaltă Bhina este VAK de SAG de AK.(vezi pct. 74) Chiar dacă au devenit acum cei inferiori pentru noul MA, motiv pentru care se numesc BON.

CeI cinci Parţufim din Aţilut și MA și BON în fiecare Parţuf

120) S-a explicat că nivelul noului MA s-a extins într-o lume întreagă prin el însuşi, la fel ca lumea Nekudim. Motivul este, așa cum s-a explicat referitor la nivelul Nekudim, dublarea Masah-ului de Bhina Dalet (vezi pct. 116). Întrucât iluminarea lui ZON de AK, care strălucea până la Tabur și Yesod din GAR de Nekudim, a adus Ţimţum Alef la locul său, iar Hey-ul inferior a coborât de la al său Nikvey Eynaim, la Peh, făcând să apară toate aceste niveluri ale stării de Gadlut de Nekudim (vezi pct. 101). În orice caz, toate aceste niveluri au fost anulate și sparte din nou, fiind părăsite de toate luminile. În consecință, Ţimţum Bet a revenit la locul ei iar Bhina Dalet s-a reconectat cu Masah-ul.

121) Prin urmare, şi în noul MA, care a apărut din Meţah, există cele două Bhinot de Katnut şi de Gadlut, la fel ca în lumea Nekudim. Starea de Katnut apare prima dată, conform cu Aviut descoperită în Masah, care este nivelul de ZA de Hitlabşut, numit HGT, și nivelul   de Malhut de Aviut, numit NHY, datorită celor trei linii făcute la nivelul de Malhut. Linia dreaptă este numită Neţah, linia stângă este numită Hod, iar linia de mijloc este numită Yesod.

Totuși, întrucât în Bhina Alef există doar Hitlabşut, fără Aviut, aceasta nu are Kelim. Astfel, nivelul HGT este lipsit de Kelim, şi se îmbracă în Kelim de NHY. Acest nivel se numește Ubar (embrion / făt), ceea ce înseamnă că acolo există numai Aviut de Şoreş, care a rămas în Masah după Hizdakhut, în timpul ascensiunii sale pentru Zivug-ul din Meţah-ul superior. Nivelul care apare aici este doar nivelul de Malhut.

În tot cazul, în interioritatea sa se află ascuns Hey inferior, considerat drept „Hey-ul inferior în Meţah„. Odată ce nivelul de Ubar primeşte Zivug-ul celui superior, el coboară la locul său (pct. 54) și primește Mochin de Yenika de la cel superior, care sunt Aviut de Bhina Alef, considerate „Hey-ul inferior în Nikvey Eynaim„. Astfel, el capătă Kelim și pentru HGT, iar HGT se extind din NHY și au nivelul de ZA.

122) Apoi, se ridică pentru MAN până la cel superior încă o dată. Aceasta se numește Ibur Bet (a doua fecundare / impregnare), unde primește Mochin de la AB SAG de AK. În acel moment, Bhina Dalet coboară de la Nikvey Eynaim la locul ei la Peh (vezi pct. 101), şi se face un Zivug pe Bhina Dalet la locul ei, generând zece Sfirot la nivelul de Keter. Astfel, Kelim de AHP se ridică înapoi la locul lor în Roş, iar Parţuf-ul este completat cu zece Sfirot de lumini și vase. Aceste Mochin sunt numite Mochin de Gadlut ale Parţuf-ului iar acesta este nivelul primului Parţuf de Aţilut, numit Parţuf-ul Keter sau Parţuf-ul Atik de Aţilut.

123) Știm deja că, după spargerea vaselor, toate AHP au căzut din gradele lor, fiecare în gradul de dedesubt (vezi pct. 77, 106). Astfel, AHP ale nivelului Keter de Nekudim sunt în GE ale nivelului Hohma, iar AHP ale nivelului Hohma sunt în GE ale nivelului Bina etc. De aceea, în starea de Ibur Bet de Gadlut a primului Parţuf de Aţilut, numit Atik, care a ridicat încă o dată AHP ale acestuia, GE alenivelului Hohma s-au ridicat împreună cu ele. Acestea au fost corectate împreună cu AHP ale nivelului lui Atik și au primit acolo primul Ibur.

124) Odată ce GE de Hohma au primit nivelul lor de Ibur și Yenika (vezi pct. 121), s-au ridicat din nou la Roş de Atik, unde au primit un al doilea Ibur pentru Mochin de Gadlut. Bhina Gimel a coborât la locul ei la Peh, a generat zece Sfirot pe ea, la nivelul de Hohma, iar Kelim de AHP au revenit la locul lor în Roş. Astfel, Parţuf-ul Hohma a fost completat cu zece Sfirot de lumini și Kelim. Acest Parţuf este numit Arich Anpin de Aţilut.

125) GE ale nivelului Bina s-au ridicat alături de aceste AHP de AA, unde au primit primele lor Ibur și Yenika. După aceea, ele s-au ridicat la Roş de AA pentru un al doilea Ibur, au ridicat propriile AHP, au primit Mochin de Gadlut, iar Parţuf-ul Bina a fost completat cu zece Sfirot, lumini și vase. Acest Parţuf este numit AVI și YESHSUT, întrucât GAR sunt numite AVI, iar ZAT sunt numite YESHSUT.

126) Iar GE de ZON s-au ridicat împreună cu aceste AHP de AVI, unde au primit primele lor Ibur și Yenika. Asta completează ZON în starea de VAK în ZA și de Nekuda (punct) în Nukva. Astfel, am explicat cei cinci Parţufim ai noului MA care au apărut în lumea Aţilut, în stare permanentă, numiţi Atik, AA, AVI și ZON.

• Atik a apărut la nivelul de Hohma,
• AVI la nivelul de Bina, iar
• ZON în VAK și Nekuda, care este nivelul ZA.

Astfel, nu poate exista niciodată o diminuare în aceste cinci niveluri, întrucât acţiunile celor inferiori nu ajung niciodată la GAR într-un mod care să le poată afecta. Acțiunile celor inferiori ajung la ZA și Nukva, adică la Kelim de Achoraim, pe care le obțin în timpul stării de Gadlut. Dar acțiunile celor inferiori nu pot ajunge la Kelim de Panim, care sunt GE în luminile VAK și Nekuda. Prin urmare, aceste cinci niveluri sunt considerate ca nişte Mochin permanente în lumea Aţilut.

127) Ordinea după care se îmbracă unul pe altul și împreună Parţuf­-ul AK este aceea că Parţuf-ul Atik de Aţilut, deși a apărut din Roş de SAG de AK (vezi pct. 118), încă nu se poate îmbrăca de la Peh de SAG în jos, ci numai sub Tabur. Asta întrucât deasupra Tabur-ului de AK se consideră a fi Ţimţum Alef, Akudim.

Atâta timp cât Parţuf-ul Atik este primul Roş de Aţilut, el nu este controlat de Ţimţum Bet, așa că ar fi trebuit să fie potrivit pentru a îmbrăca deasupra Tabur­-ului de AK. Întrucât, însă, Ţimţum Bet a fost deja instalată în Peh de Roş, pentru restul Parţufim de Aţilut, de acolo în jos, el poate îmbrăca numai de la Tabur de AK în jos.

Rezultă că nivelul de Atik începe la Tabur de AK și se încheie la nivelul de Raglaim de AK, adică deasupra punctului acestei lumi. Este aşa datorită propriului său Parţuf. În orice caz, datorită conexiunii sale cu restul Parţufim de Aţilut, din perspectiva cărora este considerat ca fiind inclus şi în Ţimţum Bet, se consideră că ale sale Raglaim se încheie deasupra lui Parsa de Aţilut, deoarece Parsa este noul Sium (terminaţie / capăt) al lui Ţimţum Bet. (vezi pct. 68)

128) Cel de-al doilea Parţuf din noul MA, numit AA, care a fost generat și a apărut din Peh de Roş de Atik, începe din locul apariției sale, de la Peh de Roş de Atik, și îmbracă ZAT de Atik, care se termină deasupra lui Parsa de Aţilut. Cel de-al treilea Parţuf, numit AVI, care a apărut din Peh de Roş de AA, începe de la Peh de Roş de AA și se termină deasupra Tabur-ului de AA. ZON începe în Tabur de AA și se termină la nivelul Sium-ului lui AA, adică deasupra lui Parsa de Aţilut.

129) Trebuie știut faptul că, atunci când a apărut fiecare nivel al acestor cinci Parţufim ai noului MA, el a sortat și a conectat la el o parte din Kelim de Nekudim, care au devenit Nukva lui. Astfel, atunci când a apărut Parţuf-ul Atik, el a luat și le-a conectat la sine însuşi toate GAR de Nekudim, care au rămas complete în timpul spargerii vaselor. Asta se referă la GE din ele, care au apărut în starea lor de Katnut, numite Kelim de Panim (vezi pct. 76). În starea de Katnut de Nekudim, numai jumătatea superioară a fiecărui grad a venit cu ele, adică GE și Nikvey Eynaim. Partea inferioară a fiecăruia, numite AHP, au coborât în gradul inferior.

Prin urmare, se consideră că Parţuf-ul Atik din noul MA a luat jumătatea superioară a lui Keter din Kelim de Nekudim, precum și jumătatea superioară din HB și cele șapte rădăcini ale lui ZAT, incluse în GAR de Nekudim. Acestea au devenit un Parţuf Nukva pentru Atik al noului MA și s-au unit unul cu celălalt. Acestea sunt numite MA și BON de Atik de Aţilut, deoarece masculinul lui Atik este numit MA, iar Kelim de Nekudim care i s-au alăturat acestuia este numit BON (aşa cum s-a explicat la pct. 119). Ele sunt dispuse față-la-spate: Atik de MA în Panim și Atik de BON în Achor.

130) Parţuf-ul AA al noului MA, care a apărut la nivelul de Hohma, a sortat și a conectat la sine însuşi jumătatea inferioară a lui Keter de Nekudim – AHP de Keter – care, în starea de Katnut, erau la gradul de sub Keter, în Hohma și Bina de Nekudim (vezi pct.77). El a devenit o Nukva pentru AA al noului MA, și au fost alăturaţi unul altuia. Poziția lor este dreapta și stânga: AA de MA, care este masculinul, stă în dreapta, iar AA de BON, care este Nukva, stă în stânga.

Iar motivul pentru care Parţuf-ul Atik de MA nu a luat jumătatea inferioară a lui Keter de Nekudim este și faptul că, întrucât Atik este primul Roş de Aţilut, a cărui importanţă este foarte mare, el se conectează numai la Kelim de Panim de GAR de Nekudim, unde nu a apărut nicio anomalie în timpul spargerii. Nu acelaşi lucru se petrece în jumătatea inferioară a lui Keter, AHP care au căzut în HB în starea de Katnut. După aceea, în starea de Gadlut, ele s-au ridicat de la HB și s-au alăturat lui Keter de Nekudim (vezi pct. 84). Apoi, după spargerea vaselor, au căzut din nou de la Keter de Nekudim și au fost anulate. Aşadar, ele au fost afectate de căderea și anularea lor și, prin urmare, sunt nepotrivite pentru Atik. De aceea au fost luate de AA de MA.

131) Noul Parţuf AVI, la nivelul de Bina, a sortat și conectat la el jumătatea inferioară din HB de Nekudim, care sunt AHP de HB care au căzut în ZAT de Nekudim în starea de Katnut. După aceea, însă, în starea de Gadlut de Nekudim, s-au ridicat și s-au alăturat la HB de Nekudim (vezi pct. 94). În timpul spargerii vaselor, au căzut din nou în ZAT de Nekudim și au fost anulate (vezi pct. 107), iar AVI de MA le-a ales ca fiind Nukva a lor.

Acestea sunt numite ZAT de Hohma și VAT (cele şase inferioare) de Bina de BON, întrucât Hesed de Bina a rămas cu GAR de HB de BON în Parţufî-ul Atik, şi numai Vav inferior, de la Gvura în jos, a rămas în jumătatea inferioară a lui Bina. Rezultă că masculinul din AVI este nivelul Bina de MA, iar Nukva de AVI este ZAT de HB de BON. Ele stau în dreapta și în stânga: AVI de MA în dreapta și AVI de BON în stânga. Iar YESHSUT de MA, care sunt ZAT de AVI, au luat Malhut ale lui HB de BON.

132) Parţuf-ul ZON al noului MA, la nivelul de VAK și Nekuda, a analizat și şi-au ataşat Kelim de Panim de ZAT de Nekudim, provenite din căderea lor în BYA, adică GE ale lui ZAT de Nekudim (vezi pct. 78). Ei au devenit Nukva pentru ZON de MA și stau în dreapta și în stânga: ZON de MA în dreapta și ZON de BON în stânga.

133) Aşadar, am explicat MA și BON în cele cinci Parţufim din Aţilut. Cele cinci niveluri ale noului MA care au apărut în lumea Aţilut au ales vechile Kelim care au funcţionat în Nekudim și le-au făcut Nukva, numită BON.

• BON de Atik au fost sortate și făcute din jumătatea superioară a lui GAR de Nekudim.
• BON de AA și AVI au fost sortate și făcute din jumătatea inferioară a lui GAR de Nekudim, care le-au servit în starea de Gadlut de Nekudim și au fost anulate încă o data.
• BON de ZON au fost sortate și făcute din Kelim de Panim, care au apărut în starea de Katnut de Nekudim, care s-au spart și au căzut împreună cu Kelim de Achoraim în starea de Gadlut.

O regulă importantă referitoare la Mochin permanente şi ascensiunile Parţufim şi ale lumilor în timpul celor 6.000 de ani

134) S-a explicat deja (pct. 86 și următoarele) că apariția stării de Gadlut în GAR și ZAT de Nekudim s-a derulat în trei secvențe, prin cele trei puncte Holam, Şuruk şi Hirik. De aici se poate înţelege că există două moduri de completare a celor zece Sfirot pentru a primi Mochin de Gadlut.

Prima modalitate este prin ascensiune și integrare în cel superior, adică atunci când ZON de AK au iluminat noua lumină până la Tabur către Keter de Nekudim și au coborât Hey-ul inferior de la Nikvey Eynaim de Keter la Peh. Astfel, AHP de Keter căzute, care se aflau în AVI, s-au înălțat și au revenit în gradul lor la Keter, completând cele zece Sfirot ale lor.

Se consideră că, în acea stare, GE de AVI atașate la AHP de Keter s-au ridicat împreună cu ele. Prin urmare şi AVI sunt incluse în cele zece Sfirot de Keter complete (vezi pct. 93), întrucât cel inferior, care se ridică la cel superior, devine precum acesta. Prin urmare, se consideră că şi AVI au obținut AHP care le lipseau pentru a-și completa cele zece Sfirot, prin integrarea acestora în Keter. Acesta este primul tip de Mochin de Gadlut.

135) Cel de-al doilea tip este un grad care a fost completat cu zece Sfirot de la sine când ZON de AK au iluminat noua lumină până la Yesod de AK, numit „punctul Şuruk„, către AVI și a coborât Hey-ul inferior de la Nikvey Eynaim de AVI la Peh. Prin asta, ei au ridicat Kelim de AHP de AVI din locul în care căzuseră în ZAT la Roş de AVI și au completat cele zece Sfirot ale lor. Astfel, acum AVI sunt completaţi prin ei înșiși, întrucât au obținut autenticele Kelim de AHP care le lipseau.

Oricum, în cazul primului tip, când au primit completarea lor de la Keter prin Dvekut cu AHP ale acesteia, erau de fapt încă deficienți de AHP. Însă, datorită contopirii (Hitkalelut) lor în Keter, ele au primit o iluminare de la AHP ale lor, care era suficientă doar pentru a le completa în zece Sfirot în timp ce erau încă la locul lui Keter, și nicidecum atunci când au plecat de acolo pentru a ajunge la locul lor.

136) În mod similar, există și două tipuri de completare în ZAT.

1. În timpul iluminării Şuruk și a ascensiunii AHP de AVI. În acel moment, GE de ZAT care le-au fost atașate s-au ridicat, de asemenea, împreună cu ele în AVI, unde au primit nişte AHP pentru a-și completa cele zece Sfirot ale lor. Aceste AHP nu mai sunt AHP ale lor autentice, ci doar o iluminare a lui AHP, suficientă pentru a completa cele zece Sfirot în timp ce sunt în AVI, și nicidecum în urma coborârii la locul lor.
2. Completarea celor zece Sfirot, pe care ZAT le-au obținut în timpul expansiunii (Hitpaştut) Mochin de la AVI la ZAT, prin care și ele și-au coborât Hey-ul inferior de la Hazeh la Sium Raglin de AK, și-au ridicat TNHY din BYA, și le-au conectat la gradul lor, în Aţilut. Astfel, dacă nu ar fi fost sparte şi nu ar fi murit, s-ar fi completat singure cu zece Sfirot complete, întrucât acum ele au obţinut AHP autentice care le lipseau.

137) La fel,  în cei patru Parţufim care au apărut din AVI în Kelim de HGT, precum și în cei patru Parţufim apăruţi din YESHSUT pentru Kelim de TNHYM (pct. 107,109), există și cele două tipuri de completare a celor zece Sfirot. Asta întrucât, înainte de orice, fiecare dintre ele a fost completată prin ataşarea de AHP de AVI și YESHSUT în timp ce erau încă în Roş. Acesta este primul tip de completare a celor zece Sfirot. Ulterior, când s-au extins în BYA, au vrut să fie completate prin completarea celui de-al doilea tip de zece Sfirot. Acest lucru se aplică și la Sfirot din interiorul Sfirot până în cel mai mic detaliu.

138) Trebuie să știm că acești cinci Parţufim de Aţilut, Atik, AA, AVI și ZON au fost stabiliți în permanenţă⁽³⁾ și nu li se aplică nici o diminuare (vezi pct.126). Atik a apărut la nivelul de Keter, AA la nivelul de Hohma, AVI la nivelul de Bina și ZON la nivelul de ZA, VAK fără Roş.

Astfel, Kelim de AHP care au fost sortate pentru ei, din starea de Gadlut, au fost considerate completarea primului tip de zece Sfirot, prin punctul Holam, care a strălucit în Keter de Nekudim. În acel moment şi AVI, de asemenea, au fost completaţi cu Keter și au obținut iluminarea Kelim de AHP (vezi pct.134). Prin urmare, deși Atik, AA și AVI au avut zece Sfirot complete în Roş, niciun GAR nu s-a extins de acolo în Gufim ale lor. Chiar și Parţuf-ul Atik a avut doar VAK, fără Roş, în Guf, la fel fiind și pentru AA și AVI.

Motivul pentru această situaţie este acela că primul este ales întotdeauna cel pur. Așadar, doar completarea primului tip de zece Sfirot a fost sortat în ei, din perspectiva ascensiunii la cel superior, adică iluminarea vaselor (Kelim) de AHP, care este suficientă pentru a completa cele zece Sfirot din Roş. Însă nu există, încă, nicio Hitpaştut de la Roş la Guf, întrucât atunci când AVI au fost incluşi în Keter de Nekudim, ei s-au stabilit pentru iluminarea AHP până la Keter și nicidecum pentru Hitpaştut către locul lor, de la Peh de Keter de Nekudim în jos (vezi pct.135). Și întrucât corpurile lui Atik și AA și AVI au fost în VAK fără Roş, cu atât mai mult sunt aşa în ce priveşte ZON însele, considerate a fi Guf­-ul general al lui Aţilut – aşadar au apărut în VAK fără Roş.

139) Nu este, însă, cazul în AK. Mai degrabă, întreaga cantitate care a apărut în Roşim de Parţufim de AK s-a extins și la Gufim. Prin urmare, toți cei cinci Parţufim din Aţilut sunt considerați doar VAK ai Parţufim de AK. De aceea, ei sunt numiți „noul MA” sau „MA al celor cinci Parţufim de AK„, însemnând nivelul de ZA, care este MA fără GAR. GAR sunt Galgalta, AB, SAG, deoarece inima gradului este măsurată în funcție de expansiunea sa către Guf, de la Peh în jos. Întrucât primii trei Parţufim nu se extind în Guf, ci numai VAK fără Roş, sunt consideraţi a fi MA, care este nivelul VAK fără Roş, în raport cu cei cinci Parţufim de AK.

140) Astfel, Atik de Aţilut, care are nivelul de Keter în Roş, este considerat VAK pentru Parţuf-ul Keter de AK lipsindu-i Neşama, Haya, Yechida de Keter de AK. AA de Aţilut, având nivelul de Hohma în Roş, este considerat VAK pentru Parţuf-ul AB de AK, care este Hohma, lipsindu-i Neşama, Haya, Yechida de AB de AK.

AVI de Aţilut, cu nivelul de Bina în Roş, sunt consideraţi VAK pentru Parţuf-ul SAG de AK lipsindu-le Neşama, Haya, Yechida de SAG de AK. ZON de Aţilut sunt consideraţi VAK pentru Parţuf-ul MA și BON de AK, lipsindu-le Neşama, Haya, Yechida de MA și BON de AK. Iar YESHSUT și ZON sunt întotdeauna în același grad – unul fiind Roş, iar celălalt fiind Guf.

141) Completarea vaselor AHP ale celor zece Sfirot de tipul al doilea este lămurită prin ridicarea MAN din acţiunile bune ale celor inferiori. Asta înseamnă că ele completează AVI, în raport cu ei înşişi, ca în punctul Şuruk. În acel moment, AVI înşişi coboară Hey-ul inferior de la Nikvey Eynaim și își ridică AHP ale lor. Atunci au şi puterea de a da către ZAT, care sunt ZON, însemnând către Gufim de sus în jos. Asta întrucât GE de ZON, atașate la AHP de AVI, sunt atrase împreună cu acestea la AVI și primesc de la ei completarea celor zece Sfirot ale lor. (vezi pct.94)

În acel moment, cantitatea totală de Mochin în AVI este dată, de asemenea, lui ZON care s-au ridicat împreună cu ele la AHP ale lor. Drept urmare, atunci când cei cinci Parţufim de Aţilut primesc această completare de tipul al doilea, există GAR pentru Gufim ai primilor trei Parţufim – Atik, AA și AVI de Aţilut, precum și pentru ZON de Aţilut, Guf­-ul general al lui Aţilut .

În acel moment, cei cinci Parţufim de Aţilut se ridică și îmbracă cei cinci Parţufim de AK. Asta întrucât, în timpul de Hitpaştut al GAR-ului la Gufim ai celor cinci Parţufim de Aţilut, aceștia se egalizează cu cei cinci Parţufim de AK:

• Atik de Aţilut se ridică și îmbracă Parţuf-ul Keter de AK,
• AA îmbracă AB de AK,
• AVI îmbracă SAG de AK, și
• ZON îmbracă MA și BON de AK.

Astfel fiecare dintre ei primește Neşama, Haya și Yechida de la Bhina corespunzătoare din AK.

142) În orice caz, în ceea ce privește ZON de Aţilut, aceste Mochin sunt considerate ca fiind doar primul fel de completare a celor zece Sfirot. Este aşa întrucât aceste AHP nu sunt AHP complete, ci doar o iluminare a AHP, pe care ele o primesc prin AVI atunci când se află la locul lui AVI. Însă, în expansiunea lor către propriul lor loc, ele nu dispun încă de propriile lor AHP. (vezi pct.136).

De aceea, toate Mochin obținute de ZON în decursul celor 6.000 de ani sunt considerate „Mochin de ascensiune”, întrucât pot obține Mochin de GAR numai atunci când se ridică la locul lui GAR, şi când sunt completate de acestea. Dar dacă nu se ridică la locul lui GAR, ele nu pot avea Mochin, întrucât ZON trebuie să sorteze al doilea tip de Mochin, iar asta se va întâmpla numai la sfârșitul corecției.

143) Astfel, am explicat că Mochin ale celor cinci Parţufim permanenți din Aţilut sunt din primul tip de sortare a vaselor (Kelim) de AVI. În lumea Nekudim, această iluminare se numește „iluminarea Tabur-ului” sau „punctul Holam„. Chiar și AVI au numai primul tip de completare; prin urmare, nici o iluminare a lui GAR nu se propagă de la Roşim de Atik, AA și AVI la propriile lor Gufim și la ZON, întrucât ZAT de Nekudim nu au primit nici o iluminare Holam (vezi pct. 88).

Mochin ale celor 6.000 de ani, până la sfârșitul corecției, care au venit prin ridicarea de MAN a celor inferiori, sunt considerate sortarea Kelim pentru a completa al doilea tip de zece Sfirot de AVI. În lumea Nekudim, această iluminare se numește „iluminarea lui Yesod” sau „punctul Şuruk„, întrucât atunci AVI își ridică propriile AHP, la care sunt ataşate şi GE de ZAT. Prin urmare, și ZAT primesc Mochin de GAR la locul lui AVI. Astfel, aceste Mochin ajung la Gufim ale celor cinci Parţufim de Aţilut și la ZON comun, în afară de faptul că trebuie să fie deasupra, la locul lui GAR, și să le îmbrace.

În viitor, la sfârșitul corecției, ZON vor primi completarea celui de-al doilea tip de zece Sfirot și vor coborî Hey-ul inferior final de la Hazeh, care este Parsa de Aţilut, până la locul lui Sium Raglin de AK (vezi pct.136). În acel moment TNHY de ZON din BYA se vor conecta la gradul lui ZON de Aţilut, iar Sium Raglin de Aţilut se va egaliza cu Sium Raglin de AK. Apoi Împăratul Mesia va apărea, așa cum este scris: „Și picioarele Lui vor sta … pe Muntele Măslinilor”. Astfel, s-a clarificat cu precizie faptul că nu există nicio corecție a lumilor în timpul celor 6.000 de ani, decât prin ascensiune.

Explicarea celor trei lumi Bria, Yeţira și Asiya

144) Există șapte discernăminte fundamentale ce trebuie remarcate în cele trei lumi BYA:

1. De unde a fost creat locul pentru aceste trei lumi?
2. Nivelurile Parţufim de BYA și poziția inițială a lumilor când au fost create și emanate din Nukva de Aţilut.
3. Toate nivelurile de Mochin adăugate și poziția pe care acestea au obţinut-o înainte de păcatul lui Adam haRishon.
4. Mochin care au rămas în Parţufim de BYA și locul în care lumile au căzut după ce au fost corupte de păcatul lui Adam haRishon.
5. Mochin de Ima pe care Parţufim de BYA le-au primit după căderea lor sub Parsa de Aţilut.
6. Parţufim de Achor ai celor cinci Parţufim de Aţilut, care au coborât și au îmbrăcat Parţufim de BYA devenind ceea ce este definit pentru aceştia ca Neşama de Neşama.
7. Malhut de Aţilut care a coborât și a devenit Atik pentru Parţufim de BYA.

145) Primul discernământ a fost deja explicat (anterior, începând cu pct. 66 şi mai departe): Urmare a ascensiunii lui Malhut terminală, care era sub Raglin de Sium de AK, la locul Hazeh­-ului de ZAT de Nekudot de SAG, care s-a petrecut în Ţimţum Bet, cele două treimi inferioare ale lui Tiferet și NHYM au căzut sub noul punct al Sium-ului la Hazeh de Nekudot. Astfel, ele nu mai sunt potrivite pentru a primi Lumina Superioară, iar locul celor trei lumi BYA a fost făcut din ele:

• Locul lumii Bria a fost făcut din cele două treimi inferioare ale lui Tiferet,
• locul lumii Yeţira a fost făcut din cele trei Sfirot NHY, iar
• locul lumii Asiya a fost făcut din Malhut.

146) Al doilea discernământ este legat de nivelurile Parţufim de BYA și poziția acestora la apariţia și nașterea lor din Nukva de Aţilut. Știm că în acel moment ZA obţinuse deja Bhinat Haya din Aba, iar Nukva obţinuse deja Bhinat Neşama de la Ima.

Știm deja că ZON primește Mochin din AVI numai prin ascensiune și îmbrăcare (vezi pct.142). Prin urmare, ZA îmbracă Aba de Aţilut, numite AVI superioare, Nukva îmbracă Ima de Aţilut, numite YESHSUT. Atunci Nukva de Aţilut a sortat și a generat lumea Bria cu cei cinci Parţufim.

147) Şi întrucât Nukva stă la locul lui Ima, se consideră că ar avea gradul de Ima, deoarece cel inferior care se ridică la cel superior devine la fel cu acesta. Drept urmare, lumea Bria, care a fost sortată de ea, este considerată ca fiind gradul de ZA, întrucât este un grad inferior față de Nukva, considerată Ima, iar cel inferior lui Ima este ZA. Rezultă că lumea Bria, care se află la locul lui ZA de Aţilut, se află sub Nukva de Aţilut, care a fost atunci considerată Ima de Aţilut.

148) Astfel, se consideră că lumea Yeţira, care a fost sortată și emanată de lumea Bria, este atunci în gradul lui Nukva de Aţilut. Asta întrucât este gradul de sub lumea Bria, care a fost atunci considerat ZA de Aţilut. Iar cel de sub ZA este considerat Nukva.

În orice caz, nu toate cele zece Sfirot din lumea Yeţira sunt considerate Nukva de Aţilut, ci doar primele patru din Yeţira. Motivul este că există două stări ale lui Nukva: față-la-față și spate-la-spate.

• Când este față-la-față cu ZA, nivelul ei este egal cu cel al lui ZA.
• Când este spate-la-spate, ea ocupă numai cele patru Sfirot TNHY de ZA.

Și întrucât în acel moment starea tuturor lumilor era doar spate-la-spate, în Nukva erau doar patru Sfirot. Drept urmare, și lumea Yeţira are numai primele sale patru Sfirot la locul lui Nukva de Aţilut, iar cele șase inferioare ale lumii Yeţira erau în primele şase Sfirot ale actualei lumi Bria, în funcție de calitățile din locul lumilor BYA în primul discernământ (pct. 145), unde lumile BYA au căzut după păcatul lui Adam haRishon, şi care este în prezent locul lor permanent.

149) Lumea Asiya, care a fost sortată de lumea Yeţira, este considerată gradul actual al lumii Bria. Întrucât lumea Yeţira a fost anterior în gradul de Nukva de Aţilut, gradul de dedesubt – lumea Asiya – este considerată actuala lume a lui Bria. Însă, întrucât numai primele patru Sfirot din Yeţira erau considerate ca Nukva de Aţilut, iar cele șase inferioare erau în lumea Bria, tot aşa, numai primele patru Sfirot ale lumii Asiya, de dedesubt, sunt considerate ca cele patru Sfirot inferioare ale lumii Bria. Iar cele șase Sfirot inferioare ale lumii din Asiya erau în locul primelor șase din lumea curentă Yeţira.

În acel moment, cele paisprezece Sfirot – NHYM ale actualei lumi Yeţira și toate cele zece Sfirot ale actualei lumi Asiya – erau lipsite de orice Kduşa (sfințenie) și deveniseră Mador haKlipot (parte a cojilor). Asta întrucât în locul acestor paisprezece Sfirot erau numai Klipot (cochilii / coji), deoarece lumile Kduşa se încheiaseră la locul Hazeh-ului actualei lumi Yeţira. Astfel am învățat nivelurile Parţufim de BYA și poziția lor atunci când au apărut prima dată.

150) Acum vom explica al treilea discernământ – nivelurile acestor  Parţufim de BYA și poziția pe care au avut-o în urma adăugării Mochin anterior păcatului lui Adam haRishon. Asta întrucât prin iluminarea adăugării Şabat-ului ei au avut două ascensiuni.

1. Prima ascensiune a fost în al cincilea ceas, în ajun de Șabat, când s-a născut Adam haRishon. În acel moment, iluminarea suplimentară a Șabat-ului începe să strălucească sub forma celui de-al cincilea ceas al zilei a şasea. În acel moment:
2. ZA a obținut Bhinat Yechida și s-a ridicat și l-au îmbrăcat pe AA de Aţilut.
3. Nukva, a obținut Bhinat Haya, s-a ridicat și l-au îmbrăcat pe AVI de Aţilut,
4. Bria s-a ridicat la YESHSUT,
5. toată Yeţira s-a ridicat la ZA,
6. primele patru Sfirot din Asiya s-au ridicat la locul lui Nukva de Aţilut,
7. iar cele şase inferioare din Asiya s-au ridicat la locul primelor șase din Bria.
8. A doua ascensiune a fost în ajun de Șabat, în amurg. Prin adăugarea Șabat-ului, cele șase Sfirot inferioare din Asiya   s-au ridicat, de asemenea, la locul lui Nukva de Aţilut, iar lumile Yeţira și Asiya au rămas în lumea Aţilut, la locul ZON de Aţilut, faţă-la-faţă.

151) Acum vom explica al patrulea discernământ – nivelul lui Mochin care au rămas în BYA și locul unde au căzut după păcat. Din cauza răului făcut prin păcatul Pomului Cunoașterii, toate Mochin adăugate obținute prin cele două ascensiuni au dispărut din lumi, iar ZON au revenit la a fi VAK și Nekuda. Iar cele trei lumi BYA au rămas doar cu Mochin cu care apăruseră inițial. Lumea Bria era la gradul de ZA, ceea ce înseamnă VAK, iar Yeţira și Asiya în măsura menționată mai sus (pct. 148).

În plus, Bhina de Aţilut le-a părăsit complet și au căzut sub Parsa de Aţilut, la calitatea locului lumilor BYA, pregătită de Ţimţum Bet (vezi pct. 145). Astfel, cele patru Sfirot inferioare ale lumii Yeţira și cele zece Sfirot ale lumii Asiya au căzut și s-au așezat la locul celor paisprezece Sfirot de Klipot (vezi pct. 149), numite Mador haKlipot.

152) Cel de-al cincilea discernământ se referă la Mochin de Ima pe care BYA le-a primit în locul în care ele au căzut. După ce BYA au plecat din Aţilut și au căzut sub Parsa de Aţilut, nu aveau decât VAK (vezi pct.151). Atunci, YESHSUT s-au îmbrăcat în ZON de Aţilut și YESHSUT s-au cuplat cu scopul de a se îmbrăca în ZON și au împărțit Mochin de Neşama către Parţufim BYA la locul lor:

• Lumea Bria a primit de la ele zece Sfirot complete la nivelul de Bina,
• lumea Yeţira a primit de la ele VAK, iar
• lumea Asiya, numai discernământul de spate-la-spate.

153) Cea de-al șaselea discernământ este Neşama de Neşama, pe care Parţufim BYA l-au obținut de la Parţufim de Achor ale celor cinci Parţufim de Aţilut. Asta întrucât, în timpul diminuării lunii (luna descendentă), Parţuf-ul de Achor de Nukva de Aţilut a căzut și s-a  îmbrăcat în Parţufim BYA. Acesta conține trei Parţufim, numiţi Ibur, Yenika şi Mochin:

• Bhinat (calitatea lui) Mochin a căzut în Bria,
• Bhinat Yenika a căzut în Yeţira,
• iar Bhinat Ibur a căzut în Asiya.

Ele au devenit Bhinat Neşama de Neşama pentru toţi Parţufim BYA, fiind considerată Haya, pentru ei.

154) Cel de-al șaptelea discernământ este Nukva de Aţilut, care a devenit RADLA și iluminarea lui Yechida în BYA. Asta întrucât s-a explicat că, în timpul diminuării lunii, cele trei discernăminte – Ibur, Yenika şi Mochin – ale Parţuf-ului Achor de Nukva de Aţilut au căzut și au fost îmbrăcate în BYA. Acestea sunt considerate Achoraim ale celor nouă Sfirot inferioare ale lui Nukva, care sunt Ibur, Yenika și Mochin:

• NHY sunt numite Ibur,
• HGT sunt numite Yenika,
• iar HBD sunt numite Mochin.

În orice caz, Achor a lui Bhinat Keter de Nukva a devenit Atik pentru Parţufim BYA într-o manieră în care luminile actualilor Parţufim BYA constau în principal din rămășițele rămase în ei după păcatul lui Adam haRishon, care sunt VAK ale fiecăruia (vezi pct.151).

Ei au primit Bhinat Neşama de la Mochin de Ima (vezi pct.152)şi au primit Bhinat Neşama de Neşama, care este Bhinat Haya, de la cele nouă inferioare ale Parţuf-ului Achor de Nukva şi au primit Bhinat Yechida de la Bhinat Achor de Keter de Nukva de Aţilut .

Explicarea ascensiunilor lumilor

155) Principala diferență dintre Parţufim de AK și Parţufim de Aţilut este aceea că Parţufim de AK sunt proveniţi din Ţimţum Alef, unde fiecare grad cuprinde zece Sfirot complete. De asemenea, există doar un Kli în cele zece Sfirot – Kli-ul Malhut, dar primele nouă Sfirot sunt considerate doar lumini.

În schimb, Parţufim de Aţilut sunt provenite din Ţimţum Bet, așa cum este scris: „În ziua în care Domnul Dumnezeu a făcut pământul și cerul”, când a asociat Rahamim (mila) cu Din (vezi pct. 59). Midat ​​haDin (calitatea judecății), care este Malhut, s-a înălțat și s-a conectat la Bina, care este Midat haRahamim (calitatea milei), și ele au fost unite. Astfel, un nou Sium a fost plasat peste Lumina Superioară în locul lui Bina. Malhut care încheie Guf-ul se ridică la Bina de Guf, care este Tiferet, la locul Hazeh-ului, iar Malhut de cuplare de la Peh de Roş s-a ridicat la Bina de Roş, numită Nikvey Eynaim (vei pct.61).

Astfel, nivelul acestor Parţufim s-a diminuat în GE, care sunt Keter Hohma în Kelim, la nivelul de VAK fără Roş, care sunt Nefeş Ruah în lumini (vezi pct.74). Prin urmare, ei sunt deficienți de AHP de Kelim, care sunt Bina și ZON, și luminile Neşama, Haya şi Yechida.

156) S-a explicat enterior (la pct.124), că prin ridicarea MAN pentru al doilea Ibur, Parţufim de Aţilut au obținut iluminarea Mochin de la AB SAG de AK, care coboară Hey-ul inferior de la Nikvey Eynaim la locul lui la Peh, ca și în Ţimţum Alef. Astfel, ei își recapătă AHP de Kelim și Neşama, Haya şi Yechida din lumini. În orice caz, acest lucru le-a fost de folos numai celor zece Sfirot de Roş de Parţufim, dar nu şi organelor propriilor Gufim (corpuri), întrucât aceste Mochin nu    s-au răspândit de la Peh în jos la Gufim (vezi pct.138).

Prin urmare, chiar și după Mochin de Gadlut, Gufim au rămas în Ţimţum Bet, ca în starea de Katnut. Prin urmare, toţi cei cinci Parţufim de Aţilut sunt consideraţi a avea doar nivelul celor zece Sfirot care apar pe Aviut de Bhina Alef, la nivelul de ZA, VAK fără Roş, numit „nivelul MA„. Ei îmbracă nivelul MA al celor cinci Parţufim de AK, adică de la Tabur-ul celor cinci Parţufim de AK în jos.

157) Astfel, Parţuf-ul Atik de Aţilut îmbracă Parţuf-ul Keter de AK de la Tabur în jos și primește acolo abundenţa sa de la nivelul MA al Parţuf-ului Keter de AK. Parţuf­ul AA de Aţilut îmbracă Parţuf-ul AB de AK de la Tabur în jos și primește acolo abundenţa sa de la nivelul MA de AB de AK. AVI de Aţilut îmbracă Parţuf-ul SAG de AK de la Tabur în jos și primește acolo abundenţa sa de la nivelul MA de SAG. ZON de Aţilut îmbracă Parţuf-ul MA și BON de AK de la Tabur și primește abundenţa lor de la nivelul MA al Parţuf-ului MA și BON de AK.

Astfel, fiecare dintre cei cinci Parţufim de Aţilut primește de la Parţuf-ul corespunzător din AK, numai VAK fără un Roş, numit „nivelul MA„. Și chiar dacă există GAR în Roşim ale celor cinci Parţufim de Aţilut, numai Mochin care se extind de la Peh până la Gufim ai lor, care sunt doar VAK fără Roş, sunt luate în considerare (vezi pct.139).

158) Asta nu înseamnă că fiecare dintre cei cinci Parţufim de Aţilut îmbracă Bhina corespunzătoare din AK. Acest lucru este imposibil, deoarece cei cinci Parţufim de Aţilut se îmbracă unul pe altul, la fel ca și cei cinci Parţufim de Aţilut. Mai degrabă, acest lucru înseamnă că nivelul fiecărui Parţuf din Parţufim de Aţilut îşi urmăreşte Bhina  corespunzatoare din cei cinci Parţufim de AK, de la care primeşte abundenţa sa (vezi cartea Ha’Ilan, Imaginea 3).

159) Pentru ca Mochin să se reverse de la Peh până la Gufim ai celor cinci Parţufim de Aţilut, este nevoie (aşa cum s-a explicat la pct.141) de ridicarea MAN de către cei inferiori, atunci când le este dată completarea celor zece Sfirot de tipul al doilea, ceea ce este suficient și pentru Gufim.

Există trei discernăminte în aceste MAN, pe care le ridică cei inferiori:

• Atunci când ei ridică MAN de la Aviut de Bhina Bet, apar zece Sfirot la nivelul de Bina, numit „nivelul SAG„. Acestea sunt Mochin ale luminii Neşama.
• Atunci când ei ridică MAN de la Aviut de Bhina Gimel, apar zece Sfirot la nivelul de Hohma, numit „nivelul AB„. Acestea sunt Mochin ale luminii Haya.
• Atunci când ei ridică MAN de la Aviut de Bhina Dalet, apar zece Sfirot la nivelul de Keter, numit „nivelul Galgalta„. Acestea sunt Mochin ale luminii Yechida (vezi punctul 29).

160) Trebuie ştiut că cei inferiori care sunt potriviți pentru a ridica MAN sunt considerați numai NRN (Nefeş, Ruah, Neşama) de Ţadikim (drepți), care sunt deja incluși în BYA și pot ridica MAN la ZON de Aţilut, considerat ca superiorul lor. În acel moment, ZON ridică MAN către superiorul lor, care sunt AVI, iar de la AVI mai sus, până când ajung la Parţufim de AK. Apoi, Lumina Superioară coboară din Ein Sof către Parţufim de AK pe MAN care se ridică acolo și apare nivelul de zece Sfirot, conform măsurii lui Aviut din MAN pe care au ridicat-o:

• dacă este Aviut de Bhina Bet, este la nivelul de Neşama;
• dacă este Aviut de Bhina Gimel, este nivelul de Haya.

De acolo Mochin coboară grad după grad prin Parţufim de AK până când ajung la Parţufim de Aţilut. Și ei parcurg de asemenea grad după grad prin toţi Parţufim de Aţilut pănă când ajung la Parţufim ZON de Aţilut, care distribuie aceste Mochin către NRN de Ţadikim care au ridicat aceste MAN din BYA. Regula este că orice inițiere a acestor Mochin provine numai din Ein Sof, și nici un grad nu poate ridica MAN sau primi abundenţa decât prin cel superior imediat adiacent.

161) Acest fapt ne spune că este imposibil ca cei inferiori să primească ceva de la ZON de Aţilut, înainte ca toţi Parţufim superiori din lumea Aţilut şi din lumea AK să fi fost aduşi în starea de Gadlut. Asta întrucât, aşa cum s-a explicat, nu există nici o inițiere a Mochin, decât din Ein Sof.

În orice caz, NRN de Ţadikim pot numai să le primească de la cel superior imediat adiacent, care sunt ZON de Aţilut. Prin urmare, Mochin trebuie să coboare în cascadă prin lumile superioare și Parţufim până când ajung la ZON, care apoi le dau către NRN de Ţadikim.

Știm deja că nu există nici o absență în spiritualitate și că transferul dintr-un loc în altul nu înseamnă a deveni absent în locul iniţial pentru a fi prezent în locul următor, ca în corporalitate. Dimpotrivă, ceea ce se mută într-un alt lor, rămâne în locul iniţial chiar după ce s-a mutat și a ajuns în următorul loc, de parcă s-ar fi aprins o lumânare de la alta, fără ca prima să aibă o deficienţă.

În plus, regula este că esența și rădăcina luminii rămân în locul iniţial și numai o ramură a acesteia se extinde către locul următor. Acum putem vedea că abundenţa care-i traversează pe cei superiori până când ajunge la NRN de Ţadikim rămâne în fiecare grad prin care a trecut. Astfel, toate gradele se dezvoltă din cauza abundenţei pe care o transmit către NRN de Ţadikim.

162) Acum putem înțelege cum acțiunile celor inferiori determină ascensiuni si coborâri în Parţufim superiori și în lumi. Acest lucru se datorează faptului că, atunci când își îmbunătățesc acțiunile şi ridică MAN și extind abundenţa, toate lumile și gradele prin care abundenţa a trecut se dezvoltă și se ridică drept urmare a abundenţei pe care au transmis-o. Atunci când își corup din nou acțiunile, MAN sunt stricate, iar Mochin dispar şi ele din gradele superioare, întrucât transferul abundenţei de la ele la cei inferiori încetează și aceştia coboară din nou la starea lor permanentă de la început.

163) Acum vom explica ordinea ascensiunii celor cinci Parţufim de Aţilut către cei cinci Parţufim de AK și a celor trei lumi BYA către YESHSUT și ZON de Aţilut, începând cu starea lor permanentă până la nivelul care poate fi atins în timpul celor 6.000 de ani înainte de sfârșitul corecției.

În general, există trei ascensiuni, dar ele sunt împărțite în mai multe în detaliu. Starea constantă a lumilor AK și ABYA a fost deja explicată mai sus: Primul Parţuf care a fost emanat după Ţimţum Alef este Parţuf-ul Galgalta de AK, îmbrăcat de către cei patru Parţufim de AK: AB, SAG, MA și BON. Iar Sium Raglin de AK se află deasupra punctului acestei lumi (vezi pct.27, 31). El este încercuit de toată lumea AK din Ein Sof, a cărei mărime este infinită și de nemăsurat (vezi pct. 32). Tot aşa cum Ein Sof îl înconjoară, ea se şi îmbracă în el și se numește „linia lui Ein Sof„.

164) În interiorul lui MA și BON de AK se află Parţuf-ul TNHYM de AK, numite Nekudot de SAG de AK (pct. 63, 66). În timpul Ţimţum Bet, Malhut terminală, care se afla deasupra punctului acestei lumi, s-a ridicat și şi-a stabilit locul la Hazeh-ul acestui Parţuf, sub treimea superioară a propriei Tiferet, unde a creat un nou Sium pe Lumina Superioară, astfel încât să nu se extindă de acolo în jos. Acest nou Sium este numit „Parsa de sub Aţilut” (vezi pct. 68).

Aceste Sfirot de la Hazeh-ul Parţuf-ului Nekudot de SAG de AK, care au rămas sub Parsa devin locul celor trei lumi BYA:

• Cele două treimi ale lui Tiferet de până la Hazeh au devenit locul lumii Bria;
• NHY au devenit locul lumii Yeţira; și
• Malhut, locul lumii Asiya (vezi pct. 67).

Rezultă că locul celor trei lumi BYA începe sub Parsa și se termină deasupra punctului acestei lumi.

165) Aşadar, cele patru lumi, Aţilut, Bria, Yeţira, și Asiya încep de la locul de sub Tabur de AK și se termină deasupra punctului acestei lumi. Este aşa întrucât cei cinci Parţufim de Aţilut încep de la locul de sub Tabur de AK și se termină deasupra Parsa. Iar de la Parsa până la această lume se află cele trei lumi BYA. Aceasta este starea permanentă a lumilor AK și ABYA și nu va exista niciodată o diminuare a acestora.

S-a explicat deja (pct. 138) că în acea stare, în toţi Parţufim și în toate lumile, există numai Bhinat VAK fără un Roş. Este aşa întrucât chiar și în primii trei Parţufim de Aţilut, în ai căror Roşim există GAR, acestea nu sunt transmise încă de la Peh în jos, şi toate Gufim sunt VAK fără Roş, cu atât mai mult în Parţufim de BYA. Chiar și Parţufim de AK, în raport cu ceea ce-i înconjoară, sunt priviţi ca fiind lipsiţi de GAR (vezi pct. 32).

166) Aşadar, în general, există trei ascensiuni pentru a completa lumile cu cele trei niveluri, Neşama, Haya şi Yechida, care le lipsesc. Aceste ascensiuni depind de înălțarea MAN de către cei inferiori. Prima dintre ele este atunci când cei inferiori ridică MAN din Aviut de Bhina Bet. În acel moment, AHP ale nivelului de Bina și Neşama, în raport cu cele zece Sfirot de tipul al doilea, sunt sortate, de la iluminarea punctului Şuruk (vezi pct.135). Aceste Mochin strălucesc către ZAT și Gufim, ca și în Parţufim de AK, atunci când cantitatea totală care există în cele zece Sfirot din Roşim de Parţufim de AK traversează și se extinde și la Gufim.

167) Rezultă că atunci când aceste Mochin traversează Parţufim de Aţilut, fiecare dintre cei cinci Parţufim de Aţilut primește Mochin de Bina și Neşama, numite Mochin de SAG, care iluminează GAR pentru Parţufim ai lor, ca și în AK. De aceea, putem considera acum că ele se dezvoltă și se înalță și îmbracă Parţufim de AK, în măsura acelor Mochin pe care le-au dobândit.

168) Astfel, atunci când Parţuf-ul Atik de Aţilut a dobândit aceste Mochin de Bina, el se ridică și îmbracă Parţuf-ul Bina de AK, vizavi de nivelul lui SAG de Parzuf Galgalta de AK, de unde îşi primește Bhinat Neşama de Yechida de AK, care strălucește şi pentru ale sale ZAT.

Când Mochin ajunge la Parţuf-ul AA de Aţilut, el se ridică și îmbracă Roş de Atik al stării permanente, vizavi de nivelul SAG al Parţuf-ului AB de AK, de la care primește Bhinat Neşama de Haya de AK, care strălucește pentru ale sale ZAT. Când Mochin ajunge la Parţuf-ul AVI de Aţilut, acesta se ridică și îmbracă GAR de AA permanente, vizavi de nivelul de Bina de SAG de AK, de la care primește Bhinat Neşama de Neşama de AK, care strălucește și pentru ale sale ZAT. Iar atunci când aceste Mochin ajung la YESHSUT și ZON de Aţilut, aceştia urcă și îmbracă AVI permanenţi, vizavi de nivelul de Bina de Parţuf MA și BON de AK, de la care primesc Bhinat Neşama de Nefeş Ruah de AK. Atunci NRN de Ţadikim primesc Mochin de Neşama de Aţilut.

Când Mochin ajung la Parţufim ai lumii Bria, lumea Bria urcă și îmbracă Nukva de Aţilut, de la care primește Bhinat Nefeş de Aţilut. Iar atunci când Mochin ajung la lumea Yeţira, aceasta se ridică și îmbracă lumea permanentă Bria, de unde primește Bhinat Neşama și GAR de Bria. Când Mochin ajung la lumea Asiya, aceasta se ridică și îmbracă lumea Yeţira, de la care primește Bhinat Mochin de VAK în Yeţira. Astfel am explicat prima ascensiune pe care fiecare Parţuf din ABYA a dobândit-o prin MAN de Bhina Bet, pe care cei inferiori au ridicat-o (vezi cartea Ha’Ilan, Imaginea 7).

169) Cea de-a doua ascensiune apare atunci când cei inferiori ridică MAN din Aviut de Bhina Gimel. În acel moment, AHP ale nivelului de Hohma și Haya sunt sortate în raport cu completarea  celor zece Sfirot de tipul al doilea. Aceste Mochin strălucesc atât pentru ZAT, cât și pentru Gufim, ca și în Parţufim de AK. Iar când Mochin traversează Parţufim de ABYA, fiecare Parţuf se ridică și se dezvoltă prin ele, conform acelor Mochin pe care le-au dobândit.

170) Astfel, când Mochin au ajuns la Parţuf-ul Atik de Aţilut, acesta s-a ridicat și a îmbrăcat GAR ale Parţuf-ului Hohma de AK, numit AB de AK, vizavi de nivelul lui AB de Galgalta de AK, de unde primește lumina Haya de Yechida. Când Mochin ating Parţuf­-ul AA de Aţilut, acesta se ridică și îmbracă GAR de SAG de AK, găsindu-se vizavi de nivelul lui AB de Parţuf AB de AK, de unde primește lumina  Haya de Haya de AK. Când Mochin ating Parţufim AVI de Aţilut, ei se ridică și îmbracă GAR de Atik permanente, găsindu-se vizavi de nivelul AB al Parţuf-ului SAG de AK, de unde primesc lumina Haya de Neşama de AK, care strălucește atât pentru ZAT cât și pentru Gufim. Când Mochin ating YESHSUT de Aţilut, ei se ridică și îmbracă GAR de AA permanente, găsindu-se vizavi de nivelul AB de MA deAK, de unde primesc lumina Haya de MA de AK. Când Mochin ating ZON de Aţilut, aceştia se ridică la GAR de AVI, găsindu-se vizavi de nivelul AB de BON de AK, de unde primesc lumina Haya de BON de AK. De asemenea, ei primesc sufletele celor drepţi de la ZON.

Când Mochin ajung în lumea Bria, aceasta se ridică și îmbracă ZA de Aţilut, de unde primește Bhinat Ruah de Aţilut. Când Mochin ajung în lumea Yeţira, Yeţira urcă și îmbracă Nukva de Aţilut și primește de la aceasta lumina Nefeş de Aţilut. Când Mochin ajung în lumea Asiya, aceasta se ridică și îmbracă lumea Bria și primește de la ea Bhinat GAR și Neşama de Bria. În acel moment, lumea Asiya este completată cu NRN de BYA. Astfel am explicat cea de-a doua ascensiune a fiecărui Parţuf din Parţufim de ABYA, care s-au ridicat și s-au dezvoltat prin MAN de Bhina Gimel, pe care NRN de Ţadikim au ridicat-o (vezi cartea Ha’Ilan, Imaginea 8).

171) A treia ascensiune este atunci când cei inferiori ridică MAN din Aviut de Bhina Dalet. În acel moment, AHP ale nivelului Keter de Yechida sunt sortate referitor la completarea celor zece Sfirot de tipul al doilea. Aceste Mochin strălucesc pentru ZAT și Gufim, ca și în Parţufim de AK. Când aceste Mochin traversează Parţufim ABYA, fiecare Parţuf se ridică, se dezvoltă și îl îmbracă pe cel superior conform măsurii respectivelor Mochin.

172) Astfel, când Mochin ajung la Parţuf-ul Atik de Aţilut, el se ridică și îmbracă GAR ale Parţuf-ului Galgalta de AK și primește lumina Yechida de Yechida de acolo. Când Mochin ajung la Parţuf-ul AA de Aţilut, el se ridică și îmbracă GAR ale Parţuf-ului AB de AK și primește lumina Yechida de Haya de AK de acolo. Când Mochin ajung la Parţuf­ul AVI de Aţilut, aceştia se ridică și îmbracă GAR de SAG de AK și primesc lumina Yechida de Neşama de AK de acolo. Când Mochin ajung la Parţuf-ul YESHSUT, aceştia se ridică și îmbracă GAR de MA de AK și primesc lumina Yechida de MA de acolo. Când Mochin ajung la ZON de Aţilut, aceştia se ridică și îmbracă GAR de BON de AK și primesc lumina Yechida de BON de AK de acolo. Atunci NRN de Ţadikim primesc lumina Yechida de la ZON de Aţilut.

Când Mochin ajung în lumea Bria, ea se ridică și îmbracă Parţuf-ul YESHSUT de Aţilut și primește Neşama de Aţilut de acolo. Când Mochin ajung în lumea Yeţira, ea se ridică și îmbracă Parţuf-ul ZA de Aţilut și primește Behina Ruah de Aţilut de la el. Când Mochin ajung în lumea Asiya, ea se ridică și îmbracă Nukva de Aţilut și primește de la ea Behina Nefeş de Aţilut (vezi cartea Ha’Ilan, Imaginea nr.9).

173) Rezultă că acum, în timpul celei de-a treia ascensiuni, cei cinci Parţufim de Aţilut au fost completaţi cu trei niveluri: Neşama, Haya şi Yechida din AK, care le lipseau în starea permanentă. Se consideră, aşadar, că cei cinci Parţufim de Aţilut s-au dezvoltat și au îmbrăcat cei cinci Parţufim de AK, fiecare în Bhina corespunzătoare în Parţufim de AK.

De asemenea, NRN de Ţadikim au primit GAR care le lipseau, iar cele trei lumi BYA care erau sub Parsa de Aţilut aveau numai NRN din lumina Hasadim în stare permanentă, fără Hohma datorită existenţei Parsa deasupra lor. Acum, în orice caz, ele s-au ridicat peste Parsa și au îmbrăcat YESHSUT și ZON de Aţilut și au NRN de Aţilut, unde lumina lui Hohma strălucește în a lor Hasadim.

174) Ştim că NRN de Ţadikim îmbracă în permanenţă numai  Parţufim BYA sub Parsa:

• Nefeş îmbracă cele zece Sfirot din Asiya;
• Ruah îmbracă cele zece Sfirot din Yeţira; și
• Neşama îmbracă cele zece Sfirot din Bria.

Rezultă că, deși primesc de la ZON de Aţilut, asta nu ajunge la ei decât prin prin Parţufim BYA, care îi îmbracă. Astfel, şi NRN de Ţadikim, se ridică odată cu ascensiunile celor trei lumi BYA. Rezultă că lumile BYA se dezvoltă, şi ele, numai în funcție de măsura în care NRN de Ţadikim primesc abundența, în funcție de MAN sortate de ei.

175) Aşadar, s-a clarificat faptul că în starea permanentă există doar VAK fără Roş în toate lumile și Parţufim, fiecare în funcţie de propria Bhina. Chiar și NRN de Ţadikim sunt considerate a fi doar VAK. Deși au GAR de Neşama din lumea Bria, aceste GAR sunt considerate VAK în raport cu lumea Aţilut, întrucât sunt considerate lumina Hasadim, distinctă de Hohma.

De asemenea, deși există GAR în Roşim de Parţufim de Aţilut, acestea sunt considerate doar ca VAK, întrucât nu strălucesc către Gufim. Iar toate Mochin care ajung în lumi, care sunt mai mult decât VAK, vin numai prin MAN pe care Ţadikim (cei drepţi) le ridică.

În orice caz, aceste Mochin pot fi primite numai în Parţufim prin urcarea celui inferior spre locul celui superior. Asta întrucât, deși sunt considerate a fi completarea celor zece Sfirot de tipul al doilea, în raport cu Gufim și ZAT însele, ele sunt încă privite ca fiind o sortare a AHP de primul fel, care nu sunt completate la locul lor, ci numai atunci când se află la locul celui superior (vezi pct.142). Prin urmare, cei cinci Parţufim de Aţilut nu pot primi Neşama, Haya și Yechida de AK, cu excepția cazului în care se ridică și le îmbracă.

La fel, NRN și cele trei lumi BYA nu pot primi NRN de Aţilut decât atunci când se ridică și îi îmbracă pe YESHSUT și ZON de Aţilut, întrucât aceste AHP de tipul al doilea, care aparțin lui ZAT și se extind de sus în jos în locul lui ZAT, vor să fie sortate numai la sfârșitul corecției. Prin urmare, atunci când cele trei lumi BYA se ridică și îi îmbracă pe YESHSUT și ZON de Aţilut, locul lor permanent, de la Parsa în jos, rămâne complet lipsit de orice lumină a lui Kduşa.

Și există o diferență între a fi de la Hazeh-ul lumii Yeţira în sus, și de la Hazeh-ul său în jos. Asta întrucât, aşa cum s-a explicat anterior, de la Hazeh-ul lumii Yeţira în jos este locul permanent pentru Klipot (vezi pct. 149). Dar din pricina răului făcut prin păcatul lui Adam HaRishon, cele patru inferioare ale lumii Yeţira din Kduşa și cele zece Sfirot ale lumii Asiya din Kduşa au coborât și s-au îmbrăcat acolo. (vezi pct. 156) Prin urmare, în timpul ascensiunilor lumilor BYA la Aţilut, nu există nici Kduşa nici Klipot de la Hazeh-ul lumii Yeţira în sus. Însă, de la Hazeh-ul lumii Yeţira în jos există Klipot, întrucât aceasta este secțiunea lor.

176) Şi întrucât Mochin suplimentare ale nivelurilor de VAK nu ajung decât prin MAN ale celor inferiori, ele nu sunt prezente permanent în Parţufim, deoarece depind de acțiunile celor inferiori. Când aceştia își corup acțiunile, Mochin dispar (vezi pct. 162). În orice caz, Mochin permanente din Parţufim, care au fost stabilite de forța Emanatorului Însuși, nu vor suferi niciodată nicio schimbare, întrucât ele nu se dezvoltă datorită celor inferiori și, drept urmare, nu sunt corupte de aceştia.

177) Nu trebuie să ne întrebăm de ce AA de BON este considerat ca şi Keter de Aţilut iar AVI ca şi AB (vezi pct. 130). Este aşa întrucât AA este jumătatea inferioară a lui Keter de BON, iar AVI sunt jumătatea inferioară a lui HB de Nekudim. De aceea, Bhina corespunzătoare lui AA de AK ar fi trebuit să fie Parţuf-ul Keter de AK, iar Bhina corespunzătoare lui AVI de AK ar fi trebuit să fie AB de AK.

Răspunsul este acela că Parţufim de BON sunt feminini, neavănd nicio primire pentru ei înşişi, în afară de ceea ce le dau cei masculini – Parţufim de MA. Aşadar, toate aceste discernăminte în ascensiuni, care înseamnă dobândirea de Mochin de la cel superior, sunt stabilite numai în cei masculini, care sunt Parţufim de MA. Întrucât AA de MA nu are nimic din Bhinat Keter, ci numai nivelul de Hohma iar AVI de MA nu au nimic din Bhinat Hohma, ci doar nivelul de Bina (vezi pct. 126), se consideră că Bhina lor corespunzătoare în AK este AB de AK pentru AA și SAG de AK pentru AVI iar Parţuf­-ul Keter de AK are legătură numai cu Atik, care a preluat întregul nivel al lui Keter de MA.

178) Trebuie să reținem şi ceea ce se spune privind faptul că scara de grade, așa cum sunt acestea în Mochin permanente, nu se schimbă niciodată urmare a tuturor acestor ascensiuni. Până la urmă, s-a explicat (pct. 161) că motivul tuturor acestor ascensiuni a fost acela că NRN de Ţadikim, care se află în BYA, nu pot primi nimic înainte ca toţi Parţufim superiori să le fi transferat acestora din Ein Sof. În funcţie de asta, cei superiori înșiși, prin Ein Sof, se dezvoltă și se ridică, fiecare, la propriul superior.

Rezultă că, în măsura în care un grad se ridică, toate gradele până la Ein Sof trebuie să se ridice și ele. De pildă, atunci când ZON s-au ridicat din starea lor permanentă – sub Tabur de AA, îmbrăcând Hazeh de AA în jos – s-a ridicat şi AA cu un grad peste starea sa permanentă – de la Peh de Atik în jos, îmbrăcând GAR de Atik. În urma acestuia, toate gradele lui interioare s-au ridicat şi ele: ale sale HGT s-au ridicat la locul permanent al lui GAR, iar ale sale de la Hazeh până la Tabur s-au ridicat la locul permanent al  HGT, şi ale sale de la Tabur s-au ridicat la locul de la Hazeh până la Tabur.

În consecință, ZON, care s-au ridicat la locul de la Hazeh până la Tabur-ul lui AA permanent, se află încă sub Tabur de AA. Asta întrucât, în acel moment, Tabur de AA de dedesubt urcase deja de la locul dintre Hazeh şi Tabur (vezi cartea Ha’Ilan, Imaginea 4, unde pot fi văzute ascensiunile lui ZON în starea permanentă a celor cinci Parţufim de Aţilut, care se ridică și se îmbracă în timpul dobândirii Neşama pentru GAR de YESHSUT,care se află de la Peh de AVI în jos, care se află de la Hazeh de AA în jos).

În orice caz, toţi Parţufim de Aţilut se ridică în acel moment (vezi cartea Ha’Ilan, Imaginea 7). De aceea, vom găsi că acolo ZON îmbracă încă YESHSUT de la Peh în jos, de deasupra Hazeh-ului de AVI în jos, de deasupra Tabur-ului de AA în jos. Astfel, scara de grade nu s-a schimbat deloc urmare a ascensiunii. Și acelaşi lucru se întâmplă în toate ascensiunile (vezi cartea Ha’Ilan, Imaginea 3 până la sfârșitul cărții).

179) Trebuie să știm, de asemenea, că și după ascensiunea Parţufim ei își lasă întregul grad în locul lor permanent sau în locul unde erau iniţial, deoarece nu există nici o absență în spiritualitate (vezi pct. 96). Astfel, atunci când GAR de AVI se ridică la GAR de AA, GAR de AVI rămân încă în locul permanent de la Peh de AA în jos. Iar YESHSUT se ridică peste HGT al lui AVI înălţat și primește de la actualul GAR de AVI, care erau acolo înainte de ascensiune.

În plus, se consideră că acolo există trei grade la un loc. GAR de AVI ce s-au ridicat se află la locul lui GAR de AA permanente și dau către locul lor permanent de la Peh de AA în jos, unde sunt acum prezenți YESHSUT. Astfel, GAR de AA și AVI și YESHSUT iluminează în acelaşi timp acelaşi loc.

La fel se petrec lucrurile cu toţi Parţufim de AK și ABYA în timpul ascensiunilor. De aceea, atunci când un Parţuf urcă, trebuie să observăm mereu semnificația ascensiunii în relaţie cu cei superiori în starea lor permanentă și valoarea acesteia față de cei superiori, care au urcat şi ei cu un grad. (Toate aceste lucruri pot fi examinate în cartea Ha’Ilan. În imaginea 3 vom găsi situaţia Parţufim în starea lor permanentă iar în imaginile 4-6 putem găsi cele trei ascensiuni ale lui ZA în raport cu valoarea celor cinci Parţufim de Aţilut permanenţi. În imaginile 7-9 putem găsi cele trei ascensiuni ale tuturor celor cinci Parţufim de Aţilut în raport cu valoarea celor cinci Parţufim de AK permanenți iar în imaginile 10-12 vom găsi cele trei ascensiuni ale tuturor celor cinci Parţufim de AK în raport cu linia permanentă a lui Ein Sof.)

Divizizarea fiecărui Parţuf în Keter și ABYA

180) Ar trebui să știm că generalul și particularul sunt echivalente. Tot aşa, ceea ce este desluşit în general îl găsim şi în detaliile sale, și chiar și în cel mai mic detaliu care poate exista. De asemenea, realitatea este în general desluşită ca fiind împărţită în cinci lumi, AK și ABYA, unde lumea AK este considerată a fi Keter a lumilor, iar cele patru lumi ABYA sunt considerate HB și ZON (vezi pct. 3). În mod similar, nu există nici cel mai mic detaliu în toate cele patru lumi ABYA care să nu cuprindă aceleaşi cinci elemente: Roş-ul fiecărui Parţuf este considerat a fi Keter a sa, corespunzând lumii AK, iar Guf-ul, de la Peh la Hazeh se consideră a fi în el, Aţilut. De la Hazeh până la Tabur, se consideră a fi Bria, iar de la Tabur până la Sium Raglin, se consideră a fi Yeţira și Asiya.

181) Trebuie să știm că există numeroase denumiri pentru cele zece Sfirot KHB, HGT, NHYM. Uneori se numesc GE și AHP sau KHB și ZON sau NRNHY sau vârful lui Yod și cele patru litere Yod–Hey–Vav–Hey sau mai simplu HaVaYaH iar AB, SAG, MA și BON sunt cele patru tipuri de umpleri în HaVaYaH.

• Umplerea lui AB este Yod, Hey, Viv, Hey (Alef în Vav este înlocuit cu Yod);
• umplerea lui SAG este Yod, Hey, Vav, Hey;
• umplerea lui MA este Yod, He (Alef îl înlocuiește pe Yod), Vav, He;
• umplerea lui BON este Yod, Heh (Heh îl înlocuiește pe Yod), Vav, Heh.

Ele sunt de asemenea numite AA, AVI și ZON. AA este Keter, Aba este Hohma, Ima este Bina, ZA este HGT NHY, iar Nukva de ZA este Malhut.

Ele sunt, de asemenea, numite AK și ABYA, sau Keter și ABYA. Malhut de Keter se numește Peh, Malhut de Aţilut se numește Hazeh, Malhut de Bria se numește Tabur, Malhut de Yeţira se numește Ateret Yesod, iar Malhut general este numit Sium Raglin.

182) Trebuie ştiut faptul că este necesar să distingem întotdeauna două instrucțiuni în aceste nume diferite ale celor zece Sfirot:

1. Prima este egalitatea sa cu Sfira la care se referă.
2. A doua constituie modul în care el diferă de Sfira la care se referă, motiv pentru care numele său s-a schimbat în denumirea specifică.

De pildă, Keter al celor zece Sfirot din Ohr Yaşar este Ein Sof, iar fiecare Roş al unui Parţuf este de asemenea numit Keter. În mod similar, toate cele cinci Parţufim de AK sunt numite și Keter. Parţuf-ul Atik este, de asemenea, numit Keter, iar AA este şi el numit Keter. Prin urmare, ar trebui să luăm în considerare acest lucru: Dacă toți sunt Keter, de ce se schimbă numele lor prin aceste denumiri? De asemenea, dacă toți se referă la Keter, nu ar trebui să fie echivalenţi cu Keter?

Într-adevăr, într-un anumit sens, toți sunt echivalenţi cu Keter, fiind considerați Ein Sof, pentru că regula este că atâta timp cât Lumina Superioară nu este îmbrăcată într-un Kli, ea este considerată Ein Sof. Prin urmare, toţi cei cinci Parţufim de AK sunt priviţi ca o lumină fără Kli în raport cu lumea Tikun, întrucât nu avem percepție în Kelim din Ţimţum Alef. Astfel, pentru noi, lumina sa este considerată Ein Sof.

De asemenea, Atik și AA de Aţilut sunt considerați amândoi Keter de Nekudim. Cu toate acestea, dintr-o perspectivă diferită, ei sunt îndepărtați unul de celălalt, întrucât Keter de Ohr Yaşar este o Sfira, în timp ce în AK conține cinci Parţufim compleţi, fiecare conținând Roş, Toh şi Sof (vezi pct. 142). La fel, Parţuf-ul Atik este doar jumătate din jumătatea superioară a lui Keter de Nekudim, iar Parţuf-ul AA este jumătate din jumătatea inferioară a lui Keter de Nekudim (vezi pct. 129). În mod similar, aceste două instrucțiuni ar trebui să fie discutate referitor la denumirile tuturor Sfirot.

183) Trebuie ştiut că instrucțiunea specială privind aceste denumiri ale celor zece Sfirot numite Keter și ABYA este aceea de a arăta că se referă anume la împărțirea celor zece Sfirot în Kelim de Panim și Kelim deAchoraim, făcută urmare a lui Ţimţum Bet. S-a explicat mai sus (pct. 60), că în acel moment, Malhut terminală s-a ridicat la locul lui Bina de Guf, numit „Tiferet la locul Hazeh-ului”, și a încheiat acolo gradul creând un nou Sium, numit „Parsa de sub Aţilut” (vezi pct. 68).

Iar Kelim de la Hazeh jos au apărut din Aţilut, și se numesc  BYA. Cele două treimi ale lui Tiferet de la Hazeh la Sium sunt numite Bria, NHY sunt numite Yeţira, iar Malhut se numește Asiya. De asemenea, s-a explicat că, de aceea, fiecare grad s-a împărțit în Kelim de Panim și Kelim de Achoraim: de la Hazeh, deasupra acestuia se numesc Kelim de Panim, iar de la Hazeh¸ sub el se numesc Kelim de Achoraim.

184). În plus, Parsa de la nivelul Hazeh-ului, împarte gradul în patru Bhinot speciale numite ABYA: Aţilut – până la Hazeh și BYA – de la Hazeh în jos. Începutul distincției este în AK însuşi. Dar acolo, Parsa a coborât până la Tabur-ul lui (vezi pct. 68); Rezultă că Aţilut în acesta este AB SAG care se termină deasupra Tabur-ului lui.

De la Tabur în jos sunt BYA, locul celor doi Parţufim MA și BON. Acesta este modul în care cei cinci Parţufim de AK s-au împărțit în ABYA prin forța Sium-ului lui Ţimţum Bet, numit Parsa: Galgalta este Roş-ul, AB SAG până la Tabur sunt Aţilut, iar MA și BON de la Tabur în jos sunt BYA.

185) În mod similar, toți cei cinci Parţufim de Aţilut s-au împărțit în propriul lor Keter și ABYA:

• AA este Roş-ul întregii lumi Aţilut.
• AVI superiori, care sunt AB, îmbrăcaţi de la Peh de AA în jos până la Hazeh, sunt Aţilut.

Acolo, în punctul lui Hazeh, se află Parsa, care sfârșește Bhinat Aţilut a lumii Aţilut.

• YESHSUT, care sunt SAG, îmbrăccaţi de la Hazeh de AA până la Tabur, sunt Bria de Aţilut.
• ZON, care sunt MA și BON, îmbrăcaţi de la Tabur de AA până la Sium-ul lui Aţilut, sunt Yeţira şi Asiya de Aţilut.

Astfel, lumea Aţilut, cu cei cinci Parţufim, se împarte în Roş și ABYA, la fel ca cei cinci Parţufim de AK. Aici, însă, Parsa se află la locul ei la Hazeh de AA, care este adevăratul ei loc (vezi pct. 127).

186) În orice caz, în lumi pe ansamblu, toţi cei trei Parţufim Galgalta, AB şi SAG de AK sunt priviţi ca fiind Roş-ul general. Şi cei cinci Parţufim ai lumii lui Aţilut, care se îmbracă de la Tabur de AK în jos până la Parsa generală, care este Parsa ce a fost creată la Hazeh de Nekudot de SAG (vezi pct. 66), sunt Aţilut generală. Iar cele trei lumi BYA generale se află de la Parsa în jos (vezi pct. 67-68).

187) Exact în acest fel, fiecare grad în parte în fiecare dintre lumile ABYA a fost împărțit în Roş și ABYA, chiar şi Malhut de Malhut de Asiya, întrucât şi ea conține un Roş și un Guf.

• Guf-ul s-a împărțit în Hazeh, Tabur și Sium Raglin;
• Parsa de sub Aţilut a acelui grad se află la Hazeh și termină Aţilut.
• De la Hazeh până la Tabur, se consideră a fi Bria a gradului, pe care punctul Tabur îl încheie.
• De la Tabur până la Sium Raglin, se consideră a fi Yeţira și Asiya ale gradului.

Referitor la Sfirot, HGT până la Hazeh sunt considerate Aţilut, cele două treimi ale lui Tiferet de la Hazeh până la Tabur sunt considerate Bria, NHY sunt Yeţira, iar Malhut este Asiya.

188) De aceea, Roș-ul fiecărui grad este atribuit lui Bhinat Keter, lui Yechida sau Parţuf-ului Galgalta. Aţilut din el, de la Peh la Hazeh, este atribuit lui Hohma, lui Ohr Haya sau Parţuf-ului AB. Bria, de la Hazeh până la Tabur, este atribuită lui Bina, lui Ohr Neşama sau Parţuf-ului SAG. Yeţira şi Asiya din el, de la Tabur în jos, sunt atribuite lui ZON, luminilor Ruah Nefeş, sau Parţuf-ului MA și BON. (În cartea Ha’Ilan, la imaginea nr. 3 vom vedea cum fiecare Parţuf se împarte datorită acestor Bhinot).

_______________

• (1) Nota trad.: Nefeş, Ruah, Neşama, Haya, Yechida, pronunţate NaRaNHaY
• (2) Nota trad: Haya provine de la cuvântul Hayim (viata, în ebraică).
• (3) Nota trad: „În permanență” se mai numește și „starea constantă”.

Înapoi la pagina TEXTE ESENTIALE / BAAL HASULAM – (link)