Autor: arhiprofesor

Cu fiecare dorinţă nouă, se naşte un om nou – o reîncarnare nouă

Dorinţa este cea care-l defineşte pe om, şi nu trupul. Astfel, cu fiecare dorinţă nouă, se naşte un om nou. Aşa se pot concepe reîncarnările adică, cu fiecare idee şi dorinţă nouă, omul renaşte, ca dorinţă reînnoită. Dacă dorinţa sa este sublimă, omul se numeşte Înţelept. Acesta este înţelesul adevărat al reîncarnărilor.

Omul resimte cu claritate schimbarea dorinţelor şi a ideilor sale. Diferenţa este atât de intensă, încât se poate sesiza în aceeaşi persoană, prezenţa mai multor personalităţi. Însă, cu apariţia fiecărei dorinţe puternice, omul este convins că aceasta va fi permanentă, imposibil de mutat. Sufletul (Neşama) este etern, este o parte din Creator; asta explică senzaţia de veşnicie resimţită de om în fiecare nouă stare. Dar Creatorul îi schimbă sufletul. Astfel se petrece Ghilgul haNeşamot – rostogolirea sufletelor, adică reîncarnările: omul precedent, starea precedentă, moare; apare o nouă stare, cu ea se naşte un nou om.

Omul în creştere spirituală, fiind entuziasmat, sau în cădere şi disperare, nu-şi închipuie că se poate schimba de la un moment la altul, trecând de la o situaţie la alta. În timpul entuziasmului spiritual, nu se poate închipui dorind altceva decât spiritualitate, precum un om viu nu-şi poate închipui moartea sa. Acestea sunt datorită originii divine şi astfel eterne, a sufletului nostru.

(napoi la pagina DEFINIŢII – click)

Din moment ce în spiritualitate nu există noţiunea de timp, noi ne aflăm deja în stadiul final şi perfect, în Lumea Infinitului (Ein Sof). Pentru că în spiritualitate dorinţa desemnează o acţiune, dorinţa însăşi acţionează fără să fie necesar corpul.

De aceea, atunci când dorinţa de a crea suflete (voinţa de a încânta) a apărut în Creator, când El a dorit să le umple cu cea mai perfectă plăcere – aceea de a-L simţi şi a se bucure de perfecţiunea Lui – să facă creatura întocmai cum este El, dorinţa Lui a fost imediat realizată. Astfel a apărut Lumea Ein Sof, în care existăm deja în stadiul nostru final.

Cu toate acestea, suntem nevoiţi să dobândim acest stadiu în senzaţiile nostre. Acest lucru ne aminteşte de cineva care este adormit: chiar dacă doarme undeva, el nu înţelege unde se află până când nu se trezeşte. Totuşi, pentru a dobândi acest stadiu perfect, noi trebuie să trecem printr-un proces treptat de transformare a proprietăţilor interioare (dorinţe), ceea ce corespunde cu ascensiunea spirituală din lumea noastră prin toate lumile, în Lumea Ein Sof.

Pentru a ne direcţiona spre stadiul final, Creatorul ne conduce de Sus prin toate lumile. De aceea nu există nimic în lumea noastră care să nu aibă originea în Lumea Ein Sof, unde stadiul final al fiecărui suflet determină calea care îi este destinată pentru călătorie, în general, şi schimbările prin care trebuie să treacă în particular, în fiecare moment (stare) a avansării spirituale spre Lumea Infinitului.

Nu există cale de întoarcere: tot ceea ce se întâmplă este dictat de necesitatea de a aduce fiecare suflet la stadiul său final. Doar acest obiectiv determină starea lumii noastre în fiece secundă, atât ceea ce i se întâmplă, în general, cât şi ceea ce se întâmplă fiecăruia dintre noi, în particular. Creatorul nu a creat nimic în zadar. De fapt, totul serveşte scopului Său.

Totuşi, voinţa care provine de Sus nu exclude participarea activă la propria noastră evoluţie. În loc să fim nişte sclavi care se mişcă fiind constrânşi de loviturile băţului numit suferinţă, putem schimba calea suferinţei cu cea a Torei – pentru a parcurge activ şi rapid această cale de jos în sus, datorită propriei voinţe, realizând că scopul Creatorului este, într-adevăr, dezirabil.

Acest lucru este posibil prin intermediul unei cereri de înălţare spirituală – înălţarea MAN – o rugăciune. Ca răspuns, vom primi putere spirituală de Sus, care ne va ajuta să ne îmbunătăţim calităţile, adică să urcăm.

Întreaga Tora vorbeşte doar despre acest lucru, iar Cabala merge mai departe şi ne oferă o explicaţie detaliată a căii în sine. Ca şi o hartă, ea descrie prin ce trecem şi unde (în ce stadiu şi la care grad) ne aflăm acum.

(napoi la pagina DEFINIŢII – click)

Scopul studierii înţelepciunii Cabala (pentru noi) este acela de a simți în întreaga lor dimensiune lumile spirituale și scopul Universului; de a experimenta senzații dincolo de puterea nașterii și a morții; de a transcende timpul; de a dobândi o stare astfel încât omul să poată trăi în toate lumile în același timp, în adeziune completă cu Forța Supremă; de a-L înțelege pe deplin pe Creator, adică de a înţelege scopul existenței omului în această lume; și toate acestea în timp ce trăim în această lume.

Studiile despre Cabala îi oferă omului răspunsuri la toate întrebările lui. El studiază toate conexiunile de tip cauză și consecință din această lume; el studiază Lumea Superioară din care totul coboară spre lumea nostră. Revelarea lumilor superioare se întâmplă în mod continuu, treptat, în interiorul omului. Omul creează înăntrul lui simţuri suplimentare, mai sensibile decât cele obișnuite, care îi permit să sesizeze forțele superioare ale Universului, acea parte care este ascunsă unui om obișnuit.

Cabala și-a dezvoltat propriul limbaj. Ii spunem „limbajul ramurilor”. De ce? Pentru că nimic în lumea noastră nu este întâmplător, dimpotrivă, totul a fost creat și este orânduit cu un scop și ca urmare a unei intenții.

Universul, pietrele, plantele, animalele și oamenii, tot ceea ce s-a întâmplat, se întâmplă și se va întâmpla, vine de la Creator, parcurge toate lumile spirituale și se manifestă în lumea noastră. Să înaintăm puțin și să arătăm că El, Creatorul, are un sistem de guvernare a lumii noastre. Acesta se numește „Olam (lumea) Ațilut”, care în traducere înseamnă „La locul Lui”. „El” fiind Creatorul.

Lumea Ațilut este ca un creier, căci fără comanda Lui nimic nu se întâmplă niciodată în lumea noastră, nimic, nici un singur gând sau acțiune, fie că e război sau descoperire științifică, absolut nimic … așa cum este scris: „nicio insectă nu mişcă” şi „niciun fir de iarbă nu se înclină” fără porunca Lui. Universul nostru, care poate fi comparat cu un calculator gigantic, este guvernat de lumea Ațilut.

Adică, tot ceea ce există în lumea noastră are originea în mod necesar în Lumea Superioară, apoi coboară de-a lungul nivelurilor spirituale. Există o legătură strictă între obiectele din lumea noastră și rădăcinile lor din Lumea Superioară, care pot fi numite „replicile lor spirituale”. Astfel, lumea noastră este o consecință a lumii spirituale.

Cabaliștii simt acest lucru foarte clar, pentru că ei există în ambele lumi. Adică, ei văd Obiectul Superior – rădăcina de la care provine totul și prelungirea ei în lumea noastră – ramura. Şi pentru că numim rădăcina după numele ramurii sale corespunzătoare, și nu invers, limbajul Cabalei este numit „limbajul ramurilor”, și nu „limbajul rădăcinilor”.
Cu limbajul ramurilor, cabaliștii au găsit o modalitate de a transmite informații precise despre lumea spirituală, utilizând limbajul lumii noastre. Ei iau numele unui obiect din lumea noastră, să spunem un „arbore”, și îl folosesc pentru a descrie Replica Superioară, adică forța care se numește acum „arbore”.

Dar dacă o persoană nu știe că Vechiul Testament a fost scris în aceast limbaj special, atunci ce va înţelege din el?
Îl înţelege ca pe o narațiune despre lumea noastră, despre un arbore care crește în paradis sau un șarpe care-i șoptește Evei ispite dulci la ureche.

Dar este absolut incorect. Astfel de interpretări reduc această carte, care este menită să unească lumea noastră cu lumea spirituală, la nivelul simplu al literaturii pământești.

(Îmi vine în minte bunica mea cosând haine cu modele frumoase, vii. Fiind copil, îmi delectam ochii cu ele și gândeam: „Așa este lumea.” Asta a fost până când m-am uitat pe partea din spate a broderiei și am văzut o încurcătură haotică de fire şi de noduri. Cel puţin așa mi s-a părut la prima vedere. Mai târziu am înţeles că aceasta era rădăcina frumuseţii; dacă taiam chiar şi numai un singur nod de pe spate, întregul model frumos s-ar fi deşirat …)

Deci, iată-ne aici, dorind să învățăm cum să ajungem la rădăcină.

(Fragment din cartea „Secretele Bibliei” de Semion Vinokur)

(napoi la pagina DEFINIŢII – click)

Creatorul este sursa Luminii (plăcerii). Cei care se apropie de El îl percep ca atare. Astfel de oameni, care se apropie de Creator şi, în consecinţă, Îl simt, sunt numiţi „cabalişti” (de la cuvântul „Lekabel” – a primi Lumina Creatorului). Omul se poate apropia de Creator doar prin echivalarea dorinţelor.

Creatorul este imaterial şi poate fi simţit doar cu inima.

Bineînţeles că ceea ce se înţelege prin „inimă“ nu este pompa care mişcă sângele prin venele noastre, ci centrul tuturor senzaţiilor omului.

Cu toate acestea, omul nu îl poate simţi pe Creator chiar cu inima, ci doar cu un mic punct din ea. Şi ca să simtă acest punct, trebuie ca el însuşi să-l dezvolte. Când cineva dezvoltă şi extinde acest punct, senzaţia Creatorului, Lumina Sa, poate pătrunde în el.

Inima noastră este suma dorinţelor egoiste, iar micul punct din interiorul ei face parte din dorinţa spirituală şi altruistă, implantată de Sus de Însuşi Creatorul.

Este sarcina noastră să hrănim acest embrion al dorinţei spirituale într-o asemenea măsură, încât el (şi nu natura noastră egoisă) va determina toate aspiraţiile noastre. În acelaşi timp, dorinţa egoistă a inimii va ceda, se va contracta, va păli şi se va micşora.

(napoi la pagina DEFINIŢII – click)

Cabaliştii sunt convinşi că fiecare om trebuie să înveţe ştiinţa cabalei.

Şi chiar dacă este expert în alte ştiinţe trebuie să înveţe şi această ştiinţă în decursul acestei vieţi, pentru că altfel va trebui sa se intoarcă din nou în această lume pentru a o învăţa.

Ce este specific în această ştiinţă , ce este diferit in înţelepciunea cabalei de restul înţelepciunilor lumii într-atât încât fiecare om trebuie să o stăpânească, şi de ce dacă nu o stăpânim e ca şi cum ne-am fi trait viaţa fară de folos ?

De ce perfecţiunea unui om depinde tocmai de cunoaşterea cabalei şi nu de comportament sau de fapte bune?

Pentru a înţelege decizia cabaliştilor, trebuie mai întâi să înţelegem ceea ce este scris în cartea Zohar : “Tora – cel Sfânt şi Binecuvântat – şi Israel – unul sunt” adică, Tora (lumina din înţelepciunea cabalei), Creatorul şi sufletul (omului) sunt unul . Acest lucru pare foarte ciudat.

De aceea, pentru a înţelege ce este scris în cărţile de cabala trebuie mai întâi sa vedem condiţiile pe care şi le-au pus cabaliştii în metoda lor de cercetare: “tot ceea ce nu vom identifica, nu vom defini cu un nume”. Adică, “nu vom da nici un nume” lucrurilor pe care încă nu le-am identificat şi deasemenea lucrurilor pe care nu le vom putea identifica cu ajutorul acestei ştiinţe, cum ar fi esenţa Puterii Superioare.

De aceea cabaliştii refuză să discute chiar şi teoretic despre esenţa Puterii Superioare şi în nici un caz nu vor da cercetărilor pe această temă, definiţii, nume…ş.a.m.d.

De aceea toate definiţiile pe care le dau cabaliştii Puterii Superioare, nu se referă la esenţa acesteia , ci la lumina care vine de la Ea către noi. Chiar şi definiţia de Infinit, în cabala, se referă la lumina pe care o emite esenţa Puterii Superioare . Şi doar datorită faptului că cercetătorii ştiinţei cabala au stabilit că faţă de noi, creaturile, care primim, noţiunea de lumină pe care o emană Creatorul este ca infinitul, au denumit-o astfel.

Şi aceasta este o lege de neîncălcat, care spune că nici măcar nu ai voie să te gândeşti la ceea ce priveşte Creatorul, fiind imposibil de conceput şi nu îi poţi da nici un nume, pentru că asta ar însemna că l-ai înţeles într-un oarecare grad, cu toate astea, luminile care vin de la Puterea Superioară, pot fi cercetate, analizate, iar apoi numite şi caracterizate pe baza acestei analize.

Deoarece fiecare om receptează aceste lumini , care definesc substanţa existenţei noastre, studiul şi folosirea corectă a acestora este responsabilitatea noastră în această viaţă, căci astfel noi cercetăm toate drumurile prin care ne influenţează Puterea Superioară. Rezultatul acestor cunoştinţe este ceea ce formează esenţa ştiinţei cabala, şi folosirea lor corectă îl ajută pe om să se umple cu lumina superioară, aceasta fiind recompensa efortului depus.

În Zohar scrie că toate lumile de sus au fost create cu scopul de a-l aduce pe om la perfecţiune. Acesta a fost la început motivul pentru care au fost create lumile, aşa cum este scris în Zohar “Sfârşitul actului constă în planul gândit la început”, şi ca rezultat al dorinţei de a da plăcere creaturilor sale, care este de fapt rădăcina motivului creării lumilor, au fost create lumile de sus şi lumea asta cu omul din ea, format din două substanţe , sufletul care sălăşueşte în corpul fizic.

Puterea Superioară îl plasează pe om în starea cea mai inferioară, într-un corp fizic îmbrăcat în suflet. Şi astfel, printr-un sistem de lumi descrescătoare îl influenţează pentru a îşi dezvolta sufletul, “Vasul” , destinatarul spiritual al luminii, până când acesta va fi plin de lumină, precum e scris , “Şi pământul va fi plin de cunoaşterea Creatorului…căci toţi mă vor cunoaşte de la mici până la mari”.

Sufletul omului este format din 613 dorinţe pentru a fi completate cu lumina superioară.

Fiecare dorinţă în parte este egoistă la început, având intenţia e a fi îndeplinită pentru propria sa satisfacţie. Ca rezultat al studiului cabalei, omul dezvoltă o nouă intenţie , în conformitate cu care fiecare dorinţă a sa o va îndeplini cu intenţia de a se asemăna Puterii Superioare, cu intenţia de a influenţa.

Această corectare, din intenţia egoistă în intenţia altruistă, se numeşte “Act de corectare”(maase ha-tikun). Dorinţa corectată prin asemănarea intenţiei ei cu Puterea Superioară, se umple cu lumina superioară, cu senzaţia Creatorului, adică ,”Creatorul şi lumina – unul sunt”. ceea ce se numeşte “cel Sfânt şi Binecuvântat şi Tora– unul sunt”

Prin asta omul îşi corectează intenţiile tuturor celor 613 dorinţe absorbind astfel lumina care vine de la Puterea Superioară către el personal.

O astfel de stare se numeşte “corectare personală” (tikun prati). În acest fel omul obţine unificarea sa personală cu Puterea Superioară.

Sufletele diferă unele de altele prin calităţile lor. Această diferenţă de calităţi este motivul pentru care oamenii au caractere diferite. Dar depărtarea sau apropierea dintre suflete nu depinde de diferenţa dintre calităţile lor, ci de intenţia egoistă specifică fiecărui suflet de a se umple pe sine cu lumină.

Dacă omul îşi corectează intenţia din egoistă în altruistă, ajunge prin asta până la apropiere, până la unificarea sufletului său cu celelalte suflete ,completându-se astfel cu dorinţele acestora şi cu lumina care le umple.

O astfel de stare se numeşte “rectificarea finală a sufletului” (gmar tikun haneşama), pentru că nu mai există nici o diferenţă sau schimbare de formă între suflet şi lumină, ceea ce se numeşte “Tora şi Israel – unul sunt”, şi umplerea completă cu lumina superioară care se potriveşte acestei stări, se numeşte “Lumea infinită” (olam ein sof).

Rezultatul acestei stări este atingerea senzaţiei de veşnicie, perfecţiune, pace sufletească şi cunoştinţă absolută.

Şi prin asta am arătat că , “Lumina (biblia) , Creatorul (Cel Sfânt şi Binecuvântat) , şi Sufletul (Israel) – unul sunt”.

Acţiunule omului pentru a atinge lumea superioară sunt următoarele:

1. Corectarea intenţiei dorinţei sale egoiste în altruiste, prin asta însăşi dorinţa de a te umple cu lumina superioară, este definită ca fiind asemănătoare Puterii Superioare, altruistă.
2. Prin umplerea cu lumina superioară a dorinţei corectate – până la urmă omul înţelege calităţile Puterii Superioare, scopurile acesteia şi motivul creaţiei sale, aceasta fiind răsplata lui.

Atât timp cât omul nu atinge o astfel de stare a sufletului, va trebui să se întoarcă în această lume.

De aceea fiecare generaţie o repetă pe cea anterioară, adică aceleaşi suflete în alte corpuri (care vin să repare pâna ajung la unificare absolută).

Aceasta este semnificaţia practică a Înţelepciunii Cabala.

Ştiinţa Cabalei este unică în felul în care vorbeşte despre tine şi despre mine, despre noi toţi. Ea nu se ocupă de ceva abstract, ci doar de felul în care noi suntem creaţi şi funcţionăm la nivelurile superioare de existenţă.

Unul din capitolele ei vorbeşte despre coborârea forţelor superioare din Lumea Infinitului. Lumea Infinitului este starea nostră iniţială, şi noi existăm acolo ca un sistem unic de suflete, interconectate în întregime. După aceea, din Lumea Infinitului, noi studiem succesiunea de lumi şi de aşa numitele Sefirot şi Parţufim pe măsură ce ele coboară până la lumea în care noi trăim.

Multe cărţi de Cabala au fost scrise pe această temă, începând cu patriarhul Avraham cu patru mii de ani în urmă, care a scris o carte numită Sefer Yeţira (Cartea Creaţiei). Următoarea lucrare importantă este Cartea Zohar, scrisă în secolul al II-lea. Zohar este urmată de lucrările lui Ari, un cabalist renumit din secolul al XVI-lea. Iar secolul al XX-lea a fost martor la apariţia lucrărilor cabalistului Yehuda Ashlag.

Textele lui Ashlag sunt cele mai potrivite pentru generaţia noastră. Aceste texte, ca şi alte surse cabalistice, descriu structura lumilor de sus, cum ele coboară şi dau naştere succesiv la lumile de jos, cum a luat fiinţă lumea noastră, universul, planeta noastră şi cum a evoluat viaţa. Studiind felul în care acest sistem a fost creat şi cum se coboară până la lumea noastră ni se permite să stăpânim metoda de a intra în acest sistem şi de a-l guverna.

Noi studiem în principal manualul în şase volume Talmud Eser Sefirot (Studiul celor zece Sefirot), scris de Yehuda Ashlag. El este conceput ca un ajutor de studiu cu întrebări, răspunsuri, materiale pentru recapitulare şi memorizare, explicaţii, diagrame şi desene. Aceasta este, dacă vreţi, fizica Lumii de Sus, care descrie legile şi forţele care guvernează universul.

Acest material transformă treptat pe cei care îl studiază, deoarece în timp ce caută modul în care să intre şi să înceapă să trăiască în lumea spirituală, treptat, ei se auto-adaptează la material.

Ştiinţa Cabalei nu se ocupă de viaţa din această lume. În schimb, studiind acest sistem, noi obţinem din nou nivelul pe care l-am avut înainte de a coborî, acelaşi nivel unde noi vom fi la sfârşitul ascensiunii noastre din această lume. În timpul ascensiunii, studiul Cabalei construieşte în student un sistem egal sistemului superior.

Acest sistem începe să se organizeze şi să se manifeste în persoana care vrea să-l obţină, şi care îl studiază în acest scop. La fel cum o picătură de spermă are capacitatea să se dezvolte într-o fiinţă umană completă, care ulterior creşte într-un adult matur, ştiinţa Cabalei dezvoltă dorinţa noastră de a obţine un nivel de existenţă superior.

La început este o dorinţă micuţă, numită „un punct în inimă”. Acest punct este embrionul stărilor noastre viitoare. Prin studiul structurii lumilor superioare noi îi dezvoltăm informaţia “genetică” şi, pe măsură ce punctul creşte, se formează în noi o structură similară cu nivelurile superioare.

Acesta este motivul pentru care studiul este atât de răsplătitor. Chiar dacă noi nu înţelegem nimic din tot ceea ce citim, pur şi simplu încercarea de a înţelege textele Cabalei ne cultivă punctul în inimă, dorinţa pentru Cel de Sus, şi punctul începe să crească. Cu cât el creşte, cu atât mai mult simţim apariţia unei creaţii noi, un sentiment nou şi deosebit al unei lumi în interiorul nostru.

Acţionând în acest fel, ştiinţa Cabalei ne dă prilejul să simţim lumile superioare, să înţelegem tot ce ni se întâmplă şi, în special, să controlăm noi înşine acest proces. 

Este scris în Cartea Zohar şi de asemenea de Rav Vilna Gaon precum şi de Baal HaSulam, că, în anul 1995 va începe o nouă eră a umanităţii. Că în omenire începe să se dezvolte o dorinţă pentru spiritualitate, dincolo de dorinţele lumeşti, chiar dacă vrem sau dacă nu vrem, exact în aceste timpuri. Al doilea lucru este că metoda pe care el a transmis-o avea un înveliş atât de ortodox, încât nu era potrivită oamenilor din aceste timpuri moderne, oamenilor timpurilor noastre. Noua metodă trebuie să se potrivească cu masele şi cu umanitatea ca întreg.

Metoda sa a fost aceea a cabaliştilor anteriori şi a fost destinată individualităţii, când profesorul o transmitea studenţilor săi în acelaşi mod în care a fost facut timp de generaţii. Noua metodă trebuie să fie deschisă întregii lumi şi toată lumea trebuie să fie capabilă să o primească, indiferent despre cine este vorba.

Cabala este o metodă prin care orice persoană poate dobândi un nivel mai înalt al realității, indiferent de rasă, sex sau naționalitate. Nu are legătură cu nicio religie, misticism, astrologie, magie, filozofie și alte concepții și interpretări greșite. Cabala este o metodă empirică de dezvăluire a Forței Superioare, și anume a calității dăruirii și iubirii, în timp ce trăim în această lume.

Descoperită acum aproape 6.000 de ani de Adam HaRișon, de-a lungul generațiilor, Cabala s-a dezvoltat într-o înțelepciune practică pentru a fi studiată de un public larg. Deține cunoștințele despre structura și funcționalitatea Forței Superioare, precum și influența Sa asupra noastră, și ne învață prin surse autentice (cum ar fi, de pildă, cartea Zohar) cum să dezvoltăm un simț de percepere a acestei forțe și să dobândim în sfârșit revelarea Creatorului, adică a legii atotcuprinzătoare a naturii.

Rav Yehuda Ashlag (Baal HaSulam) defineşte Cabala, în articolul său „Esenţa înţelepciunii Cabala”, în felul următor:

„Această înţelepciune nu este nici mai mult, nici mai puţin decât o succesiune de rădăcini, care pătrund în jos conform principiului cauză-şi-efect, după reguli fixe şi determinate, care se îmbină într-un singur scop preamărit, descris ca fiind «revelarea în lumea noastră a Sfinţeniei Lui în faţa creaturilor Sale».”

Deschideţi-mi puţin inima,
Iar eu o să vă dezvălui lumea.
„Cartea Zohar”

Cine sunt eu şi pentru ce exist?
De unde suntem, unde mergem şi pentru ce am apărut aici?
E posibil oare să fi fost şi altă dată aici, în lumea asta?
Putem oare să aflăm cine suntem noi şi ce reprezintă întregul univers?
De ce există suferinţă în lume şi, este oare posibil să o evităm?
Cum putem obţine fericirea, perfecţiunea şi satisfacţia?

Mulţi au fost tentaţi, de-a lungul generaţiilor, să răspundă la întrebările, cam dureroase, de mai sus. Aceste chestiuni reapar în fiecare generaţie, ceea ce demonstrează că nu am aflat, pană astăzi, răspunsul satisfăcător.

Studiind Natura, studiind Universul, se descoperă că totul in jurul nostru există şi se desfăşoară conform unor legi exacte şi specific orientate într-o direcţie predeterminată.

Dacă ne considerăm treapta cea mai înaltă a creaţiei Naturii, observandu-ne, descoperim, că oamenii se comportă în mod nearmonios faţă de sistemul acestor legi ale naturii, nesupunându-li-se.

De exemplu, observând perfecţiunea fiecărui organ al corpului, orientarea exactă într-o direcţie specifică a funcţiei fiecărei celule vii, n-avem răspuns la întrebarea: pentru ce scop există de fapt acest organism?

Totul în jurul nostru este dominat de legea cauză-efect. Totul este creat cu un anumit scop. În lumea obiectelor materiale, domină legile exacte ale mişcării, transformării şi a reîncarnării sufletelor. Aceeaşi lege domină si lumea vegetală şi cea animală. Însă, întrebarea întrebărilor: care este scopul existenţei ? – a rămas fără un răspuns satisfăcător.

Oare a existat vreodată un om pe care să nu-l fi frământat întrebarea aceasta? Teoriile ştiinţifice contemporane atestă că universul e controlat de legi fizice, stabile, pe care nu le putem schimba. Rolul nostru constă în a le folosi într-un mod inteligent în cei 70-120 de ani care ne sunt daţi şi în a pregăti fundamentul pentru generaţiile care vor urma… pentru ce?… Oare lumea să fi evoluat din anumite forme primitive, sau să fi fost Omul adus de pe alte planete? Nu are nicio importanţă.

Există doar două noţiuni: naşterea şi moartea, iar ceea ce se petrece între ele, este irevocabil, ireversibil, şi astfel, de nepreţuită valoare. Sau invers: viaţa nu înseamnă nimic dacă la sfârşitul ei nu este decât întuneric.