00 A B C D E F G H I Î J K L M N O P R S Ș T Ț U V Z
MAN
MAN este Mey Nukvin (în aramaică: apa feminină). Este dorinţa de a primi care vrea să se ridice la nivelul lui Bina. Când simțim că putem și trebuie să dăruim în aceste dorințe, cerem să se întâmple. Așadar, avem nevoie de ajutorul Forței Superioare pentru a face acest lucru, iar atunci forța va apărea de Sus.
Când începem să folosim această Forță, ea ne umple cu dăruirea către ceilalți și acest lucru se numește „a mânca mană”. În această lume, însă, nu vom simți niciodată acest lucru, deoarece în lumea aceasta ne umplem prin primire, în timp ce în Lumea Spirituală ne umplem prin dăruire.
Măgăriţa
Măgăriţa este materia, substanţa noastră, femela măgarului. Este dorința efectivă de a primi, care simte și face distincţia între forțele din noi.
Menora (sfeşnicul sacru)
„Menora” este simbolul sufletului. El simbolizează cele șapte Sfirot ale sufletului pe care trebuie să știm cum să le aprindem, în ce fel și în ce ordine.
Este dezvăluirea Forței Superioare în Kelim (vase). Menora este revelarea Creatorului, care apare ca cele șapte Sfirot ale lui Zeir Anpin, în șapte calități – fiecare reprezentând Menora.
Menstruaţia
Menstruația este sângele, secreția pe care o avem după cercetarea dorințelor care pot fi corectate. Distingem dorințele care nu pot fi corectate și le lăsăm de-o parte, pentru a putea fi separate de dorinţele destinate corectării. După aceea, se face scufundarea în apă, unde trebuie să aducem Lumina Hasadim, prin care corectăm aceste dorințe.
Mesagerii
Forțele prin care acțiunile sunt efectuate într-un anumit grad, o anumită stare a unei persoane. Starea unei persoane este numită „grad”. Cel care guvernează fiecare grad este numit „regele gradului”, care este, de obicei, Sfira (singularul de la Sfirot) numită Keter (coroana). Mesagerii sunt forțe care acționează în acest grad. În ansamblu, sunt opt Sfirot de la Hohma la Yesod.
Miriam
„Miriam” este un tip de dorință de a primi, în noi, potrivnică lui Moise. Și Moise a descoperit acea parte în el însuși. Cu alte cuvinte, gradul din noi numit „Moise” a descoperit o anumită atingere din partea lui Nukva (femininul), Miriam, care încă trebuia corectată. Moise se înalţă, de asemenea, de fiecare dată împreună cu poporul; el este un discernământ în suflet, prin urmare, cu fiecare discernământ, este corectat și discernământul gradului Moise.
Cu fiecare nou termen și cu fiecare etapă, dorința noastră egoistă de a primi sporeşte și se amplifică, iar noi o corectăm cu intenția de a dărui, de a sluji celorlalţi și Creatorului.
Moartea
Când o persoană încetează să utilizeze gradul actual și urcă la gradul următor, se consideră „moarte”. Gradul anterior este privit ca fiind mort, deoarece nu mai este folosit.
„Moartea” este incapacitatea de a lucra pentru a dărui.
„Moartea” este o stare de plecare a Luminii de la suflet. Aceasta nu se referă la moartea corpului nostru alcătuit din proteine, deoarece Tora nu se ocupă de viața trupului fizic, ci de suflet, de umplerea cu Lumină. Dorința noastră este plină de Lumina Superioară, numită „viață”. Plecarea Luminii se numește „moarte”. Oamenii din lumea noastră sunt rupţi de viață. De aceea este scris că cei răi în viața lor sunt numiți „morți”( Talmudul Ierusalmitean, Masehet Brahot, Pg. 15b).
Cu toate acestea, cei care dobândesc sufletul folosind Înțelepciunea Cabala, care atrag Lumina Reformatoare, sunt cei care dobândesc Arvut (garanția reciprocă), iubirea pentru ceilalţi. Ei au un Kli (vas), un recipient în care să descopere Lumina Superioară, Sfinţenia, care este viața.
Moise
„Moise” este forța din noi care ne scoate din această lume și ne conduce către Lumea Spirituală.
„Moise” este Forța Superioară din noi, care ne trage către dăruire, către iubirea față de ceilalţi și astfel către iubirea faţă de Creator. Este o forță care nu ne dă odihnă. Această forță vine de la spargerea sufletului, ca o scânteie de Lumină în noi. Dacă scânteia se trezește în noi, putem considera că am primit o invitație. Nu garantează nimic, dar este invitația făcută de a începe efectiv munca sfântă, care i-a fost dată.
„Sfântă” înseamnă dăruire. „Urcarea Muntelui Sfințeniei”, înseamnă că ne-am ridicat deasupra egoismul nostru cu punctul lui Moise din noi și, astfel, ne împlinim.
Moștenirea
„Moștenirea” este ceea ce primim dintr-un grad mai înalt, de la tatăl sau de la bunicul nostru. Și în spiritualitate există grade. Noi primim forţa de la un grad mai mare, o forţă care ne permite să urcăm; se numește „moștenire”.
Mulţimea
„Mulţimea” este acel tip de dorință de a primi pe care trebuie să o descoperim și o găsim „infectată” cu intenția de a primi.
Munca
„Munca”, este corectarea sistemului Tabernacolului. Nimic mai mult. Sunt nouă munci în munca Tabernacolului; restul nu este nici muncă, nici meşteşug.
Muntele Nebo
Acesta este locul lui Bina, locul lui Moise, unde această forță se găsește până când ajunge la mântuirea completă, pentru ca atunci să apară.
Muntele Sinai
„Muntele Sinai” este un munte de Sina’a (ură). Dacă descoperim tot răul din interior, se consideră că ne aflăm la poalele Muntelui Sinai. Este posibil, însă, să descoperim răul numai dacă punctul din interior, numit Moise, urcă pe munte. Acolo, în abisul dintre baza muntelui și vârf, în acea condiție dobândim Tora. Acest lucru se întâmplă deoarece simțim că trebuie să ne corectăm, dar nu știm ce să facem. Astfel de oameni sunt vrednici de a primi Lumina Reformatoare, numită „Tora”.
Este scris: „Am creat înclinația rea; Am creat pentru ea Tora ca mirodenie” pentru că „Lumina din ea reformează”. Inclinația cea rea este Muntele Sinai (Sina’a = ură); ea este toată ura care apare între națiunile lumii și Israel. Neamurile lumii sunt dorințele noastre de a primi, iar Israelul este dorința noastră de a dărui. Prin urmare, dacă în noi apare un decalaj între dorința de a primi și dorința de a dărui, simțim ura și se poate spune că ne aflăm la poalele Muntelui Sinai.
Această ură apare când vrem să ne conectăm, când stăm în jurul muntelui și trebuie să stabilim o garanție reciprocă. De aceea este scris: „El le-a spus: «Dacă primiți Tora, e bine; dacă nu o veți face, aici va fi mormântul vostru»”(Talmudul babilonian – Masehet Avoda Zara, 2b). Adică, dacă nu vă conectați ca un singur om cu o singură inimă, aici veți fi îngropați.
Ura este spre unitate. Dacă nu vrem să ne conectăm, nu vom descoperi ura față de ceilalți, nu vom ajunge la Muntele Sinai și cu siguranță nu vom dobândi corectările. Asta ne poate spune cât de departe suntem cu toții de Muntele Sinai.
A fi la poalele Muntelui Sinai constituie un grad înalt, care vine după ce am muncit toată viața în Egipt, lucrând la conexiunea dintre oameni. Și, deși am vrut să avem o legătură de iubire cu ceilalţi, nu am putut face acest lucru până nu am realizat că era imposibil. Atunci apare punctul care ne trage afară din noi înșine și înțelegem că este posibil să scăpăm și, prin urmare, ieşim și ne ridicăm deasupra egoismului nostru.
Odată ce ieșim din egoism, relația noastră față de acesta devine din ce în ce mai evidentă pentru noi. Ne apare clar decalajul dintre egoism și atracţia către a fi în afara acestuia. Acest decalaj este numit „Muntele Sinai”. Este starea în care Moise cel din noi se află sus, încercând să se agaţe de Creator în vârful muntelui, în timp ce întregul egoismul încă necorectat se află jos, asemenea poporului care nu putea să se conecteze cu Creatorul. Acesta este, însă, deja începutul mersului în direcţia corectării.