Autor: arhiprofesor

Înapoi la pagina TEXTE ESENTIALE / BAAL HASULAM – (link)

1) În această introducere aș vrea să clarific chestiuni care sunt în aparență simple. Chestiuni în care toată lumea bâjbâie și pentru care s-a vărsat multă cerneală în încercarea de a le clarifica. Cu toate astea, nu am ajuns la o cunoaștere concretă şi suficientă a acestora. Și iată cele câteva întrebări:

1. Care este esența noastră ?
2. Care este rolul nostru în lungul lanț al realității, în care noi suntem doar niste mici verigi?
3. Când ne examinăm pe noi înșine, aflăm că suntem cât se poate de corupţi şi inferiori. Iar atunci când îl examinăm pe Operatorul care ne-a făcut, suntem obligaţi să fim la cel mai înalt nivel, căci nu este nimeni atât de vrednic de laudă precum este El. Intrucât este inevitabil ca doar nişte lucrări perfecte să-şi aibă originea într-un operator perfect.
4. Mintea noastră simte nevoia ca El să fie absolut bun şi generos, în afara oricărei comparații. Atunci, cum de a creat El atât de multe creaturi care suferă și agonizează pe tot parcursul vieții lor? Nu este în natura celui bun să facă bine, sau măcar să nu facă atâta rău?
5. Cum este posibil ca infinitul, care nu are nici început, nici sfârșit, să producă creaturi finite, muritoare și trecătoare ?

2) Pentru a clarifica toate aceste lucruri, trebuie să facem câteva investigaţii preliminare. Și nu, Doamne ferește, acolo unde este interzis, adică în esența Creatorului, despre care nu avem niciun gând și niciun fel de percepție, și ca atare, nu avem nicio idee și nicio rostire despre El, ci acolo unde investigaţia constituie o Miţva (poruncă/faptă bună), investigarea făptuirilor Lui. Este după cum ne porunceşte Tora: “Cunoaște-L pe Dumnezeul tatălui tău și slujește-I Lui”, și așa cum se spune în poemul unificării: “Prin acțiunile tale te cunoaștem noi”.

Întrebarea nr. 1:  Cum putem să ne imaginăm o nouă creație, adică ceva nou, care nu este inclus în El înainte ca El să îl fi creat, când este evident pentru orice observator că nu există nimic care să nu fie inclus în El? O dictează bunul simț, căci cum poate cineva să dea ceva ce nu are ?

Întrebarea nr. 2:  Dacă spui că, sub aspectul atotputerniciei Sale, El poate crea cu siguranță existența din absență, adică ceva nou care nu este în El, atunci se naşte întrebarea – ce este acea realitate, care poate fi determinată ca neavând niciun loc în El, ci este complet nouă?

Întrebarea nr. 3:  Aici este vorba despre ceea ce au spus cabaliștii, că sufletul omului este parte din Dumnezeu Cel de Sus, în așa fel încât nu este nicio direfență între El și suflet, ci El este “întregul”, iar sufletul este o “parte”. Iar ei au comparat asta cu o piatră spartă dintr-un munte. Nu e nicio direfență între piatră și munte, numai că El este “întregul”, iar piatra este “partea”. Ca atare trebuie să ne întrebăm:  este un fapt că o piatră spartă dintr-un munte este separată de acesta de un ciocan făcut anume pentru asta, provocând separarea “părții” de “întreg”. Dar cum putem să ne imaginăm asta despre El, cum că el ar separa o parte din esența Lui, până ce aceasta părășește esența Lui și devine separată de El, adică un suflet, până la punctul la care acesta poate fi înțeles doar ca parte din esența Lui?

3)   Întrebarea nr. 4:  De vreme ce carul lui Sitra Achra (partea cealaltă) și Klipot (cojile) se află atât de departe, la capătul celălalt al Sfințeniei Sale, încât această îndepărtare este de neimaginat, cum poate să fie acesta extras și creat din Sfințenie – și cu atât mai puţin să fie susținut de Sfințenia Lui?

Întrebarea nr. 5:  Chestiunea învierii morților: Întrucât trupul este atât de vrednic de dispreț, încât imediat după naștere el este sortit să piară și să fie îngropat. Mai mult, Zohar-ul a spus că, înainte de putrezirea în întregime a trupului, sufletul nu se poate ridica la locul său în Grădina Eden-ului, atâta timp cât încă mai sunt rămășite din el. Prin urmare, de ce trebuie acesta să se întoarcă și să se ridice la învierea morților? Nu putea Creatorul să încânte sufletele fără asta?

Și mai uimitor este ceea ce au spus înțelepții noștri, anume că morții sunt destinați să se ridice cu tot cu defectele lor, ca să nu fie confundați unul cu altul, iar după aceea El le va vindeca deficienţele. Trebuie să înțelegem de ce lui Dumnezeu i-ar păsa ca aceștia să nu se confunde între ei și pentru asta le-ar recrea deficienţele ca, apoi, să trebuiască să le remedieze.

Întrebarea nr. 6:  În legătură cu ce au spus înțelepții noștri, anume că omul este centrul realității, că Lumile Superioare și această lume materială și tot ce cuprind ele au fost create doar pentru om (Zohar, Tazria, 40), care a fost făcut să creadă că lumea a fost creată doar pentru el (Sanhedrin 37). Pare greu de cuprins cu mintea de ce pentru această fiinţă neinsemnată, a cărui valoare nu e mai mult decât un smoc în raport cu realitatea acestei lumi, cu atât mai puțin față de toate Lumile Superioare, a căror Înălțime și Sublimitate este de nemăsurat, Creatorul Şi-ar fi creat Lui Însuşi probleme creând toate acestea pentru om. Și în acelaşi timp, de ce oare ar avea omul nevoie de toate acestea?

4) Pentru a înțelege toate aceste întrebări și investigaţii, singura tactică este aceea de a examina sfârșitul actului, adică scopul creației. Întrucât nimic nu poate fi înțeles în toiul desfăşurării procesului, ci numai la sfârşitul acestuia. Și este clar că nu există acțiune fără scop, căci numai un nebun poate acționa fără scop.

Stiu că sunt aceia care își iau în spate povara Torei și a Miţvot (pluralul de la Miţva), spunând că Creatorul a creat toată realitatea și apoi a lăsat-o singură, asta întrucât nevrednicia creaturilor n-ar fi demnă ca Preaînaltul Creator să vegheze asupra căilor lor neînsemnate. Într-adevăr, ei au vorbit din necunoaștere, pentru că este imposibil să facem comentarii referitoare la inferioritatea și nimicnicia noastră, înainte de a decide că noi ne-am creat pe noi înșine cu toată natura noastră coruptă şi detestabilă.

Dar chiar dacă decidem că Creatorul, care este absolut perfect, este Cel care ne-a creat și proiectat trupurile, cu toate atributele lor atât cele admirabile cât și cele vrednice de dispreț, cu siguranță, nu este posibil să iasă vreodată ceva imperfect din mână unui lucrător perfect, întrucât fiecare act vorbeşte despre cel care îl făptuieşte. Și ce vină are o haină nereuşită, dacă a fost făcută de un croitor nepriceput?

Asta găsim și în Masechet Ta’anit, 20: O poveste despre Rabi Elazar care a întâlnit un om deosebit de urât. El i-a spus: “cât de urât este omul ăsta”. Omul a răspuns: “Mergi și spune-i meșterului care m-a făcut, ‚«Ce urât este acest instrument pe care l-ai făcut».” Ca atare, cei care susțin că din cauza inferiorităţii şi nimicniciei noastre, este nepotrivit pentru El să vegheze asupra noastră și, drept urmare, El ne-ar fi părăsit, nu fac decât să își arate ignoranța.

Încearcă să-ţi imaginezi, dacă ar fi fost să întâlnești pe cineva care ar fi creat nişte creaturi, anume ca acestea să sufere şi să agonizeze întreaga lor viaţă, aşa ca noi, și nu numai atât, dar le-ar fi și întors spatele, nevrând nici măcar să se uite la ele, să le ajute un pic. Cu cât dispret și dezgust te-ai uita la el! Putem să credem așa ceva despre El?

5) Aşadar, bunul simț ne impune să înțelegem opusul a ceea ce pare a fi la suprafață, și să decidem că suntem de fapt creaturi nobile și merituoase, de o importanță nemăsurată, chiar demni de Lucrătorul care ne-a făcut. Pentru că orice defect ai vrea să găsești în trupurile noastre, dincolo de toate scuzele pe care ţi le-ai oferi ţie însuţi, greşeala este numai a Creatorului, care ne-a creat pe noi și natura din noi, pentru că este limpede că El este Cel care ne-a creat și nu noi.

El cunoaşte, în acelaşi timp, şi toate modurile ce-şi au sursa în natura și atributele rele pe care El le-a creat în noi. Este așa cum am spus, anume că trebuie să examinăm sfârșitul unui act și numai atunci vom putea să înțelegem totul. La fel cum spune și zicala: “Nu îi arăta unui prost o lucrare neterminată.”

6) Înțelepții noștri au spus deja că Creatorul a creat lumea fără nici un alt motiv, decât să aducă bucurie creaturilor Sale. Și aici trebuie să ne concentrăm mintea și toate gândurile noastre, pentru că acesta este țelul final al actului de creare a lumii. Și trebuie să reținem că, de vreme ce Gândul Creației este să dăruiască creaturilor Sale, El a trebuit să creeze în suflete o mare cantitate de dorință de a primi ceea ce El S-a gândit să le dea. Întrucât măsura fiecărei plăceri și bucurii depinde de măsura dorinței de a le primi. Cu cât este mai mare voia de a primi, cu atât este mai mare plăcerea și cu cât este mai mică voia, cu atât este mai mică plăcerea provenită din ce primești.

Ca atare, chiar Gândul Creației în sine impune în mod necesar crearea în suflete a unei dorințe excesive de a primi, pentru a se potrivi imensei plăceri pe care Atotputernicia Lui s-a gândit să o dăruiască sufletelor. Căci marea încântare și marea dorință de a primi merg mână în mână.

7) Odată ce am aflat acestea, ajungem să înțelegem pe deplin și foarte clar a doua întrebare. Căci am aflat ce reprezintă realitatea care poate fi determinată clar și care nu este o parte din esența Lui, în măsura în care să putem spune că este o nouă creație, existența din absență. Și acum, pentru că știm sigur că Gândul Creației, acela ca El să-şi încânte creaturile, a creat cu necesitate o măsură a dorinței de a primi de la El toate bunătăţile şi plăcerile pe care le-a plănuit pentru ele, ştim că acea voinţă de a primi nu era cu siguranţă parte din esenţa Lui înainte ca El să o creeze în suflete, întrucât de la cine ar fi putut El să primească? Rezultă că El a creat ceva nou, care nu era în El.

Și cu toate acestea, înțelegem că, în conformitate cu Gândul Creației, n-a fost nevoie să se creeze nimic altceva, decât acea voinţă de a primi. Asta pentru că această noua creație este suficientă pentru ca El să împlinească întregul Gând al Creației, pe care El s-a gândit să ni-l dăruiască. Dar toată împlinirea din Gândul Creației, toate beneficiile pe care El a plănuit să ne parvină provin direct din esența Lui, iar El nu are niciun motiv să le creeze din nou, de vreme ce sunt deja extrase, existență din existență, în marea voinţă de a primi care se află în suflete. Așadar, vedem foarte clar că întreaga substanță a creației generate este, de la început până la sfârșit, numai voinţa de a primi.

8) Acum am ajuns să înțelegem cuvintele cabaliștilor cuprinse în cea de a treia întrebare. Ne întrebam cum e posibil să spunem despre suflete că ar fi parte din Dumnezeul Cel de Sus, precum o piatră care este spartă dintr-un munte, anume că nu există nici o direfență între ele, decât că una este o “parte” iar cealaltă este un “întreg”. Și ne întrebam: una este să spui că piatra despicată din munte devine separată cu ajutorul unui ciocan destinat acestui scop, dar cum putem spune asta despre esența Lui? Și de asemenea, ce anume a separat sufletele de esența Lui și le-a exclus din Creator, pentru a deveni creaturi?

Din cele de mai sus înțelegem clar că, așa cum ciocanul rupe și împarte un obiect fizic în două, diferența de formă împarte spiritualul în două. De exemplu, când doi oameni se iubesc, spui că ei sunt legați unul de celălalt și devin ca un singur trup. Și când se urăsc, zici că ei sunt la fel de depărtați unul de celălalt ca răsăritul față de apus. Dar aici nu se pune problema de apropiere său depărtare în termeni de locație. Mai degrabă, e vorba de echivalența formei: atunci când sunt egali ca formă și când fiecare iubește ceea ce iubește celălalt și urăște ceea ce urăște celălalt, ei se iubesc și sunt ataşaţi unul de celălalt.

Iar dacă între ei există vreo deosebire de formă, iar unuia îi place ceea ce urăște celălalt, atunci, în măsura în care diferă ca formă, ei se îndepărtează și se urăsc unul pe celălalt. Iar dacă, de exemplu, ei sunt opuși ca formă și tot ce unuia îi place, celuilalt îi displace și tot ce unuia îi displace îi place celuilalt, ei sunt considerați la fel de îndepărtăți că răsăritul de apus, adică precum un capăt de celălalt.

9) Și vedem că, în spiritualitate, direfența de formă operează la fel ca şi toporul care separă în lumea materială iar distanța este proporțională cu diferența de formă. Din asta înțelegem că, din moment ce dorința de a primi încântare de la El a fost imprimată în suflete – și am arătat că această formă nu există în Creator, întrucât de la cine ar primi El – această diferență de formă, pe care au căpătat-o sufletele, le separă de esența Lui ca un topor care desprinde o piatră dintr-un munte. Și din cauza acestei disparităţi de formă, sufletele au fost separate de Creator și au devenit creaturi. Cu toate astea, tot ce primește un suflet din Lumina Lui provine din esența Lui, existență din existență.

Drept urmare rezultă că, în ceea ce privește Lumina Lui, pe care ele (sufletele) o primesc în vasul lor (Kli), care este dorința de a primi, nu există absolut nicio direfență între ele și esența Lui. Asta pentru că ele o primesc sub formă de existență din existență, direct din esența Lui. Singura direfență dintre suflete și esența Lui este că sufletele sunt o parte din esența Lui.

Asta înseamnă că acea cantitate de lumină pe care ele o primesc în Kli-ul lor, fiind voinţa de a primi, este deja separată de Creator, întrucât este structurată pe baza diferenței de forma a voinţei de a primi. Iar această diferență de formă a făcut din aceasta acel ceva prin care au fost separate de “întreg” și au devenit o “parte”. Deci, singura diferență dintre ele este că una este un “întreg” iar cealaltă este o “parte”, tot așa precum o piatră spartă din munte. Și examinează cu atenție acest lucru, întrucât este imposibil să mergem mai departe într-o astfel de zonă  a sublimului.

10) Acum putem începe să înțelegem cea de-a patra întrebare: cum este posibil ca o grămadă de impuritate și Klipot să provină din Sfințenia Sa, de vreme ce acestea sunt complet opuse Sfințeniei Sale? Și, de asemenea, cum este posibil ca El să le sprijine și să le susțină? De fapt, mai întâi trebuie să înțelegem ce înseamnă existența impurităţii și a Klipot.

Trebuie ştiut că această uriașă dorință de a primi, despre care am stabilit că este esența sufletelor prin creație – întrucât în Gândul Creației ele sunt potrivite pentru a primi întreaga umplere – nu rămâne în acea formă în suflete. Dacă ar fi fost aşa, ele ar trebuit să rămână veșnic separate de El, pentru că diferența de formă dintre ele le-ar fi separat de El.

Și pentru a repara această separare, care se găseşte în Kli-ul sufletelor, El a creat toate lumile și le-a separat în două sisteme, după cum spune versetul: “Dumnezeu le-a făcut unul împotriva celuilalt”, care sunt cele patru lumi pure ABYA, şi opuse lor cele patru lumi impure ABYA. Iar El a imprimat dorința de a dărui în sistemul lumilor ABYA pure, a îndepărtat din ele dorința de a primi pentru ele și a pus-o în sistemul lumilor ABYA impure. Din această cauză, ele au devenit separate de Creator și de toate lumile sfințeniei.

Din acest motiv, Klipot se numesc “morți”, ca în versetul: “jerfele morților” (Psalmi 106: 28). Iar păcătoşii care le urmează, după cum spun înțelepții noștri : Păcătoşii, sunt numiţi ‘morţi’, în viața lor, pentru că dorința de a primi imprimată în ei în opoziție de formă cu cea a Sfințeniei Sale îi separă de Viața Vieților, iar ei sunt departe de EL ca un capăt de celălalt. Este așa întrucât pe El nu îl interesează să primească, ci doar să dăruiască, pe când Klipot nu vor deloc dăruirea, ci doar să primească pentru ele însele, pentru propria lor încântare, și nu există opoziţie mai mare decât aceasta. Știi deja că depărtarea spirituală începe cu o oarecare diferență de formă și sfârșește în opoziție de formă, care este gradul de îndepărtare cel mai mare posibil.

11) Și lumile s-au revărsat în cascadă peste realitatea acestei lumi materiale, în locul în care există un trup și un suflet, o perioadă a stricăciunii și o alta a rectificării. Căci trupul, care este dorința de a primi pentru sine, este o prelungire a rădăcinii lui din Gândul Creației, prin sistemul de lumi impure, după cum este scris: “omul … s-a născut ca mânzul unui măgar sălbatic” (Iov 11: 12). Și el rămâne sub autoritatea acelui sistem pentru primii treisprezece ani, care este timpul corupţiei.

Iar prin angajarea în Miţvot de la vârsta de treisprezece ani încolo, pentru a dărui mulțumire Creatorului său, el începe să-și purifice dorința, imprimată în el, de a primi pentru sine, și, încetul cu încetul, o transformă în a a dărui. Prin asta, el face să se nască un suflet sfânt din rădăcina sa, cea din Gândul Creației. Iar acesta trece prin sistemul de lumi sfinte și se îmbracă în trup. Aceasta este vremea corecției.

Și astfel, el acumulează grade de sfințenie din Gândul Creației în Ein Sof (Infinitate), până când acestea îl ajută să transforme în el voinţa de a primi pentru sine, astfel încât să fie în întregime în forma primirii pentru a dărui mulțumire Creatorului său și deloc pentru sine. Iar prin asta, omul dobândește echivalența de formă cu Creatorul său, pentru că primirea pentru a dărui este considerată dăruire pură.

În Masechet Kidușin este scris că, la un om important, ea dă, iar el spune – prin asta ești sfințit. Pentru că atunci când primirea lui este pentru a o mulțumi pe ea, cea care dăruiește, se consideră a da şi dăruire absolută. Prin asta, omul obține contopirea completă cu El, întrucât contopirea spirituală este doar echivalență de formă, așa cum au spus înțelepții noștri: “Cum e posibil să te contopeşti cu El? Mai curând, te contopeşti cu calitățile Lui.” Și prin aceasta, omul devine vrednic de a primi toată încântarea și plăcerea și blândețea aflate în Gândul Creației.

12) Așadar, am explicat clar corectarea voinței de a primi, care este imprimată în suflete prin Gândul creației. Căci Creatorul a pregătit pentru ele două sisteme, unul opus celuilalt, prin care sufletele trec și se împart în două aspecte, corpul și sufletul, care se îmbracă unul în altul.

Și prin Torah și Miţvot, în cele din urmă, ele transformă forma voinţei de a primi, pentru a fi asemenea formei dorinței de a dărui. Și atunci, pot să primească toată bunătatea din Gândul creației. Și odată cu asta, ele sunt răsplătite cu o alipire solidă la El, pentru că prin lucrarea întru Tora și Miţvot, au fost răsplătite prin echivalență de formă cu Creatorul lor. Acesta este considerat sfârșitul corecției.

Iar apoi, pentru că nu va mai fi nevoie de Sitra Achra cea rea, aceasta va fi eliminată de pe pământ și moartea nu va mai exista. Și toată lucrarea întru Tora și Miţvot, care a fost dată lumii de-a lungul celor șase mii de ani de existență și fiecărei persoane pentru cei sapte zeci de ani de viața ai săi, sunt pentru a le aduce la sfârșitul corecției – echivalența de formă menționată mai sus.

Problema formării și a izvorârii sistemului de Klipot și a impurității din Sfințenia Sa a fost și ea clarificată pe deplin acum: trebuia să fie, pentru a face din ea crearea corpurilor, care apoi vor fi fost corectate prin Tora și Miţvot. Și dacă trupurile noastre, cu voinţa lor depravată de a primi, nu s-ar fi născut prin sistemul impur, nu am fi putut niciodată să o corectăm, întrucât nu putem corecta ceea ce nu e în noi.

13) De fapt, tot mai trebuie să înțelegem cum se poate că voinţa de a primi pentru sine, care e atât de defectă și de depravată, să ia naștere din Gândul Creației, din Ein Sof și să fie în acestea, de vreme ce unitatea lor este mai presus de cuvinte și nu poate fi descrisă? Ideea este că, prin însuși gândul de a crea sufletele, gândul său le-a și realizat pe toate, pentru că El nu are nevoie de o acțiune, așa cum avem noi. Instantaneu, au apărut toate sufletele și toate lumile ce erau destinate a fi create, pline umplute cu toate minunățiile și plăcerile și demnitatea pe care EL a plănuit-o pentru ele, în perfecțiunea finală pe care sufletele au fost menite să o primească la sfârșitul corecției, după ce voinţa de a primi din suflete va fi fost corectată pe deplin și transformată în dăruire pură, în deplină echivalență de formă cu Emanatorul.

Asta pentru că în Eternitatea Sa, trecutul, prezentul și viitorul sunt una. Viitorul este ca prezentul, iar în El nu există ceea ce numim timp. Ca urmare, nu a existăt niciodată în Ein Sof problema unei voințe depravate de a primi, în starea sa separată.

Dimpotrivă, echivalența de formă, menită a fi revelată la sfârșitul corecției, a apărut instantaneu în Infinit. Și înțelepții noștri au spus despre asta: Înainte de a fi creată lumea, existau El care este Una și numele său Una, pentru că forma separată a voinţei de a primi nu fusese revelată în realitatea sufletelor ce s-au născut din Gândul Creației. Mai degrabă, acestea erau contopite cu El în echivalență de formă, prin faptul că El este Unul și numele său Unul.

14) Așadar, acum veți înțelege neapărat că, în total, sunt trei stări ale sufletului:

Prima stare este prezența lor în Ein Sof, în Gândul creației, unde ele deja au forma viitoare a Sfârșitului Corecției.

A două stare este prezența lor în cei șase mii de ani, împărțiti prin cele două sisteme descrise mai sus, în corp și suflet. Li s-a dat lucrarea în Tora și Miţvot, pentru a inversa voința lor de a primi și s-o transforme în voință de a dărui mulțumire Creatorului lor și deloc pentru ele însele.

În timpul acestei stări nu va exista nicio corectare la nivelul corpurilor, ci numai la nivelul sufletelor. Asta înseamnă că acestea trebuie să elimine orice aspect al primirii pentru sine, care e considerată corpul – și să rămână doar cu voința de a dărui, care este forma de dorință din suflete. Nici măcar sufletele celor drepți nu vor putea să se bucure în Grădina Raiului după moartea lor, ci numai după ce corpurile lor vor putrezi complet în pământ.

A treia stare este starea de la sfârșitul corecției sufletelor, după învierea morților. În acel moment se va produce și corectarea completă a corpurilor, pentru că atunci, ele vor transforma primirea pentru ei înșiși, care este forma corpului, ca să ia forma dăruirii pure. Și atunci vor fi demne să primească pentru ele însele toată încântarea și plăcerea și bunătatea din Gândul creației.

Și prin asta, ele vor atinge o contopire temeinică, în virtutea echivalenței de formă cu Creatorul lor, de vreme ce ele nu vor primi toate acestea din dorința lor de a primi, ci din dorința lor de a aduce mulțumire Creatorului lor, căci plăcerea Lui este atunci când ele primesc de la El. Și ca să fie mai scurt, de acum încolo voi folosi denumirile acestor trei stări, anume prima stare, a două stare și a treia stare. Așa că tineți minte tot ce am explicat aici despre fiecare stare.

15) Când examinăm cele trei stări de mai sus, observăm că fiecare o presupune în mod necesar şi complet pe cealaltă, astfel încât dacă una ar disparea, ar disparea și celelalte.

Dacă, de exemplu, a treia stare – transformarea formei de primire în formă de dăruire – nu s-ar materializa, atunci cu siguranță că prima stare din Ein Sof nu ar fi putut niciodată să apară.

Asta deoarece perfecțiunea s-a materializat acolo numai pentru că viitoarea stare a treia era deja acolo, ca și cum ar fi în prezent. Și toată perfecțiunea din acea stare este ca o reflectare din viitor în prezent. Dar dacă viitorul ar putea fi oprit, atunci nu ar mai exista niciun prezent. așadar, a treia stare necesită existența primei stări.

Cu atât mai mult este așa atunci când ceva e anulat din a doua stare, unde este toată lucrarea menită a fi încheiată în a treia stare, adică lucrul cu coruperile și cu corecția și continuarea gradelor sufletelor. Atunci, cum să apară cea de-a treia stare? Deci, vedem că cea de-a doua stare necesită existența celei de-a treia.

Și la fel este și cu existența primei stări în Ein Sof, unde se afla perfecțiunea celei de-a treia stări. Este clar că va trebui adaptată, adică va trebui că a doua și a treia stare să apară în perfecțiune deplină, nici mai mult, nici mai puțin.

Așadar, prima stare în sine necesită extinderea a două sisteme corepunzătoare în cea de-a două stare, pentru a permite existența unui corp în voinţa de a primi, pervertit de sistemul impurității și deci, oferindu-ne ocazia de a îl corecta. Și dacă nu ar fi existat un sistem de lumi impure, noi nu am fi avut această voinţă de a primi și nu am putea să o corectăm și să ajungem la cea de a treia stare, pentru că omul nu poate corecta ceea ce nu e în el. Așadar, nu trebuie să ne întrebăm cum de a ajuns sistemul impur să izvorască din prima stare, pentru că însăși prima stare necesită existența sa în forma celei de a două stări.

16) Așadar, omul nu trebuie să se întrebe cum se face că ni s-a luat posibilitatea alegerii libere, atâta timp cât trebuie să ne desăvârșim și să ajungem în cea de-a treia stare, de vreme ce aceasta este deja prezentă în prima. Fapt este că există două căi pe care Creatorul ni le-a pregătit în cea de a doua stare, pentru a ne aduce în ce-a de-a treia:

1.  Calea respectării Torei și a Miţvot.

2. Calea Suferinței, pentru că suferința în sine purifică trupul și, într-un sfârșit, ne va forța să ne inversăm voinţa de a primi sub forma unei voinţe de a dărui și să ne contopim cu El. Este așa cum au spus înțelepții noștri (Sanhedrin, 97b): “Dacă vă căiți, bun, iar dacă nu, Eu voi pune peste voi un rege precum Haman, iar el o să vă oblige să vă căiți.” Înțelepții au mai spus, despre versetul: “o voi grăbi la timpul său”: “Dacă sunt recompensați, o voi grăbi; iar dacă nu, la timpul său.”

Asta înseamnă că, dacă suntem recompensați prin prima cale, adică prin respectarea Torei și a Miţvot, noi ne grăbim astfel corectarea și nu vom avea nevoie de agonia aspră și de timpul îndelungat necesar pentru a le trăi, pentru ca ele să ne oblige să ne transformăm. Iar dacă nu, “la timpul său”, adică numai când suferințele ne vor finaliza corectarea și ne vor fi impus momentul corectării. În general, calea suferinței este reprezentată și de pedepsele sufletelor în Iad.

Dar în orice caz, sfârșitul corectării – cea de a treia stare – este obligatorie, datorită primei stări. Alegerea noastră se face numai între Calea Suferinței și Calea Torei și a Miţvot. Așadar, am clarificat temeinic în ce fel cele trei stări ale sufletelor sunt interconectate și se presupun cu necesitate una pe celalată.

17) Din cele de mai sus înțelegem clar cea de-a treia întrebare, că atunci când ne examinăm pe noi înșine, ne descoperim a fi cât se poate de corupţi și inferiori. Dar când îl examinăm pe Lucrătorul care ne-a creat, trebuie să fim încântăți, pentru că nu există ceva mai vrednic de laudă decât El, decât devenirea ca Lucrătorul care ne-a creat, pentru că natura Lucrătorului Perfect este să facă lucrări perfecte.

Acum putem înțelege că trupul nostru, cu toate măruntele sale incidente și posesiuni, nu este deloc corpul nostru real. Corpul nostru real, corpul etern și perfect există deja în Ein Sof, în prima stare, unde își primește forma completă din viitoarea stare a treia, adică primirea în forma dăruirii, în echivalență de formă cu Ein Sof.

Și dacă prima noastră stare necesită ca noi să primim Klipa trupului nostru în cea de-a doua stare, în forma sa coruptă și inferioară, care este voinţa de a primi numai pentru sine, care este forța ce ne separă de Ein Sof, pentru a o corecta și a ne permite să ne primim practic corpul etern, în cea de-a treia stare, atunci nu trebuie să protestăm. Lucrarea noastră nu se poate face decât în acest trup trecător și inutil, pentru că omul nu poate corecta ceea ce nu este în el.

Așadar, noi suntem deja în acea măsură de perfecțiune, demni și potriviți pentru Lucrătorul Perfect care ne-a făcut, chiar și în starea noastră actuală, a doua, pentru că acest trup nu ne deranjează în niciun fel, întrucât el va expira și va muri și nu se află aici decât pentru perioada necesară pentru anularea sa și pentru dobândirea formei noastre eterne.

18) Prin acestea am rezolvat și cea de-a cincea întrebare: cum e posibil ca din eternitate să se nască acțiunile trecătoare și inutile? Și înțelegem că, într-adevăr, noi deja am fost făcuți așa cum este potrivit pentru Eternitatea Sa – ființe eterne și perfecte. Și eternitatea noastră însăși necesită ca această Klipa a trupului, care ne-a fost dată doar pentru a lucra, să fie trecătoare și inutilă. Pentru că dacă ar fi rămas în eternitate, noi am rămâne veșnic separați de Viața Vieților.

Am spus mai sus (punctul 13) că această formă a trupului nostru, care este voinţa de a primi numai pentru noi, nu este deloc prezentă în eternal Gând al  Creației, căci acolo noi ne aflăm în forma stării a treia. Cu toate acestea, ea este obligatorie în starea a doua, pentru a ne permite să o corectăm.

Și nu trebuie să ne gândim la starea altor ființe de pe lume ci doar la a omului, căci omul este centrul creației, după cum vom scrie mai jos (punctul 19). Și toate celelalte creaturi nu au nicio valoare în sine, ci doar în măsura în care îl ajută pe om să ajungă la perfecțiune. Ca urmare, ele se înalță și decad odată cu el, fără nicio considerație pentru ele însele.

19) Prin aceasta rezolvăm și a patra întrebare: de vreme ce natura binelui este să facă bine, cum a putut El să creeze ființe care să sufere și să dispere de-a lungul vieții lor? Așa cum am spus, toată această disperare e necesară pentru prima noastră stare, unde eternitatea noastră completă, ce derivă din viitoarea stare a treia, ne obligă să avansăm fie prin calea Torei, fie prin calea suferinței și să atingem starea noastră eternă, în cea de-a treia stare (punctul 15).

Și toată această disperare este simțită doar de Klipa, a trupului nostru, creată doar pentru a dispărea și a fi îngropată. Și asta ne învață că voinţa de a primi pentru sine a fost creată numai pentru a fi eradicată și abolită din lume și transformată în voinţa de a dărui. Și durerile pe care le suferim sunt doar descoperirea nimicniciei și răului din ea. Într-adevăr, când toate ființele umane vor fi de acord să abolească și să anuleze voia lor de a primi pentru sine și nu vor avea altă dorință, decât să dăruiască pentru prieteni, toate îngrijorările și pericolele din lume vor înceta să mai existe. Și toți am fi asigurați cu o viață integră și deplină, căci pentru fiecare dintre noi ar exista o lume întreagă care să aibă grijă de noi, gata să ne satisfacă nevoile.

Cu toate acestea, deși fiecare dintre noi avem numai o dorință de a primi pentru noi înșine, aceasta este sursa tuturor grijilor, a suferinței, a războaielor și a distrugerii, de care nu putem scăpa. Acestea ne slăbesc corpul prin tot felul de răni și de boli și ne dăm seama că toate chinurile din lumea noastră sunt doar manifestări oferite ochilor noștri, pentru a ne aminti să revocăm Klipa cea rea a corpului și să preluăm forma completă a dorinței de a dărui. Și este cum am mai spus: calea suferinței în sine poate să ne aducă la forma dorită. Ține însă minte că Miţvot între om și om sunt înainte de Miţvot dintre om și Dumnezeu, pentru că dăruirea către prieten îl aduce pe om la dăruire către Creatorul său.

20) Dupa tot ce am spus, am ajuns la rezolvarea primei întrebări: Care este esența noastră? Esența noastră este ca esența tuturor detaliilor din realitate, care nu este nici mai mult, nici mai puțin decât voința de a primi (dupa cum este scris la Punctul 7) . Dar nu este așa cum se prezintă ea acum, în starea a doua, care este voinţa de a primi numai pentru sine, ci așa cum se arată în prima stare, în Ein Sof, în forma sa eternă, care este primirea pentru a dărui mulțumire Creatorului său (dupa cum este scris la Punctul 13).

Și deși noi încă nu am ajuns efectiv la a treia stare și încă ne lipsește timpul, aceasta nu ne alterează în niciun fel esența, pentru că starea a treia este impusă de prima. Așadar, tot ce e menit să fie cules este considerat cules. Iar lipsa de timp este privită ca o deficiență numai atunci când ne îndoim că vom termina ceea ce trebuie terminat, la timp.

Și de vreme ce nu avem nici un dubiu în legătură cu asta, este ca și cum deja am fi ajuns la a treia stare. De asemenea, și trupul nostru, care ne-a fost dat în forma sa actuală, decăzută, nu ne afectează esența, pentru că el și toate posesiunile lui urmează să fie eradicate complet împreună cu tot sistemul necurăției, care este sursa lor – și tot ce e menit să ardă se consideră ars, se consideră ca și cum n-ar fi existat niciodată.

Dar sufletul care este îmbrăcat în acel corp, a cărui esență este tot o dorință, pur și simplu – dar o dorință de a dărui, care ne vine din sistemul celor patru lumi, al Sfintelor ABYA (punctul 11) – există veșnic. Pentru că această formă a unei dorințe de a dărui este în echivalență de formă cu Viața Vieților și nu poate fi schimbată în niciun fel (Această chestiune va fi elaborată mai jos, începând de la Punctul 32).

21) Și nu te lăsa indus în eroare de filosofii care spun că însăși esența sufletului este o substanță intelectuală și că există numai prin conceptele pe care le învață, că se dezvoltă prin acestea și că acestea sunt însăși esența sa. Și că problema countinuării sufletului după plecarea din trup depinde în întregime de măsura conceptelor pe care le-a dobândit, până când, în absența acestor concepte, nu mai rămâne nimic de continuat. Aceasta nu este punctul de vedere al Torei. Acest lucru nu este acceptat nici de inimă – și oricine a încercat vreodată să dobândească vreo cunoaștere știe și simte că mintea este posesiunea, nu posesorul.

Ci, așa cum am spus, toată substanța creației, atât substanța obiectelor spirituale, cât și cea a obiectelor materiale este nici mai mult nici mai puțin decât o dorință de a primi. Și deși am spus că sufletul este în întregime dorință de a dărui, el primește de la Lumile Superioare din care vine la noi numai prin corecții ale Luminii Reflectate.

Cu toate acestea, esența sufletului este și ea tot o dorință de a primi. Direfența pe care o putem observa între un obiect și altul este aparentă doar în voinţa sa, pentru că voinţa din orice esență creează nevoi, iar nevoile creează gânduri și concepte pentru a obține acele nevoi pe care le pretinde dorința de a primi.

Și așa cum dorințele umane sunt diferite, la fel și nevoile, gândurile și ideile oamenilor sunt diferite. De exemplu, la cei a căror voinţă de a primi este limitată la dorințele animalice, nevoile, gândurile și ideile sunt dedicate în întregime satisfacerii acelei voinţe de a primi, în toată anumalitatea ei. Și deși ei folosesc mintea și rațiunea aşa cum o fac oamenii, este totuşi sficient pentru sclav să fie  propriul său stăpân. Și este la fel ca mintea animalică, întrucât mintea este înrobită slujind dorinței animalice.

Iar la cei a căror dorință de a primi este puternică mai ales în ceea ce privește dorințele umane, cum ar fi respectul și dominarea asupra celorlalți, care sunt absente la animal, nevoile, gândurile și ideile lor se învârtesc numai în jurul satisfacerii cât mai mult posibil a acelei dorințe. Iar la cei a căror dorință de a primi este în principal pentru dobândirea cunoașterii, majoritatea nevoilor, gândurilor și ideilor sunt pentru a satisface cât mai mult posibil acea dorință.

22) Aceste trei dorințe sunt prezente în fiecare persoană, în mare, dar ele se amestecă în cantități diferite, de aici provenind direfența dintre o persoana și alta. Iar din atributele corporale putem face deducții referitoare la entităţile spirituale, privind valoarea lor spirituală. 

23) Astfel, și sufletele umane, cele spirituale, au numai dorință de a dărui mulțumire Creatorului lor, prin veșmintele de Lumină Reflectată primite de la Lumile Superioare din care provin. Iar acea dorință este esența lor și miezul sufletului lor. Ca urmare, odată îmbrăcată într-un corp uman, aceasta generează nevoi și dorințe și idei pentru a satisface dorința sa de a dărui pe deplin, adică de a dărui mulțumire Creatorului sau, proporțional cu mărimea dorinței sale.

24) Esența corpului este doar o dorință de a primi pentru sine și toate manifestările și posesiunile sale sunt împliniri ale acestei dorințe corupte de a primi, ce inițial a fost creată doar pentru a fi eradicate din lume, pentru a se ajunge la starea a treia completă la Sfârșitul Corecției. Din acest motiv, el este muritor, trecător și vrednic de dispreț, împreună cu toate posesiunile sale, ca o umbră efemeră ce nu lasă nimic în urma ei.

Și de vreme ce esența sufletului este doar o dorință de a dărui, iar toate manifestările și posesiunile sale sunt împliniri ale acestei dorințe de a dărui, care există deja în prima stare eternă, precum și în viitoarea stare a treia, acesta este nemuritor și de neînlocuit. Sufletul, cu toate manifestările și posesiunile sale, este etern și există veșnic. Absența nu afectează nimic după dispariţia trupului. Dimpotrivă, absența formei decăzute a trupului îl întărește enorm, permițându-i să se ridice la Ceruri.

Așadar, am arătat clar că permanența sufletului nu depinde deloc de conceptele pe care le acumulează, așa cum susțin filosofii. Mai degrabă, caracterul său etern se află în însăși esența sa, adică în dorința sa de a dărui, care îi este esența. Iar conceptele pe care le dobândește sunt rasplata, nu esența sa.

25) De aici rezultă rezolvarea completă a întrebării a cincea: De vreme ce corpul este atât de corupt, încât sufletul nu poate fi purificat complet înainte ca el să putrezească în pământ, de ce revine el la învierea morților? Și de asemenea, la întrebarea despre cuvintele înțelepților noștri: “Morții sunt destinați a fi inviați cu defectele lor, ca să nu se spună, «Este altul».” (Zohar, Emor, 17).

Și puteți înțelege clar asta din însuși Gândul Creației, din prima stare. Pentru că am spus că, de vreme ce Gândul a fost să le bucure pe creaturile Sale, El a trebuit să creeze o dorință copleşitor de exagerată de a primi toate acele bunătăți care sunt în Gândul Creației, căci marea bucurie și marea dorință de a primi merg mână în mână (Punctele 6-7). Și am afirmat acolo că această dorință exagerată de a primi este singura substanță pe care El a creat-o, pentru că El nu are nevoie de nimic altceva pentru a împlini Gândul Creației. Iar natura Lucrătorului Perfect este să nu facă nimic inutil, așa cum zice Poemul Unificării: “Din toată lucrarea Ta, nimic nu ai uitat, nu ai scos și nu ai adăugat.”

Am mai spus că această dorință exagerată de a primi a fost complet scoasă din sistemul pur și a fost dată în întregime sistemului de lumi impure, din care apar corpurile, viața lor și toate posesiunile lor din această lume. Când omul ajunge la vârsta de treisprezece ani, el începe să realizeze un suflet sfânt, implicându-se în Tora. În acel moment, el este hrănit de sistemul de lumi sfinte, pe măsura purității sufletești pe care a dobândit-o.

Am mai spus mai sus că, în timpul celor șase mii de ani ce ne-au fost dați pentru a împlini lucrarea în Tora și Miţvot, trupul nu primește nicio corecție – în dorința sa exagerată de a primi. Toate corecțiile care vin prin lucrarea noastră au legătură doar cu sufletul, care, astfel, urcă în gradele de sfințenie și de puritate, ceea ce înseamnă o amplificare a dorinței de a dărui care se naște cu sufletul.

Din acest motiv, în cele din urmă, trupul va muri, va fi îngropat și va putrezi, pentru că el nu a suferit nicio corecție. Cu toate acestea, lucrurile nu pot să rămână așa, căci dacă dorința exagerată de a primi ar dispărea din lume, Gândul Creației nu ar fi realizat – adică, primirea tuturor mărețelor plăceri pe care El s-a gândit să le dăruiasca creaturilor Sale, căci marea dorință de a primi și marea plăcere merg mână în mână. Și în măsura în care dorința de a o primi se diminuează, se diminuează și încântarea și plăcerea creată de primire.

26) Așa cum am afirmat deja, prima stare necesită ca cea de a treia stare să se materializeze complet așa cum a fost în Gândul Creației, adică prima stare, fără a omite nimic (vezi Punctul 15). Așadar, prima stare necesită învierea morților. Asta înseamnă că excesiva lor dorință de a primi, care a fost deja eradicată și care a putrezit în cea de-a doua stare, acum trebuie re-înviată în toată măsura sa exagerată, fără nicio restricție, adică având toate defectele din trecut.

Apoi se începe din nou lucrarea, pentru a transforma acea dorința excesivă de a primi, pentru a fi numai dorință de a dărui. Și atunci ne vom fi dublat câștigul:

1. Am avea un loc în care să primim toată bucuria și plăcerea și dărnicia din Gândul Creației, pentru că deja am avea corpul cu dorința sa excesivă de a primi, care merge mână în mână cu aceste plăceri.
2. Pentru că primirea în acest fel ar fi numai pentru a dărui mulțumire Creatorului, această primire ar fi considerată ca dăruire completă (a se vedea Punctul 11). Și asta ne-ar aduce la echivalență de formă, adică la Dvekut (contopire), care este și forma noastră din starea a treia. Așadar, prima stare necesită în mod absolut învierea morților.

27) Într-adevăr nu poate exista învierea morților, decât aproape de finalul corecției, spre finalul celei de-a doua stări. Pentru că, odată ce am fost răsplătiți cu negarea dorinței noastre excesive de a primi și ne-a fost dată dorința exclusivă de a dărui și după ce am fost inzestrați cu toate minunatele grade ale sufletului, numite Nefeş, Ruah, Neşama, Haya, Yehida, prin efortul nostru de a nega această dorință de a primi, am ajuns la perfecțiunea maximă, până când trupul va putea fi înviat cu toată dorința sa excesivă de a primi și când aceasta nu ne va mai face rău, separându-ne de Dvekut.

Dimpotrivă, îl depășim și îi dăm forma de dăruire. Iar asta se va face cu toate calitățile corupte pe care vrem să le îndepărtăm din el. Mai întâi, trebuie să îl îndepărtăm complet, până nu mai rămâne nimic din el. Iar apoi îl putem primi înapoi și să îl aducem pe linia de mijloc dorită. Dar atâta timp cât nu l-am îndepărtat pe deplin, este imposibil să îl facem să se comporte în modul dorit, pe linia de mijloc.

28) Înțelepții noștri au spus: Morții sunt destinați să fie înviați cu defectele lor și apoi să fie vindecați. Asta înseamnă că inițial va fi inviat același corp, care este voința excesivă de a primi, fără nicio interdicție, exact așa cum a crescut ea, hrănită de lumile impure, înainte ca Tora și Miţvot să o fi purificat în vreun fel. Acesta este sensul expresiei cu toate defectele lor.

Abia apoi vom începe un nou tip de lucrare – să includem toată această dorință exagerată de a primi în forma de dăruire. Atunci va fi vindecată, pentru că acum va fi obținut echivalența de formă. Iar înțelepții au spus că motivul pentru aceasta este ca să nu se poată zice că “Este altul”, adică pentru a nu se putea spune că este într-o altă formă decât cea pe care o avea în Gândul Creației. Asta pentru că acea excesivă dorință de a primi este acolo, cu scopul de a primi toate bunătățile din Gândul Creației.

Numai că între timp a fost dată acelor Klipot, întru purificare. Dar la urmă, nu trebuie să fie un alt trup, întrucât dacă acestea ar fi diminuate în vreun fel, ar fi considerată total diferită și, ca atare, nevrednică de a primi toate bunătățile din Gândul Creației, așa cum o primește acolo în prima stare.

29) Acum putem răspunde și la cea de-a doua întrebare de mai sus: care este rolul nostru în marele lanț al realității, în care noi suntem doar niște mici verigi, în scurtul interval de timp al zilelor noastre? Reține faptul că lucrarea noastră, în timpul celor șaptezeci de ani de viață, se împarte în patru:

Prima diviziune este obţinerea dorinței excesive de a primi fără constrângeri, în toată dimensiunea sa coruptă, din mâiniile celor patru lumi impure ABYA . Dacă nu avem această dorință coruptă de a primi, nu o putem corecta, pentru că omul nu poate corecta ceea ce nu este în el.

Așadar, dorința de a primi care a fost imprimată în trup la naștere nu este suficientă, ci trebuie să fie şi un vehicul pentru Klipot impure, pentru nu mai puțin de treisprezece ani. Drept urmare, Klipot trebuie să o domine și să îi dea luminile lor, pentru că aceste lumini îi intensifică dorința de a primi. Asta deoarece împlinirile pe care le aduc Klipot dorinței de a primi doar amplifică şi intensifică  cerințele dorinței de a primi.

De exemplu, când un copil se naște, el are o dorință doar pentru o sută și atât. Dar după ce Sitra Achra îi furnizează acea sută, dorința de a primi crește imediat și copilul vrea de două ori mai mult. Apoi, când Sitra Achra îi dă dublu, dorința se amplifică imediat la de patru ori mai mult. Iar dacă omul nu învinge dorința de a primi prin Tora și Miţvot și nu o purifică pentru a o transforma în dăruire, aceasta va crește pe tot parcursul vieții până când, în cele din urmă, el moare fără să își fi satisfăcut nici jumătate din dorințe. Asta se consideră a fi sub domnia lui Sitra Achra și Klipot, al căror rol este să-i amplifice și să-i intensifice dorința de a primi și să o facă exagerată și neînfrânată în niciun fel, astfel încât să îi dea omului tot materialul de care are nevoie cu care să lucreze și să corecteze.

30) A două diviziune este de la treisprezece ani încolo. În acest moment, punctului său din inimă, care este partea posterioară a sfințeniei, i se dă putere. Chiar dacă la naștere este îmbrăcat în dorința sa de a primi, el începe să se trezească numai după treisprezece ani, iar apoi începe să intre în sistemul de lumi sfinte, în măsura în care respectă Tora și Miţvot.

Scopul principal al acelei perioade este să obțină și să-și intensifice dorința spirituală de a primi, deoarece la naștere avem numai o dorință de a primi lucruri materiale. Ca urmare, cu toate că omul și-a dezvoltat dorința exagerată de a primi înainte de a împlini treisprezece ani, încă nu s-a ajuns la finalul dezvoltării dorinței de a primi, pentru că principalul țel al dorinței de a primi este numai pentru spiritual.

Asta pentru că dacă, spre exemplu, înainte de a împlini treisprezece ani, dorința de a primi a omului voia să devoreze toată bogația și respectul din lumea aceasta materială. În mod evident, aceasta nu este o lume eternă și pentru noi toți este doar o umbră trecătoare. Dar când omul dobândeşte dorința spirituală excesivă de a primi, el dorește să devoreze, pentru propria lui încântare, toate bogațiile și plăcerile din lumea următoare, eternă, care constituie o achiziţie veşnică. Așadar, marea parte a dorinței excesive de a primi se completează doar prin dorința de a primi spiritualitate.

31) În Noul Tikun (97b) este scris despre versetul (Proverbe 30, 15), “Lipitoarea are două fiice: «Dă-ne, dă-ne»: “O lipitoare înseamnă Iadul. Iar cei răi care sunt prinși în acel Iad urlă ca niște câini, «Hav Hav (în ebraică, Dă-mi dă-mi)», adică «dă-ne bogățiile acestei lumi, dă-ne bogățiile lumii următoare».”

Acesta, însă, este un nivel mult mai important decât primul, pentru că în afară de obținerea măsurii depline a dorinței de a primi, care asigură toate materialele de care omul are nevoie pentru lucrarea sa, este și nivelul care îl aduce pe om la Lişma (Pentru Numele Ei). Este așa cum spun înțelepții noștri (Pesachim 50b): “Omul ar trebui să respecte mereu Tora și Miţvot Lo Lişma (nu Pentru Numele Ei), pentru că de la Lo Lişma se ajunge la Lişma.”

Așadar, acest nivel care începe după treisprezece ani este considerat sfințenie. Este considerat ca sfânta slujnica ce își slujește stăpâna, care este Sfânta Şchina (Divinitate). Pentru că slujnica îl aduce pe om la Lişma și astfel, el este răsplătit cu inspirația Divinității. Cu toate acestea, omul trebuie să ia toate măsurile potrivite pentru a ajunge la Lişma, pentru că dacă nu se străduiește pentru asta și nu ajunge la Lişma, el va cădea în fântâna slujnicei impure, care este opusul slujnicei sfinte și al cărei rol este să-l deruteze pe om, pentru ca Lo Lişma să nu îl aducă la Lişma. I s-a spus acesteia: “o roabă care moşteneşte pe stăpâna sa” (Proverbe 30:23), pentru că ea nu va lăsa pe nimeni să se apropie de stăpână, care este Sfânta Divinitate.

Iar gradul final în această diviziune este că el se va îndrăgosti cu pasiune de Creator, așa cum te îndrăgostești cu pasiune în iubirea corporală, până ce obiectul pasiunii rămâne în fața ochilor lui toată ziua și toată noaptea, așa cum spune poetul: “când îmi amintesc de El, El nu mă lasă să adorm.” Apoi se mai spune despre el: “o dorință împlinită este un pom de viață” (Proverbe 13:12). Asta întrucât cele cinci grade ale sufletului sunt Pomul Vieții, ce se întinde de-a lungul a cinci sute de ani. Fiecare grad durează câte o sută de ani, ceea ce înseamnă că îl va aduce pe om la primirea tuturor celor cinci Bhinot (discernăminte) ale NRNHY (Nefeş, Ruah, Neşama, Haya, Yehida) analizate în a treia diviziune.

32) A treia diviziune este lucrarea în Tora și Miţvot Lişma, pentru a dărui și a nu primi recompensă. Această lucrare purifică dorința de a primi pentru sine și o înlocuiește cu o dorință de a dărui. În măsura în care omul își purifică dorința de a primi, el devine demn de a primi cele cinci părți ale sufletului numite NRNHY (mai jos, la Punctul 42). Asta pentru că ele sunt compatibile cu dorința de a dărui (a se vedea Punctul 23) și nu pot îmbrăca trupul omului, atâta timp cât acesta este controlat de dorința de a primi – care este opusă sau chiar diferită, ca formă, de suflet.

Asta întrucât problema îmbrăcării și echivalența de formă merg mână în mână (a se vedea Punctul 11). Iar atunci când omul este răsplătit în a fi în totalitate în dorința de a dărui și deloc pentru sine însuşi, el va fi răsplătit cu dobândirea echivalenței de formă cu ale sale NRNHY Superioare, care provin din originea omului în Ein Sof, în prima stare, şi se extend imediat, prin ABYA pure, și îl vor îmbrăca treptat.

A patra diviziune este lucrarea făcută după învierea morților. Asta înseamnă că dorința de a primi, care deja va fi fost complet absentă prin moarte și îngropare, acum este înviată în starea sa cea mai rea, a dorinței excesive de a primi, așa cum au spus înțelepții noștri: “Morții vor fi înviați cu defectele lor” (Punctul 28). Iar apoi se produce transformarea în primire în forma de dăruire. Există, însă, câțiva aleși, cărora li s-a dat această lucrare în timp ce încă mai trăiesc în această lume.

33) Iar acum rămâne să clarificăm cea de-a șasea întrebare, care este conţinută în cuvintele înțelepților noștri, care au spus că toate lumile, Superioare și inferioare, au fost create doar pentru om. Pare foarte ciudat că pentru om, care valorează cât un fir de praf, în comparație cu realitatea ce se află în faţa noastră în această lume și cu mult mai puțin, în comparație cu lumile Superioare, Spirituale, Creatorul s-ar fi deranjat într-atât pentru a crea toate acestea pentru el. Și încă și mai ciudat este de ce ar avea nevoie omul de toate aceste vaste Lumi Spirituale.

Și trebuie să știi că orice mulțumire a Creatorului nostru, provenită din faptul că dăruiește creaturilor Sale depinde de măsura în care aceste creaturi îl simt pe El – că El este cel care dă și că El este Cel care îi bucură. Pentru că atunci El resimte o mare plăcere, ca un tată care se joacă cu fiul său preaiubit, în măsura în care fiul simte și recunoaște măreția și generozitatea tatălui său, iar tatăl îi arată toate comorile ce le-a pregătit pentru el, după cum este scris (Ieremia 31): “«Îmi este Efraim un fiu scump, un copil iubit de Mine? Căci, când vorbesc de el, Îmi aduc aminte cu gingăşie de el, de aceea Îmi arde inima în Mine pentru el şi voi avea milă negreşit de el», zice Domnul.” (Ieremia 31, 20).

Urmăreşte cu atenție aceste cuvinte și vei ajunge să cunoști marea bucurie a Creatorului pentru cei compleți, cărora li s-a dat capacitatea de a îl simți și de a îi recunoaște măreția în toate modurile în care El le-a pregătit pentru ei, până când vor fi ca un tată cu dragul său fiu, bucuria părinților săi. Și nu mai trebuie să continuăm pe această temă, căci e suficient ca noi să știm că pentru această bucurie și mulțumire față de cei compleți a meritat ca El să creeze toate lumile, atât cele Superioare cât și cele inferioare.

34) Pentru a-și pregăti creaturile să dobândească gradul înalt descris mai sus, Creatorul a dorit să le influenţeze printr-o ordine de patru niveluri care să se dezvolte unul din celălalt, numite mineral (neînsufleţit), vegetal, animal și vorbitor. De fapt, acestea sunt cele patru faze ale dorinței de a primi prin care se divid Lumile Superioare. Pentru că, deși cea mai mare parte a dorinței se află în cea de-a patra fază a voiţei de a primi, este imposibil ca aceasta să se manifeste dintr-o dată, fără să fi trecut prin cele trei faze precedente, în care și prin care ea se dezvoltă și se manifestă, până când ajunge să fie completă sub forma Fazei a Patra.

35) În Faza Întâi a dorinței de a primi, numită nivelul “mineral” care este manifestarea inițiala a dorinței de a primi în această lume materială, există doar o forță de mișcare colectivă ce include întreagul nivel neînsuflețit. Dar nu este vizibilă  nicio mișcare în elementele acestui nivel. Asta pentru că dorința de a primi generează nevoi iar nevoile generează mișcări, suficiente pentru a satisface nevoia. Și pentru că există doar o mică dorință de a primi, aceasta domină  întregul nivel dintr-odată, dar puterea ei asupra elementelor nivelului este insesizabilă.

36) Acestui nivel i se adaugă cel vegetal, care este Faza a Doua a dorinței de a primi. Dimensiunea acestuia este mai mare decât a nivelului mineral, iar dorința lui de a primi domină fiecare element al nivelului, pentru că fiecare element are mișcarea sa proprie și se extinde în lung şi în lat, deplăsându-se după soare. De asemenea, funcții precum mâncatul, băutul și eliminarea de resturi sunt aparente în fiecare element. Cu toate acestea, senzația de libertate și de individualitate sunt încă absente la acest nivel.

37) Deasupra se află nivelul animal, care este Faza a Treia a dorinței de a primi. Măsura sa este în mare parte deja completată, pentru că această dorință de a primi generează deja în fiecare element o senzație de libertate și de individualitate, care constituie viața unică a fiecărui element în parte. Totuşi, le lipseşte încă senzația celorlalți, adică nu sunt pregătiţi să participe la durerea sau la bucuriile altora, etc. 

38) Deasupra tuturor vine specia umană, care este Faza a Patra a dorinței de a primi. Ea constituie măsura completă și finală, iar dorința ei de a primi include și senzația celorlalţi. Iar dacă vrei să cunoaști diferența exactă dintre Faza a Treia a dorinței de a primi, la nivelul animal, și Faza a Patra a dorinței de a primi, la nivelul vorbitor (al oamenilor), îţi voi spune că este precum diferența între ce înseamnă o singură creatură şi întreaga realitate.

Pentru că dorința de a primi la nivelul animal, căreia îi lipșește senzația celorlalți, nu poate genera nevoi și dorințe decât în măsura în care ele sunt imprimate în acea creatură. Dar la om, care îi poate simți și pe ceilalți, se naște nevoia de a avea și tot ce au ceilalți, astfel că este plin de invidia de a avea tot ce au și ceilalți. Când are o sută, el vrea să aibă două, astfel că nevoile lui se vor multiplica mereu, până când va vrea să înghită tot ce există în întreaga lume.

39) Acum am arătat că scopul droit de Creator pentru Creația pe care El a creat-o este să poată dărui creaturilor Sale, astfel încât acestea să îl cunoască drept real și măreț și să primească toată bucuria și plăcerea pe care El a pregătit-o pentru ele, în măsura descrisă în versetul: “Îmi este Efraim un fiu scump, un copil iubit de Mine?” (Ieremia 31, 20). Astfel, se vede clar că acest scop nu se referă la sferele cele mari și nemișcate, cum ar fi pământul, luna sau soarele, oricât de luminoase ar fi ele, și nici la nivelurile vegetal sau animal, pentru că acestora le lipsește senzația celorlalți, chiar și a celor din propria lor specie. Prin urmare, cum li s-ar putea aplica acestora senzația de Divinitate și dăruirea Lui?

Numai omul este cel care, fiind înzestrat cu senzația celorlalți din aceeaşi specie, care sunt ca şi el, după ce s-a cufundat în Tora și Miţvot, când își schimbă dorința de a primi și o transformă într-o dorință de a dărui și ajunge la echivalență de formă cu Creatorul său, primește toate gradele care au fost pregătite pentru el în Lumile Superioare, numite NRNHY. Prin asta, omul devine demn să primească scopul Gândului Creației. La urma urmei, scopul creării tuturor lumilor a fost numai pentru om.

40) Ştiu însă şi că lucrurile acestea sunt complet inacceptabile în ochii unora dintre filosofi. Ei nu pot fi de acord că omul, despre care ei cred că este inferior și fără de valoare, este centrul magnificei creații. Dar ei sunt ca un vierme născut într-o ridiche. El trăiește acolo și crede că toată lumea Creatorului este la fel de amară, de mică și de întunecoasă ca ridichea în care s-a născut. Dar de îndată ce străpunge coaja ridichii și iese afară, se minunează și zice: “Am crezut că întreaga lume era cât ridichea în care m-am născut, iar acum văd în fața mea o lume măreață, frumoasă și minunată!”

Așa sunt și cei care sunt scufundati în Klipa (singular de la Klipot) a dorinței de a primi cu care s-au născut și nu încearcă să ia din mirodeniile unice care sunt practicele Tora și Miţvot, prin care se poate sparge această Klipa dură și se poate transforma într-o dorință de a dărui încântare Creatorului. Cu siguranță ei trebuie să își determine nevrednicia și goliciunea, aşa cum sunt în realitate, neputând înțelege că această minunată realitate a fost creată doar pentru ei.

Într-adevăr, dacă s-ar fi adâncit în Tora și Miţvot pentru a dărui încântare Creatorului lor, cu toată puritatea necesară și dacă ar fi încercat să străpungă Klipa a dorinței de a primi în care s-au născut și să-şi asume dorința de a dărui, ochii lor s-ar deschide imediat și ar vedea și ar realiza singuri toate gradele de înțelepciune, inteligență și claritate care au fost pregătite pentru ei în Lumile Spirituale. Și atunci ei înșiși ar spune ce au spus și înțelepții noștri: “Ce spune un oaspete bun? «Tot ce a făcut gazda, a făcut numai pentru mine».”

41) Însă rămâne, încă, de clarificat de ce omul ar avea nevoie de toate Lumile Superioare pe care Creatorul le-a creat pentru el? La ce i-ar folosi acestea? Aminteşte-ţi că realitatea tuturor lumilor este în general împărțită în cinci lumi, numite: a) Adam Kadmon, b) Aţilut, c)Beria, d)Yeţira și e) Asiya. În fiecare dintre ele există nenumărate detalii, care sunt cele cinci Sfirot KHBTM (Keter, Hohma, Bina, Tiferet și Malhut). Lumea Adam Kadmon este Keter, lumea Aţilut este Hohma, lumea Beria este Bina, lumea Yeţira este Tiferet și lumea Asiya este Malhut.

Iar Luminile ce se îmbracă în aceste cinci lumi se numesc YHNRN. Lumina Yehida strălucește în lumea Adam Kadmon, Lumina Haya strălucește în lumea Aţilut, Lumina Neşama – în lumea Beria, Lumina Ruah – în lumea Yeţira și Lumina Nefeş strălucește în lumea Asiya.

Toate aceste lumi și totul din ele sunt incluse în Numele Sfânt, Iod–Hey–Vav–Hey și în vârful lui Iod. În prima lume, Adam Kadmon, nu avem nicio percepție. Așadar, ea este doar sugerată de vârful lui Iod din Nume. De aceea nu vorbim despre ea și menționăm întotdeauna numai cele patru lumi ABYA. Iod este lumea Aţilut, Hey este lumea Beria, Vav este lumea Yeţira și Hey-ul de jos este lumea Asiya.

42) Deci am explicat cele cinci lumi care includ toată realitatea spirituală ce se extinde din Ein Sof, până în lumea această. Însă ele sunt incluse una în cealaltă și în fiecare din aceste lumi sunt cele cinci lumi, cele cinci Sfirot KHBTM, în care se îmbracă cele cinci Lumini NRNHY, ce corespund celor cinci lumi.

Iar în afară de cele cinci Sfirot KHBTM din fiecare lume, mai sunt cele patru niveluri (categorii) spirituale – Mineral (neînsufleţit), Vegetal, Animal (însufleţit) și Vorbitor. În aceasta ordine , sufletul omului este privit ca vorbitor, animalul este privit ca îngerii din acea lume, vegetalul este numit ‚veșminte’, iar mineralul este numit ‚săli’. Iar ele se îmbracă toate unul în cealălalt: nivelul vorbitor, care e reprezentată de sufletele oamenilor, îmbracă cele cinci Sfirot, KHBTM, care înseamnă Divinitatea din acea lume. Nivelul animal, reprezentat de îngeri, îmbracă sufletele; nivelul vegetal, veșmintele, îmbracă îngerii, iar nivelul mineral,  sălile, gravitează în jurul tuturor.

Îmbrăcarea înseamnă că nivelurile se slujesc unul pe celălalt și se dezvoltă unul din celălalt, așa cum am clarificat despre nivelurile mineral, vegetal, animal și vorbitor, din această lume (Punctele 35-38): cele trei niveluri – mineral, vegetal şi animal – nu s-au dezvoltat pentru ele însele, ci numai pentru că cel de-al patrulea nivel, care este omul, să se poată dezvolta și ridica din ele. Așadar, rolul lor este doar să îi slujească omului și să îi fie de folos.

La fel stau lucrurile în toate lumile spirituale. Cele trei niveluri – mineral, vegetal şi  animal – au apărut acolo numai pentru a sluji și a fi de folos nivelului vorbitor de acolo, care este sufletul omului. Așadar, se consideră că ele toate îmbracă sufletul omului, adică îl slujesc.

43) Când omul se naște, el primește imediat un Nefeş ^(*) de Keduşa (Sfințenie). Dar nu este un Nefeş efectiv, ci doar partea sa posterioară, adică ultimul său aspect, care se numește punct, fiind foarte mic. Acesta se îmbracă în inima omului, în dorința sa de a primi, care se găsește în principal în inima omului.

Trebuie să cunoașteți această regulă, anume că tot ce este valabil pentru întreaga realitate este valabil pentru fiecare lume, chiar și pentru cea mai mică particulă din ea. Prin urmare, la fel cum există cinci lumi în toată realitatea, care sunt cele cinci Sfirot KHBTM, tot aşa există cinci Sfirot KHBTM în fiecare lume și în fiecare mic element din acea lume sunt câte cinci Sfirot.

Am stabilit că această lume este împărțită în mineral, vegetal, animal și vorbitor (MPAV), corespunzând cu cele patru Sfirot HBTM. Mineralul corespunde cu Malhut, vegetalul cu Tiferet, animalul cu Bina, iar vorbitorul cu Hohma. Iar rădăcina tuturor corespunde cu Keter. Însă după cum am spus, chiar și în cel mai mic element din fiecare specie din MPAV sunt patru categorii MPAV. Ca urmare, chiar și într-un singur element din categoria vorbitor, adică chiar și într-o singură persoană există MPAV, care sunt cele patru părți ale dorinței sale de a primi, unde este îmbrăcat punctul din Nefeş de Keduşa.

44) Până la vârsta de treisprezece ani nu poate să existe nicio manifestare a punctului din inimă. Dar după treisprezece ani, când persoana începe să studieze Tora și Miţvot, chiar și fără intenție, adică fără iubire sau teamă, așa cum e potrivit când slujești Regelui, chiar și în Lo Lişma, punctul din inimă începe să crească și să își arate acțiunile.

Este așa întrucât Miţvot nu au nevoie de un scop. Chiar și actele fără scop pot purifica dorința de a primi, dar numai la primul nivel, cel numit mineral (neînsufleţit) și în măsura în care persoana își purifică partea neînsuflețită a dorinței de a primi, ea își construiește cele șase sute treisprezece organe ale punctului din inimă, care sunt partea minerală a lui Nefeş de Keduşa.

Iar când omul termină toate cele șase sute treisprezece Miţvot în acțiune, el termină cele șase sute treisprezece organe ale punctului din inimă, care reprezintă categoria minerală, neînsufleţită a lui Nefeş de Keduşa, ale cărui două sute patruzeci și opt de organe spirituale se construiesc prin respectarea celor două sute patruzeci și opt de Miţvot pozitive ^(**), iar cele trei sute șaizeci și cinci de tendoane spirituale se construiesc prin respectarea celor trei sute șaizeci și cinci de Miţvot negative, până când devine un Parţuf (față spirituală) complet al lui Nefeş de Keduşa. Atunci Nefeş se ridică și îmbracă Sfira (singularul de la Sfirot) Malhut în lumea spirituală Asiya.

Și toate elementele spirituale ale nivelurilor mineral, vegetal şi animal din acea lume, ce corespund cu acea Sfira din Malhut de Asiya, slujesc și ajută acest Parţuf al lui Nefeş al omului ce s-a ridicat acolo, în măsura în care sufletul le percepe. Aceste concepte devin hrana sa spirituală, dându-i putere să crească și să se multiplice, până când poate să extindă lumina lui Sfira Malhut de Asiya în toată perfecțiunea dorită, să ilumineze trupul omului. Iar acea Lumină completă ajută omul să își continue străduinţa în Tora și Miţvot și să primească gradele ce au mai rămas.

Așa cum am spus, imediat după nașterea corpului omului, un punct din Lumina Nefeş se naște și se îmbracă în el. Așa este și aici: când se naște al său Parţuf de Nefeş de Keduşa, un punct din gradul său adiacent superior se naște cu acesta – adică ultimul grad al Luminii Ruah de Asiya – și se îmbracă în Parţuful lui Nefeş.

Și aşa se petrec lucrurile în fiecare grad. Cu fiecare grad ce se naște, ultimul discernământ în gradul de deasupra apare cu el instantaneu. Este aşa întrucât aceasta este toată conexiunea între gradul Superior și cel inferior, până la vârful scării gradelor. Astfel, prin acest punct care există în el de la Cel Superior, el devine capabil să se ridice la următorul nivel Superior.

45) Și acea Lumină Nefeş se numește Lumina mineralului (neînsufleţit) sfânt din lumea Asiya. Asta deoarece corespunde cu puritatea părții statice a voinței de a primi din corpul omului. Ea strălucește în spiritualitate ca și categoria mineral din lumea materială (a se vedea Punctul 35), ale cărei particule nu se mișcă independent, ci există doar o mișcare colectivă, comună în aceeași măsură a tuturor elementelor. Și la fel este și cu Lumina Parţuf-ului Nefeş de Asiya: chiar dacă sunt 613 organe în el, care sunt 613 forme de a primi plăcerea, toate aceste schimbări nu sunt vizibile, ci apare doar o Lumină generală, a cărei acțiune le înconjoară pe toate în mod egal, fără a distinge detaliile.

46) Rețineți că deși Sfirot sunt Dumnezeire și nu există nicio direfență în ele de la capul Keter în lumea Adam Kadmon până unde se termină Sfira Malhut din lumea Asiya, există totuși o mare diferență în ceea ce privește primitorii. Pentru că Sfirot sunt considerate Lumini și Kelim (vase), iar Lumina din Sfirot este pură Dumnezeire. Dar Kelim, numite KHBTM în fiecare din lumile inferioare – Beria, Yeţira, Asiya – nu sunt considerate Dumnezeire, ci mai degrabă sunt cortine ce ascund Lumina Ein Sof din ele și distribuie o anumită cantitate de Lumină primitorilor. Fiecare va primi doar conform cu nivelul său de puritate.

Și în această privință, deși Lumina în sine este una, noi denumim Luminile din Sfirot ca fiind NRNHY, pentru că Lumina se împarte în funcție de calitățile Kelim. Malhut este acoperirea cea mai grosieră ce ascunde Lumina Ein Sof. Lumina pe care o transferă de la El către receptori este doar o mică porție, în raport cu purificarea corpului neînsufleţit (mineral) al omului. De aceea se numește Nefeş.

Kli-ul Tiferet este mai pur decât Kli-ul Malhut. Lumina pe care o transferă din Ein Sof este în raport cu purificarea părții vegetale, a corpului omului, pentru că acționează în el mai mult decât Lumina Nefeş. Aceasta se numește Lumina Ruah.

Kli-ul Bina este și mai pur decât Tiferet, iar Lumina pe care o transferă din Ein Sof este în raport cu purificarea părții animale a corpului omului și se numește Lumina Neşama.

Cel mai pur dintre toate este Kli-ul Hohma. Lumina pe care o transfera din Ein Sof este în raport cu purificarea părții vorbitoare a corpului omului. Ea se numește Lumina Haya, iar acțiunea ei este dincolo de orice măsură.

47) În Parţuf­-ul Nefeş, pe care omul l-a obținut prin respectarea Torei și a Miţvot fără intenție, există deja un punct din Lumina Ruah, îmbrăcat acolo înauntru. Iar atunci când omul consolidează și urmează Tora și Miţvot cu intenția dorită, el purifică partea vegetală a voinței lui de a primi și, în măsura respectivă, dezvoltă punctul Ruah într-un Parţuf. Şi, prin realizarea celor 248 Miţvot pozitive cu intenția corectă, punctul se extinde prin cele 248 organe spirituale ale sale. Iar prin respectarea celor 365 Miţvot negative, punctul se extinde în cele 365 de tendoane ale sale.

Când este complet cu toate cele 613 organe, el se ridică și îmbracă Sfira Tiferet în lumea spirituală Asiya, care transferă spre el o Lumină mai mare din Ein Sof, numită Lumina Ruah, care corespunde purificării părții vegetale a corpului omului. Și toate elementele minerale, vegetale și animale din lumea Asiya, care au legătură cu nivelul Tiferet, ajută Parţuf-ul Ruah al omului să primească Luminile din Sfira Tiferet în întregul său, așa cum am explicat mai devreme despre Lumina Nefeş. Din această cauză se numește “vegetalul sacru”.

Natura Luminii sale este asemănatoare cu cea a vegetalului corporal: există diferențe distincte de mișcare în fiecare dintre elementele sale, astfel încât, în Lumina spirituală a vegetalului, există multă putere de strălucire în modalităţi unice pentru fiecare organ din cele 613 organe ale Parţuf-ului Ruah. Fiecare dintre ele manifestă acțiune-putere în raport cu organul respectiv. De asemenea, odată cu extensia Parţuf-ului Ruah, s-a generat din el și punctul gradului următor Deasupra lui, un punct al Luminii Neşama, care se îmbracă în internalitatea sa.

48) Iar prin angajarea în secretele Torei și în aromele Miţvot, el purifică partea însuflețită, (animală) a dorinței sale de a primi și, în acea măsură, dezvoltă punctul sufletului, îmbrăcat în el în ale sale 248 organe și 365 tendoane. Când dezvoltarea este completă și devine un Parţuf, acesta se ridică și îmbracă Sfira Bina în lumea spirituală Asiya. Acest Kli este mult mai pur decât Kelim precedente – Tiferet și Malhut. Ca atare, el extinde o mare Lumină din Ein Sof, numită “Lumina Neşama”.

Iar toate elementele din mineral, vegetal și animal din lumea Asiya corepunzătoare nivelului Bina ajută și slujesc Parţuf-ul Neşama al omului, ca să primească toate Luminile sale de la Sfira Bina. Iar aceasta se mai numește și “animalul sfânt”, întrucât corespunde purificării părții de animal a corpului omului. Și aşa este natura Luminii sale, după cum am văzut în cazul nivelului animal din corporalitate (Punctul 37), care dă o senzație de individualitate fiecăruia dintre cele 613 organe ale Parţuf-ului, anume că fiecare dintre ele este viu și liber, fără nicio dependență de restul Parţufim.

În cele din urmă, se discerne că cele 613 organe ale sale sunt 613 Parţufim (pluralul pentru Parţuf), unice în tipul lor de Lumină, fiecare în felul său. Iar avantajul acestei Lumini față de Lumina Ruah, în spiritualitate, este ca şi avantajul animalului față de mineral și de vegetal, în corporalitate. Și acolo se extinde un punct din Lumina Haya de Keduşa, care este Lumina din Sfira Hohma, cu apariția Parţuf-ului Neşama, și se îmbracă în internalitatea sa.

49) Iar atunci când omul a fost recompensat cu marea Lumină numită “Lumina Neşama”, fiecare dintre cele 613 organe din acest Parţuf Lumină strălucește în felul său unic, fiecare ca un Parţuf independent. Atunci, se deschide în faţa omului posibilitatea de a se angaja în fiecare Miţva conform intenției sale originare, pentru că fiecare organ din Parţuf-ul Neşama luminează calea fiecărei Miţva legată de acel organ.

Și prin marea putere a acestor Lumini, el purifică partea de vorbitor a dorinței sale de a primi și o transformă într-o dorința de a dărui. Iar în măsura respectivă, punctul Luminii Haya, îmbrăcat în el, este dezvoltat în cele 248 de organe și 365 de tendoane spirituale ale sale.

Când este finalizat într-un Parţuf complet, se ridică și îmbracă Sfira Hohma din lumea spirituală Asiya, care este un Kli nemăsurat de pur. Ca urmare, el îi transferă o Lumină uriașă din Ein Sof, numită “Lumina Haya” sau Neşama la Neşama. Și toate elementele din lumea Asiya, care sunt mineral, vegetal și animal în raport cu Sfira Hohma, îl ajută să primească din plin Lumina din Sfira Hohma.

Acesta mai poartă numele de “Vorbitorul cel Sfânt”, deoarece corespunde purificării părții de vorbitor din corpul omului. Iar valoarea acelei Lumini în Dumnezeire este precum valoarea nivelului vorbitor în MPAV material. Asta înseamnă că omul dobândește senzația celorlalți, într-un mod în care măsura acelei Lumini față de măsura nivelurilor mineral, vegetal şi animal este precum avantajul mivelului vorbitor corporal față de nivelurile mineral, vegetal și animal din corporalitate. Iar Lumina Ein Sof, îmbrăcată în acest Parţuf, se numește “Lumina Yehida”.

50) De fapt, trebuie știut că aceste cinci Lumini, NRNHY, primite din lumea Asiya nu sunt decât NRNHY ale Luminii Nefeş și nu au nimic din Lumina Ruah. Asta întrucât Lumina Ruah este prezentă doar în lumea Yeţira, Lumina Neşama este doar în lumea Beria, Lumina Haya doar în lumea Aţilut și Lumina Yehida doar în lumea AK.

Dar tot ce se găsește în întreg apare și în toate elementele, până la cel mai mic element cu putință. Astfel, toate cele cinci elemente, NRNHY, există și în lumea Asiya, deși ele sunt doar NRNHY ale Luminii Nefeş. La fel, toate cele cinci elemente, NRNHY, se găsesc și în lumea Yeţira și sunt cele cinci părți ale lui Ruah. Și de asemenea, există toate cele cinci elemente, NRNHY, și în lumea Beria, care sunt cele cinci părți ale lui Neşama. Și la fel este și în lumea Aţilut, care sunt cele cinci părți ale Luminii Haya; și așa este și în lumea AK, cele cinci părți ale Luminii Yehida. Direfența dintre lumi este așa cum am explicat, în elementele dintre fiecare dintre Luminile NRNHY ale lumii Asiya.

51) Și trebuie ştiut că purificarea și căirea nu pot fi acceptate decât dacă sunt întru-totul permanente, astfel încât omul să nu se întoarcă la păcat, după cum este scris, când există Teşuva (căință)? Atunci când El, care știe toate misterele, va aduce mărturie că omul nu se va întoarce la păcat. Astfel, după cum am spus, dacă omul își purifică partea de mineral a dorinței sale de a primi, este răsplătit cu un Parţuf  al lui Nefeş de Asiya și se ridică și îmbracă Sfira Malhut a lumii Asiya.

Asta înseamnă că omului i se va acorda cu siguranță purificarea permanentă a părții de mineral, într-un mod în care nu se va întoarce la păcat. Și atunci va putea să se ridice la lumea spirituală Asiya, căci va avea puritate clară și echivalență de formă cu acea lume.

Dar în ce privește celelalte grade, care am spus că sunt Ruah, Neşama, Haya și Yehida din lumea Asiya, care le corespund, omul trebuie să purifice partea de vegetal, animal și vorbitor din dorința sa de a primi, pentru ca ele să îmbrace și să primească acele Lumini. Cu toate acestea, puritatea nu trebuie să fie permanentă, “până când El, care cunoaște toate misterele, va aduce mărturie că omul nu se va întoarce în păcat”.

Este aşa întrucât întreaga lume Asiya, cu toate cele cinci Sfirot KHBTM ale sale, este de fapt doar Malhut, care corespunde numai cu purificarea nivelului mineral. Iar cele cinci Sfirot sunt doar cele cinci părți ale lui Malhut.

Așadar, odată ce deja a fost recompensat cu purificarea părții de mineral a voinței de a primi, omul are deja echivalență de formă cu întregul lumii Asiya.  Întrucât, însă, fiecare Sfira a lumii Asiya primește de la elementul său corespunzător al lumilor de deasupra acesteia, rezultă că, Sfira Tiferet de Asiya primește din lumea Yeţira, care înseamnă întreaga Tiferet și Lumina Ruah. Iar Sfira Bina a lumii Asiya primește din lumea Beria, care este întreaga Neşama. Iar Sfira Hohma a lumii Asiya primește din lumea Aţilut, care este întreaga Hohma și Lumina Haya.

Astfel încât, deși și-a purificat permanent numai partea de mineral, dacă și-a purificat și celelalte trei părți ale dorinței sale de a primi, chiar dacă nu este o purificare permanentă, tot va putea primi Luminile Ruah, Neşama și Haya din Tiferet, Bina și Hohma ale lumii Asiya, deși nu permanent. Este aşa întrucât atunci când se trezește una din cele trei părți ale dorinței sale de a primi, el pierde imediat aceste Lumini.

52) După ce el își purifică pentru totdeauna partea de vegetal a dorinței sale de a primi, el se ridică pentru totdeauna la nivelul lumii Yeţira, unde dobândeşte gradul permanent Ruah. Acolo el poate să dobândească și Luminile Neşama și Haya de la Sfirot Bina și Hohma care sunt acolo, care sunt considerate Neşama și Haya ale gradului Ruah, chiar înainte de a i se fi acordat purificarea permanentă a părții de animal și a celei de vorbitor, după cum am văzut în lumea Asiya. Însă această stare nu este permanentă, căci după ce și-a purificat pentru totdeauna partea de vegetal a dorinței de a primi, el este deja în echivalență de formă cu întreaga lume Yeţira, până la cel mai înalt grad al ei, așa cum este scris despre lumea Asiya.

53) După ce el își purifică partea animală a dorinței sale de a primi și o transformă într-o dorință de a dărui, până când El, care cunoaște toate misterele, va aduce mărturie că el nu se va întoarce la păcat, el este deja în echivalență de formă cu lumea Beria. Și se ridică acolo și primește Lumina permanentă Neşama. Iar prin purificarea părții de vorbitor a corpului său, el se poate ridica până la Sfira Hohma și să primească Lumina Haya care este acolo, deși încă nu a purificat-o permanent, la fel ca în cazul lumilor Asiya și Yeţira. Dar și Lumina este temporară.

54) Iar când omul este recompensat cu purificarea permanentă a părții de vorbitor din dorința sa de a primi, i se acordă echivalență de formă cu lumea Aţilut, iar el se ridică acolo și primește permanent Lumina Haya. Iar când este răsplătit mai departe, primește Lumina Ein Sof, iar Lumina Yehida se îmbracă în Lumina Haya și aici nu mai e nimic de adăugat.

55) Și astfel se elucidează întrebarea noastră: Pentru ce are omul nevoie de Lumile Superioare pe care le-a creat Creatorul pentru el? Ce nevoie are el de ele?. Acum vei vedea că omul nu poate să-L mulțumească pe Creatorul său, decât cu ajutorul tuturor acestor lumi. Asta pentru că el realizează Luminile și gradele sufletului său, numite NRNHY, în funcție de măsura purităţii a voinței sale de a primi. Și cu fiecare grad pe care îl dobândeşte, Luminile acelui grad îl ajută în purificare.

Așadar se ridică în grade până când ajunge la bucuriile stării finale din Gândul Creației (Punctul 33). În Zohar este scris (Noah, Punctul 63), despre versetul: “Cel ce vine să se purifice este ajutat”. Se pune întrebarea: “Ajutat cu ce?”. Și se răspunde că este ajutat cu un suflet sfânt. Pentru că este imposibil să se obţină purificarea dorită întru Gândul Creației, altfel decât cu ajutorul tuturor gradelor NRNHY ale sufletului.

56) Și trebuie știut că toate NRNHY despre care am vorbit până acum sunt cele cinci părți în care este împărțită toată realitatea. Aşadar, tot ce este în întreg există chiar și în cel mai mic element din realitate. De exemplu, chiar și numai în partea de mineral a lumii spirituale Asiya există cinci elemente ale NRNHY de dobândit, care corespund celor cinci elemente generale NRNHY.

Astfel este imposibil să dobândim chiar și Lumina la nivel mineral al lumii Asiya, altfel decât prin cele patru părți ale lucrării. Așadar, nu există niciun om al lui Israel care să se poată scuza pe sine de la angajarea în toate acestea, conform capacităţii sale. Și trebuie să respecte Tora și Miţvot cu intenție, pentru a primi nivelul Ruah al capacităţii sale. Și trebuie să se adâncească în secretele Torei, conform capacităţii sale, pentru a primi nivelul Neşama conform capacităţii sale. Și la fel este valabil și pentru Ta’amim (gusturile) ale Miţvot, pentru că este imposibil să se împlinească chiar și cea mai mică Lumina de Keduşa (sfințenie), fără ele.

57) Acum poți înțelege pustietatea și întunericul ce s-a așternut peste noi în această generație, așa cum nu am mai văzut niciodată până acum. Asta întrucât până și adoratorii Creatorului au abandonat studiul secretelor Torei.

RAMBAM a spus deja despre asta că, dacă un şir de o mie de orbi merg pe o cale și există măcar unul dintre ei care vede, cu siguranță ei vor merge pe calea bună și nu se vor împiedica de gropi sau obstacole, pentru că îl urmează pe cel văzător care-i conduce. Dar dacă nu există o asemenea persoană, ei cu siguranță s-ar împiedica de orice obstacol din drum și ar cădea în gropi.

Tot aşa este și cu problema cu care ne confruntrăm noi. Dacă cel puţin cei care se închină Creatorului s-ar fi angajat în internalitatea Torei și ar fi atras o Lumină completă din Ein Sof, atunci întreaga generație i-ar fi urmat. Și cu toții ar fi fost siguri de drumul lor și nu ar fi decăzut. Dar dacă până și slujitorii Creatorului s-au îndepărtat de această înțelepciune, nu e de mirare că întreaga generație eșuează din cauza lor. Și din cauza marii mele amărăciuni, nu pot să  dezvolt acest subiect!

58) Într-adevăr, cunosc motivul: în principal, este din cauza diminuării în general a credinței, mai ales a credinței în oamenii sfinți, în oamenii înțelepți ai tuturor generațiilor. Iar cărțile de Cabala și Zohar-ul sunt pline de parabole corporale. Așadar, oamenii se tem să nu piardă mai mult decât o să câștige, căci ar putea cu ușurință să eşueze în corporalitate. Și asta este ceea ce m-a determinat să scriu o interpretare amănunțită a scrierilor lui ARI, și acum și a sfântului Zohar. Și am îndepărtat complet acea grijă, pentru că am explicat și am dovedit în mod clar înțelesul spiritual din spatele scrierilor, care sunt abstracte și golite de orice imagine corporală, dincolo de spațiu și dincolo de timp, după cum vor vedea cititorii, pentru a permite întregului Israel să studieze Zohar-ul și să fie încălziți de Lumina lui sacră.

Și am numit acel comentariu explicativ Sulam (Scara), pentru a arăta că scopul comentariului meu este la fel ca rolul oricărei scări: dacă ai un pod plin cu de toate, atunci tot ce îți trebuie este o scară pentru a ajunge acolo. Și atunci, toate bucuriile din lume îți vor fi la îndemână. Dar scara nu este un scop în sine și pentru sine, pentru că dacă te oprești la mijlocul ei și nu urci până în pod, scopul tău nu va fi atins.

La fel este și cu comentariul meu la Zohar, pentru că încă nu s-a creat calea de a clarifica pe deplin aceste cuvinte foarte profunde. Dar cu toate acestea, prin comentariul meu, am construit o cale și o intrare pentru toți, prin care să ajungă și să se cufunde și să analizeze însăși Cartea Zohar, căci numai atunci va fi îndeplinit scopul pe care l-am avut în scrierea acestui comentariu.

59) Și toți cei ce cunosc secretele sfintei cărți Zohar, adică toți cei ce înțeleg ce este scris în ea, sunt de acord în unanimitate că sfânta Carte Zohar a fost scrisă de Dumnezeiescul Tanna (înțelept), Rav Șimon Bar Yohai. Numai cei ce sunt departe de această înțelepciune se îndoiesc de originea ei și au tendința de a spune, bazându-se pe povești inventate de cei ce se opun acestei înțelepciuni, că autorul ei ar fi cabalistul Rav Moșe de Leon sau alți contemporani ai acestuia.

60) Cât despre mine, din ziua în care, prin Lumina Creatorului, mi-a fost permis să arunc o privire în această Carte sfântă, nici nu mi-a trecut prin cap să îi pun la îndoiala originea, pentru simplul motiv că tot conținutul acestei cărți îmi aduce în inimă virtutea lui Tanna Rașbi (Rav Șimon Bar Yohai), mult mai mult decât toți ceilalți înțelepți. Și dacă ar fi să văd clar că scriitorul ei ar fi un altul, cum ar fi Rav Moșe de Leon, atunci aș lăuda meritul lui Rav Moșe De Leon mai mult decât al oricărui alt înțelept, chiar și decât al lui Rașbi.

Într-adevăr, judecând după profunzimea înțelepciunii din această carte, dacă ar fi să aflu clar că scriitorul ei ar fi unul dintre cei 48 de profeți, aș considera asta mult mai acceptabil decât să o pun pe seama unuia dintre înțelepți. Mai mult, dacă aș găsi că Moise însuși ar fi primit-o de la însuși Creatorul, pe muntele Sinai, atunci mintea mea s-ar împăca cu adevărat, pentru că o asemenea compozitie e demnă de el. Așadar, de vreme ce am fost binecuvântat să pun laolaltă o interpretare suficientă, care permite fiecărui cercetător să înțeleagă ceea ce e scris în carte, cred că sunt scutit pe deplin de orice strădanie în acea analiză, căci orice persoană care cunoaște Zohar-ul va confirma că autorul cărții nu este nimeni altul, decât Tanna Rașbi.

61) În consecinţă, se ridică întrebarea: “De ce nu a fost dezvăluit Zohar-ul generațiilor anterioare, ale căror virtuți fără îndoială că erau mai mari decât ale celor mai recente și erau mai vrednice de acestea? De asemenea, trebuie să întrebăm: De ce nu a fost comentariul la Cartea Zohar revelat înainte de epoca lui ARI, de ce nu a fost dezvăluit cabaliștilor predecesori lui? Și cea mai tulburătoare întrebare dintre toate: de ce comentariile la cuvintele lui ARI și la Zohar nu au fost dezvăluite din vremea lui Ari și până la generația noastră?

Răspunsul este că, lumea, în timpul celor 6000 de ani de existență, este ca un Parţuf împărțit în trei părți: Roş (cap), Toh (interior), Sof (sfârșit), adică – HBD (Hohma, Bina, Da’at), HGT (Hesed, Gvura, Tiferet), NHY (Neţah, Hod, Yesod). Asta au spus înțelepții noștri: Două milenii de Tohu (haos), două milenii ale Torei și două milenii ale Zilelor lui Mesia. (Sanhedrin 97a).

În primele două milenii, considerate Roş și HBD, Luminile erau foarte mici. Erau considerate ca Roş fără Guf (corp), având doar Luminile Nefeş. Asta deoarece există o relație inversă între Lumini și vase: în cazul Kelim (vase), regula este că primele Kelim se dezvoltă mai întâi, în fiecare Parţuf; în cazul Luminilor, este invers – Luminile mai mici se îmbracă primele în Parţuf.

62) Așadar, atâta timp cât în Kelim se află numai părțile superioare, Kelim HBD, acolo se îmbracă numai Luminile Nefeş, care sunt Luminile cele mai mici. De aceea, despre primele două milenii se scrie că sunt considerate Tohu. Iar în următoarele două milenii ale lumii, care sunt Kelim ale HGT, în lume coboară și se îmbracă Lumina Ruah, care este considerată Tora. De aceea se spune despre cele două milenii de mijloc că ele sunt Tora. Iar ultimele două milenii sunt Kelim ale NHYM (Neţah, Hod, Yesod, Malhut). Ca urmare, în acele vremuri, se îmbracă în lume Lumina Neşama, care este Lumină mai mare – și astfel, acelea sunt zilele lui Mesia.

Așa se întâmplă și în fiecare Parţuf. În vasele HBD, HGT, prin Hazeh (piept), Luminile sunt acoperite și nu încep să deschidă Hasadim, ceea ce înseamnă că apariția sublimei Lumini Hohma are loc numai de la Hazeh în jos, în NHYM. Acesta este motivul pentru care, înainte ca vasele NHYM – ultimele două milenii – să înceapă să apară în Parţuf-ul lumii, înțelepciunea Zohar-ului în special și Înțelepciunea Cabala în general au fost ascunse de lume.

Dar în timpul lui ARI, când s-a apropiat momentul completării vaselor (Kelim) de sub Hazeh, s-a dezvăluit în lume Lumina sublimei Hohma, prin sufletul Divinului Rabi Isaac Luria (ARI), care era pregătit să primească acea mare Lumină. Și astfel, el a dezvăluit principalele elemente din cartea Zohar și din Înțelepciunea Cabala, până când și-a depășit toți predecesorii.

Cu toate acestea, întrucât aceste Kelim încă nu erau complete (căci el a decedat în 1572), lumea încă nu era demnă de a descoperi cuvintele sale, iar cuvintele lui sfinte erau cunoscute doar catorva aleși, cărora le-a fost interzis să le spună lumii.

Acum, în timpul generației noastre, când ne apropiem de sfârșitul ultimelor două milenii, ne-a fost dată permisiunea să dezvăluim cuvintele sale și cuvintele Zohar-ului în lume într-o mare măsură, în așa fel încât, de la genereația noastră încolo, cuvintele Zohar-ului să fie dezvăluite din ce în ce mai mult lumii, până ce  va fi dezvăluit în întreaga sa dimensiune, după cum voiește Creatorul.

63) Acum poate fi înţeles faptul că, în realitate, meritul primelor generații față de ultimele nu are limită, pentru că asta este regula în toate Parţufim ale lumilor și ale sufletelor, anume că cel mai pur este primul ales în Parţuf. Așadar, acele Kelim mai pure, HBD, au fost cele alese mai întâi, în lume și în suflete.

Astfel, sufletele din primele două milenii erau mult mai Sus. Cu toate astea, ele nu au putut primi Lumina în măsura completă, pentru că din ele și din lume lipseau părțile inferioare, care sunt HGT NHYM.

Iar după aceea, în mileniile de mijloc, când în lume și în suflete au fost selectate Kelim ale HGT, sufletele era într-adevăr foarte pure, în sine și din sine. Asta întrucât virtutea vaselor HGT este foarte apropiată de cea a HBD. Cu toate acestea, Luminile încă mai erau ascunse în lume, din cauza absenței Kelim de la Hazeh în jos, în lume și în suflete.

De aceea, în generația noastră, deși esența sufletelor este cea mai rea, ceea ce constituie motivul pentru care nu au putut fi alese pentru Keduşa până acum, ele sunt cele care care completează Parţuf-ul lumii și Parţuf-ul sufletelor în ceea ce privește Kelim, iar lucrarea este încheiată doar prin ele.

Asta pentru că acum, când Kelim ale NHY sunt completate și toate Kelim: Roş, Toch, Sof sunt în Parţuf, sunt extinse – în Roş, Toch, Sof – tuturor celor care sunt merituoşi, întregi măsuri ale Luminii, adică NRN complete. Ca atare, Luminile cele mai înalte se pot manifesta numai după formarea acestor suflete inferioare, nu înainte.

64) Într-adevăr, chiar și înțelepții noștri și-au pus această întrebare (Masechet Berachot, p. 20): “Rav Papa i-a spus lui Abayey: «Prin ce au fost diferiți cei dintâi, că o minune li s-a întâmplat lor, și prin ce suntem noi diferiți, că miracolul nu ni se întâmplă nouă?» E din cauza studiului? În anii lui Rav Yehuda, tot studiul s-a făcut în Nezikin, pe când noi învățăm cele șase volume (toată Mișnah). Iar când Rav Yehuda s-a cufundat în studiul Okațin, el a spus, «I-am văzut aici pe Rav și pe Șmuel, în timp ce noi învățam treisprezece Yeșivot în Okațin. Iar când Rav Yehuda își scotea un pantof, venea ploaia, în timp ce noi ne chinuim sufletele și strigăm, dar nu ne observă nimeni.» El a răspuns: «Primii și-au dat sufletele sfințeniei Creatorului».”

Așadar, deși este evident, atât pentru cel care întreabă cât și pentru cel care răspunde, că primii au fost mai importanți decât ei, cu privire la Tora și la înțelepciune, Rav Papa și Abayey au fost mai importanți decât primii. Astfel, deși primele generații au fost mai importante decât ultimele generații prin esența sufletelor lor, pentru că ce este mai pur e selectat să vină în lume mai înainte, în ceea ce privește înțelepciunea Torei, ea este dezvăluită din ce în ce mai mult în ultimele generații. Este așa din motivul pe care l-am menționat – că măsura generală este terminată anume de aceștia din urmă. De aceea lor li se dau Lumini mai complete, deși propria lor esență este cu mult mai rea.

65) Ca atare, am putea să ne întrebăm: “Atunci, de ce este interzis să nu fim de acord cu cei dintâi, în Tora revelată?” Pentru că, în ceea ce privește partea practică a Miţvot, este invers – cei dintâi au fost mai desăvârşiţi în ele decât cei de pe urmă. Asta pentru că acțiunea se transmite de la Kelim sfinte ale Sfirot, iar secretele Torei și Ta’amim (aromele) Miţva se transmit de la Luminile din Sfirot.

Deja știm că există o relație inversă între Lumini și vase: în cazul Kelim, cele Superioare se dezvoltă mai întâi (a se vedea Punctul 62) și de aceea primii au fost mai desăvârşiţi decât cei din urmă, în ceea ce privește partea practică. În cazul Luminilor, însă, unde cele inferioare vin mai întâi, ultimii sunt mai desăvârşiţi decât primii.

66) Este de reținut faptul că în toate există internalitate și externalitate. În lume, în general, Israel, descendenții lui Abraham, Isac și Iacob sunt considerați a fi internalitatea lumii, iar cele șaptezeci de națiuni sunt considerate a fi externalitatea ei. De asemenea, și în cadrul lui Israel înşişi există o internalitate – cei care sunt slujitori din toată inima ai Creatorului și există o externalitate – cei care nu se dedică lucrării Creatorului. Și în națiunile lumii există o internalitate – Cei Drepți dintre Națiunile Lumii, și o externalitate – aceia dintre ei rudimentari și răufăcători.

În plus, printre slujitorii Creatorului, între Copiii lui Israel, există o internalitate, adică aceia recompensaţi cu înțelegerea sufletului internalității Torei și a secretelor ei și o externalitate, adică aceia care doar respectă partea practică a Torei.

Tot așa, există o internalitate în fiecare om al lui Israel – Israel cel lăuntric – care este punctul din inimă, și o externalitate, care sunt Națiunile Lumii dinăuntru, trupul însuși. Dar chiar și Națiunile Lumii lăuntrice din acea persoană se consideră prozeliți, de vreme ce, aderând la internalitate, ele devin ca prozeliții din Națiunile Lumii, care au venit și au aderat la întregul Israel.

67) Când un om al lui Israel își amplifică și își evidențiază internalitatea, care este Israel cel din acel om, mai presus de externalitate, care sunt Națiunile Lumii din el, adică atunci când cineva își dedică majoritatea eforturilor pentru a-și amplifica și a-și înălța internalitatea, pentru a-și hrăni sufletul și a face eforturi minore, doar ceea ce este necesar, pentru a susține Națiunile Lumii în el, adică nevoile corporale, după cum este scris (Avot, 1), “Fă Tora ta permanentă și munca vremelnică”, procedând astfel, el face să se înalțe Copiii lui Israel și în internalitate și în externalitatea lumii, iar Națiunile Lumii, care sunt externalitatea, să recunoască și să confirme valoarea Copiilor lui Israel.

Iar dacă, Doamne ferește, se întâmplă contrariul și un om al lui Israel își amplifică și își apreciază externalitatea, care înseamnă Națiunile Lumii din el, mai mult decât Israel cel din el, după cum este scris (Deuteronom 28): “Străinul care este în lăuntrul tău”, adică externalitatea din acel om, crește și se înalță, iar tu, internalitatea, Israel cel din tine decade. Prin aceste acțiuni, omul face ca externalitatea lumii în general, Națiunile Lumii, să se înalțe încă și mai mult și să îl depăsească pe Israel, doborându-i la pământ, iar Copiii lui Israel, internalitatea în lume, să se afunde în adânc.

68) Să nu te mire că acțiunile unei persoane aduc înălțarea sau la decăderea întregii lumi, căci este o lege fixă, aceea că generalul și particularul sunt egale, ca două semințe în aceeași teacă. Și tot ce se aplică la general se aplică și la particular. Mai mult, părțile fac ceea ce se găsește în întreg, căci generalul poate apărea numai după ce apar părțile din el, conform cantității și calității părților. Evident, valoarea unei acțiuni a unei părți face ca tot întregul să se înălțe sau să decadă.

Asta te va face să înțelegi ceea ce este scris în Zohar, anume că prin implicarea în Cartea Zohar și în Înțelepciunea adevărului, ei vor fi răsplătiți cu izbăvirea completă din exil (Tikunim, sfârșitul lui Tikun, nr. 6). Am putea să ne întrebăm, ce legătură are studiul Zohar-ului cu izbăvirea lui Israel între națiuni?

69) Din cele de mai sus putem să înțelegem clar că și Tora conține o internalitate și o externalitate, la fel ca întreaga lume. Ca urmare, cel care se implică în studiul Torei are și aceste două grade. Atunci când își sporește stradănia în ceea ce privește internalitatea Torei și secretele ei, în aceeași măsură, el face ca virtutea internalității lumii – care sunt Israel – să se înalțe mult deasupra externalității lumii, care sunt Națiunile Lumii. Și toate națiunile vor confirma și vor recunoaște meritul lui Israel față de ele, până la realizarea cuvintelor: “Popoarele îi vor lua și îi vor aduce înapoi la locuinţa lor, şi casa lui Israel îi va stăpâni în ţara Domnului” (Isaia 14.2), precum și: “așa vorbeşte Domnul Dumnezeu: «Iată, voi face neamurilor semn cu mâna şi-Mi voi înălţa steagul spre popoare; ele vor adduce înapoi pe fiii tăi în braţewle lor şi vor duce pe fiicele tale pe umeri».” (Isaia 49:22).

Dar dacă, Doamne ferește, se va întâmpla contrariul, iar un om al lui Israel va degrada virtutea internalității Torei și a secretelor ei, care are de a face cu manifestarea sufletelor noastre și cu gradele acestora, precum și percepția și gusturile Miţvot cu privire la avantajul externalității Torei, care se ocupă numai de partea practică? De asemenea, chiar dacă cineva se implică ocazional în internalitatea Torei și dedică doar puțin din timpul său acestui lucru, atunci când nu e nici zi, nici noapte, ca și cum ar fi inutil, prin aceasta dezonorează și degradează internalitatea lumii, care sunt Copiii lui Israel și amplifică externalitatea lumii – adică Națiunile Lumii – mai presus de aceștia. Un astfel de om va umili și va dezonora pe Copiii lui Israel și va privi pe Israel ca fiind de prisos, ca și cum lumea n-ar avea nevoie de ei – Doamne ferește.

Mai mult, prin asta, acel om va face chiar ca externalitatea din Națiunile Lumii să fie mai puternică decât propria sa internalitate, căci cei mai răi din Națiunile Lumii, răufăcătorii și distrugătorii lumii cresc mai presus de internalitatea sa, adică de Cei Drepți din Națiunile Lumii. Și atunci, astfel de oameni creează tot dezastrul și măcelul plin de ură pe care l-a văzut generația noastră – să ne ferească Dumnezeu de aici înainte.

Așadar, vedeți că izbăvirea lui Israel și ridicarea lui Israel depind de studiul Zohar-ului și de internalitatea Torei. Și invers, toată distrugerea și decăderea Copiilor lui Israel se întâmplă pentru că ei au abandonat internalitatea Torei. I-au degradat meritul și l-au făcut să pară de prisos.

70) Iată ce este scris în Tikuunim (corecţiile) din Zohar (Tikkun 30): “Trezește-te și ridică-te pentru Sfânta Divinitate, căci ai o inimă goală, fără înțelegerea de a ști și de a o dobândi, deși este în tine.” Înțelesul, după cum este scris (Isaia 40), este acela că în inima fiecăruia din Israel tună o voce, strigă și se roagă pentru a ridica Sfânta Divinitate, care este adunarea sufletelor lui Israel. Dar Divinitatea spune: “Nu am nicio putere să mă ridic din țărână, căci «toată carnea e doar iarbă», cu toții sunt ca niște sălbăticiuni și mănâncă fân și iarbă.” Asta înseamnă că ei respectă Miţvot fără de minte, precum sălbăticiunile și că toată bunătatea e ca o floare de câmp, toate faptele bune pe care le fac, le fac pentru ei înșiși.

Asta înseamnă că, prin Miţvot pe care le îndeplinesc, nu au intenția să le facă pentru a-L încânta pe Creator. Mai degrabă, ei respectă Miţvot numai spre binele lor, și chiar și cei mai buni dintre ei, care își dedică tot timpul angajându-se în Tora, o fac doar pentru binele trupului lor, fără scopul dezirabil: acela de a-L mulțumi pe Creatorul lor.

Se spune despre generația acestor vremuri: Un spirit pleacă și nu se va întoarce în lume, adică spiritul lui Mesia, care trebuie să-i izbăvească Israel de toate nenorocirile lor până la mântuirea completă, să respecte cuvintele: “căci pământul va fi plin de cunoașterea Domnului.” Acel Spirit a plecat și nu strălucește în lume.

Vai de cei care fac ca spiritul lui Mesia să plece și să părăsească lumea și să nu se poată întoarce în lume. Ei sunt cei care fac Tora să fie seacă, fără niciun fel de urmă de înțelegere și de rațiune. Ei se limitează la partea practică a Torei și nu vor să încerce să înțeleagă Înțelepciunea Cabala, să știe și să înțeleagă secretele Torei și aromele Miţvot. Vai de ei, căci prin aceste acțiuni ei dau naștere săraciei, dezastrului și furtului, prădăciunii, uciderii și distrugerilor din lume.

71) După cum am explicat, motivul pentru cuvintele lor este că, atunci când toți cei care se implică în Tora își degradează propria internalitate și internalitatea Torei, lăsând-o ca și cum ar fi de prisos în lume și se angajează în ea numai la un moment care nu este nici zi, nici noapte, iar în această privință sunt ca orbul care caută zidul; prin aceasta, ei își intensifică propria externalitate, beneficiul trupului lor. De asemenea, ei consideră externalitatea Torei mai presus de internalitatea Torei. Și prin aceste acțiuni, ei fac ca toate formele de externalitate din lume să fie mai presus de toate părțile interioare din lume, fiecare conform esenței sale.

Este așa întrucât externalitatea în întregul Israel, adică Națiunile Lumii din ei, este mai puternică și revocă internalitatea din întregul Israel, care sunt cei măreți întru Tora. De asemenea, externalitatea din Națiunile Lumii – distrugătorii dintre ei – intensifică și trezeşte internalitatea din ei, care sunt Cei Drepți dintre Națiunile Lumii. În plus, externalitatea întregii lumi, care înseamnă Națiunile Lumii, intensifică și trezeşte internalitatea lumii, Copiii lui Israel.

Într-o astfel de generație, toți distrugătorii din Națiunile Lumii își înalță capetele și doresc în principal să distrugă și să-i ucidă pe Copiii lui Israel, după cum este scris (Yevamot 63): “Niciun dezastru nu vine în lume, decât pentru Israel.” Asta înseamnă, după cum este scris în corecţiile de mai sus, că provoacă sărăcie, dezastru, furt, ucidere și distrugere în toată lumea.

Și prin multele noastre greșeli, am asistat la toate cele spuse în Tikunim menționate mai sus și, mai mult, judecata i-a lovit pe cei mai buni dintre noi, după cum au spus înțelepții noștri (Baba Kama 60): și începe mai întâi cu cei drepți. Și din toată gloria pe care Israel a avut-o în Polonia și în Lituania etc., nu mai rămân decât rămășițele din țara noastră sfântă. Acum e treaba noastră, a rămășițelor, să corectăm acea nedreptate teribilă. Fiecare dintre noi, cei rămași, trebuie să luăm asupra noastră, cu inima și cu sufletul, intensificarea internalității Torei, căreia să-i dăm locul de drept, conform meritului său asupra externalității Torei.

Și atunci, fiecare dintre noi va fi răsplătit cu intensificarea propriei sale internalități, adică a Israel, cel din noi, care înseamnă nevoile sufletului mai presus de propria noastră externalitate, care înseamnă Națiunile Lumii din noi, adică nevoile trupului. Acea forță va veni pentru întregul Israel, până ce Națiunile Lumii din noi recunosc și confirmă meritul marilor înțelepți ai lui Israel asupra lor, și îi ascultă și li se supun.

De asemenea, internalitatea Națiunilor Lumii, Cei Drepți dintre Națiunile Lumii, vor depăși în putere și își vor supune externalitatea, care sunt distrugătorii. Iar internalitatea lumii, care este Israel, se va înălța în tot meritul și în toate virtuțile sale deasupra externalității lumii, care sunt națiunile. Atunci, toate Națiunile Lumii vor recunoaște și vor confirma meritul lui Israel asupra lor.

Și ei vor urma cuvintele (Isaia 14:2): “Popoarele îi vor lua și-i vor aduce înapoi la locuinţa lor, şi casa lui Israel îi va stăpâni în țara Domnului.” Și de asemenea (Isaia 49:22): “vor aduce înapoi pe fiii tăi în bratele lor şi vor duce pe fiicele tale pe umeri.” Asta este scris în Zohar (Nasoh, p. 124b): prin această lucrare, care este Cartea Zohar, ei vor fi eliberați din exil cu milă. Amin, așa să fie!

_______________

(*) Nota trad.: Prin Nefeş se înţelege primul grad din NRNHY.

(**) Nota trad.: Miztvot pozitive şi Miţvot negative sunt porunci referitoare la acţiuni ce trebuie îndeplite, respectiv acţiuni ce trebuie evitate.

Înapoi la pagina TEXTE ESENTIALE / BAAL HASULAM – (link)

Înapoi la pagina TEXTE ESENTIALE / BAAL HASULAM – (link)

Celor care sunt specialiști în Pomul Vieții și tuturor celorlalţi, aşa cum se spune: „Mai întâi învaţă; apoi, înțelege.”

1) Înțelepții noștri au spus: „Nu există niciun fir de iarbă jos, care să nu aibă Sus un înger care să-i dea brânci și să-i spună: «Crește!»” Acest lucru pare foarte derutant, căci de ce ar deranja oare Creatorul un înger de Sus pentru a stimula şi a se îngriji de un firişor de iarbă neînsemnat?

Totuși, această zicală ascunde unul dintre secretele Creaţiei care necesită o interpretare mai dezvoltată. Asta întrucât inima celor infinit de înțelepți dorește să dezvăluie o parte și să ascundă alte două părţi cu alegoriile lor de aur, deoarece sunt preocupaţi să nu dezvăluie Tora unui ucenic nevrednic. De aceea, înțelepții noștri au spus că nu se învață din legende, deoarece legendele sunt sigilate și blocate pentru mase și sunt dezvăluite doar unui număr de câțiva aleși dintr-o generație.

Și găsim, de asemenea, în Cartea Zohar că Raşbi (Rav Şimon Bar Yochai) l-a instruit pe Rav Aba să scrie secretele, pentru că el știa să dezvăluie prin aluzii. De pildă în Idra, este scris că pentru fiecare secret pe care Raşbi l-a dezvăluit în înțelepciune, el ar fi plâns spunând: „Vai, dacă spun; Vai dacă nu spun. Dacă nu spun, prietenii mei vor pierde acel cuvânt; iar dacă spun, cei răi vor ști cum să slujească Stăpânului lor.”

Asta înseamnă că el era într-o situaţie dificilă din ambele perspective: dacă nu ar fi dezvăluit tainele Torei, secretele ar fi fost pierdute de adevărații înțelepți cu frică de Dumnezeu. Iar dacă ar fi dezvăluit secretele, cei nemerituoşi s-ar fi încurcat în ele, căci nu vor fi înțeles rădăcinile lucrurilor și s-ar fi hrănit cu fructe necoapte.

Prin urmare, Raşbi l-a ales pe Rav Aba să scrie, datorită priceperii sale în a imagina alegorii, pentru a aranja lucrurile în aşa fel încât să fie suficient dezvăluite celor care merită să le afle înţelesurile și ascunse și blocate celor nevrednici să le înțeleagă. De aceea a spus că Rav Aba a știut cum să dezvăluie prin aluzii. Cu alte cuvinte, deși el a dezvăluit secretul, acesta a rămas totuşi inaccesibil celor nevrednici.

Cu toate acestea, în Zohar, ei ne-au promis că această înțelepciune este destinată pentru a fi dezvăluită complet la sfârșitul zilelor, chiar și celor tineri. Și, de asemenea, au mai spus că, prin această compoziție, copiii lui Israel vor fi izbăviţi din exil, ceea ce înseamnă că, odată cu apariția înțelepciunii adevărului, Israel vor fi răsplătiţi cu izbăvirea totală. Și vedem de asemenea cum cuvintele din Zohar și secretele ascunse în înțelepciunea adevărului sunt revelate treptat, generație după generație, până când suntem răsplătiți cu revelarea în întregime a acestei înțelepciuni și atunci vom fi răsplătiți cu o izbăvire totală.

Pentru a clarifica textul cu care am început, vom explica mai întâi versetul din celebra Carte a Creației, în care este scris despre cele zece Sfirot care sunt zece și nu nouă, zece și nu unsprezece. Majoritatea exegeţilor au examinat-o deja, dar o vom explica în felul nostru, astfel încât lucrurile vor fi dezvăluite tuturor celor care caută Cuvântul lui Dumnezeu.

Se știe că cele zece Sfirot sunt numite Keter, Hohma, Bina, Hesed, Gvura, Tiferet, Nețah, Hod, Yesod, Malhut. Este scris în cartea lui ARI Poarta introducerilor, în secțiunea „HaDa’at„, că sunt de fapt cinci Bhinot: Keter, Hohma, Bina, Zeir Anpin și Malhut; iar Zeir Anpin cuprinde șase Sfirot, HGT NHY. Am scris în detaliu despre cele zece Sfirot din această compoziție (comentariul Panim Meirot uMasbirot la Cartea Pomul Vieţii), așadar aici aș spune pe scurt că în această prefață generală doresc să dau studentului o cunoaștere adevărată și generală a majorității acestei vaste înțelepciuni și o reală orientare privind modul de a studia cartea „Pomul vieții„. Cei mai mulţi dintre studenți nu reușesc să înțeleagă lucrurile, întrucât conceptele spirituale sunt dincolo de timp și spaţiu, fiind însă exprimate în termeni corporali, figuraţi și stabiliţi în timp și spaţiu.

În plus, în scrierile lui ARI, nu este prevăzută o ordine în această înțelepciune pentru începători. Cărțile au fost compuse din cuvintele sfinte pe care el le-ar fi spus în fața studenților săi zi de zi, iar studenții înșiși erau experţi în înțelepciunea adevărului.

Prin urmare, nu există nici un text – lung sau scurt – în toate cărțile care au fost alcătuite, care să nu necesite o adevărată expertiză în înțelepciune în general. De aceea, studenții obosesc și nu pot să pună lucrurile împreună, cap la cap.

Aşadar, am conceput această prefață, pentru a pune împreună lucrurile și fundamentele înțelepciunii într-o manieră concisă, astfel încât să fie ușor accesibile studentului indiferent de textul pe care ar dori să-l studieze din scrierile lui ARI. Și de aceea, nu am elaborat sau interpretat fiecare problemă in extenso, pentru că acest lucru va fi clarificat în lucrarea mea. În schimb, am rezumat suficiente lucruri pentru a-mi atinge scopul. Întrucât înțelepții noștri au spus: „Mai întâi, învaţă; apoi înțelege.”

ARI ne-a învăţat că cele zece Sfirot KHB, HGT, NHYM sunt de fapt cinci Bhinot, KHB, ZA și Malhut. Acesta este sensul numelui format din patru litere, Yod, Hey, Vav, Hey. Vârful lui Yod este Keter; Yod este Hohma; Hey este Bina, Vav este Zeir Anpin – care conține șase Sfirot HGTNHY – iar ultimul Hey este Malhut.

Trebuie ştiut că Otiot (literele) și Sfirot sunt acelaşi lucru. Dar urmând regula că nici o lumină nu se extinde fără un Kli (vas), atunci când vorbim despre amândouă împreună, adică atunci când lumina este îmbrăcată în Kli, acestea se numesc Sfirot. Iar când vorbim despre Kelim (pluralul pentru Kli) singure, acestea se numesc Otiot.

Este scris despre lumină că albul din cartea Torei implică lumina, iar negrul din cartea Torei, adică literele, implică Kelim. Asta înseamnă, conform interpretării date de Ramban cu privire la „Eu formez lumina și creez întunericul”, că problema de a extrage existența din absență este numită „Creator”, întrucât este o inovaţie, ceva ce nu exista înainte de a fi creat. Iar în lumină și în toată încântarea și plăcerea inclusă în lumină, nu există o inovare și o extragere existenţă din absență, ci mai degrabă o existență din existență, deoarece lumina și toată abundența sunt deja incluse în Esența Sa.

De aceea, se spune „formează lumina”, pentru că nu este o chestiune de creație, ci de formare, adică de a forma lumina într-un mod pe care locuitorii de jos o pot primi. Dar întunericul este o inovație generată de creație, în extragerea existenţei din absenţă, adică nu este inclus în esența Sa. Acesta este motivul pentru care se spune „și a crea întuneric”. Dar întunericul este opusul real față de lumină; prin urmare, ar trebui să înțelegem cum se poate extinde întunericul din lumină.

În Panim Maşbirot („Feţe Primitoare„), „Ramura Unu”, am elaborat asupra acestui punct, aşa că aici doar voi trece repede prin el. Se știe că în Zohar este scris că Scopul Creației este acela de a încânta creaturile Sale, întrucât regula este aceea că Cel Bun face numai bine. În mod clar, fiecare dorință în El este o lege obligatorie pentru creaturi. Rezultă că, de vreme ce Creatorul a urmărit încântarea creațiilor Sale, a fost imediat imprimată în creatură o natură obligatorie a dorinței de a primi plăcerea de la El, adică o mare dorință de a primi Abundența Lui. Trebuie ştiut că această poftă se numește Kli, în relaţie cu rădăcina sa.

Din acest motiv, Cabaliștii au spus că nu există lumină fără Kli, deoarece voința de a primi inclusă în fiecare ființă și creatură emanată este Kli-ul și, totodată, este măsura completă a luminii. Cu alte cuvinte, el primește întocmai măsura pe care o dorește, nici mai mult, nici mai puțin, întrucât nu există nicio constrângere în spiritualitate și nici chiar în corporalitate nu este din partea lui Kduşa (sfințenie).

În mod clar, forma Kli-ului este diferită de cea a luminii. De aceea se numește Kli și nu lumină. Dar trebuie să înțelegem sensul acestei diferențe de formă. Într-adevăr, voința de a primi pentru sine constituie o mare disparitate de formă, deoarece această formă nu se aplică Emanatorului, întrucât de unde ar putea El să primească? Mai degrabă, ea a fost inițiată în prima emanată prin crearea acesteia ca existența din absență. În ea, voința de a primi este Cauza Cauzelor (Panim Maşbirot, „Ramura Unu”).

Asta lămureşte ceea ce este scris în Sfântul Zohar, anume că Keter Superioară este întuneric în comparație cu Cauza Cauzelor. Se referă la voința de a primi inclusă în prima emanată; această disparitate a formei este numită „întuneric”, deoarece ea nu există în Emanator. De aceea, este rădăcina întunericului, care este culoarea negru, în comparație cu lumina și opusă ei.

De asemenea, a fost explicat în Panim Masbirot că, în timp ce lucrurile corporale sunt separate unul de celălalt cu un topor și un ciocan, lucrurile spirituale sunt separate unul de altul prin disparitatea de formă între ele. Iar atunci când disparitatea de formă crește până la punctul de opoziţie, ca o extremă faţă de cealaltă, se creează o distincţie completă între ele.

De aceea, s-a explicat aici că forma voinței de a primi este imediat inclusă în toată lumina care se extinde de la El, dar ca o forță potențială ascunsă. Această forță nu este revelată creaturii, cu excepția cazului în care aceasta îşi intensifică nevoia de a dori o abundență suplimentară, mai mult decât măsura care s-a extins în ea de la Creator.

De exemplu, atunci când mâncarea este gustoasă, dorința cuiva de a mânca mai mult crește mai mult decât poate el mânca. Prin urmare, după ce creatura îşi sporeşte nevoia de a dori o abundenţă suplimentară, peste măsura extinderii sale, apare adevăratul “vas de primire”. Și problema este aceea că, întrucât această disparitate de formă nu se aplică în El, ci în creatură, aceasta este completă numai după ce se trezeşte şi înţelege perfect.

2) Prin urmare, expansiunea luminii Lui nu-I extinde limita ca fiind un Emanator și devine o emanată, până ce trece prin cele patru Bhinot (discernăminte) numite Hohma, Bina, Zeir Anpin și Malhut. Întrucât expansiunea luminii Lui se numește Hohma, care este măsura completă a esenței luminii a ceea ce a fost emanată. Atunci când intensifică și extinde mai multă abundență decât măsura expansiunii sale, este considerată a fi Bhina (singularul pentru Bhinot) Bet (cea de-a doua Bhina), numită Bina.

Totodată, în cea de-a doua Bhina ar trebui să se facă trei discernăminte:

• Primul discernământ: Esența lui Sfira Bina este Hohma.
• Al doilea discernământ: intensificarea dorinței pe care a manifestat-o, urmare a căreia a fost revelat în ea vasul de primire; în acest sens, există o disparitate de formă în ea, adică între Aviut (grosieritate), şi Ohr (lumina) Hohma. Aceasta se numește Gvura superioară.
• Al treilea discernământ: Aceasta este esența abundenței pe care ea a dobândit-o prin trezirea propriei sale dorințe. Această lumină primeşte propriul nume – Ohr Hassadim, care este mult mai mică decât Ohr Hohma, care se extinde numai de la Emanator. Ohr Hassadim este asociată cu intensificarea emanatei, așa cum s-a menționat, anume că Gvura, care este o lumină care a devenit mai grosieră, a devenit rădăcina lui Ohr Hassadim.

Aceste trei discernăminte împreună sunt numite Bina, fiind a doua Bhina după Hohma. Astfel, cele două Bhinot, Hohma și Bina, au fost clarificate, iar Keter este Ein Sof (Infinitatea), rădăcina emanatei.

Deși Bhina Bet a manifestat o dorință intensificată pentru Operator, ea este încă nepotrivită pentru a fi un vas complet de primire. Fapt este că, în spiritualitate, Kli-ul cu lumina din el sunt foarte apropiate, practic interdependente. Când lumina dispare, Kli-ul este anulat, iar când Kli-ul dispare, lumina este anulată. Astfel, importanța Kli-ului este la fel cu cea a luminii.

Aşadar, forma vasului de primire nu a fost desăvârşită în Bina, întrucât esența acesteia este Ohr Hohma. De aceea, Ohr Hassadim, pe care ea a extins-o intensificându-se, a fost anulată în faţa esenței ei precum o lumânare în fața unei torţe. Astfel, această Ohr Hassadim s-a extins dincolo de Bina înspre exterior și a câștigat puterea de a extinde abundența suplimentară, mai mult decât măsura extinderii sale prin Bina. În acel moment, vasul de primire a fost complet.

Prin urmare, distingem încă două Bhinot, Bhina Gimel (al treia discernământ) și Bhina Dalet (al patrulea discernământ), care constituie expansiuni care se extind din Bina, unde forma vasului de primire este încă în potenţial, ascunsă, şi atâta timp cât nu s-a intensificat pentru suplimentare, se numește Zeir Anpin. Iar intensificarea sa pentru mai multă abundență este numită „Kli­-ul Malhut„, care este un vas de primire care a fost desăvârşit în ceea ce a fost emanată care acum este făcut din lumină și Kli. Datorită acestui fapt, nu mai este considerată a fi Emanator și se distinge ca emanată.

Acestea sunt cele patru Bhinot cunoscute sub numele de HB, ZA și Malhut, care constituie numele-din-patru-litere (Yod-Hey-Vav-Hey, HaVaYaH). HB sunt Yod-Hey iar ZON sunt Vav–Hey. Ele sunt considerate a fi zece Sfirot, deoarece Zeir Anpin conține șase Sfirot, care sunt Hesed, Gvura, Tiferet, Nețah, Hod şi Yesod.

Fapt este că esența lui ZA este lumina lui Hesed și Gvura, adică cele două Bhinot, Ohr Hassadim și Gvura superioară, care s-au dezvoltat de la Bina înspre exterior. Și ar trebui să remarcăm aici că în Bina, Gvura este prima și rădăcina lui Ohr Hassadim; în Tiferet, însă, este invers: Hesed precede lumina Gvura, întrucât lumina principală care se extinde este Hesed, iar Gvura este subordonată în interiorul ei, în Bina.

Acum putem înțelege cele scrise în Pomul Vieții și de către Raşbi, anume că în lumea Nekudim, Gvura de ZA a precedat Hesed, întrucât ZON al lumii Nekudim este considerat ZON de Bina și nu ZON propriu-zis, ca în cele două Bhinot inferioare dintre cele patru Bhinot menționate mai sus. De aceea Gvura de ZA precede Hesed.

De asemenea, Sfira Tiferet de ZA constituie unificarea lui Hohma și Gvura de deasupra cu acţiunea Kli-ului Malhut. Se numește Tiferet întrucât lumina străluceşte în Bhina Alef (prima Bhina), care este Hohma, a cărei dorință nu este suficientă pentru a crea un Kli. Dar Bhina Gimel, care este Hassadim și Gvurot (pluralul pentru Gvura) care se dezvoltă din Bina înspre exterior, este suficientă pentru a crea Kli-ul Malhut. Acesta este sensul expresiei „în funcţie de frumusețea (Tiferet) unui bărbat, să locuieşti în casă”. Acest lucru explică cele trei Sfirot HGT de ZA iar ele sunt numite „cei trei patriarhi”, întrucât aceștia reprezintă esența lui ZA. De asemenea, Nețah, Hod și Yesod sunt numite „fii”, deoarece se dezvoltă din HGT.

Fapt este că din cauza lui Țimțum Alef (prima restricție), care este explicată în detaliu în cuprinsul cărții, a fost făcut un Masah (ecran) greu în Kli-ul Malhut. Asta înseamnă că Bhina Dalet (cea de-a patra Bhina) din Kli-ul Malhut reține Lumina Superioară să nu pătrundă în Bhina Dalet, datorită disparității formei de acolo, așa cum este scris acolo.

Cu toate acestea, lumina se extinde și dorește să vină și la Bhina Dalet, întrucât natura Luminii Superioare este aceea de a se extinde spre cele inferioare până la a fi aproape separată de locul ei, așa cum este scris în Panim Masbirot. Aşadar, a fost realizat un Zivug de Haka’a (cuplare prin lovire) între Lumina Superioară care se răspândește în Kli-ul Malhut și ecranul (Masah) de restricţionare al Kli-ului Malhut.

Este precum lumina soarelui lovindu-se de o oglindă, cu scântei care sunt reflectate. De aici, zece Sfirot noi sunt generate din acest Zivug de Haka’a, numite zece Sfirot ale Luminii Reflectate (Ohr Hozer). Rezultă că sunt două seturi de câte zece Sfirot în fiecare ființă emanată: zece Sfirot de Ohr Yaşar (Lumina Directă) în cele patru Bhinot și zece Sfirot de Ohr Hozer (Lumina Reflectată).

Trebuie ştiut că aceasta este Lumina Superioară care s-a re-dezvoltat din HGT de ZA pentru a face un Zivug de Haka’a în Masah-ul  Kli-ului Malhut. Ele se numesc Nețah, Hod, Yesod.

Acum putem înțelege ceea ce este scris în Tikuney Zohar (Corecţiile Zohar-ului), anume că Malhut este al patrulea între părinţi și al șaptelea între fii. Asta înseamnă că atunci când este emanată prima dată, Malhut este distinsă separat de acţiunea lui Tiferet de ZA și urmează lui HGT, care sunt numite „părinți”. Iar din perspectiva iluminării lui Ohr Hozer în Masah-ul ei, ea urmează lui NHY care s-au prelungit până la ea pentru Zivug-ul de Haka’a. Iar NHY sunt numite „fiii lui HGT„; de aceea este a șaptea între fii.

Aşadar, am explicat cum trebuie esența celor zece Sfirot KHB, HGT, NHY și Malhut la rădăcina lor. Acesta este primul concept în înțelepciunea adevărului și trebuie ca studentul să-l aibă întotdeauna în fața ochilor, în timp ce aprofundează această înțelepciune.

Acum înțelegem vocea care avertizează în Cartea creației, „zece și nu nouă”. Sensul este acela că, întrucât a fost creat un ecran (Masah) de restricţionare în Bhina Dalet după Țimțum (restricție), este imposibil să se spună din greşeală că Bhina Dalet este exclusă din cele zece Sfirot, și rămână numai nouă Sfirot în Kduşa (sfințenie). De aici, avertizarea „zece și nu nouă”.

Și urmează avertizarea „zece și nu unsprezece”. Asta înseamnă că nu trebuie să spunem în mod eronat că, după Țimțum, Bhina Dalet a devenit un vas de primire. Aşadar, într-o Malhut există două Sfirot: una este Masah-ul care reflectă fără întrerupere Ohr Hozer și, totodată, un vas de primire pentru a primi Ohr Yaşar. De aici, avertizarea: „zece și nu unsprezece”.

3) Există cinci discernăminte evidente în cele zece Sfirot menționate mai sus, pe care studentul nu ar trebui să le piardă din ochi și care îi vor îndrepta căile în studierea înțelepciunii.

• Primul discernământ este lumina Ațmuto (sine), care este lumina atotcuprinzătoare din Ein Sof, care există în cea emanată. Aceasta este esența, întrucât cel inferior nu participă aici deloc; și se numește Hohma de Ohr Yaşar.
• Al doilea discernământ este Ohr Hassadim, care se extinde de sus în jos. Această lumină este îmbinată cu trezirea lui Gvura a emanatei lui Bhina Bet, care este lumina lui Bina pe care ea a atras-o.
• Al treilea discernământ este Ohr Hassadim care se ridică de jos în sus urmare a unui Zivug de Haka’a. Se numește Ohr Hozer, care se ridică și se dezvoltă numai de la emanată, datorită restricţiei menționate mai sus.
• Al patrulea discernământ este Lumina din Gvura superioară, adică Bhina Bet, care este Aviut de Bina pe care ea a căpătat-o prin intensificarea ei.
• Cel de-al cincilea discernământ este Gvura inferioară, adică Bhina Dalet, unde intensificarea dorinței este activată în Ohr Hassadim, care a fost adăugată de emanată. Aceasta este numită „Kli-ul Malhut de Ohr Yaşar„, iar această Gvura este Kli-ul celor zece Sfirot și trebuie să ţinem minte asta.

Știm că Masah-ul Kli-ului Malhut este rădăcina întunericului, din cauza forței de restricţie care există în Masah, pentru a opri Lumina Superioară să se răspândească în Bhina Dalet. Aceasta este și rădăcina muncii pentru primirea recompensei, căci munca nu este un act voluntar, întrucât cel care munceşte se simte confortabil numai atunci când se odihnește. Dar pentru că stăpânul îi plătește un salariu, el își anulează voința în fața voinței acestuia.

Trebuie ştiut că aici, în această lume, nu există ființă sau manifestare care să nu aibă rădăcini în Lumile Superioare, de unde se extind ramurile spre lumile inferioare, până când ele ne vor fi revelate în această lume. Și observăm că, în general, lucrarea și munca îşi au rădăcina în Masah-ul Kli-ului Malhut, care restricţionează lumina pe care aceasta o râvneşte, datorită Emanatorului, care dorește să dăruiască încântare, iar tot ceea ce este în Gândul Emanatorului este o lege obligatorie în cea emanată. În mod normal, El nu are nevoie de nici o acțiune, dar Gândul Lui finalizează. Prin urmare, ea alege să nu primească Lumina Superioară, ca nu cumva să ajungă la o disparitate de formă (Panim Masbirot, Ramura 1).

Rezultă că forța de restricţionare a Masah-ului este egală cu munca. Iar răsplata pe care stăpânul o dă celui care munceşte îşi are rădăcina în Ohr Hozer emisă ca urmare a Zivug-ului de Haka’a unde, prin Masah, s-a creat o rădăcină pentru Ohr Hozer. Rezultă că ea revine la a fi Keter a acestor zece Sfirot de Ohr Hozer, la fel ca şi pentru Ohr Yaşar. După cum va fi explicat mai jos, tot acest beneficiu îi revine ca urmare a acestui act de restricţionare.

Din cele menționate mai sus, rezultă că cele zece Sfirot constituie cu adevărat un Kli, numit Malhut. Dar, pentru a-și desăvârşi forma, i se disting trei rădăcini: cele trei Bhinot Hohma, Bina și ZA care se dezvoltă una din cealaltă. Trebuie ştiut că această Malhut face încă parte din Ohr Ein Sof, înainte de Țimțum, fiind numită Malhut de Ein Sof, în care a avut loc prima restricție.

Așa cum este scris în Panim Masbirot, Ramura 1, din cauza echivalenței de formă cu Emanatorul, dorința ei a luat naştere din dorința de a primi din Bhina Dalet, iar lumina liniei (Kav) s-a extins până la ea din Ein Sof. Lumina liniei (Kav) conține toată lumina care se extinde în cele cinci lumi, numite Adam Kadmon, Ațilut, Bria, Yețira și Asiya. Această lumină este în general menționată ca şi Kav, de la cuvântul Kav Midah (măsurare), deoarece ea se extinde în lumi după măsură și un număr raționalizat în fiecare lume, în funcție de forma Kli-ului Malhut în acea lume, așa cum este explicat în detaliu în Panim (Panim Meirot uMasbirot).

Chestiunea celor cinci lumi menționate mai sus este de fapt legată de Keter și cele patru Bhinot cunoscute ale celor zece Sfirot. Astfel, lumea AK este lumea lui Keter; lumea Ațilut este lumea lui Hohma; lumea Bria este lumea lui Bina; lumea Yețira este lumea lui Zeir Anpin; iar lumea Asiya este lumea lui Malhut. În fiecare lume, însă, există zece Sfirot și fiecare dintre cele zece Sfirot ale acelei lumi cuprinde, de asemenea, zece Sfirot așa cum este scris în carte.

Ele sunt împărțite în cele cinci lumi menționate mai sus, întrucât Kli-ul Malhut ar trebui mai întâi să fie inclus în fiecare Sfira, începând cu Keter. Acest lucru se întâmplă

1. în Hitpaştut Alef (prima expansiune) a vaselor AHP de AK, unde a fost inclus în ZON.
2. În Hitpaştut Bet (a doua expansiune) a vaselor AHP, el a fost inclus în Bina.
3. În lumea Nekudim, el a fost inclus în Hohma,
4. iar în lumea Ațilut a fost inclus în Keter.

Și din moment ce Malhut a fost inclusă în fiecare Sfira, începe lumea Tikun (corecție): Al său Roş (cap) este lumea Ațilut menţionată mai sus, unde lumina Ein Sof se îmbracă în Bhina Alef. Apoi, lumina Ein Sof se îmbracă în Bhina Bet, creând lumea Bria. În continuare, se îmbracă în Bhina Gimel, creând lumea Yețira, apoi se îmbracă în Bhina Dalet, creând lumea Asiya. În Panim (Panim Meirot uMasbirot) se va detalia modul în care toate se nasc unele din altele prin relaţia obligatorie de cauză-şi-consecinţă şi cum sunt legate unele de celelalte.

4) În primul rând, trebuie să înțelegem calitatea fiecăreia dintre lumile AK și ABYA, pe care o voi explica una câte una. Să începem cu lumea lui Keter, care este lumea Adam Kadmon. Primul său Kli este lumea Akudim (legată). În Poarta lui Akudim, Capitolul 3, ARI a scris că au apărut toate cele zece Sfirot, dar nu împreună. La început, în lumea Akudim a apărut numai Malhut, iar această Malhut a apărut sub forma lui Nefeş. După aceasta, au apărut şi celelate părți, prin Keter.

Atunci când a apărut Keter, Malhut a fost completată cu toate cele cinci lumini Interioare – Nefeş, Ruah, Neşama, Haya și Yehida. Cu toate acestea, încă lipseau toate Sfirot menţionate mai sus, care au apărut incomplete. De aceea, ele au trebuit să urce înapoi la Emanator pentru a fi completate. Dar acum, la întoarcere, Keter s-a întors mai întâi.

Atunci când s-a ridicat Keter, lumina Hohma a urcat la locul lui Keter, Bina la locul lui Hohma, ZA la locul lui Bina și Malhut la locul lui ZA. Ulterior, Hohma s-a ridicat și la Emanator. Atunci Bina a urcat la Keter, urmând lui Hohma, ZA la Hohma și Malhut la Bina. Apoi Bina a urcat şi ea și ZA s-a ridicat la Keter, şi Malhut la Hohma. În cele din urmă, ZA a urcat, de asemenea, iar Malhut s-a ridicat la Keter, până când și Malhut a urcat la Emanator.

După aceea, Lumina s-a întors de la Emanator și s-a extins în ele, deși nu în ordinea inițială. Dimpotrivă, lumina lui Keter nu s-a întors, ci s-a îndepărtat și a rămas absentă. De aceea, lumina lui Hohma a apărut în Kli-ul Keter, lumina lui Bina în Kli-ul Hohma, lumina lui ZA în Kli-ul Bina și lumina lui Malhut în Kli-ul ZA. Kli-ul Malhut a rămas fără nicio lumină, după spusele lui, pe scurt. În plus, cele zece Sfirot de Akudim au apărut de jos în sus. Malhut a apărut prima, apoi ZA, apoi Bina, apoi Hohma și, în cele din urmă, Keter, conform spuselor lui.

Ar trebui să înțelegem în detaliu ordinea generării celor zece Sfirot de sus în jos și de jos în sus, menționată în cuvintele lui ARI. Cu siguranţă, nu este vorba despre despre aprecieri ca sus, jos,  înainte şi după, în timp și spaţiu. Mai degrabă, este vorba de rațiune și rezultat, cauză și consecință. Prin urmare, cum poate să apară Malhut prima, urmată de ZA, urmată apoi de Bina, pentru ca ultima să apară Keter, rădăcina tuturor? Acest fapt pare uimitor. Și cine și ce anume a făcut ca cel Superior să fie inferior iar cel inferior să ajungă deasupra?

Fapt este că ordinea celor zece Sfirot de Ohr Yaşar a fost deja explicată mai sus, constând din cinci grade unul sub celălat, în funcţie de măsura purificării (Hizdakhut) fiecăreia dintre ele începând cu lumina grosieră a cărei formă s-a schimbat, adică Bhina Dalet. Întrucât Bhina Alef, este considerată a fi potențialul ascuns, ea este cea mai importantă în grad. Bhina Bet a trecut deja de la potențial la real prin intensificarea cu o dorință mai rea decât în ​​Bhina Alef. Bhina Gimel este mai rea decât Bhina Bet, iar Bhina Dalet, Malhut, este cea mai rea, deoarece are Aviut (grosieritate)  mai mare decât a celorlalte.

Se știe, în acelaşi timp, că odată ce a apărut Kli-ul Malhut, acesta a trăit experienţa restricţiei (Țimțum Alef) de a nu primi în Bhina Dalet. Această forță de respingere se numește Masah (ecran), şi atunci când Ohr Yaşar care coboară din Ein Sof lovește Masah-ul din Malhut, se produce un Zivug de Haka’a și astfel apar cele zece Sfirot de Ohr Hozer, așa cum este scris în Panim, Ramura Trei.

În aceste zece Sfirot de Ohr Hozer, gradele sunt inversate comparativ cu valoarea celor zece Sfirot de Ohr Yaşar. În cele zece Sfirot de Ohr Yaşar, cea mai pură este cea mai înaltă ca merit și cea mai bună. Însă la cele zece Sfirot de Ohr Hozer, cu cât grosimea (Av) este mai mare cu atât este mai înaltă și mai bună, căci Malhut este Keter și rădăcină a acestor zece Sfirot de Ohr Hozer, întrucât Masah-ul său gros împiedică lumina să coboare în Bhina Dalet. Aşadar, Malhut revine la a fi Keter căci “sfârşitul ei se află în începutul ei” aşa cum este scris în Panim Maşbirot, Ramura 3.

Rezultă faptul că ZA primește lumina de la Keter de Ohr Hozer; prin urmare, ZA este considerată un grad al lui Hohma, iar Bina este considerată un grad al lui Bina pentru că ea primește de la ZA, care revine la a fi Hohma. De asemenea, Hohma de Ohr Yaşar este considerată ZA, în Ohr Hozer, deoarece primește Ohr Hozer de la Bina. Iar Keter de Ohr Yaşar este considerată Malhut în Ohr Hozer, deoarece primește de la ZA. Astfel, vom găsi că cea mai pură în grad va fi mai mică în glorie și merit, și vom înțelege asta până la sfârşit.

Cu toate acestea, cele zece Sfirot de Ohr Hozer se alătură și se integrează în cele zece Kelim. Când se alătură ca unul, toate gradele sunt de valoare egală, deoarece nivelul lui Malhut este egal cu cel al lui Keter din perspectiva lui Ohr Hozer, unde Malhut revine la a fi Keter. De asemenea, ZA este egală cu Hohma, deoarece ZA este considerată Hohma de Ohr Hozer. Nivelul lui Hohma este egal cu cel al lui Keter, deoarece Keter primește Ohr Hozer de la ea, tot așa cum Hohma primește Ohr Yaşar de la Keter.

Întrucât nivelul ZA este egal cu Hohma iar Hohma este egală cu Keter, rezultă că nivelul ZA este egal cu cel al lui Keter. Rezultă că, prin generarea celor zece Sfirot de Ohr Hozer din Bhina Dalet, toate gradele în cele zece Sfirot au fost egalizate, având același nivel prin Keter.

5) Dar cele zece Sfirot ale lumii Akudim au dispărut încă o dată. Și trebuie să înțelegem raţiunea pentru care s-au îndepărtat. ARI spune că motivul este acela că, atunci când au apărut, au apărut incomplete și, prin urmare, s-au îndepărtat din nou pentru a-şi primi completarea.

Cu toate acestea, trebuie să înțelegem deficiența și corectarea (Tikun) pe care au primit-o prin această îndepărtare. Aici ARI a scris că deficiența s-a datorat faptului că Keter a apărut numai în calitatea Nefeş. În altă parte, el a scris că deficiența era rezultatul faptului că Ohr Pnimi (Lumina Interioară) și Ohr Makif (Lumina Înconjurătoare) proveneau din același orificiu (foramen) și se ciocneau una cu alta, așa cum scrie el în Heychal AK, Sha’ar Vav, Sha’ar Akudim, Capitolul 1, Ramura 4.

Ca urmare, au apărut Ta’amim inferioare, sub Otiot (litere), care sunt lumini ce apar prin Peh de AK, și de acolo înspre exterior. Iar aici luminile s-au cuplat în totalitate, întrucât au ieșit printr-un singur orificiu. Şi întrucât Lumina Înconjurătoare și Lumina Interioară s-au cuplat, aici începe crearea vaselor (Kelim).

Din acest motiv, cele cinci lumini interioare și luminile înconjurătoare au apărut legate împreună. De aceea ele sunt numite Akudim, din versetul „și l-au legat pe Isaac”. Aşadar, atunci când ies împreună afară din Peh (gură), cuplate, ele se ciocnesc și se lovesc una de cealaltă, iar din ciocnirile lor se naşte existenţa vaselor (Kelim).

Asta înseamnă că luminile Awzen și Hotem sunt cele prin care Ohr Pnimi se extinde prin orificiile din stânga ale urechilor (Awzen) și nasului (Hotem), iar Ohr Makif se extinde prin orificiile din dreapta ale acestora (Awzen și Hotem). Prin urmare, ele au persistat și nu s-au îndepărtat, întrucât există un Kli special pentru Ohr Pnimi și un Kli special pentru Ohr Makif.

Dar în lumina Peh, unde există doar un orificiu, Ohr Pnimi și Ohr Makif erau în același Kli. De aceea, ele se ciocneau între ele, şi drept urmare lumina s-a îndepărtat și Kelim au căzut. Cu alte cuvinte, ele au decăzut din gradul lor, şi o Aviut suplimentară a fost adăugată precedentei, care a creat Kelim, căci îndepărtarea luminii întregeşte Kelim.

Pentru a înțelege complet problema celor două orificii ale lui Awzen și Hotem de AK, problema orificiului unic în Peh de AK și semnificația celor cinci interioare și a celor cinci înconjurătoare, Bituş-ul și Kelim și Ibuy (îngroşarea), trebuie să detaliez, întrucât cuvintele lui ARI cu privire la aceste probleme sunt destul de succinte.

Cu atât mai mult în ceea ce privește cele înconjurătoare, unde în mod evident se contrazice în fiecare secțiune. Odată spune că erau luminile interioare KHB ZON și că cele cinci lumini înconjurătoare KHB ZON de la Hotem în sus, dar de la Peh în jos, luminile înconjurătoare ale lui Bina și ZON dispăruseră și rămăseseră numai două lumini înconjurătoare, Keter și Hohma, şi  cei cinci Parțufim KHB ZON. Altă data, spune că din lumea Nekudim în jos, luminile înconjurătoare inferioare au încetat, dar mai sunt încă cinci lumini înconjurătoare și cinci lumini interioare în lumina din Peh. Iar altă dată, spune că există cinci lumini interioare și cinci înconjurătoare în întregul ansamblu al lumilor ABYA și alte asemenea contradicții.

6) Voi detalia în interiorul cărții (Panim Meirot uMasbirot) iar aici voi fi scurt pentru a nu mă abate de la această chestiune. Se explică în Ramura 1 și în Ramura 4 în ordinea celor zece Sfirot, referitoare la cele patru Bhinot din cele zece Sfirot de Ohr Yaşar și Ohr Hozer, faptul că în fiecare zece Sfirot există două discernăminte referitoare la Hitpaştut (expansiune) și două discernăminte referitoare la Hita’abut (creşterea grosierităţii, Aviut), care se dezvoltă din rădăcină, care este Keter a acestor zece Sfirot.

Hohma, considerată a fi expansiunea (Hitpaştut) globală apare prima. Aceasta înseamnă că această Hitpaştut conține toată lumina care se extinde de la Ein Sof la cea emanată. Iar Kli-ul, numit Ohr ha Av (lumina grosieră), adică voința de a primi conținută în Hitpaştut a luminii, datorită căreia capătă disparitatea de formă faţă de Emanator, în care nu există nicio formă de primire și datorită căreia devine mai întunecată decât lumina, nu este încă dezvăluit în această cuprinzătoare Hitpaştut, atâta timp cât dorința ei nu se intensifică, dorind abundență suplimentară mai mult decât măsura expansiunii (Hitpaştut). În schimb, ea este inclusă în lumina grosieră menționată mai sus din perspectiva Emanatorului, care dorește să îi dăruiască.

De aceea, ea trebuie să-şi reveleze vasul de primire și să îl aducă din potențial la realitate. Prin urmare, ea devine mai grosieră pe măsură ce se răspândește, ceea ce înseamnă că sporeşte dorința ei de a extinde mai multă abundență decât mărimea lui Hitpaştut. Iar acestei Hita’abut (creşterea grosierităţii) produsă în această Hitpaştut îi este dat propriul său nume, datorită intensificării sale. Este numită Bina, deoarece este mai întunecată decât Ohr Hohma, în care voința de a primi a fost practic revelată.

Această Bina este încă inaptă să fie un Kli adevărat, deoarece esența ei este de la Hohma; dar ea constituie rădăcina Kli-ului, întrucât Kli-ulpoate fi întregit numai prin Hita’abut (creşterea grosierităţii) produsă în cea de-a doua Hitpaştut. Ea se numește „Hitpaştut printr-o fereastră”, ceea ce înseamnă că abundența suplimentară pe care Bina a atras-o prin intensificarea ei se produce din afară. Acesta poartă numele de Ohr Hassadim, opusul cuprinzătoarei Hitpaştut Alef (prima Hitpaştut), numită Ohr Ațmuto (Lumina Sinelui).

“Hitpaştut printr-o fereastră” care se răspândește din Bina se numește ZA și devine mai grosieră pe măsură ce se răspândește, la fel ca prima Hitpaştut. Aceasta înseamnă că și ea îşi intensifică extinderea abundenței suplimentare, mai mult decât măsura propriei Hitpaştut de la Bina. Prin asta, revelează vasele de primire conținute în ea. Acestei a doua Hita’abut îi este dat propriul nume, întrucât, prin această intensificare, a devenit mai întunecată decât lumina expansiunii (Hitpaştut) și se numește Malhut.

Bhina Dalet, care este Hita’abut produsă în cuprinzătoarea Hitpaştut prin fereastră, numită Malhut, este cea care constituie recipientul complet al primirii și nu cele trei Bhinot care o preced, care s-au succedat în cascadă doar pentru a revela această a patra Bhina. Ea este cea în care are loc prima restricțe, oprindu-se de la a primi abundența în această Bhina Dalet, datorită disparității de formă revelată în ea. Această forță de restricţionare se numește Masah (ecran) sau Pargod (perdea), ceea ce înseamnă că opreşte abundența să strălucească și să pătrundă în ea.

Aceasta este toată diferența între prima Hita’abut produsă în Hitpaştut și Hita’abut produsă într-o “Hitpaştut printr-o fereastră”. Esta aşa întrucât în prima Hita’abut, Țimțum nu operează; de unde rezultă că este potrivită pentru primirea luminii. De aceea i se spune „o fereastră”, însemnând a primi, întrucât casa primește lumina zilei prin fereastrele ei. În cea de-a doua Hita’abut, însă, operează forța lui Țimțum care o opreşte să primească abundența în a sa Aviut. De aceea, o numim Masah, ceea ce înseamnă că reţine lumina.

După ce Bhina Dalet a apărut împreună cu Masah-ul său, lumina se răspândește în continuare către ea, iar Masah-ul o reține, așa cum am menționat mai sus. În consecință, se produce un Zivug de Haka’a și apar zece Sfirot de Ohr Hozer, așa cum este scris în Ramura 3. Aranjamentul acestor zece Sfirot este opus celor zece Sfirot de Ohr Yaşar, care apar de jos în sus, întrucât Masah-ul care a respins acea lumină mare și care este rădăcina ei, a devenit Keter.

Acesta este semnificaţia afirmaţiei „sfârșitul lor este inclus în începutul lor”. Aşa cum Keter este începutul iar Roş-ul (capul) celor zece Sfirot de Ohr Yaşar, care este sfârșitul, adică Malhut, a devenit începutul și Roş al celor zece Sfirot de Ohr Hozer.

Astfel, Malhut a revenit la a fi Keter a acestor zece Sfirot, iar ZA al celor zece Sfirot de Ohr Yaşar a devenit Hohma, întrucât primul primitor de la rădăcină este numit Hohma. În mod similar se petrec lucrurile şi cu celelalte, prin Keter de Ohr Yaşar, care devine Malhut în cele zece Sfirot de Ohr Hozer, întrucât primește de la ZA de Ohr Hozer, care este Hohma de Ohr Yaşar.

Rezultă că în cele zece KHB ZON de Ohr Yaşar, gradele sunt măsurate în funcție de puritatea faţă de lumina grosieră, unde cel mai pur este mai înalt și mai important. Dar în cele zece Sfirot KHB Zon de Ohr Hozer, gradele sunt măsurate prin Aviut, unde cu cât Aviut este mai mare în grad, cu atât este mai mare și mai important. Asta înseamnă că cele mai înalte dintre cele zece Sfirot de Ohr Yaşar sunt cele inferioare în cele zece Sfirot de Ohr Hozer iar cele inferioare dintre cele zece Sfirot de Ohr Yaşar sunt mai înalte în cele zece Sfirot de Ohr Hozer.

Primele zece Sfirot care s-au extins din Ein Sof sunt numite Adam Kadmon. Acestea sunt rădăcinile vaselor (Kelim) ale Roş-ului; de aceea cele zece Sfirot sunt numite după Kli-ul Roş-ului: Galgalta (craniul), Eynaim (ochii), Awznaim (urechile) sunt KHB al celor zece Sfirot de AK iar Hotem (nasul) și Peh (gura) sunt ZA și Malhut din cele zece Sfirot de AK. Se știe, de asemenea, că cele zece Sfirot sunt incluse una în cealaltă, așa cum este scris în Panim. Prin urmare, fiecare dintre cele menționate mai sus, Galgalta, Eynaim și AHP,     s-au dezvoltat în zece Sfirot.

Este interzis să vorbim despre cele zece Sfirot care s-au dezvoltat în Galgalta ve (și) Eynaim, care sunt Keter și Hohma din cele zece Sfirot de AK, și nu avem nici o legătură cu ele. Începem să discutăm de la AHP în jos, de la Bina și ZON de AK.

De asemenea, se știe că cele zece Sfiroț sunt Keter și cele patru Bhinot HB ZON și că în ele există Ohr Pnimi și Ohr Makif. Asta înseamnă că ceea ce a fost deja îmbrăcat în Kli este numit Ohr Pnimi, iar ceea ce nu a fost încă îmbrăcat în Kli este numit Ohr Makif. Astfel, în fiecare din cele zece Sfirot de AHP de AK sunt cinci KHB ZON interioare și cinci KHB ZON exterioare.

7) Acum vom explica calitatea inerentă a lui Ohr Pnimi și Ohr Makif ale celor zece Sfirot de AK. Problema celor zece Sfirot de Ohr Yaşar și a celor zece Sfirot de Ohr Hozer care există în fiecare zece Sfirot a fost deja explicată. În aceste zece Sfirot de AK, există zece Sfirot de Ohr Yaşar de la Keter la Malhut și, de asemenea, zece Sfirot de Ohr Hozer de la Malhut la Keter, iar Ohr Yaşar se extinde și ajunge în deplinătatea sa la cea emanată. Cu toate acestea, cele zece Sfirot de Ohr Hozer nu sunt complete și extinse imediat la cea emanată. În schimb, este extinsă prin toţi Parțufim emanaţi după Adam Kadmon. Fapt este că tot ceea ce se extinde de la Emanator se extinde în întregime și complet. Acestea sunt cele zece Sfirot de Ohr Yaşar.

Dar cele zece Sfirot de Ohr Hozer, care se extind din cea emanată, de la forța de restricţionare din Bhina Dalet, numită Masah, nu apar imediat. În schimb, fiecare ființă emanată are o parte în ea care este înmulțită în funcție de înmulțirea celei emanate, așa cum este scris în Panim. Acum putem vedea că cele zece Sfirot de Ohr Yaşar și o parte din cele zece Sfirot de Ohr Hozer sunt Ohr Pnimi, în timp ce întreaga Ohr Hozer este Ohr Makif.

De asemenea, deja a fost explicat mai sus că există două Nukvaot (pluralul pentru Nukva) în cele zece Sfirot: Hita’abut în Hitpaştut globală, și Hita’abut în Hitpaştut printr-o fereastră, numite Bina și Malhut. Trebuie știut faptul că Bina este percepută ca un Kli interior, în care se îmbracă întreaga Ohr Pnimi, iar Malhut este Kli-ul exterior, în care se îmbracă întreaga Ohr Makif. Asta înseamnă că Ohr Makif este legată de el, întrucât el are un Masah care nu este potrivit pentru a primi, datorită forței de restricţionare din el. În schimb, el este rădăcina celor zece Sfirot de Ohr Hozer.

Aşadar, conținutul lui Ohr Pnimi și Ohr Makif a fost explicat în detaliu, ca şi conținutul Kli-ului interior și al Kli-ului exterior. Acum putem înțelege cuvintele lui ARI, citate mai sus la punctul 5, referitoare la cele cinci interioare și cinci exterioare care au apărut legate unele de altele prin Peh de AK. Aceasta se referă la ceea ce el explicase în Sha’ar TANTA, Capitolul 1, anume că Ohr Pnimi și Ohr Makif ale celor zece Sfirot de Awznaim (urechi) și Ohr Pnimi și Ohr Makif ale celor zece Sfirot de Hotem (nas) au apărut în două Kelim: un Kli interior pentru Ohr Pnimi și un Kli extern pentru Ohr Makif.

Totodată, ele sunt îndepărtate unul de celălalt, deoarece cele cinci KHB ZON exterioare apar din orificiul urechii (Awzen) drepte, iar cele cinci KHB ZON interioare apar din orificiul urechii (Awzen) stângi și, în mod similar, din nas (Hotem). Prin urmare, el ne spune aici că, în cele zece Sfirot de Peh de AK, nu există două Kelim distincte, ci ambele, cele cinci interioare și cele cinci exterioare, au ieșit legate de un singur Kli – Peh (gura), numit Malhut de AK, ceea ce înseamnă Bhina Dalet. Totuși, Kli-ul interior, care este Bhina Bet și Bhinat Bina, lipseşte aici.

Ne-am putea întreba despre toate astea: Cum este posibil ca Ohr Pnimi, care sunt cele zece Sfirot de Ohr Yaşar, să se îmbrace în Kli-ul de Peh, care este Bhina Dalet, şicare a fost creată cu un Masah nefiind potrivită pentru a primi? Faptul este că Malhut însăşi se distinge ca având patru Bhinot distincte, numite Ațamot (oase), Gidin (tendoane), Bassar (carne) și Or (piele). Ațamot ale lui Malhut indică Ețem (“os” sau “miez”) al structurii ei. Aceasta este adevărata Bhinat ZA, adică Hitpaştut printr-o fereastră, cu excepția faptului că a căpătat Aviut (grosieritate) pe parcursul expansiunii (Hitpaştut) datorită intensificării dorinței de a extinde mai multă abundență decât în a sa ​​Hitpaştut din Bina.

De aceea, este definită printr-un nume în sine şi despre sine. Astfel, se disting în ea două Bhinot: Bhina Alef care este Ațamot din ea, partea din ZA, și Bhina Bet care este Aviut adăugată la ea prin intensificarea ei. Aceasta se numește Gidin. Și ceea ce ea preia de la forța lui Țimțum – forța de restricţionare de la primirea abundenței în această lumină grosieră – numită Masah, cea cu Zivug-ul celor zece Sfirot de Ohr Hozer, este Bhina Dalet din Malhut, numită Or (piele). Iar Ohr Hozer, care se ridică din Masah prin forța Zivug-ului, se numește Bassar (carne), aceasta fiind Bhina Gimel a lui Malhut.

Descoperim astfel că Malhut constă şi din Hitpaştut de Bina. Mai mult, aceasta constituie miezul structurii sale. Acum vom vedea că Ațamot ale lui Malhut devin Kli-ul interior pentru cele cinci interioare dintre luminile lui Peh, în timp ce a sa Or devine un Kli extern pentru cele cinci exterioare dintre luminile lui Peh. Acum s-a clarificat în detaliu cum au apărut cele cinci KHB ZON interioare și cele cinci KHB ZON exterioare într-un singur Kli –Malhut – în care există totodată două Kelim, unul interior și altul extern, deși conectate între ele, întrucât toate cele patru Bhinot nu sunt decât un singur Kli şi anume Malhut.

8) Acum vom explica problema ciocnirii și Bituş-ul care a avut loc între Ohr Makif și Ohr Pnimi, datorită faptului că erau cuplate într-un singur Kli. Vedem în Arborele Vieții, Heychal AK, Sha’ar 2, pct. 3, precum și în Sha’ar Akudim, Capitolul 2, că natura lui Ohr Pnimi este aceea de a purifica Kli-ul în care este îmbrăcată. Prin urmare, întrucât în cele zece Sfirot de Peh de AK, Ohr Pnimi și Ohr Makif au fost cuplate într-un singur Kli în Malhut, Ohr Pnimi a purificat gradul Kli-ului Malhut grad după grad. Aceasta este raţiunea dispariţiei celor zece Sfirot de Peh, numite „lumea Akudim„.

Fapt este că deja s-a explicat în punctele 6 și 4 că cele zece Sfirot de Ohr Hozer au o valoare opusă celor zece Sfirot de Ohr Yaşar. Acest lucru se datorează faptului că, în cele zece Sfirot de Ohr Yaşar, gradele se ridică unul peste altul în funcție de puritatea lor, până la rădăcina lor, care este gradul cel mai pur. În cele zece Sfirot de Ohr Hozer, însă, gradele se ridică unul peste altul, în funcție de Aviut, până la rădăcina, care este gradul cu cea mai mare grosieritate. Aceasta este Bhina Dalet și Malhut care a devenit din nou Keter, în timp ce Bhina Gimel este Hohma, Bhina Bet este Bina, Bhina Alef este ZA, iar Keter este considerată Malhut.

La început, Masah-ul a fost purificat cu un grad. Asta înseamnă că forma brută a luminii Bhina Dalet a fost purificată și a recăpătat forma lui Aviut de Bhina Gimel. Se consideră că lumina  Malhut și-a părăsit locul și s-a ridicat la Kli-ul lui ZA, întrucât atunci și Ohr Yaşar s-a extins de la Ein Sof la Masah, iar forța de restricţionare a controlat Masah-ul până când a fost făcut un Zivug de Haka’a și cele zece Sfirot de Ohr Hozer au ieșit din Masah-ul de Bhina Gimel.

Cu toate acestea, ele nu mai sunt la nivelul lui Keter, așa cum fuseseră inițial, ci sunt la nivelul lui Hohma. Asta întrucât Aviut ale lui Bhinat ZA și Bhina Gimel de Ohr Yaşar au valoarea lui Hohma în Ohr Hozer. Rezultă că Masah-ul nu a revenit la a fi Keter datorită lui Ohr Hozer, dar a revenit la a fi Hohma.

După aceea, ea s-a purificat mai departe și a primit purificarea lui Bhina Bet, care este Bina. Acolo, de asemenea, Ohr Yaşar s-a extins la ea, până la Zivug-ul de Haka’a şi ridicarea lui Ohr Hozer, deși la nivelul lui Bina. Întrucât Aviut de Bhina Gimel și Bhina Dalet s-au  pierdut, ea a pierdut primele două Sfirot de Ohr Hozer.

Ulterior, ea a fost purificată mai departe și a primit purificarea lui Bhina Alef, Ohr Yaşar de la Ein Sof s-a împerecheat cu ea, iar Ohr Hozer s-a ridicat, deși la nivelul ZA, lipsindu-i Bhinat Bina. După aceea, s-a purificat și mai mult, până la forma de Şoreş (rădăcină), care s-a ridicat la nivelul lui Keter.

În acel moment, nu mai era nicio Aviut în Masah; de aceea nu mai funcţiona în el Zivug-ul de Haka’a pe Ohr Yaşar. Din acest motiv, Ohr Hozer a dispărut complet din cele zece Sfirot de Akudim toate acestea putând fi văzute în Panim în Ramura 3 și Ramura 4, unde totul este explicat în detaliu.

Aşadar, am clarificat faptul că, din moment ce Ohr Pnimi este îmbrăcată în Kli-ul Malhut, ea îi purifică gradul, grad după grad și, odată cu purificarea acestuia, cele zece Sfirot KHB ZON de Ohr Hozer dispar şi ele. Acest lucru se datorează faptului că, în timpul ascensiunii sale la Bhinat Keter, Masah-ul își pierde toată puterea de a ridica Ohr Hozer. Astfel, şi cele zece Sfirot de Ohr Yaşar pleacă din el, întrucât Ohr Yaşar și Ohr Hozer sunt interdependente și legate  între ele.

9) Pentru a clarifica acest lucru, voi explica mai întâi starea acestor Sfirot cu o imagine a lui Ta’am (singularul pentru Ta’amim – semne de punctuație) Segolta, după cum urmează: Keter este deasupra, sub ea în partea dreaptă este Hohma, iar la stânga – Bina. Trebuie să înțelegem acest lucru, întrucât El ne interzice să o înțelegem ca pe o reprezentare a unor locuri pe care ochiul tangibil le-ar percepe. La fel şi în chestiunea lui Panim be Panim (față în față) și Achor be Achor (spate la spate), care se aplică în cele zece Sfirot, El ne interzice să le gândim ca fiind spate şi faţă.

Faptul este că a fost deja explicat în cele patru Bhinot din Ohr Yaşar care se extind din Ein Sof, care este Keter, că extinderea lui Keter se numește Hohma. De asemenea, ea devine mai grosieră pe măsură ce se extinde, ceea ce înseamnă intensificarea dorinței de a extinde abundența mai mult decât măsura extinderii sale. Prin urmare, ea este privită ca două discernăminte: Bhina Alef este întreaga Lumină care se extinde de la Ein Sof la cea emanată, numită Hohma, iar Bhina Bet este Hita’abut, dată ei de intensificarea dorinței de a extinde o nouă abundență, iar aceasta este numită Bina.

De aceea, există trei discernăminte în Sfira Bina:

• primul discernământ este propria ei structură, care este o parte din Hohma însăşi.
• al doilea discernământ este lumina care a devenit mai grosieră în ea prin intensificarea ei pentru a extinde o nouă abundență de la Keter.
• al treilea discernământ este esența abundenței pe care o atrage de la Keter, numită Ohr de Hassadim, care este mult mai mică decât Ohr Hohma care se extinde direct de la Emanator. Dar lumina lui Bina pe care aceasta o extinde de la Keter este asociată intensificării ei inițiale, care a devenit mai grosieră pentru ea.

Iar când Bina atrage lumina Hassadim de la Keter, ea nu atrage lumina Hohma din Sfira Hohma. Prin urmare, ea este considerată a fi Achor be Achor (spate la spate) cu Hohma. Rezultă că Ohr Hohma, care este lumina Ațmuto a celor zece Sfirot generale în cea emanată, o părăseşte, întrucât Bina şi-a întors faţa (Panim) pentru a atrage Ohr Hassadim de la Keter.

Cu toate acestea, când apar Bhina Dalet și cele zece Sfirot de Ohr Hozer care se extind de la ea, considerate a fi chiar mai mult Ohr Hassadim decât Ohr Hassadim în Bina, Bina nu mai are nevoie să atragă Ohr Hassadim de la Keter, întrucât primește abundent de la Ohr Hozer de Malhut. De aceea, îşi întoarce faţa (Panim) înapoi la Hohma și atrage din nou Ohr Hohma. În acel moment, şi Ohr Hohma, este atrasă abundent în cele zece Sfirot generale din cea emanată. Asta este ceea ce se numeşţe Panim be Panim (PBP) a lui HB, pe care acestea le-au căpătat prin Ohr Hozer care se ridică de la Malhut.

Cu toate acestea, înainte de revelarea Kli-ului Malhut, Bina și-a întors faţa (Panim) către Keter, ceea ce constituie starea de Ta’am Segolta, unde Bina se află sub Keter, precum Hohma, dar Hohma atrage lumina Ațmuto de la Keter iar Bina atrage lumina Hassadim de la Keter. Şi întrucât lumina Ațmuto este lumina comună în cea emanată, Hohma este considerată a fi “dreapta”, iar lumina  Hassadim este considerată a fi “stânga”, fiind asociată cu Gvura.

Aşadar, am explicat că lumina Ațmuto nu se poate răspândi în întregul celor zece Sfirot de Ohr Yaşar, întrucât Bina este Achor be Achor cu ea, cu excepția unui Zivug de Haka’a din Masah-ul Kli-ului Malhut. În acel moment, Bina nu mai are nevoie de Ohr Hassadim și se întoarce la a fi PBP (Panim be Panim) cu Hohma.

Rezultă că atunci când cele zece Sfirot de Ohr Hozer se îndepărtează de lumea Akudim, lumina Ațmuto a celor zece Sfirot de Ohr Yaşar dispare împreună cu ea. Acest lucru se datorează faptului că Ohr Hohma și Ohr Hozer sunt interdependente și numai Achoraim de Bina rămân acolo în lumea Akudim, adică lumina Hassadim și a sa Gvura.

Acum vom înțelege cuvintele lui ARI pe care le-am citat mai sus, conform cărora natura lui Ohr Pnimi este aceea de a purifica Kli-ul în care este îmbrăcată, întrucât se învârte în jurul lui Ohr Hohma, care îmbracă internalitatea celei emanate prin Bina care revine la a fi PBP cu ea. Astfel, Achoraim de Bina sunt purificate și, întrucât Achoraim de Bina, care sunt Bhina Bet, constituie rădăcina lui Bhina Dalet, din moment ce rădăcina este purificată, ramura, Bhina Dalet, este purificată şi ea împreună cu ea.

10) Acum vom explica chestiunea Bituş-ului luminilor interioare cu luminile exterioare, întrucât acestea sunt legate unele de altele, adică ceea ce am abordat anterior la punctul 5. Voi cita din nou, cuvintele lui ARI din Sha’ar Akudim, Capitolul 5, unde el însuși explică pe larg chestiunea Bituş-ului. Iată ce scrie el, pe scurt: Rezultă că există trei tipuri de lumină (în Hitpaştut a luminii  în lumea Akudim și revenirea acesteia înapoi la Emanator).

• Prima lumină este lumina Akudim, numită Ta’amim.
• Cea de-a doua este Reshimo a acestei lumini, care rămâne după plecarea ei și se numește Tagin.
• A treia este lumina care ajunge la ea prin înălțarea Sfirot, moment în care este până la Achoraim, care este Din şi se numește Nekudot.

Atunci când a treia lumină, numită Nekudot, vine și lovește a doua lumină, numită Reshimo, care este Rahamim, ele se ciocnesc și se lovesc una pe cealaltă. Asta întrucât ele sunt opuse: una este Ohr Yaşar, care este Rachamim, iar cealaltă este Ohr Hozer, care este Din. Atunci scântei (Nițoțin) cad din Ohr Hozer descendentă, care este Din iar aceste Nițoțin sunt o altă lumină, a patra, numită Otiot.  Acestea sunt cele patru discernăminte – Ta’amim, Nekudot, Tagin, Otiot – toate acestea fiind incluse aici în lumea Akudim. Aceste Nițoțin care au căzut din Ohr Hozer descendentă sunt precum cele 248 Nițoțin din spargerea vaselor în lumea Nekudim.

Interpretând cuvintele sale: Conform explicațiilor de mai sus cu privire la ordinea expansiunii luminii în lumea Akudim, mai întâi lumina se extinde de la Ein Sof la Zivug-ul de Haka’a din Masah-ul Kli-ului Malhut. Apoi, din el se nasc zece Sfirot de Ohr Hozer, de jos în sus, așa cum este scris la punctul 6. Ele se află într-o relaţie inversă, în care cele superioare în Ohr Yaşar sunt inferioare în Ohr Hozer, întrucât în cele zece Sfirot de Ohr Hozer gradele se diminuează în funcție de puritate.

Astfel, ZA, care este mai pură decât Malhut, are un grad mai mic decât Malhut. Dar acest lucru este valabil numai în ceea ce privește Hohma în cele zece Sfirot de Ohr Hozer. Bina, care este mai pură decât ZA, a fost diminuată în grad și ea posedă numai valoarea lui Bina. Hohma, care este mai pură decât Bina, este diminuată în grad și are numai valoarea lui ZA. Iar Keter are valoarea lui Malhut, așa cum este scris acolo și în Panim, Ramura 3.

Însă, odată ce Ohr Yaşar și Ohr Hozer se unesc și se cuplează, se creează o valoare egală, în care nivelul fiecăreia dintre cele zece Sfirot atinge nivelul lui Keter, așa cum este scris la punctul 4. Și întreaga lume Akudim, expansiunea și revenirea luminii Ein Sof de la Keter la Malhut și de la Malhut la Keter, și Ohr Hozer care se cuplează cu Ohr Yaşar la un nivel egal prin Keter, se numește Ta’amim sau Hitpaştut Alef de Akudim.

S-a explicat mai sus (punctul 8) că, pentru că Ohr Pnimi se îmbracă în Kli-ul Malhut, a cărei natură este de a purifica Kli-ul,  ea duce la purificarea Masah-uluigrad după grad. La început primește purificarea ca în Bhina Gimel. Astfel se consideră că Masah-ul s-a ridicat la ZA. În acel moment, Ohr Ein Sof se extinde încă o dată de la Keter la Masah-ul Kli-ului ZA și de la ZA la Keter. Asta diminuează valoarea lui Ohr Hozer care se ridică de la Masah până la gradul lui Hohma, similar valorii lui ZA de Ohr Hozer. În mod similar, gradele coboară în Hizdakhut a Masah-ului prin Hizdakchut de Bhinat Keter de Ohr Yaşar, moment în care Masah-ul este anulat și Zivug-ul de Haka’a încetează.

Aşadar, toată această Ohr Hozer, care coboară grad după grad până dispare complet, se numește „lumina Nekudot” întrucât Masah-ul se extinde din punctul de Țimțum și de aici opreşte şi Ohr Yaşar să se apropie și să se extindă în ea. Este ca și punctul de mijloc al lui Țimțum Alef care s-a împodobit și a îndepărtat lumina din el, și a ales în mod asertiv Hizdakhut din a sa Aviut, pentru a-şi egaliza forma cu Emanatorul, după cum s-a explicat în detaliu în Panim Maşbirot. Prin urmare, această forță, dorința de a fi purificată, este imprimată în Masah.

Acum vom explica ce semnificație are Reshimo – lumina Tagin. Se știe că, deşi lumina se îndepărtează, ea lasă încă o Reshimo în urma ei. De aici, prima Hitpaştut în lumea Akudim, care s-a extins și a revenit de la Keter la Malhut și de la Malhut la Keter, generând zece Sfirot ale căror nivel este egal cu Keter din Ohr Pnimi și, totodată, zece Sfirot de Ohr Makif, cum este scris la punctul 7 (de reţinut că aici nu exista nici un Kli distinct pentru Ohr Pnimi și un Kli distinct pentru Ohr Makif). Acest Kli, în întregul său, se numește Kli de Keter. Acest lucru se datorează faptului că toate cele zece Sfirot erau la nivelul lui Keter. Prin urmare, chiar dacă această Hitpaştut a dispărut încă o dată, a rămas totuşi o Reshimo a acesteia, care păstrează și susține acolo forma anterioară, aşa încât nu vor fi toate revocate datorită plecării luminii.

În consecință, putem vedea cum lumina acestei Reshimo, care a rămas din Hitpaştut Alef, și Ohr Hozer descendentă, care este lumina Nekudot, sunt două contrarii, ciocnindu-se şi lovindu-se una pe cealaltă. Asta întrucât lumina această Reshimo este întărită de Hitpaştut Alef, unde Ohr Yaşar s-a extins prin Masah-ul de Bhina Dalet și a dorit foarte mult ca Masah-ul să rămână anume în Aviut de Bhina Dalet, întrucât numai prin puterea excesivei Aviut din Bhina Dalet ajunge să aibă valoarea nivelului lui Keter. Cu toate acestea, lumina Nekudot, Masah-ul însuși, se intensifică cu toată puterea sa numai pentru a fi purificată de lumina sa grosieră, ce se distinge ca Din. Ea dorește să fie purificată și echivalată total cu Emanatorul, întrucât primul început al punctului de Țimțum a fost imprimat în ea, şi aceasta este rădăcina ei.

11) Acum putem înțelege a patra Lumină, care a căzut prin Bituş-ul dintre lumina Reshimo cu lumina Nekudot, numită Otiot. Sunt ca cele 288 Nițoțin din spargerea vaselor în lumea Nekudim.

Trebuie ştiut că în fiecare loc în Zohar, în Tikunim (corecțiile Zohar-ului) și în scrierile lui ARI, cuvântul Nițoțin sau Națațin sau Hitnoțețut indică Ohr Hozer. Asta întrucât iluminarea lui Ohr Yaşar este definită de numele Orot sau Nehorin, iar iluminarea lui Ohr Hozer este definită de numele Nițoțin sau Zikin sau Hitnoțețut. Vedem, astfel, că problema acestor Nițoțin care au căzut prin    Bituş-ul lui Reshimo în Ohr Hozer descendentă este că şi ele sunt considerate Reshimo, deși este o Reshimo de Ohr Hozer și, prin urmare, definită prin numele de Nițoțin.

Ordinea coborârii lui Ohr Hozer a fost explicată mai sus (punctul 8). La început, a primit pentru purificarea ZA și a fost desprinsă din Bhina Dalet, care este adevăratul Kli Malhut. Iar când Ohr Ein Sof se extinde încă o dată la Masah-ul Kli-ului ZA, această lumină Malhut va fi la nivelul lui Hohma, lipsindu-i Bhinat Keter din lumina generală a lumii Akudim, întrucât Malhut din ZA nu mai  revine la a fi Keter, ci Hohma. (S-a explicat că dăruitorul esențial al nivelului în cele zece Sfirot ale celei emanate este lumina Malhut, cum s-a menționat mai sus (vezi Panim Maşbirot, Ramura 4).

Rezultă că adevăratul Kli Malhut este fără lumină, şi două Reshimot ar fi trebuit să rămână în el. Prima Reshimo este rămasă din lumina Ta’amim, care păstrează și susține Aviut a lui Bhina Dalet atât cât de mult poate. Cea de-a doua Reshimo este rămasă din lumina Nekudot, adică lumina atribuită Masah-ului și care îşi dorește Hizdakhut.

Cu toate acestea, cele două nu pot rămâne împreună, deoarece sunt opuse. Asta întrucât locul lui Reshimo de Ta’amim este numit Kli de Keter, căci cele zece Sfirot sunt la nivelul lui Keter. Iar locul lui Reshimo rămasă din Ohr Hozer descendentă este numit Kli de Hohma sau „de sub Keter„. Prin urmare, şi propria sa Reshimo a dispărut din Malhut și s-a ridicat la Kli-ul ZA. Iar Reshimo din Ohr Hozer descendentă a rămas în locul ei. Astfel, aici Reshimo au fost respinse pentru Nițoțin de Ohr Hozer. Totuși, de aici încolo, Nițoțin de Ohr Hozer sunt respinse pentru lumina  Reshimo.

După aceea, în ascensiunea Masah-ului la locul lui Bina, când a primit purificarea lui Bhina Bet și Ohr Ein Sof se extinde din nou de la Keter la Bina și de la Bina la Keter, Bhinat Hohma este, de asemenea, îndepărtată. Apoi Kli-ul ZA rămâne fără lumină, şi două Reshimot rămân acolo, din lumina Ta’amim și din Ohr Hozer, care sunt opuse. Aici Reshimo pune stăpânire pe Nițoțin de Ohr Hozer, întrucât Reshimo de Ta’amim a rămas în Kli-ul ZA; prin urmare, a rămas sub forma Kli-ului de Keter.

Cu toate acestea, Reshimo de Ohr Hozer, care sunt Nițoțin de Kli Hohma, sunt respinse sub Tabur sub Kli-ul Keter, deoarece Hitpaştut a lumii Akudim se face prin Tabur, căci Malhut de Akudim este numită Tabur. Ştim deja şi faptul că Nițoțin de Keter din Ohr Hozer descendentă, a cărei valoare este considerată a fi Keter de Hohma, rămân acolo întrucât Reshimo de Malhut de Ta’amim, care este adevărata Bhinat Keter, s-a ridicat la ZA. Iar Nițoțin care au căzut din Kli-ul ZA, care sunt Nițoțin de Hohma în Hohma, au căzut sub Tabur, unde se află Keter de Hohma.

În mod similar, în ascensiunea Masah-ului la Hohma, când a fost purificată în Bhina Alef, Ohr Ein Sof se extindea încă de la Keter la Hohma și de la Hohma la Keter și această lumină se află la nivelul lui ZA. Prin urmare, nivelul lui Bina s-a restrâns, de asemenea, şi Kli-ul Bina a rămas gol, fără lumină. Asta au lăsat în urmă două Reshimot, așa cum este scris mai sus: Reshimo de Ta’amim care a rămas în locul lor și Reshimo din Ohr Hozer descendentă care a fost respinsă și a căzut sub Nițoțin de Hohma de sub Tabur.

Ulterior, a fost purificat în sus până la Bhinat Keter, Şoreş (rădăcină) și, prin urmare, a pierdut tot Behinot Aviut în ea. Astfel, Zivug-ul de Haka’a a fost anulat în mod natural, nemai existând Ohr Hozer. Rezultă că Nițoțin au căzut din Bhinat Keter și numai Reshimo de Ta’amim a rămas acolo.

Astfel am explicat în detaliu opusul dintre Reshimo și Ohr Hozer descendentă, datorită căruia pachetul s-a spart, şi Reshimo a celor zece Sfirot de Ta’amim care rămân în locurile lor. Acestea sunt considerate Kelim KHB ZON de Keter, prin Tabur de AK. Iar Nițoțin, care sunt Reshimo din Ohr Hozer descendentă, au căzut în afara gradului în care se aflau. Ele sunt considerate ca fiind sub Tabur, adică sub Malhut de Akudim, care sunt considerate Kelim KHB ZON de Hohma, şi așa cum am spus mai sus, numesc Otiot.

12)Motivul lui Hizdakhut a fost deja explicat mai sus, la sfârșitul punctului 9: Ohr Pnimi este conectată la Kli-ul Malhut, care este de fapt doar un Kli extern pentru Ohr Makif, așa cum este scris la punctul 7. De aceea, atunci când Ohr Hozer se ridică și aduce HB înapoi la PBP, așa cum este scris la punctul 9, Aviut de Bina o părăseşte, pentru că revine la a fi una cu Hohma, așa cum au fost inițial. Iar când Aviut a rădăcinii este anulată, Aviut a ramurii este anulată şi ea. Astfel, când Bina devine un acelaşi obiect cu Hohma, ea purifică Masah-ul odată cu ea, care se înalţă, totodată, grad după grad, prin ea și din cauza ei, până când dispare.

La începutul intrării lui Ohr Hozer în Bina, ea începe să-şi întoarcă Panim înapoi către Hohma. Astfel, Masah-ul se ridică de la Bhina Dalet și Bhina Gimel. Iar arunci când atrage Ohr Hohma de la Panim de Hohma, Masah-ul se ridică la Bhina Bet. Atunci când ea devine un acelaşi obiect cu Hohma, Masah-ul se ridică la Bhina Alef, până când se ridică la Bhinat Şoreş. Acesta este semnificaţia celor menţionate în Idra Raba, „scânteia a fost aspirată”.

Rezultă că Ohr Hohma, care este întreaga lumină Ațmuto în prima emanată, adică lumea Akudim, și Ohr Hozer care se ridică din Kli-ul Malhut, sunt legate una de cealaltă și se gonesc una pe alta. Asta întrucât fără Ohr Hozer, Ohr Hohma nu ar fi putut să se extindă în cea emanată, deoarece Bina își întoarce fața ca să sugă  Ohr Hassadim din Keter și spatele la Hohma. Asta înseamnă că nu va suge Ohr Ațmuto din ea.

Cu toate acestea, atunci când apare Ohr Hozer, Bina își întoarce fața înapoi la Hohma, și abia atunci lumina Ațmuto se poate extinde în cea emanată. Astfel, lumina Ațmuto depinde de Ohr Hozer. Dar atunci când HB revin la a fi PBP și încetează să se alăpteze de la Keter, a sa Aviut este anulată, ceea ce în mod natural anulează Aviut din ramură, adică din Masah. Astfel, dispare și Ohr Hozer. Aşadar, Ohr Hozer este respinsă și îndepărtată din cauza luminii Ațmuto.

Asta va explica în totalitate cuvintele lui ARI, pe care le-am citat mai sus, la punctul 5, anume că Ohr Pnimi și Ohr Makif se lovesc una pe cealaltă, iar loviturile lor generează Kelim. Acest lucru se datorează faptului că Ohr Pnimi este Ohr Hohma care se extinde în cea emanată datorită lui Ohr Hozer. Ohr Makif este Masah-ul, care este Kli-ul extern, ce este legat de întreaga Ohr Makif, destinată să apară în lumi prin intermediul lui Ohr Hozer, așa cum este scris la punctul 7.

Și, deși sunt interdependente, Ohr Pnimi care se extinde prin revenirea HB la PBP loveşte Ohr Makif. Asta purifică Masah-ul și provoacă plecarea luminii din lumea Akudim. Astfel, Reshimot de Ta’amim și de Ohr Hozer sunt separate una de alta, Reshimo de Ohr Hozer este respinsă în afara prezenței ei, adică sub Tabur, fiind numită Otiot, acestea fiind Kelim.

13) Aşadar, am clarificat în detaliu motivul plecării, datorită acestei Hizdakhut graduale a Masah-ului până când dispare toată Ohr Hozer și, odată cu ea, lumina Ațmuto de Keter și Hohma de Ohr Yaşar. Cu toate acestea, lucrurile nu au rămas așa: după dispariția luminii Ațmuto, Bina și-a întors Panim către Keter, datorită abundenței lui Ohr Hassadim și, prin urmare, Achoraim și Aviut anterioare au revenit la ea. Prin urmare, şi a sa Aviut a revenit la Masah, care constituie ramura ei.

Se știe că Ohr Yaşar nu  încetează să curgă de la Emanator la cea emanată nici măcar o clipă. Prin urmare, după ce Masah-ul și-a recâștigat Aviut, Ohr Yaşar de Ein Sof a fost reînnoită pe cele patru Bhinot menționate mai sus, până la Zivug-ullui Ohr Hozer. Și încă o dată, cele zece Sfirot de Ohr Yaşar și Ohr Hozer s-au extins în lumea Akudim. Aceasta este numită Hitpaştut Bet a lumii Akudim.

Totuși, din moment ce HB din ea au revenit la PBP prin Ohr Hozer menționată mai sus, Aviut și Achoraim de Bina s-au purificat din nou, şi odată cu ea şi Aviut de Masah, care este ramura ei. Și încă o dată, Zivug-ul de Haka’a și Ohr Hozer au fost anulate iar Bina revine la a atrage Ohr Hassadim din Keter. Astfel, lumina Ațmuto dispare ca înainte.

În mod similar, odată ce Achoraim și Aviut au revenit la Bina, a fost atrasă Aviut şi pe Masah și, firește, Ohr Yaşar a fost reînnoită pe Masah. Prin ea, lumina Ațmuto s-a extins și ea.

Acest lucru este repetat la fel: atunci când apare Ohr Hozer, lumina Ațmuto se extinde încă o dată. Iar atunci când vine lumina Ațmuto, Ohr Hozer dispare. Atunci când Ohr Hozer dispare, Masah-ul își recapătă Aviut, iar Ohr Hozer este reînnoită, iar lumina Ațmuto se extinde încă o dată ș.a.m.d. Rezultă că această a doua Hitpaştut este ca o flacără constantă care se mișcă încolo şi încoace. De aceea ARI spune că Ohr Pnimi și Ohr Makif care sunt legate într-un singur Kli se ciocnesc şi se lovesc una pe cealaltă.

Asta clarifică marea diferență dintre Hitpaştut Alef de Akudim, care se afla la nivelul lui Keter, deoarece Ohr Yaşar se îmbină cu Masah-ul de Bhina Dalet și actuala Hitpaştut, care este doar la nivelul lui Hohma. Pentru că întreaga Aviut a Masah-ului este doar o Hitpaştut din Aviut de Bina, la fel ca Aviut de ZA, care se extinde numai la nivelul lui Ohr Hohma, după cum este scris la punctul 8. Această lumină nu este, însă, constantă. Mai degrabă, este ca o flacără care se mișcă încolo şi încoace. Asta explică pe de-a-ntregul faptul că problema lui Hitpaştut Bet de Akudim este continuată de la dispariţia însăşi a lui Hitpaştut Alef.

14) Acum înțelegem cuvintele lui ARI din Şa’ar Akudim, capitolele 1 și 2, anume că AK s-a restricţionat și a ridicat toate luminile de sub Tabur până la Tabur și deasupra acestuia, iar acestea s-au ridicat ca MAN la AB de Galgalta. Acolo, a amplasat o limită în interiorul său iar lumina care a s-a ridicat de la NHY a ieşit prin Eynaim, s-a extins sub Tabur și s-a împrăştiat în cele zece Sfirot din lumea Nekudim.

Iar din lumina care a fost reînnoită prin ridicarea MAN, s-a întins și s-a despicat Parsa și a coborât sub Tabur, întinzându-se prin Nekavim (găuri) ale Tabur-uluiși Yesod, în cele zece Sfirot ale lumii Nekudim. Aceste două lumini cuprind cele zece Sfirot de Nekudim. Aceste două lumini și această nouă Țimțum trebuie să fie detaliate, ceea ce vom face la timpul potrivit. Aici voi explica ceea ce este necesar aici.

S-a explicat deja că luminile de sub Tabur de AK sunt Otiot și Nițoțin care au căzut în urma Bituş-ului dintre Reshimo de Keter și Ta’amim în Reshimo de Hohma și Nekudot. Ele au dispărut sub întreaga Reshimo de Keter, iar acest loc de ieșire este numit NHY și „sub Tabur„.

Acum, după Hitpaştut Bet – care este doar Ohr Hohma în Kli-ul de Keter – ele s-au întors în lumea Akudim, echivalența dintre Reshimot de Ta’amim și Reshimot de Nekudot fiind făcută încă o dată. Asta întrucât ambele sunt considerate Hohma și, prin urmare, toate KHB ZON de Reshimot de Nekudot de sub Tabur au fost atrase, ridicate și reconectate cu Reshimot de deasupra Tabur-ului. De aceea ARI spune că AK a ridicat lumina de sub Tabur deasupra propriului Tabur.

Cu toate acestea, trebuie să înțelegem de ce se numește Țimțum. Fapt este că există două discernăminte în aceste Nițoțin care s-au ridicat.

• Primul este Nițoțin de Keter al lui Ohr Hozer descendentă care a rămas chiar în Tabur, care este Malhut de Akudim și Bhina Dalet. Lumina din Hitpaştut Bet nu ajunge la ea, deoarece este de la Bhina Gimel și are Aviut din Hitpaştut de Achoraim de Bina.
• Al doilea discernământ este Nițoțin de HB și ZON de la Bhina Gimel, așa cum este scris în articolele 11 și 12.

Prin urmare, odată ce HB ZON de Nițoțin s-au ridicat, luminile au crescut acolo mai mult decât înainte, datorită faptului că li s-a adăugat Aviut prin căderea lor sub Tabur. Aşadar, Nițoțin de Keter din Tabur, care sunt Bhina Dalet, s-au extins și acolo. Și, bineînțeles, lumina Ohr Yaşar de Ein Sof, care nu încetează niciodată, a fost reînnoită asupra lor. Astfel, Zivug-ul de Ohr Hozer s-a produs în Bhina Dalet și, drept rezultat, zece noi Sfirot au apărut la nivelul lui Keter, la fel ca în Hitpaştut Alef.

Deci, vedem cum două Bhinot din câte zece Sfirot au fost făcute din aceste Nițoțin care s-au ridicat: zece Sfirot la nivelul lui Hohma au fost făcute din HB ZON de Nițoțin care au fost corectate numai în ascensiunea lor, întrucât ele sunt din Bhina Gimel, ca Hitpaştut Bet, și zece Sfirot noi, la nivelul lui Keter, care au fost făcute din Nițoțin de Keter.

Aceste două Parțufim constituie rădăcinile Parțufim AVI și YESHSUT de Ațilut. Noul Parțuf la nivelul lui Keter este AVI și se numește Hohma și Aba de Ațilut. Iar Parțuf-ul vechii lumini, la nivelul lui Hohma, este YESHSUT și se numește Bina și Ima de Ațilut.

Cu aceste rădăcini vom înțelege ceea ce este scris în Idra Zuta, anume că Aba l-a adus pe Ima din pricina fiului ei, iar Aba însuși a fost construit ca un fel de bărbat și femeie. Asta întrucât Parțuf-ul superior, care este la nivelul lui Keter, numit Aba, a fost construit ca un fel de bărbat și femeie, căci a ridicat la el Bhina Dalet – Nukva și Malhut. Iar Bina, partea inferioară a Parțuf-ului, al cărui nivel este sub Keter, a îndepărtat Aba din cauza lui Nukva, care este Bhina Dalet, care se sfârşeşte și împiedică Lumina Superioară să se extindă sub ea. De aceea, această Bhina Dalet este numită Parsa, fără Nekev (gaură) care există în Bhina Bet. Iar din cauza acestei Parsa, YESHSUT nu îmbracă Lumina lui Keter.

Rezultă că Bhina Bet, care este Bina, pe care nu a funcţionat deloc Țimțum Alef, a devenit acum deficientă, întrucât a fost şi ea restricţionată, aflându-se sub Bhina Dalet. De aceea a spus ARI că AK s-a restricţionat prin ridicarea luminii de sub Tabur, referindu-se la Bhina Bet, care a fost acum restricţionată datorită ridicării MAN.

15) Trebui știut că este o mare diferență între Roş și Guf. Roş-ul este numit GAR, iar Guf-ul este numit VAK, ZAT sau ZON. Guf-ul însuşi este, de asemenea, împărțit în GAR și ZON.

Rădăcina acestei divizări este că până la Peh – Malhut – structura este constituită în esență din Ohr Yaşar. Iar Ohr Hozer, care se ridică și i se alătură, este doar o îmbrăcăminte peste ea. Opusul îl constituie Guf-ul, care este o Hitpaştut a Masah-ului însuși, în măsura în care îmbracă Sfirot ale Roş-ului. De aceea, el este făcut în primul rând din Ohr Hozer, iar cele zece Sfirot de Ohr Yaşar sunt precum ramurile lui.

Deși se numește ZON, el este în esență doar Malhut. Asta întrucât nu există nicio lumină a lui Malhut în realitate, cu excepția  NHY de ZA care se unesc cu ea într-un Zivug de Haka’a. Prin urmare, ele sunt privite ca fiind una, ce se extinde prin Ohr Hozer. Și s-a explicat deja mai sus că Masah-ul ce restricţionează și Ohr Hozer care apare drept rezultat al acestei restricţionări nu sunt atribuite Emanatorului, ci numai celei emanate. Din acest motiv, Roş-ul este privit ca Ațmuto a luminii Emanatorului, iar Guf-ul este privit doar ca acţiune a celei emanate însăşi.

Acum înțelegem cei cinci Parţufim ai lui AK, numiţi Galgalta, AB, SAG, MA și BON, și ordinea creării lor și a modului în care se îmbracă unul în celălalt, modul în care sunt interconectați și generaţi unul din altul pe cale de cauză-și-consecință. Este aşa  datorită Gândului Lui care este unu, unic și unitar – ceea ce este explicat în detaliu în Panim Masbirot, Ramura 1 – anume acela de a-şi încânta creaturile Sale. Acest Gând este rădăcina Kli-ului și a lui Țimțum Alef care a avut loc în Bhina Dalet, deși indirect, așa cum este scrisă în carte la punctul 7, ca în alegoria despre omul bogat. Vezi la punctul 8, că acest Gând unic înclude întreaga realitate, toate lumile și toate multiplele formele și manifestările până la sfârșitul corecției, când toate acestea se reunesc cu lumina lui Ein Sof, de dinainte de Țimțum, în simplă unitate, în unica formă care stă deasupra noastră – „de a-și încânta creaturile”.

Imediat după Țimțum din Bhina Dalet, care este forma Gadlut (măreţie, maturitate) a dorinței în Malhut de Ein Sof, au apărut patru forme de gradaţii în Reshimo care a fost golită de lumină – în Kli. Acestea sunt numite HB, ZA și Malhut și ele conțin Ohr Pnimi și Ohr Makif, rezultând astfel douăsprezece forme.

După aceea, lumina s-a extins pe Reshimo menționată mai sus, până la punctul de Țimțum, întrucât lumina Lui nu se oprește deloc și trebuie să ţinem minte asta. Apoi, linia subțire se extinde în Reshimo și se numește „subțire”, deoarece Lumina Ațmuto se extinde până la cea emanată numai în Ohr Hozer care se ridică într-un Zivug de la Masah. Și, prin puterea lui Ohr Hozer, Țelem de AK a fost descoperit sub forma Parțuf-ului Galgalta, care se numește, în exemplu, „începutul liniei”.

Lumina se extinde peste cele douăzeci și cinci de Bhinot, întrucât există KHB ZON în lungime și KHB ZON în grosime. Aşa cum am spus, întrucât Malhut a revenit la a fi Keter, fiecare dintre aceste KHB ZON se extinde în zece Sfirot prin Keter și se numesc, în exemplu, Galgalta, Eynaim, AHP sau Galgalta, AB, SAG, MA și BON. Nivelul fiecăreia dintre ele ajunge la Galgalta, iar luminile lor apar din internalitatea celei emanate, așa cum se explică în Panim Masbirot, Ramura 3, Punctul 2, referitor la ordinea ridicării luminilor ca urmare a Hizdakhut a Masah-ului.

16) Aşadar, initial a fost generat AB. Generare înseamnă deficiență. Datorită lui Hizdakhut de Bhina Dalet a interiorului lumii AK, numită Peh, ea a primit Aviut de Bhina Gimel. Iar după ce lumina  Ein Sof a fost atrasă peste acest Masah, au apărut zece Sfirot noi la nivelul lui Hohma, numit AB. Rezultă că AB care apare este sustras lui AB care rămâne în AK, la nivelul lui Keter.

Astfel, Keter a lui AB extern îmbracă Hohma de Galgalta, și se răspândește prin Tabur-ul lui AK Interioară. Iar ea conține de asemenea douăzeci și cinci de Bhinot din ale sale zece Sfirot de Ohr Yaşar, care sunt Galgalta, Eynaim, Awzen, Hotem şi Peh, fiecare dintre ele răspândindu-se prin puterea lui Ohr Hozer peste cele cinci Bhinot, prin Keter de AB.

Cu toate acestea, Keter globală a lui AK interioară rămâne dezvăluită și i se disting Roş-ul și Guf-ul. De la Peh în jos, se numește Guf, întrucât este doar Hitpaştut a Masah-ului. Prin urmare, Ohr Pnimi și Ohr Makif sunt legate acolo numai în Bhina Dalet. De aceea au trebuit să se îndepărteze încă o dată, iar asta numim „lumea Nekudim„, fiind ZON și Guf ale lui AB extern.

S-a explicat deja şi faptul că Aviut a revenit la Masah după Histaklut a propriului Guf, şi că a avut loc acolo o a doua Hitpaştut, așa cum este scris în articolele 13 și 14. Ea extinde luminile de sub Tabur deasupra Tabur-ului și, prin această ascensiune, AVI superior este corectat. O Parsa este întinsă dedesubtul lor, YESHSUT fiind  de la Parsa la Tabur. Toată această înălțare este numită „Parțuf-ul SAG extern”, ceea ce înseamnă că și-a depăşit gradul precedent, care în AB extern era Bina la nivelul lui Keter Hohma, care este lumina lui Awzen prin Şibolet ha Zakan.

Cu toate acestea, la acest Parțuf, care a fost creat din Nițoțin căzute din lumina Peh a lui AB extern, Bina se află sub toate cele zece Sfirot ale lui AVI superior, de aceea este deficient, lipsindu-i Keter. Astfel, locul lui este de la Peh în jos, adică de la Şibolet ha Zakan, care este al său Galgalta.

Întrucât AB extern îmbracă numai Malhut a lui Keter globală și primele nouă rămân descoperite, şi SAG extern îmbracă numai pe  Malhut de Keter de AB, de la Peh în jos, în timp ce primele nouă ale sale – întregul Roş – rămân dezvăluite. Întrucât AB şi-a generat ramurile prin Se’arot (păr) al Roş-ului, acest SAG și-a generat ramurile prin Se’arot AHP, care vor fi explicate la timpul potrivit. Aceasta este semnificația luminii care dispare din ele datorită ieşirii lor, faţă de cea de superioară care rămâne acolo în Se’arot ca exterioară.

Iar acest SAG îmbracă AK de la Şibolet ha Zakan până la capăt. Asta înseamnă că Bhinat Roş, care sunt GAR, se extind prin Tabur, fiind la valoarea lui Galgalta, Eynaim, Awzen și Hotem. A sa Peh se extinde în zece Sfirot de Guf în sine, ca și în Peh a lui AB extern. Atât în cazul luminilor din Peh a lui SAG extern, cât și în cazul luminilor din Peh a lui AB extern, întrucât sunt legate într-un singur Kli, a existat în ele și o Hizdakhut graduală, până când acesta s-a purificat în Bhinat Keter, iar întreaga Hitpaştut a dispărut.

Acesta este sensul spergerii vaselor și căderii celor 248 Niţoțin. Totuși, asta s-a întâmplat numai în ZON, nu și în GAR, datorită corecției la nivel de Parsa, aşa cum se va explica la timpul potrivit. După aceea, Nițoțin care au căzut de la Peh a lui SAG extern s-au extins și s-au ridicat sub forma de MAN, a apărut noul MA, iar cele zece Sfirot de Ațilut au fost consacrate sub forma a doisprezece Parțufim.

Astfel, toate Bhinot precedente sunt incluse în lumea Ațilut, așa cum este scris în „Pomul Vieții„, iar lumea Bria a fost imprimată de lumea Ațilut, într-o manieră în care tot ceea ce există în Ațilut este imprimat în Bria. Yețira este imprimată de Bria, Asiya este imprimată de Yețira și, astfel, nu există nicio manifestare sau fiinţă în cele inferioare, care să nu fie direct legată de cele superioare, de unde provine și se extinde prin esența sa inferioară.

De aceea au spus înțelepții noștri că: „Nu există niciun fir de iarbă jos, care să nu aibă Sus un înger care să-i dea brânci și să-i spună: «Crește!»”  Este aşa întrucât tot ce se extinde de la o lume superioară la una inferioară, se produce prin Zivugim (pluralul pentru Zivug). Dar lumile sunt împărțite în interioritate și externalitate. Internalitatea lumilor, de la Ațilut în jos, nu se extinde printr-un Zivug de Haka’a în Masah, ci prin Zivug de Yesodot (pluralul pentru Yesod). Dar externalitatea, care se extinde de la o lume la alta, se produce printr-un Zivug de Haka’a.

Acesta este sensul ciocnirilor și de aceea înțelepții noștri au stabilit cu meticulozitate că îngerul din lumea lui Yețira, care este rădăcina firicelului de iarbă din lumea Asiya, îi dăruiește și îl hraneşte sub forma unui Zivug de Haka’a. Cu alte cuvinte, el îl lovește și îi spune, „Crește!”, întrucât cuvintele înseamnă dăruire.

Aşadar, chestiunea privind cauza-și-consecința în Galgalta, AB, SAG de AK a fost explicată pe îndelete, ca şi calitatea îmbrăcării unuia în celălalt. Fiecare dintre cele inferioare are valoarea lui ZON a celui superior, care se extinde numai de la Nițoțin ale luminilor lui Peh a celui superior.

S-a clarificat faptul că la apariția lui AB, Masah-ul a fost inclus în Bhina Gimel. La apariția lui SAG, Masah-ul a fost inclus în Bhina Bet, la Nukva de Aba. Iar la apariția lui MA dinăuntru în afară,  Masah-ul a fost inclus în Bhina Alef. Toate acestea vor fi explicate la timpul lor.

De asemenea, Malhut de Bhina Gimel se numește Tabur, cea din Bhina Bet se numește Parsa, iar cea din Bhina Alef se numește Kruma (crustă). Nu mai este nimic de adăugat aici; Nu am făcut decât să leg lucrurile de rădăcina lor într-un mod simplu și succint. Aceasta a fost intenția aici; în interiorul cărții, însă, lucrurile sunt explicate în detaliu.

Înapoi la pagina TEXTE ESENTIALE / BAAL HASULAM – (link)

Înapoi la pagina TEXTE ESENTIALE / BAAL HASULAM – (link)

Introducere la Cartea Panim Meirot uMasbirot⁽¹⁾

1) La sfârșit de Mișna (Tratatul Okaţin) este scris: “Creatorul nu a găsit un alt vas, care să conțină binecuvântarea pentru Israel, în afară de pace, după cum s-a spus: «Creatorul va întări poporul Său, Creatorul va binecuvânta poporul Său cu pace»”.

Aici sunt multe de învăţat: în primul rând, cum poate fi demonstrat că nu este nimic mai bun pentru Israel decât pacea? În al doilea rând, textul spune explicit că pacea este binecuvântarea însăși, aşa cum este scris “dăruind putere şi binecuvântând cu pace”. După ei, ar fi trebuit să se fi spus “dăruind pace”. În al treilea rând, de ce această frază apare în Mişna la sfârșit? Este necesar să înțelegem şi înțelesul cuvintelor „pace” și „putere” și ce semnifică ele.

Pentru a interpreta această frază în adevăratul înțeles al ei, trebuie să parcurgem un drum lung, căci inima celor care au formulat-o este prea adâncă pentru a putea fi cercetată. Yehuda, autorul scrierii Afikey interpretează corect cuvintele înţelepţilor noştri după care versetul “Susţine-mă cu prăjituri cu stafide”,  reprezintă legile iar “Aşterne-mi culcuş de mere” reprezintă proverbele. Înţelepţii noştri au spus că tot ce este cuprins în Tora şi într-o Miţva (poruncă) presupune o parte ascunsă şi o alta revelată, aşa după cum este scris, “ca nişte mere de aur pe o tipsie de argint. Așa este un cuvânt spus la vremea potrivită” (Proverbe 25:11).

Într-adevăr Halachot (legile) sunt precum pocalele cu vin. Atunci când când cineva dăruieşte ca dar unui prieten, un pocal de argint cu vin, atât interiorul cât şi exteriorul sunt importante întrucât pocalul are propria sa valoare, la fel ca şi vinul pe care-l conţine.

Legendele sunt însă precum merele al căror interior este mâncat iar exteriorul este aruncat, întrucât partea exterioară nu are nicio valoare. Iţi dai seama că întreaga valoare şi importanţă se află în interior, în lăuntru.

La fel se întâmplă şi în privinţa legendelor; aparenta lor superficialitate pare să nu aibă nicio semnificaţie şi nicio importanţă. Cu toate acestea, conţinutul interior ascuns în cuvinte este alcătuit numai pe fundamentul înţelepciunii adevărului, dat numai câtorva merituoşi, aşadar cu aceleaşi cuvinte, cu mici schimbări.

 Cine ar îndrăzni să le extragă din inima maselor şi să le cerceteze căile, când dobândirea lor este incompletă în ambele aspecte ale Torei, numite Pşat (literal) şi Druş (interpretare)? Din perspectiva lor, ordinea celor patru părţi ale Torei, PARDESS, începe cu Pşat, apoi Druş, după care Remez (aluzie), ultimul înţeles fiind Sod (secret).

Este scris, însă, în cartea de rugăciuni a lui Vilna Gaon că dobândirea începe cu Sod. După ce este dobândită partea de Sod a Torei, este posibil să dobândeşti Drush şi apoi Remez. Când omului i-a fost dată completa cunoaştere a acestor trei părţi ale Torei, el este recompensat cu dobândirea părţii Pşat a Torei.

Este scris în Masechet Ta’anit: “Dacă omul este recompensat, asta devine pentru el o poţiune a vieţii. Dacă nu, asta devine pentru el o poţiune a morţii.” Pentru a înţelege partea de Pşat a textelor i se cer omului merite deosebite, întrucât mai întâi trebuie dobândite cele trei părţi ale internalităţii Torei, în care se îmbracă Pşat, iar partea de Pşat nu va fi analizată. Dacă omul nu este recompensat cu asta, el va avea nevoie de multă milă, încât asta să nu devină pentru el o poţiune a morţii.

Este exact opusul argumentului celor neglijenţi în dobândirea internalităţii,  care îşi spun: “Hotărâm să dobândim partea de Pșat. Dacă ajungem acolo, vom fi mulţumiţi”. Cuvintele lor pot fi comparate cu ale aceluia care doreşte să sară patru trepte dintr-o data fără să fi păşit mai întâi pe primele trei.

2. În consecinţă, trebuie să înțelegem marea ascundere aplicată interiorului Torei, după cum este spus în Masechet Haghiga, ”nu se studiază Ma’ase Bereşit în doi și nici Merkava de unul singur”. În acelaşi timp, toate cărțile pe care le avem la dispozițe în această muncă, sunt sigilate și de neînțeles în ochii maselor. Numai cei puțini chemați de Creator le vor înţelege, întrucât ei înțeleg deja rădăcinile, prin ei înşişi și prin primirea gură de la gură.

Este cu adevărat surprinzător cum căile înțelepciunii și inteligenţei le sunt refuzate poporului, căci a cui este oare viaţa lor și durata zilelor lor. Pare să constituie o infracţiune, precum cea la care se referă înţelepţii noştri în Midraș Raba (Bereșit) făptuită de Ahaz, numit aşa (Ahaz înseamnă literal “reţinut” sau “confiscat”) pentru că a luat în posesia lui sinagogile și locurile de studiu, asta constituind o gravă nelegiuire.

În acelaşi timp, este o lege a naturii ca omul să fie posesiv atunci când e vorba să doneze altora din capitalul și proprietatea sa. Este, însă, cineva posesiv atunci când este vorba de a da altora din înţelepciunea şi inteligrnţa sa? Dimpotrivă, mai mult decât vrea viţelul să mănânce, vrea vaca să-l hrănească, mai ales atunci când este vorba de legea Creatorului şi de voinţa Lui.

Într-adevăr, găsim astfel de mistere în înţelepciune chiar şi la vechii înțelepți ai generațiilor anterioare. În introducerea la comentariul lui Rav Butril la Cartea Creației, există un text atribuit lui Platon, care își avertizează elevii după cum urmează “Nu transmiteţi înțelepciunea unuia care nu-i cunoaşte virtuţile”.

Aristotel a atenționat, de asemenea, “nu transmiteţi ințelepciunea celor nemerituoşi; pentru a nu fi furată”. El, (Rav Butril) a explicat că, dacă un înțelept transmite înțelepciunea celui nemerituos, acesta fură înţelepciunea şi o distruge.

Înțelepții laici contemporani nouă nu procedează așa. Dimpotrivă, ei se străduiesc să deschidă porţile înțelepciunii întregii mulţimi, fără niciun fel de limite sau constrângeri. În aparenţă ei sunt într-un dezacord puternic cu primii înţelepţi, care au deschis uşile înţelepciunii lor numai câtorva virtuosi, pe care    i-au considerat merituoşi, lăsând restul oamenilor să se lovească de un zid.

3. Haideţi să explicăm aceste lucruri. Noi distingem patru părți în specia Vorbitor, dispuse în grade unul deasupra celuilalt. Acestea sunt masele, cei puternici, cei avuţi şi cei inteligenţi. Ele sunt echivalente cu cele patru niveluri ale întregii realităţi, numite:

1. “mineral”
2. “vegetal“
3. “animal“ şi
4. “vorbitor“.

Nivelul Mineral poate genera cele cele trei proprietăți, Vegetal, Animal și Vorbitor, și noi distingem trei valori în funcție de cantitatea de forță benefică sau dăunătoare, care se găsește în ele.

Forța cea mai mică dintre ele se găseşte la nivelul Vegetal. Flora funcţionează atrăgând ceea ce este benefic şi respingând ceea ce este dăunător cam în acelaşi mod în care o fac oamenii şi animalele. Cu toate astea, nu există nicio senzaţie a individualului în ea, ci o forţă globală, comună tuturor tipurilor de plante din lume, care influenţează în ele această funcționare.

Deasupra se află nivelul Animal. Fiecare creatură se simte pe sine, în atragerea a ceea ce este benefic sieşi şi respingerea a ceea ce îi este dăunător. Rezultă că un animal este echivalent ca valoare cu toate plantele existente în realitate. Este aşa întrucât forţa care face distincţia între benefic şi dăunător în întregul nivel vegetal se găseşte într-o singură creatură din nivelul animal, distinctă faţă de propria sa autoritate.

Această forță de percepţie în nivelul animal este foarte limitată în ceea ce privește spaţiul și timpul, întrucât senzația nu funcționează nici la cea mai mica distanţă de propriul trup. De asemenea, ea nu simte nimic în afara propriului timp, adică în trecut și în viitor, ci doar în prezent.

Deasupra lor se află nivelul Vorbitor, care constă dintr-o forță de percepție și o forță intelectuală, la un loc. De aceea, puterea sa este nelimitată de timp sau de spaţiu în atragerea a ceea ce este benefic şi respingerea a ceea ce este dăunător, ca la nivelul animal.

Este aşa datorită cunoaşterii sale, care este o materie de natură spirituală, nelimitată în timp şi spaţiu. El poate să afle despre alţii indiferent de locul în care s-ar află aceştia în realitate, precum şi în trecut sau viitor, în toate generaţiile. 

Rezultă că valoarea unui individ din nivelul vorbitor este egală cu valoarea tuturor forţelor din nivelurile vegetal şi animal din întreaga realitate atât din prezent cât şi din toate generaţiile. Este aşa întrucât forța lui le include şi le conține în sinele lui, împreună cu toate forțele lor.

Acest principiu se aplică şi celor patru părți ale speciei umane, anume masele, cei puternici, cei avuţi şi cei inteligenţi. Cu siguranţă, toți provin din mase, care constituie primul nivel, cum este scris “Toţi sunt din praf”.

Este cert că întregul merit al prafului şi raţiunea însăşi a existenţei sale sunt în concordanţă cu meritul celor trei virtuţi pe care acesta le generează – vegetalul, animalul şi vorbitorul. Meritul maselor corespunde, de asemenea, proprietăţilor  care se degajă din ele. Aşadar, şi ele se conectează în forma unei feţe umane.

În acest scop Creatorul, a imprimat trei înclinaţii în mase, numite, “invidie”, “lăcomie” şi “onoare”. Datorită acestora masele se dezvoltă, nivel după nivel, pentru a genera figura unui om complet.

Înclinaţia către lăcomie îi anima pe cei înstăriţi. Cei mai aleşi dintre ei au o puternică dorinţă şi lăcomie.. Aceştia excelează în acumularea de bogăţii, care constituie primul nivel de dezvoltare al maselor. Ca şi nivelul vegetal al realităţii, ei sunt guvernaţi de o forță străină care îi abate către înclinaţia lor, întrucât lăcomia este o forţă străină specie umane împrumutată de la nivelul animal.

Înclinaţia către onoare generează printre oameni faimoşii eroi, care conduc sinagogile, oraşul, etc. Cei mai determinaţi dintre ei, care au şi o înclinaţie către onoare, excelează în a obţine dominaţia asupra altora. Aceștia constituie al doilea nivel de dezvoltare a maselor, similar nivelului animal al realităţii, al căror forţă de acţiune este prezentă în propria lor esenţă, aşa cum am spus mai sus. Întrucât înclinația pentru onoare este unică la specia umană, alături de foamea de a conduce, aşa cum este scris “Ai așezat totul la picioarele sale” (Psalmi 8:7).

Înclinaţia către invidie îi stimulează pe cei mai inteligenţi dintre ei, aşa cum spun înţelepţii: “Invidia autorului sporeşte înțelepciunea”. Cei puternic determinaţi, având o înclinare către invidie, excelează în a căpăta înţelepciune şi cunoaştere.  Este similar nivelului de vorbitor al întregii realităţi, în care forţa de acţiune nu este limitată în timp şi spaţiu, ci este globală şi cuprinde toate elementele lumii, de-a lungul tuturor timpurilor.

Stă în natura focului invidiei, de asemenea, să fie general, să includă toate timpurile şi întreaga realitate. Asta întrucât aşa se manifestă invidia: dacă nu ai fi văzut obiectul invidiei în posesia unui prieten, dorinţa pentru a-l avea nu s-ar fi trezit de fel.

Înţelegi că sentimentul lipsei nu este pentru ceea ce nu ai, ci pentru ceea ce au ceilalţi care, toţi, sunt progeniturile lui Adam și Eva pe parcursul generaţiilor. Prin urmare, această forță este nelimitată şi de aceea este potrivită rolului său sublim şi exultant.

Totuşi, cei fără niciun merit, rămân așa pentru că nu au o dorință puternică, și în consecință cele trei înclinații amintite acţionează în ei împreună, amestecat. Uneori sunt desfrânaţi, alteori invidioși, iar câteodată doritori de onoare. Dorința lor este spartă în fragmente și sunt asemeni copiilor care văd dar nu pot dobândi  nimic. De aceea valoarea lor este precum cea a paielor şi tărâţei care rămân în urma făinei.

Se ştie că forța benefică și forța dăunătoare merg mână în mână. Cu alte cuvinte, în aceeaşi măsură în care ceva poate face bine, la fel poate face şi rău. În consecință, întrucât forța unui singur om este superioară forței tuturor fiarelor și animalelor din toate timpurile, la fel puterea de a face rău a omului le depășește pe toate acestea.

Aşadar, atâta timp cât omul nu-şi merită nivelul în maniera în care să-şi folosească forţa numai pentru a face bine, el trebuie să fie foarte atent să nu acumuleze o mare parte a nivelului uman, care înseamnă înţelepciune şi cunoaştere.

Din acest motiv înțelepții din vechime au ascuns maselor înțelepciunea, din teama de a nu avea discipoli nemerituoşi care ar fi putut folosi puterea înţelepciunii pentru a face rău și a produce daune. Aceştia ar fi putut sparge şi distruge întreaga lume cu păcătoasa şi sălbatica lor ferocitate, folosindu-se de marea putere a omului.

Atunci când generaţiile s-au împuţinat iar înţelepţii înşişi ai acestora au început să poftească la ambele mese, adică o viața bună şi în corporalitate, vederile lor s-au apropriat de cele ale maselor. Ei au negociat şi au vândut înţelepciunea, prostituându-se pentru prețul unui câine.

De atunci, zidul fortificat pe care primii înţelepţi l-au ridicat în jurul ei a fost distrus şi masele au jefuit-o. Acei sălbatici și-au reumplut mâinile cu forța oamenilor, au luat în stăpânire înţelepciunea și au sfâşiat-o. Jumătate a fost moștenită de adulteri și cealaltă jumătate de criminali, expunând-o unei eterne infamii, până în ziua de azi.

4. De aici se poate deduce ce este Înţelpciunea Adevărului, care conţine în ea toate învăţăturile exterioare, care sunt cele şapte slujitoare ale ei. Aceasta constituie integralitatea speciei umane și scopul pentru care au fost create toate lumile, după cum este scris “Dacă Legământul Meu nu ar fi zi și noapte, dacă nu aş fi stabilit legile Cerului și Pământului”.

În consecință, înțelepții noștri au declarat (Avot 4, Mişna 7) “Cel ce folosește coroana, trece”. Asta întrucât ne-au interzis folosirea ei pentru indiferent ce tip de plăcere lumească.

Și asta ne-a susţinut până în ziua de azi, să menţinem oştirile şi zidul în jurul Înțelepciunii Adevărului, astfel încât niciun necunoscut sau străin să nu pătrundă în interior sau să o pună în vasele lor pentru a se duce să o vândă în piaţă, aşa cum se întâmplă cu înțelepții laici. A fost aşa întrucât toţi cei care au intrat au fost imediat verificaţi prin șapte încercări până când a existat certitudinea, dincolo de orice bănuială și suspiciune.

Din aceste cuvinte și acest adevăr, rezultă că ne găsim în faţa a ceea ce pare a fi o mare contradicție, de la un capăt la altul, în cuvintele înțelepților noștri: este scris în Zohar că în timpul lui Mesia această înțelepciune va fi revelată chiar și tinerilor. Conform celor de mai sus, însă, am aflat că în zilele lui Mesia întreaga generație va fi la cel mai înalt nivel. Nu vom avea nevoie de nicio pază iar fântânile înţelepciunii se vor deschide şi vor scălda întreaga naţiune.

Cu toate acestea, în Masechet Suta, 49 și Sanhedrin 97a, ei au spus: „Nerușinarea va spori în vremea lui Mesia, înțelepciunea autorilor o va lua razna, iar cei drepți vor fi alungați”. Ei susţin astfel că nu există nimic atât de rău ca acea generație. Aşadar, cum împăcăm cele două afirmații, căci ambele sunt cu siguranță cuvintele Dumnezeului cel viu?

Faptul este că toată această supraveghere meticuloasă și închiderea porții palatului înțelepciunii se datorează fricii de acei oamenii la care spiritul invidiei autorului este amestecat cu forța lăcomiei și onoarei. Invidia acestora nu se limitează numai la dorința de înțelepciune și de cunoaștere.

Prin urmare, ambele texte sunt corecte și fiecare ne învață despre celălalt. Chipul generației este precum chipul câinelui, adică latră ca și câinii Hav, Hav (dă-mi, dă-mi), cei drepţi sunt alungaţi iar înţelepciunea autorilor a luat-o razna în ei.

Rezultă faptul că este permisă deschiderea porţilor înţelepciunii și este îndepărtată meticuloasa supraveghere, întrucât este în mod natural protejată de furt şi exploatare.  Nu mai există teama ca nu cumva discipolii nemerituoşi să o fure şi să o vândă la piață plebei materialiste, întrucât nu se vor găsi cumpărători pentru această marfă, ea fiind detestabilă în ochii lor.

Întrucât nu există nicio speranță de a-şi satisfice cu ea lăcomia şi onoarea, ea a devenit, astfel, în sine sigură și protejată. Niciun necunoscut nu se va apropia de ea în afară de iubitorii de înțelepciune și îndrumare. Aşadar, va fi eliminată orice verificare a celor care intră, încât chiar și cei foarte tineri vor putea să o dobândească.

Putem acum să înţelegem cuvintele lor (Sanhedrin 98a) “Fiul lui David va veni într-o generaţie fie în întregime merituoasă fie cu totul nedemnă”. Asta este foarte derutant.  După câte se pare, atâta timp cât cei drepţi sunt puţini într-o generaţie, ei întârzie izbăvirea. Aşa încât, atunci când cei drepţi vor dispare din ţară, oare va putea să vină Mesia? Mă întreb.

Intr-adevăr, trebuie să înțelegem în totalitate că această problemă a izbăvirii şi venirea lui Mesia care sperăm să se întâmple curând în zilele noastre, Amin,  este cel mai înalt grad de completitudine în dobândire şi cunoaştere, aşa cum este scris: “Și nimeni nu-l va mai învăța pe aproapele său, spunându-i «Cunoaşte-L pe Creator.» pentru că toți Mă vor cunoaște de la primul până la ultimul”. Iar dacă mintea este în deplinătatea ei. Trupurile sunt şi ele întregite, aşa cum este scris (Isaia 65:20) “Căci cine va muri la vârsta de o sută de ani va fi încă tânăr”.

Când fiii lui Israel vor fi desăvârşiţi print-o cunoaştere completă, fântânile inteligenţei şi cunoaşterii se vor revărsa dincolo de graniţele lui Israel şi vor scălda toate naţiunile lumii, după cum este scris (Isaia 11) “Căci pământul va fi plin de cunoştinţa Domnului”, și aşa cum este scris “vor veni în număr mare către Creator și către Bunătatea Lui”.

Proliferarea acestei cunoaşteri constituie obiectul expansiunii Regelui Mesia peste toate națiunile. Spre deosebire, însă, de plebea needucată şi materialistă. Întrucât imaginaţia acestora este asociată în totalitate forţei pumnului, problema expansiunii regatului lui Israel asupra naţiunilor este întipărită în imaginaţia lor numai sub forma dominaţiei unor trupuri asupra altor trupuri, pentru a-şi însuşi în întregime preţul unei uriaşe mândrii, şi a se semeţi faţă de popoarele lumii.

Ce se poate face pentru aceştia, dacă înțelepții noștri i-au respins deja pe toți și i-au respins şi pe cei asemenea lor din adunarea Domnului spunând: “Tuturor acelora care sunt mândri, Creatorul le spune «El şi cu Mine nu putem locui în aceeași locuință»”.

În schimb, unii cad în greşeala de a stabili că, aşa cum trupul trebuie să existe înainte de a exista sufletul şi percepția completă, perfecţiunea trupului şi nevoile acestuia preced în timp dobândirea sufletului şi percepţia completă. Aşadar percepţia completă este refuzată unui trup slab.

Aceasta constituie o greşeală gravă, mai nemiloasă decât moartea, întrucât un trup perfect este absolut de neconceput înainte de a fi căpătat percepţia completă, pentru că în sine el nu este decât un sac găurit, o cisternă spartă. El nu poate conţine nimic benefic, nici pentru el şi nici pentru alţii, cu excepţia cazului în care dobândeşte completa cunoaştere. Moment în care şi trupul se ridică la plenitudine odată cu aceasta, literalmente mână în mână. Această regulă se aplică atât la nivel individual cât şi în general; a se vedea toate aceste lucruri în Cartea Zohar, porţiunea Şlah, referitoare la spioni, unde este tratat acest subiect.

5. Acum veți înțelege ce este scris în Zohar: „Cu această compoziție, copiii lui Israel vor fi izbăviţi din exil.” De asemenea, în multe alte locuri, numai prin diseminarea în masă a Înțelepciunii Cabala vom obține completa izbăvire.

Înțelepții noștri au mai spus: „Lumina din ea reformează”. Ei au fost intenționat meticuloși referitor la asta, pentru a ne arăta că numai lumina ataşată ei este „precum merele de aur pe o tipsie de argint”, în ea se află Segula (puterea / remediul) care-l reformează pe om. Atât individul, cât și națiunea nu vor împlini scopul pentru care au fost create, decât prin dobândirea internalității Torei și a tainelor sale.

Deși ne punem speranţele în dobândirea completă la venirea lui Mesia, este scris: „va da înțelepciune celui înțelept”. De asemenea, este spus: „În inima fiecăruia care are o inimă înţeleaptă, am pus înțelepciune.”

Prin urmare, în primul rând avem nevoie de o răspândire generală a înţelepciunii adevărului în națiune, astfel încât să merităm primirea vreunui beneficiu de la al nostru Mesia. În consecință, diseminarea înţelepciunii și venirea lui Mesia sunt interdependente.

Prin urmare, trebuie să instituim seminarii și să creăm cărți pentru a grăbi diseminarea înțelepciunii în întreaga națiune. Nu a fost cazul până acum, ca nu cumva să se amestece discipoli nevrednici, așa cum am explicat mai sus. Acesta a devenit principala raţiune pentru prelungirea exilului, pentru numeroasele noastre păcate, până în zilele noastre.

Înțelepții noștri au spus: „Mesia, Fiul lui David vine numai într-o generație care este în întregime merituoasă …” adică atunci când toată lumea încetează să urmărească onoarea și poftele. În acel moment, va fi posibil să se stabilească seminarii în rândul maselor, pentru a le pregăti pentru venirea lui Mesia Fiul lui David. „…ori într-o generație în întregime nevrednică”, adică într-o astfel de generație, în care „chipul generației este precum cel al unui câine, drepţii vor fi îndepărtaţi iar înțelepciunea autorilor o va lua razna.” În astfel de timpuri, va fi posibil să fie îndepărtată protecţia minuţioasă iar tuturor celor care rămân în casa lui Iacov le va bate inima pentru a dobândi înțelepciunea și scopul. Li se va spune „Sfinţi” iar ei vor veni să învețe.

Va fi aşa întrucât nu va mai exista teama că cineva ar putea să nu-şi confirme meritele și să vândă înțelepciunea în piață, deoarece nimeni din plebe nu o va cumpăra. Înțelepciunea va fi atât de detestabilă în ochii lor, încât nici gloria, nici lăcomia nu vor fi satisfăcute în schimbul ei.

Prin urmare, toți cei care doresc să intre pot veni și pot intra. Mulți vor hoinări, iar cunoștințele vor spori printre cei vrednici de ea. Și prin aceasta vom fi curând răsplătiți cu venirea lui Mesia și cu izbăvirea sufletelor noastre.

Cu aceste cuvinte, mă eliberez de o durere considerabilă, anume că am îndrăznit mai mult decât toți predecesorii să dezvălui în cartea mea (Panim Meirot uMasbirot), noţiunile de bază, de obicei acoperite, ale înţelepciunii care până acum era neexplorată. Aceasta se referă la esența celor zece Sfirot și la tot ceea ce le privește, Yaşar (direct) și Hozer (reflectat), Pnimi (interior) și Makif (înconjurător), sensul lui Haka’a (lovire/izbire) și semnificația lui Hizdakhut (purificare/curățare).

Autorii care m-au precedat au risipit în mod intenționat cuvintele ici și colo și în aluzii subtile, astfel încât să nu poată fi puse împreună cu o singură mâna. Eu – prin lumina Lui, care s-a ivit asupra mea și cu ajutorul învăţătorilor mei – le-am pus la un loc și am clarificat lucrurile suficient de limpede și în forma lor spirituală, dincolo de spaţiu şi de timp.

Ar fi putut să se îndrepte împotriva mea cu o teribilă reclamaţie: dacă nu există aici adăugiri faţă de învăţătorii mei, atunci ARI și Rav Haim Vital înşişi precum și autorii autentici, comentatorii spuselor lor, ar fi putut dezvălui și explica lucrurile la fel de limpede ca mine. Iar dacă vrei să spui că lor le-au fost revelate toate acestea, atunci cine este acest scriitor, pentru care este cu siguranță un mare privilegiu să fie praf și cenușă sub picioarele lor, care spune că ceea ce i-a oferit Creatorul este mai mult decât le-a oferit lor?

Cu toate acestea, după cum veți vedea în referințe, nu am făcut adăugiri nici faţă de învăţătorii mei și nici nu am inventat nimic în lucrare. Toate cuvintele mele sunt deja scrise în cele Opt Porți, în Pomul Vieții și în Mavo Şearim (Intrarea porților) ale lui ARI. Nu le-am adăugat niciun cuvânt, dar aceste lucrări au urmărit să ascundă lucrurile; prin urmare, le-au risipit unul ici, altul colo, întrucât generaţia lor nu era încă pe de-a-ntregul nedemnă și fusese necesară o atenţie deosebită. La noi, însă, datorită numeroasele noastre păcate, toate cuvintele înțelepţilor noştri sunt deja adevărate în noi. Lor li se spusese că zilele lui Mesia vor începe cu asta, pentru că într-o astfel de generație nu mai există teama de revelare a înţelepciunii, așa cum am explicat mai sus. Aşadar, cuvintele mele sunt deschise și ordonate.

6) Acum, fiii mă aud: înțelepciunea strigă afară cu voce tare; te cheamă din stradă: „Cine este de partea Domnului, să vină la mine”, „pentru că nu este nimic zadarnic pentru tine; întrucât este viața ta și durata zilelor tale. ”

„Nu ai fost creat să urmezi actul sămânţei și cartofului, tu și măgarii tăi în aceeaşi troacă.” Și aşa cum scopul măgarului nu este să-i slujească pe toţi măgarii contemporani cu el, scopul omului nu este Acela de a  sluji toate trupurile oamenilor din vremea sa, contemporanii corpului său fizic. Mai degrabă, scopul măgarului este acela de a-l sluji și a-i fi de folos omului, care îi este superior, iar scopul omului este să-l slujească pe Creator și să-și îndeplinească menirea.

După cum spunea Ben Zuma, „Toate acestea au fost create numai pentru a-mi servi, iar eu, pentru a-mi sluji pe Cel care m-a făcut.” El spune: „Toate lucrările Domnului sunt destinate Lui”, întrucât Creatorul arde de dorinţă şi aşteaptă cu nerăbdare ca noi să ne împlinim.

Se spune în Bereşit Raba, capitolul 8, că îngerii I-au spus: „Ce este omul, că numai ai mintea decât la el, și fiul omului, că Te gândești la el?” De ce ai nevoie de buclucul ăsta? Creatorul le-a spus: „Aşadar, de ce oaia şi boul?” ”Ce înseamnă asta? Este ca şi cum un rege ar avea un turn plin din abundenţă, dar fără să aibă oaspeți. Ce plăcere are regele din această abundenţă?” I-au spus prompt: „Doamne, Domnul nostru, cât de glorios este numele Tău pe tot pământul! Fă ceea ce Ţi se pare bine pentru Tine. ”

Aparent, ar trebui să ne îndoim de această alegorie, căci unde se află acest turn plin din abundenţă? În zilele noastre, l-am umple cu oaspeţi până la refuz.

Într-adevăr, cuvintele sunt convingătoare, de vreme ce vedem că îngerii nu au avut nimic de spus referitor la făpturile create în cele șase zile ale creației, cu excepția omului. Asta pentru că el a fost creat după chipul lui Dumnezeu și constă din ce e Sus şi ce e jos în acelaşi timp.

Când îngerii au văzut, au fost surprinşi şi dezorientaţi. Cum ar putea sufletul pur,  spiritual, să coboare din gradul său sublim și să ajungă să locuiască în aceeași lăcaş cu acest trup spurcat și bestial? Cu alte cuvinte, ei s-au întrebat: „De ce ai nevoie de acest bucluc?”

Răspunsul pe care l-au primit a fost acela că există deja un turn plin din abundenţă dar fără să aibă oaspeți. Pentru a-l umple cu oaspeți, avem nevoie de existența acestui om, format din ce este Sus şi ce este jos, la un loc. Din acest motiv, acest suflet curat trebuie să se îmbrace în rochie în acest trup murdar. Au înțeles imediat și au spus: „Fă ceea ce Ţi se pare bine pentru Tine.”

Se ştie că acest turn umplut din abundență implică toată plăcerea și binele pentru care El a creat creaturile, așa cum au spus înțelepții noștri: „Scopul Binelui este acela de a face bine”. Prin urmare, El a creat lumile pentru a încânta creaturile Sale.

(Am discutat relativ la subiectul nostru în Panim Masbirot, Ramura 1, și am învățat acolo despre asta.) Și, întrucât nu există niciun trecut sau viitor în El, trebuie să realizăm faptul că de îndată ce El s-a gândit să creeze creaturi și să le încânte, acestea au apărut și au fost făcute instantaneu în faţa Lui, cu toată umplerea lor de încântare și plăcere, așa cum voise El pentru ele.

Este scris în cartea Hefţi Bah (Încântarea mea este în încântarea ei), a lui ARI, că toate lumile, cele de Sus şi cele de jos, la un loc, sunt conținute în Ein Sof (Infinitate), chiar înainte de Ţimţum (restricție) prin modul în care El este unu și numele Lui Unu, vezi acolo în Capitolul 1.

Ţimţum, care este rădăcina lumilor ABYA, care ajung până la această lume,  s-a produs din cauza faptului că rădăcinile sufletelor își doresc să-și echivaleze forma cu Creatorul. Aceasta este semnificaţia stării de Dvekut (contopire), întrucât separarea și Dvekut în orice ţine de spiritualitate nu este posibilă decât în ​​valori ale disparității sau echivalenței de formă.

De vreme ce El a vrut să îi încânte, voința de a primi plăcere a fost cu necesitate imprimată în primitori. Astfel, forma lor a fost schimbată faţă de forma Lui, întrucât această formă nu este prezentă deloc în Creator, căci de la cine ar putea primi El?

Ţimţum și Gevul (limită/limitare) au fost făcute pentru această corectare, până la apariția acestei lumi într-o realitate în care sufletul este îmbrăcat într-un trup material. Atunci când cineva se angajează în Tora și lucrează pentru a dărui încântare Creatorului său, forma de primire este alăturată pentru a dărui o dată mai mult.

Acesta este sensul textului, „și să-l despărțim de El”, întrucât atunci omul îşi echivalează forma cu cea a Creatorului și, aşa cum am spus, echivalența de formă este în spiritualitate Dvekut. Când ceea ce se află în starea de Dvekut este împlinit în toate părțile sufletului, lumile vor reveni la starea de Ein Sof, ca înainte de Ţimţum.

„În țara lor ei vor moșteni dublu”, căci atunci ei vor putea primi o dată în plus toată plăcerea și încântarea, pregătite pentru ei în prealabil în lumea Ein Sof. Mai mult, acum sunt pregătiți pentru starea reală de Dvekut, fără nicio disparitate de formă, întrucât primirea la ei nu mai este pentru ei înșiși, ci pentru a dărui încântare Creatorului lor. Asta înseamnă că s-au egalizat în forma de dăruire cu Creatorul, iar noi am discutat deja aceste lucruri aşa cum trebuie în Panim Masbirot, Ramura 1.

7) Acum vom putea înțelege spusele lor, anume că Şhina (Divinitatea) constituie în cei inferiori o mare necesitate. Aceasta este cea mai derutantă afirmație, deși merge mână în mână cu Midraş-ul menţionat mai sus care face comparaţia cu un rege care are un turn plin din abundenţă, dar fără oaspeți. Cert este că el stă și așteaptă oaspeți, sau întreaga sa pregătire va fi în zadar.

Acesta este ca un mare rege care a avut un fiu pe când era deja bătrân pe care l-a îndrăgit foarte tare. Prin urmare, din ziua în care s-a născut, a avut numai gânduri bune pentru el, a strâns toate cărțile și cei mai buni savanți din țară și a construit școli pentru el. A adunat cei mai buni constructori din țară și a construit palate pentru plăcerea lui, a strâns toți muzicienii și cântăreții și a construit săli de concert pentru el. A adunat cei mai buni bucătari și brutari din țară și i-a servit orice delicatesă din lume ş.a.m.d.

Dar, vai, băiatul a crescut ca un prost, fără nicio dorință de cunoaștere. De asemenea, era orb și nu putea vedea sau simți frumusețea clădirilor și era surd și nu putea să audă cântăreții. Din păcate, era diabetic și avea voie să mănânce doar pâine din făină grosieră, trezind dispreț și mânie.

Acum puteți înțelege spusele lor referitoare la versetul: „Eu, Domnul, o voi grăbi la timpul său”. Sanhedrin-ul (98) a interpretat astfel: „Fără răsplată – la timpul său; răsplătit – o voi grăbi.”

Astfel, există două modalități de a dobândi scopul menționat mai sus: prin propria lor atenție, care este numită „calea căinței”. Dacă sunt răsplătiți cu ea, „o voi grăbi” li se va aplica. Înseamnă că nu există un timp stabilit pentru asta, dar atunci când sunt recompensaţi, corecţia este cu siguranţă încheiată.

Dacă nu sunt răsplătiţi cu atenţie, există o altă cale, numită „calea suferinței”, așa cum au spus înțelepții noștri (Sanhedrin 97) „Pun peste ei un rege precum Haman și se vor pocăi împotriva voinţei lor”, adică la timpul ei, căci în asta este stabilit un timp, și ei o vor dori.

Prin asta, ei au vrut să ne arate cum căile Lui nu sunt căile noastre. De aceea, cazul regelui din carne și sânge care s-a străduit într-atât să pregătească acele lucruri grozave pentru fiul său iubit și care a fost în în cele din urmă chinuit în fel şi chip, toată străduinţa lui fiind în zadar, născând dispreț și mânie, nu i se va întâmpla Lui.

Dimpotrivă, toate lucrările Creatorului sunt garantate și adevărate și nu există nicio fraudă în ceea ce-L priveşte. Este așa cum au spus înțelepții noștri: „Nu sunt răsplătiți – la vremea ei”. Ceea ce nu face dorinţa, va face timpul, așa cum este scris în Panim Masbirot, la sfârșitul Ramurii 1, „Poți să trimiți mai departe fulgere ca ei să meargă și să-ți spună:„ Iată-ne ”?

Există o cale a suferinţei care poate curăța orice deficienţă și materialism până când omul înţelege cum să-şi ridice capul din troaca animalelor pentru a se avânta și a urca treptele scării fericirii și succesului omenesc, căci el se va rupe de rădăcina sa şi-şi va împlini menirea.

8) Prin urmare, veniți și vedeți cât de recunoscători ar trebui să fim învăţătorilor noștri, care ne împărtășesc luminile lor sacre și își dedică sufletele pentru a face bine sufletelor noastre. Ei stau la mijloc între calea chinurilor neîndurătoare și calea căinței. Ei ne mântuiesc de lumea de jos, care este mai grea decât moartea și ne obișnuiesc să ajungem la plăcerile cerești, la blândețea sublimă și la plăcerea care este pentru noi, gata și care ne așteaptă de la bun început, așa cum am spus mai sus. Fiecare dintre ei acţionează în generația sa, în funcție de puterea luminii învățăturii și a sfințeniei sale.

Înțelepții noștri au spus deja: „Nu aveți o generație fără să aveţi un Avraam, un Isaac și un Iacov.” Într-adevăr, acel om evlavios, Rav (învățătorul/marele) Isaac Luria (ARI), s-a străduit și ne-a oferit întreaga măsură. El a făcut într-o manieră minunată mai mult decât predecesorii săi și, dacă ar fi să proslăvesc ceva, aș aduce slavă acelei zile când înţelepciunea a apărut, aproape ca şi zilei în care Tora a fost dată lui Israel.

Nu sunt suficiente cuvinte pentru a aprecia lucrarea sa sfântă în favoarea noastră. Ușile dobândirii erau încuiate și bătute în cuie, iar el a venit și le-a deschis pentru noi. Astfel, toți cei care doresc să intre în palatul Regelui nu au nevoie decât de puritate și sfințenie și să meargă și să se îmbăieze și să-și tundă părul și să poarte haine curate, pentru a sta cum trebuie înaintea Regatului Superior.

Iată că un tânăr de treizeci și opt de ani care i-a supus cu înțelepciunea lui pe toți predecesorii săi prin Ge’onim (pluralul pentru geniu) și prin toate timpurile. Toți bătrânii țării, îndrăzneţii păstori, prietenii și discipolii dumnezeiescului înțelept, RAMAK, stăteau în fața lui ca nişte discipoli înaintea Rav-ului.

Toți înțelepții generațiilor care i-au urmat până în ziua de azi, fără excepţie,  au abandonat toate cărțile și lucrările anterioare lui: Cabala lui RAMAK, Cabala celor dintâi (Rishonim) și Cabala Ge’onim, binecuvântată să fie amintirea tuturor. Ei și-au atașat viața spirituală cu totul și numai de Sfânta Sa Înțelepciune. Evident, nu degeaba i s-a acordat totala victorie, acestui tânăr ca vârstă părinte al înţelepciunii.

Dar, vai, lucrarea lui Satan a reușit și s-au pus obstacole de-a lungul căii diseminării înţelepciunii sale într-o națiune sfântă și doar numai puţini sunt aceia care au început să le depăşească.

Acest lucru s-a întâmplat în primul rând deoarece cuvintele au fost scrise din auzite, întrucât el a interpretat înțelepciunea zi de zi înaintea discipolilor săi, care erau deja în vârstă și cu mare pricepere în Zohar și Tikunim (Corecții). În cele mai multe cazuri, cuvintele sale sfinte erau puse în ordine în funcție de întrebările profunde pe care aceştia i le puneau, fiecare în funcție de propriul său interes.

Din acest motiv, el nu a transmis înțelepciunea într-o ordine adecvată, ca în lucrările anterioare lui. Găsim în textele lui că ARI însuși ar fi dorit să pună ordine în lucruri. Referitor la asta, a se vedea cuvintelor cu care îşi începe Raşbi  interpretarea la Idra Zuta, într-o scurtă introducere a lui Rav Haim Vital.

Este, de asemenea, şi timpul scurt al învățăturii sale, deoarece toată şcoala lui a durat aproximativ șaptesprezece luni, așa cum se spune în Poarta Reîncarnărilor, Poarta 8, de când a ajuns în Safed venind din Egipt cu puțin înainte de Paște, în anul 1571, la acea vreme, Rav Haim Vital având numai douăzeci și nouă de ani. Iar în iulie 1572, în ajunul Șabat-ului, Paraşat Matot-Masaey,⁽²⁾ începutul lunii Av, el s-a îmbolnăvit, iar marți, în a cincea din Av, în săptămâna următoare, a murit.

De asemenea, este scris în Poarta Reîncarnărilor, Poarta 8, că, după ce a murit, i-a poruncit lui Rav Haim Vital să nu le predea înțelepciunea altora și i-a permis să învețe numai de unul singur și în șoaptă. Restului prietenilor le-a fost interzis să se angajeze cu totul pentru că a spus că aceştia nu înțeleg înțelepciunea aşa cum trebuie.

Acesta este motivul pentru care Rav Haim Vital nu a aranjat deloc textele și le-a lăsat neorganizate. În mod firesc, el nu a explicat legăturile dintre diversele subiecte, astfel încât să nu poată fi învăţate de alţii. Acesta este raţiunea pentru care găsim o atât de mare prudenţă din partea sa, așa cum este cunoscut celor pricepuți în scrierile lui ARI.

Cele găsite în scrierile lui ARI au fost aranjate și organizate de o a treia generație, în trei rândui, de trei compilatori. Primul compilator a fost înţeleptul MAHARI Ţemah. El a trăit în același timp cu MAHARA Azulai, care a murit în anul 1644.

O mare parte din texte au ajuns la el, și a alcătuit mai multe cărți din acestea. Cea mai importantă dintre ele este cartea Adam Yaşar  (Omul vertical), în care a adunat rădăcina și învățăturile esențiale pe care le avea la dispoziție. Cu toate acestea, unele dintre cărțile pe care le-a alcătuit acest învăţător s-au pierdut. În introducere la cartea sa, Kol BeRama (O voce puternică), el prezintă toate cărțile pe care le-a compilat.

Al doilea compilator este discipolul său, MAHARAM Papriş. A făcut mai mult decât învăţătorul său, de vreme ce unele dintre cărțile care erau deținute de înțeleptul MAHARAŞ Vital au ajuns în mâinile sale, iar el a compilat multe cărți. Cele mai importante dintre acestea sunt cărțile, Eţ haHaim (Pomul Vieții) și Pri Eţ haHaim (Fructul Pomului Vieții). Ele conțin întregul domeniu de înțelepciune în sensul său cel mai complet.

Al treilea compilator a fost înţeleptul MAHARAŞ Vital, fiul lui Rav Haim Vital. El a fost un mare și renumit înțelept, care a întocmit faimoasa carte Opt Porți din patrimoniul pe care i-l lăsase tatăl său.

Vedem, astfel, că fiecare dintre compilatori nu a avut scrierile complete. Acest lucru a îngreunat foarte mult ordonarea lucrurilor, care nu sunt potrivite pentru cei fără adevărate competențe în ceea ce priveşte Zohar-ul și Tikunim. Prin urmare, puțini sunt cei care se înalţă.

9) În schimb, suntem privilegiați de El să fi fost răsplătiți cu spiritul lui Baal Şem Tov, a cărui măreție și sfințenie sunt dincolo de orice cuvânt și orice rostire. El nu a fost privit și nu va fi privit, decât de cei merituoşi care au slujit sub lumina lui și chiar şi aceştia, numai intermitent, fiecare în funcție de ceea ce a primit în inima sa.

Este adevărat că lumina Torei și Sfântei sale Înțelepciuni sunt construite în primul rând pe temeliile sfinte ale lui ARI. Cu toate acestea, nu sunt deloc similare. Voi explica acest lucru printr-o alegorie a unui om care este pe cale să se înece în râu, se ridică și se scufundă așa cum fac oamenii înecați. Uneori, i se vede numai părul și atunci îţi vine în minte să-l apuci de cap. Alteori, apare şi trupul lui şi atunci îţi vine în minte să-l apuci din dreptul inimii.

La fel este și cu problema dinaintea noastră. După ce Israel s-a înecat în apele rele ale exilului printre națiuni, de atunci şi până acum ei se ridică și cad, și nu toate vremurile sunt la fel. În vremea lui ARI, era vizibil numai capul. Prin urmare, ARI s-a străduit pentru noi pentru a ne salva cu ajutorul minţii. În vremea lui Baal Şem Tov, a fost o ușurare. Prin urmare, a fost o binecuvântare pentru noi să ne salvăm din dreptul inimii și asta a fost o mare și adevărată izbăvire pentru noi.

Iar pentru numeroasele noastre păcate, roata a fost întoarsă din nou în generația noastră și am decăzut extraordinar, ca de la zenit la nadir.

În plus, există conflictul dintre națiuni, care a tulburat întreaga lume. Nevoile au sporit și mintea a devenit limitată și coruptă în spurcăciunea materialismului care a preluat conducerea. Servitorii călăresc cai iar preoţii umblă pe jos și tot ceea ce se spune în studiul nostru din Masechet Suta amintit mai sus a ajuns să fie adevărat în noi, pentru multele noastre păcate. Din nou, s-a ridicat un zid de fier, chiar și pe această mare lumină Baal Şem Tov, despre care am spus că a luminat până la împlinirea izbăvirii noastre complete.

Iar cel cu inima înţeleaptă nu a crezut să fie posibil să vină o generație când nu vor putea să vadă prin lumina lui. Acum, ochii noștri s-au întunecat; am fost jefuiți de bine și când am văzut asta am spus: „Este timpul pentru acţiune!” Astfel, am ajuns să deschid larg porțile luminii lui ARI, pentru că el este într-adevăr capabil și potrivit, de asemenea, generației noastre și „Doi sunt mai buni decât unul”.

Nu ar trebui să fim învinuiți pentru concizia lucrării mele, întrucât ea corespunde și este adaptată oricărui iubitor de înțelepciune, căci prea mult vin şi-a pierdut aroma, iar dobândirea devine mai grea pentru discipol.

Nu suntem responsabili nici pentru aceia cu inima îngrăşată întrucât limbajul care să-i ajute nu a fost creat încă. Oriunde îşi aruncă ochii, ei găsesc nebunia și este o regulă după care din aceeași sursă din care înțeleptul își trage înțelepciunea, prostul își trage nebunia.

Astfel, mă aflu la începutul cărţii mele și avertizez că nu m-am străduit deloc pentru toți aceia cărora le place să se uite prin ferestre. Mai degrabă, pentru cei care au grijă de cuvintele Creatorului, care tânjesc după Creator și bunătatea Lui, pentru a împlini scopul pentru care au fost creați, căci prin voia Creatorului, versetul, „Toți cei care Mă caută Mă vor găsi ” se va adeveri în ei.

10) Vino și vezi cuvintele înțeleptului Rav Even Ezra din cartea sa Yesod Mora: „Și acum observați și aflaţi că toate Miţvot (poruncile) care sunt scrise în Tora sau convențiile pe care le-au stabilit părinții, deși acestea ţin mai ales de acțiune sau de vorbire, sunt toate pentru a îndrepta inima, „căci Domnul cercetează toate inimile și înțelege toate plăsmuirile gândurilor”.

Este scris, „acelora care sunt cinstiţi în inimile lor”. Opusul este „O inimă care plăsmuieşte gânduri păcătoase”. Am găsit un verset care conține toate Miţvot, care este „Te vei teme de Domnul, Dumnezeul tău; și pe El Îl vei sluji ”.

Cuvântul „teamă” conține toate Miţvot (poruncile) ce să nu faci cu vorba, cu inima și cu fapta. Este primul grad de la care omul se înalță la lucrarea Creatorului, ce conține toate Miţvot (poruncile) ce să faci..

Acestea vor obișnui inima omului și îl vor ghida până când el se va alipi Creatorului, întrucât pentru asta a fost creat omul. El nu a fost creat pentru dobândirea de averi sau pentru construirea de clădiri. Aşadar, omul ar trebui să caute orice îl va aduce la a-L iubi pe El, să învețe înțelepciunea și să caute credința.

Iar Creatorul îi va deschide ochii inimii și va reînnoi un spirit diferit în el. Atunci va fi iubit de Creator în viața sa.

Să ştii că Tora a fost dată numai oamenilor cu inimă. Cuvintele sunt ca niște trupuri, iar Ta’amim (arome) ca nişte suflete. Dacă nu înțelegi Ta’amim, întregul efort este în zadar, iar munca a fost irosită.

Este ca și cum cineva se chinuie să numere literele și cuvintele dintr-o carte de reţete medicale. Niciun remediu nu va rezulta din această muncă. Este, de asemenea, precum o cămilă care cară mătase; nu este nici în avantajul cămilei şi nici al mătăsii.

Reţinem numai asta din cuvintele sale; țineți-vă de scopul pentru care a fost creat omul. El spune despre asta că aceasta constituie problema stării de Dvekut cu Creatorul.

Aşadar, el spune că omul trebuie să caute toate mijloacele care să-l aducă la iubirea pentru El, să învețe înțelepciunea și să caute credința, până când Creatorul îl recompensează cu deschiderea ochilor inimii și reînnoirea unui spirit diferit în el. În acel moment, el va fi iubit de Creatorul său.

El face în mod deliberat această precizare, anume să fie iubit de Creator în viața sa. Asta indică faptul că, atâta timp cât omul nu a dobândit acest lucru, munca sa este incompletă, iar munca este ce ne-a fost dat să o facem cu necesitate astăzi. În măsură în care omul o împlineşte, Tora a fost dată numai acelora cu inimă, adică celor care au dobândit inima care să-L iubească și să-L dorească pe Creator. Înțelepții îi numesc „înțelepți la inimă”, întrucât nu mai există acolo un spirit înjositor, animalic, căci înclinația malefică este prezentă doar într-o inimă lipsită de înțelepciune.

El interpretează și spune că cuvintele sunt ca niște trupuri iar Ta’amim, ca nişte suflete. Pentru cine nu înțelege Ta’amim, este ca şi cum s-ar chinui să numere paginile și cuvintele dintr-o carte cu reţete medicale. Acest efort nu va avea drept rezultat găsirea unui remediu.

El vrea să spună că omul este obligat să găsească mijloacele de a dobândi lucrurile menționate mai sus, întrucât atunci poate gusta aromele Torei, care constituie înțelepciunea internă și misterele sale, și aromele poruncii (Miţva), care sunt iubirea și dorința îndreptate către El.

Fără ea, nu avem decât cuvintele și acțiunile, care sunt trupuri moarte fără suflete. Este ca şi când te-ai chinui să numeri paginile și cuvintele dintr-o carte de reţete medicale ş.a.m.d. Cu siguranță, nu te vei perfecționa în medicină înainte să înțelegi sensul reţetelor scrise.

Chiar și după ce o cumpări, indiferent de prețul care ţi se cere, dacă desfășurarea studiului și acțiunile nu sunt ordonate pentru a te conduce la această înţelegere, este precum cămila care cară mătase; nu e nici în avantajul cămilei, nici al mătăsii, folosirea ei pentru împlinirea scopului pentru care a fost creată.

11) Conform acestor cuvinte, ochii noștri s-au deschis referitor la spusele lui Rav Şimon din Midraş Raba, Capitolul 6, privitor la versetul: „Să-l facem pe om”. Acestea sunt cuvintele lui (Când Creatorul a venit să-l creeze pe om, El i-a consultat pe îngerii slujitori), iar ei s-au împărțit în părţi și grupuri. Unii au spus: „Să fie creat”, iar alții au spus: „Să nu fie creat”, așa cum este scris, „Mila și Adevărul s-au întâlnit; Virtutea și Pacea s-au sărutat.” Mila a spus: „Să fie creat, pentru că face acte de milostenie”. Adevărul a spus: „Să nu fie creat, pentru că el este totul numai minciună”. Virtutea a spus: „Să fie creat, pentru că el face dreptate”. Pacea a spus: „Să nu fie creat, pentru că el este totul numai discordie.” Ce a făcut Creatorul? El a luat Adevărul și l-a aruncat la pământ, așa cum este scris, „și a dat cu Adevărul de pământ”. Îngerii i-au spus Creatorului: „De ce îți dezonorezi sigiliul? Să se ridice Adevărul de la pământ, așa cum este scris: «Adevărul va izvorî din pământ»”.

Acest text este cu totul derutant:

1. El nu explică gravitatea versetului: „Să-l facem pe om”. Este un sfat de care El are nevoie, așa cum este scris, „Eliberarea se află în miezul unui sfat”?
2. Referitor la Adevăr, cum se poate spune despre întreaga specie umană că este totul numai minciună, atunci când nu există nicio generație fără un Avraam, un Isaac și un Iacob?
3. Dacă spusele adevărului sunt serioase, cum de îngerii Milei şi Virtuţii au  fost de acord cu o lume care este totul numai minciună?
4. De ce Adevărul este numit “sigiliu”, care se pune la sfârşitul unei scrisori? Cu siguranță, realitatea există în primul rând în afara sigiliului. Nu există nicio realitate dicolo de limitele Adevărului?
5. Pot oare nişte îngeri adevărați să gândească despre adevăratul Operator că acţiunea Lui este neadevărată?
6. De ce Adevărul a meritat o pedeapsă atât de aspră, să fie aruncat la pământ și în pământ?
7. De ce răspunsul îngerilor nu este preluat în Tora, cum este întrebarea lor?

Trebuie să înțelegem aceste două conduite ce se înfăţişează ochilor noștri, şi care sunt complet opuse. Acestea sunt conduitele existenței întregii realități a acestei lumi și cele ale modurilor existenței pentru asigurarea subzistenţei fiecăruia în realitatea din faţa noastră. În această finalitate, găsim o conduită sigură în îndrumarea ce este confirmată în totalitate, care controlează crearea în realitate a tuturor creaturilor.

Să luăm ca exemplu crearea unei ființe umane. Iubirea și plăcerea constituie raţiunea primară, hotărâtă şi serioasă pentru menirea sa. De îndată ce este ruptă din mintea tatălui său, Providenţa îi oferă un loc sigur și protejat în culcuşul din abdomenul mamei, astfel încât niciun străin să nu o poată atinge.

Acolo, Providenţa îi oferă pâinea cea de zi cu zi, în măsura potrivită. El se orientează către fiecare nevoie, fără să uite asta nicio clipă, până când capătă puterea de a ieși în aerul lumii noastre, care este plin de obstacole.

În acel moment, Providența îi dă putere și forță și, ca un erou înarmat, experimentat, ea deschide porți și sparge ziduri până când ajunge la acei oameni în care poate avea încredere să o ajute în momentele sale de slăbiciune cu dragoste și multă compasiune pentru a-i asigura existența, deoarece aceştia sunt cei mai de preţ pentru ea din întreaga lume.

Aşadar, Providența o ţine în braţe până când este pregătită să existe și să-și continue existența mai departe. Aşa cum se petrec lucrurile în cazul omului, la fel se întâmplă şi cu regnul animal şi cu flora. Toate sunt vegheate într-o manieră minunată, asigurându-le existența și fiecare om de știință care studiază natura ştie acest lucru.

Pe de altă parte, când ne uităm la ordinea existenței și a subzistenţei în modurile de fiinţare ale întregii realități, în mic sau în mare, găsim o ordine bulversată, precum cea a unei oştiri fugind de pe câmpul de luptă, bolnavă, bătută și trăznită de Creator. Întreaga lor viață este precum moartea, neavând nicio susținere fără să fi trecut mai întâi prin chinuri, punându-şi în joc viața pentru pâine.

Chiar și un păduche minuscul își rupe dinții când se aşează la masă. Cât de mult se frământă el pentru a obține suficientă hrană pentru propria subzistenţă! La fel ca şi lui, li se întâmplă tuturor, deopotrivă mari și mici, și cu atât mai mult oamenilor, elita creației, care sunt implicați în toate.

12) Discernem două opuse în cele zece Sfirot ale Sfinţeniei (Kduşa). Primele nouă Sfirot sunt sub formă de dăruire, iar Malhut este primire. De asemenea, primele nouă sunt pline de lumină, iar Malhut nu are nicio lumină a ei..

Acesta este sensul distincţiei pe care o facem privind cele două discernăminte ale luminii în fiecare Parţuf: Ohr Pnimi (lumina interioară) și Ohr Makif (lumina înconjurătoare) și cele două discernăminte în Kelim (vase), care sunt un Kli interior pentru Ohr Pnimi și un Kli extern pentru Ohr Makif.

Este aşa datorită celor două opuse menționate mai sus, întrucât este imposibil ca două contrarii să se găsească în același purtător. Aşadar, este necesar un purtător anume pentru Ohr Pnimi și un altul anume pentru Ohr Makif, așa cum am explicat în Ramurile 1 și 4 în Panim Masbirot¸.

Cu toate acestea, nu sunt chiar opuse în Kduşa, întrucât Malhut se află în Zivug (împerechere) cu primele nouă, iar calitatea sa este tot de dăruire, sub forma luminii reflectate (Ohr Hozer), așa cum este scris în Panim Masbirot, Ramura 4, dar Sitra Ahra (cealaltă parte) nu are nimic din primele nouă. Acestea sunt construite în principal din spațiu gol, care constituie forma totală de primire, pe care s-a produs Ţimţum Alef (prima restricție). Această rădăcină a rămas fără lumină chiar și după iluminarea liniei (Kav) ajunsă în interiorul Reshimo (amintire), așa cum este scris în Panim Masbirot, Ramura 1.

Din acest motiv, ele sunt două contrarii absolute în comparație cu viața și Kduşa, așa cum este scris: „Dumnezeu le-a făcut una opusă celeilalte”. De aceea li se spune „morți”.

S-a explicat mai sus, la Punctul 6, că întreaga problemă cu Ţimţum a fost doar pentru împodobirea sufletelor, referitor la echivalarea de formă a lor cu Creatorul lor, care este inversarea vaselor de primire în forma de dăruire.

Aflăm că acest obiectiv este încă respins din perspectiva Parţufim (pluralul pentru Parţuf) din Kduşa, deoarece nu există nimic din spațiul gol, care este forma Gadlut (măreție/maturitate) de primire, peste care a avut loc Ţimţum. Prin urmare, nu se va întâmpla nicio corecție, întrucât nu există în realitate.

De asemenea, nu există nicio corecție aici, din perspectiva lui Sitra Ahra, deși are un spațiu gol, întrucât este în totalitate contrar, și tot ceea ce primește moare.

Prin urmare, numai un om din această lume este ceea ce ne trebuie. În copilărie, el este susținut și sprijinit de Sitra Ahra, moștenind de la aceasta Kelim ale spațiului gol. Atunci când crește, el se conectează la structura lui Kduşa prin puterea Torei și a Miţvot pentru a dărui încântare Creatorului său.

Astfel, omul transformă întreaga măsură de primire pe care a dobândit-o deja pentru a fi orientată exclusiv în direcţia dăruirii. În acest sens, el își egalizează forma cu Creatorul și scopul capătă în el realitate.

Acesta este sensul existenței timpului în această lume. Consideră că mai întâi, aceste două opoziții de mai sus au fost împărțite în doi purtători distincţi, și anume Kduşa și Sitra Ahra, prin faptul că „una este opusul celeilalte”. Ele sunt încă lipsite de corectarea de mai sus, întrucât ele trebuie să fie parte a aceluiaşi  subiect, care este omul.

Prin urmare, existența unei ordini în timp este necesară pentru noi, atâta vreme cât cele două contrarii vor veni în om una câte una, adică în momentul stării de Katnut (micime/ pruncie) și în momentul stării de Gadlut.

13) Acum poate fi înţeleasă nevoia de spargere a vaselor și a proprietăților lor, așa cum este scris în Zohar și în scrierile lui ARI, cum că două tipuri de lumină sunt prezente în fiecare zece Sfirot, circulând înainte și înapoi. Prima lumină este Ohr Ein Sof (lumina infinitului), care circulă de sus în jos. Ea se numește Ohr Yaşar  (lumină directă). A doua lumină, rezultată din Kli-ul Malhut, se întoarce de jos în sus, şi e numită Ohr Hozer (lumina reflectată).

Ambele se unesc într-una singură. Trebuie ştiut că de la Ţimţum în jos, punctul Ţimţum fiind lipsit de lumină, rămâne un spațiu gol. Lumina superioară nu mai poate apărea în ultima Bhina (discernământ) înainte să se fi încheiat corecția, iar acest lucru se spune în special despre Ohr Ein Sof, numită Ohr Yaşar. Cu toate acestea, a doua lumină, numită Ohr Hozer, poate apărea în ultima Bhina, deoarece situaţia de Ţimţum nu i s-a aplicat deloc.

Acum am învăţat că sistemul format de Sitra Ahra și Klipot (cochilii/coji) este o necesitate pentru Ţimţum, pentru a insufla omului nevoia marilor vase de primire în timp ce se află în starea de Katnut, când este  dependent de primire.

Aşadar, și Sitra Ahra are nevoie de abundență. De unde ar lua-o dacă ar fi făcută doar din ultima Bhina, care este un spațiu lipsit de orice lumină, întrucât de la Ţimţum în jos Lumina Superioară este complet ruptă de ea?

Prin urmare, problema spargerii vaselor a fost pregătită. Spargerea indică faptul că o parte din Ohr Hozer din cele zece Sfirot ale lumii Nekudim a coborât din Aţilut în spațiul rămas gol. Și știm deja că Ohr Hozer poate apărea și în spațiul gol.

Acea parte a lui Ohr Hozer care a coborât afară din Aţilut, conține treizeci și două de Bhinot speciale (discernăminte) ale fiecărei Sfira din cele zece Sfirot ale lumii Nekudim. De zece ori treizeci și două fac 320, iar aceste 320 Bhinot care au coborât au fost pregătite pentru susținerea existenței celor inferioare, care ajung la ele în două sisteme, așa cum este scris, „Dumnezeu a făcut una opusă celeilalte”. însemnând lumile ABYA din Kduşa și, opuse lor, lumile ABYA din Sitra Ahra.

În interpretarea versetului (Megillah 6a), „Și un popor va fi mai puternic decât celălalt popor”, înțelepții noștri au spus că atunci când unul se ridică, celălalt decade și Ţor este construit numai pe ruinele Ierusalimului. Acest lucru se întâmplă pentru că toate aceste 320 Bhinot pot apărea pentru Sitra Ahra, moment în care structura sistemului Kduşa, în raport cu cele inferioare, este complet ruinată.

De asemenea, aceste 320 Bhinot se pot conecta exclusiv la Kduşa. În acel moment, sistemul Sitra Ahra este complet distrus din țară iar ele se pot împărți mai mult sau mai puțin egal între acestea două, în funcție de acțiunile oamenilor. Și astfel se rostogolesc în cele două sisteme până la finalizarea corectării.

După spargerea vaselor și declinul celor 320 Bhinot ale scânteilor de lumină ieşite din lumea Aţilut, 288 dintre ele au fost sortate și ridicate, ceea ce înseamnă tot ce a coborât din primele nouă dintre cele zece Sfirot ale lumii Nekudim. De nouă ori treizeci și două fac 288 Bhinot și ele sunt cele care s-au reconectat la construirea sistemului Kduşa.

Aflăm că doar 30 de Bhinot au rămas pentru Sitra Ahra din ceea ce coborâse din Malhut a lumii Nekudim. Acesta a fost începutul structurii Sitra Ahra, în dimensiunea sa cea mai mică, când ea este încă neadecvată sarcinii ei. Finalizarea construcției ei s-a încheiat mai târziu prin păcatul lui Adam HaRişon cu Pomul Cunoașterii.

Astfel descoperim că există două sisteme, unul opus celuilalt, care funcționează în persistența și subzistenţa realității. Rația de lumină necesară pentru această existență este de 320 scântei. Acestea au fost pregătite și atribuite de spargerea vaselor. Această rație trebuie să se echilibreze între cele două sisteme și de asta depinde conducerea susținerii și existenței realității.

Ar trebui să știm că sistemul Kduşa trebuie să conțină cel puțin o rație de 288 scântei pentru a completa prima sa Sfirot, pentru ca apoi să poată susține și asigura existența celor inferioare. Asta este ce a avut înainte de păcatul lui Adam HaRişon și, din acest motiv, întreaga realitate a fost apoi condusă de sistemul lui Kduşa, întrucât a avut 288 de scântei complete.

14) Acum am descoperit deschiderea către Midraş-ul (tratatul) de mai sus referitor la cele patru aspecte, Mila, Virtutea, Adevărul și Pacea, care au negociat cu Creatorul cu privire la creația omului. Acești îngeri sunt slujitori ai sufletului omului (vezi Pomul vieții, Şa’ar Druşey ABYA); prin urmare, El a negociat cu ei, deoarece întregul act al creației a fost creat în funcție de ei, întrucât fiecare suflet constă din zece Sfirot în Ohr Pnimi și Ohr Makif. Mila este Ohr Pnimi din primele nouă Sfirot ale sufletului. Dreptatea este Ohr Pnimi din Malhut a sufletului. Adevărul este Ohr Makif a sufletului.

Am spus deja că Ohr Pnimi și Ohr Makif sunt opuse, întrucât Ohr Pnimi este atrasă de legea iluminării Kav (linie), care este împiedicată să apară în punctul Ţimţum, care este forma de Gadlut a primirii.

Ohr Makif se extinde de la Ohr Ein Sof, care înconjoară toate lumile, de vreme ce acolo, în Ein Sof, mare și mic sunt egali. De aceea, Ohr Makif strălucește și dăruiește şi deasupra punctului Ţimţum, mai puțin Malhut.

Din moment ce sunt opuse, este nevoie de două Kelim, întrucât Ohr Pnimi luminează în primele nouă Sfirot. Chiar și pentru Malhut, strălucește numai în conformitate cu legea primelor nouă, și nicidecum conform propriei calităţi. Cu toate acestea, Ohr Makif strălucește în Kelim care se extend anume din punctul de Ţimţum, şi care poartă numele de „Kli extern”.

Acum putem înțelege de ce Adevărul este numit „Sigiliu”. Este un nume împrumutat de la sigiliul pus la sfârşitul unei scrisori, pentru a denumi încheierea unor lucruri. Acesta le afirmă, însă, și le conferă validitate. Fără sigiliu, ele sunt lipsite de valoare și întregul text este risipit.

La fel este și cu Ohr Makif, care dăruieşte deasupra punctului de Ţimţum, care constituie măsura de Gadlut a primirii, până când își egalizează forma cu Creatorul său în dăruire. De fapt, acesta este scopul tuturor lumilor, de Sus şi de jos, care sunt limitate.

Protestul Adevărului referitor la crearea omului constă în afirmaţia că acesta este totul numai minciună, întrucât din perspectiva Creatorului asupra creaţiei, omul nu are un Kli extern, care trebuie să se extindă din punctul de Ţimţum, deoarece acesta a fost deja separat de lumina Lui. Astfel, îngerii Adevărului nu l-au putut ajuta pe om să obțină Ohr Makif.

Toate lumile delimitate, de Sus şi de jos, care sunt limitate, au fost create numai pentru această completare, iar omul acesta trebuie să constituie unicul său obiect. Deoarece, însă, acest om nu este potrivit pentru rolul său, toate sunt abis și falsitate, iar munca în ele este inutilă.

Este exact invers în ce-i priveşte pe îngerii Milei și Virtuţii, care aparțin anume de Ohr Pnimi a sufletului. Deoarece el nu are nimic din spațiul gol, ei ar putea să-i dăruiască din abundenţă toate luminile lui Neşama, în cea mai sublimă perfecțiune.

Aşadar, ei au fost fericiți să-l susţină şi au fost de acord din toată inima cu crearea omului. Întrucât sunt NHY care pătrund prin Zivug de Haka’a (cuplare prin lovire), ele aparțin jumătății din Ohr Makif din perspectiva lui Ohr Hozer din aceasta.

Îngerii Păcii au susţinut că el este totul un conflict. Cu alte cuvinte, cum va primi el Ohr Makif? Până la urmă, aceasta nu poate să pătrundă în același loc cu Ohr Pnimi, întrucât sunt opuse una față de cealaltă, așa cum am spus mai sus, „totul un conflict”.

În Ohr Makif este discern două lumini: viitoarea Ohr Hozer și viitoarea Ohr Makif. Kli-ul extern pentru Ohr Hozer este Masah-ul (ecranul), iar Kli-ul extern pentru Ohr Makif este Aviut a lui Bhina Dalet (al patrulea discernământ) însăși, și anume inima de piatră. Vedem că lui Adam HaRişon nu-i lipsea decât Kli-ul extern care aparține îngerilor Adevărului. Nu-i lipsea Kli-ul extern care aparține îngerilor Păcii. Prin urmare, aceştia au fost de accord cu creaţia. Dar au susţinut că omul este totul un conflict, ceea ce înseamnă că Ohr Yaşar nu poate intra în Kli-ul interior, deoarece sunt contrare.

15) Acum am fost răsplătiţi cu înțelegerea celorlalte versete din păcatul Pomului Cunoașterii binelui și răului, care sunt cele mai profunde. Înțelepții noștri, care au dezvăluit o parte din ele, au ascuns zece părţi prin cuvintele lor.

În introducere, este scris: „Și amândoi erau goi, bărbatul și soția lui și nu le era rușine”. Știm că îmbrăcămintea înseamnă un Kli extern, așa cum este scris în Pomul Vieții, Şa’ar Druşey ABYA. Prin urmare, textul precede pentru a demonstra motivul păcatului Pomului Cunoașterii, așa cum au spus înțelepții noștri în versetul: „Calomnia este cumplită pentru fiii omului, întrucât defăimându-l te abaţi asupra lui”.

Asta înseamnă că păcatul său a fost pregătit dinainte și acesta este sensul cuvintelor conform cărora Adam și soția lui nu au avut un Kli extern în momentul creării, ci doar Kelim interioare, care se extind din sistemul lui Kduşa. Acesta este motivul pentru care nu le-a fost rușine. Nu și-au simțit lipsa, întrucât rușinea se referă la o senzație de lipsă.

Se știe că senzația de lipsă este prima raţiune pentru împlinirea deficienței. Este ca şi când ţi-ai simţi maladia şi eşti doritor să primeşti tratamentul. Atunci, însă, când nu te simţi bolnav, vei evita cu siguranță orice medicament.

Într-adevăr, această sarcină trebuie să o îndeplinească Kli-ul extern. Întrucât acesta face parte din construcția corpului și este lipsit de lumină, deoarece provine din spațiul gol, el dă naştere senzației de gol și de lipsă în el, datorită căreia omul se rușinează.

Prin urmare, unul este obligat să împlinească din nou lipsa și să atragă Ohr Makif care lipseşte, aceasta urmând să umple acel Kli. Acesta este sensul versetului „Și omul și soția sa erau amândoi goi”, fără Kli-ul extern. De aceea, nu le-a fost rușine, deoarece nu au simțit ce le lipsea. În acest fel, ei sunt lipsiţi de scopul pentru care au fost creaţi.

Cu toate acestea, trebuie să înțelegem în profunzime sublimitatea acelui om, creația Creatorului și, de asemenea, a soției lui, căreia Creatorul i-a dat o inteligență mai mare decât a lui, așa cum au scris (Nidah 45) în interpretarea versetului, „Și Domnul a făcut coasta.”

Aşadar, cum de au greşit ei și s-au prostit, neștiind să se ferească de viclenia șarpelui? Pe de altă parte, acel șarpe, despre care textul mărturisește că era mai viclean decât toate animalele de pe pământ, cum de a formulat o astfel de nebunie și nulitate, după care dacă ei ar fi mâncat din fructul Arborelui Cunoașterii, ar fi devenit precum Dumnezeu? Mai mult, cum de-a pătruns această nebunie în inimile lor?

De asemenea, se spune în continuare că nu au mâncat din dorința lor de a deveni Dumnezeu, ci pur şi simplu pentru că fructele pomului sunt bune de mâncat. Aceasta este evident o dorință animalică!

16) Trebuie să cunoaștem natura celor două tipuri de discernăminte uzuale pentru noi: primul discernământ este numit „distincţia între bine și rău”. Al doilea discernământ este numit „distincţia între adevăr și neadevăr”.

Asta înseamnă că Creatorul a imprimat în fiecare creatură o forță de discernământ care efectuează tot ceea ce este bun pentru ea și o aduce la împlinire. Primul discernământ este o forță activă, fizică. Ea funcționează folosind senzația de amar și dulce, căreia îi repugnă și respinge forma amară, întrucât este rea pentru ea și iubește și atrage dulceața pentru că este bună pentru ea. Această forță de acţiune este suficientă la nivelurile mineral, vegetal şi animal din realitate, pentru a le duce la împlinirea dorită.

Deasupra acestora se află specia umană, în care Creatorul a insuflat o forță de operare rațională. Ea funcționează în alegerea celui de-al doilea discernământ de mai sus, respingând neadevărul și goliciunea cu dezgust până la greață, atrăgând lucrurile adevărate și orice beneficiu cu mare iubire.

Acest discernământ se numește „distincţia între adevăr și neadevăr”. El este implementat exclusiv speciei umane, fiecăruia după propria sa măsură. Știm că această a doua forță de acțiune a fost creată și a ajuns la om din cauza șarpelui. La momentul creaţiei, omul nu avea decât prima forță activă, cea a distincţiei între bine și rău, care era suficientă pentru el în acel moment.

Să-mi fie permis să explic printr-o alegorie: dacă cei drepți ar fi răsplătiți după faptele lor bune, iar cei răi pedepsiți după faptele lor rele din această lume, Kduşa ar fi hotărât pentru noi în realitatea celor dulci și bune, iar Sitra Ahra ar fi stabilit totul în realitatea răului și amarului.

Într-o asemenea stare, porunca de alegere ar veni la noi sub forma „Iată, am pus înaintea ta dulcele și amarul, și vei alege dulcele”. Astfel, tuturor oamenilor le va fi asigurată dobândirea plenitudinii, pentru că ei vor fugi cu siguranță de păcat, întrucât este rău pentru ei. Ei ar fi ocupați cu poruncile Lui zi de zi, fără încetare, aşa cum se uită azi prostimea la lucrurile trupești și la propria spurcăciune, deoarece le este bine și dulce. La fel a fost problema lui Adam HaRişon când a fost creat de El.

„Și pune-l în Grădina Edenului ca să muncească la ea și să o întreţină.” Înțelepții noștri au interpretat „să muncească la ea” ca fiind poruncile (Miţvot­) referitoare la ce trebuie să faci şi „să o întreţină” ca fiind poruncile privind ceea ce nu trebuie să faci. Poruncile Lui referitoare la ce trebuie să faci au fost să mănânce şi să se bucure de toţi pomii din Grădină, iar poruncile privind ce nu trebuie să faci au însemnat să nu mănânce din Pomul Cunoaşterii binelui şi răului.  Miţvot referitoare la ce trebuie să faci erau dulci şi plăcute, iar Miţvot privitoare la ce să nu faci au însemnat reţinerea de la a mânca din fructul amar, la fel de aspru precum moartea.

Nu este surprinzător faptul că acestea nu pot fi numite Miţvot și munci. Găsim lucruri asemănătoare în munca noastră prezentă, când prin plăcerile de Şabat și zilele bune suntem răsplătiți cu Kduşa Superioară. Și suntem, la fel, răsplătiți pentru respingerea  reptilelor, insectelor și a tot ceea ce socotim a fi spurcat.

Am aflat că alegerea în munca lui Adam HaRişon a fost prin modul de a „alege dulcele”. Rezultă că palatul fizic singur era suficient pentru tot ce avea el nevoie, în a ști ce a poruncit Creatorul și ceea ce nu a poruncit.

17) Acum putem înțelege viclenia șarpelui, pe care au adăugat-o înțelepții noștri, și ne-au atras atenţia că SAM s-a îmbrăcat în el, adică întrucât cuvintele sale erau foarte înalte. El a început cu „Deși Dumnezeu a spus: «Nu veți mânca din niciun pom din grădină»”, ceea ce înseamnă că a început să vorbească cu femeia, deoarece ea nu era sub porunca Creatorului. Prin urmare, a întrebat-o referitor la maniera de cercetare, adică de unde știi că Pomul Cunoașterii a fost interzis? Poate că şi celelalte fructe din grădină au fost interzise pentru tine? „Și femeia a spus…«Din fructele pomilor din grădină putem mânca»; … Nu veți mânca din ea și nici nu o veți atinge, ca nu cumva să muriți. „

Sunt aici două precizări importante:

1)  Atingerea nu le-a fost niciodată interzisă; prin urmare, de ce a adăugat ea interdicția?

2)  S-a îndoit ea de cuvintele Creatorului? Creatorul a spus: „Veți muri cu siguranță”, iar femeia a spus: „ca nu cumva să muriţi”. S-ar putea ca ea să se fi îndoit de cuvintelor Creatorului chiar înainte de păcat?

Cu toate acestea, femeia a răspuns la întrebarea șarpelui. Ea ştia ce interzisese Creatorul, şi că toți pomii din grădină erau dulci și plăcuţi și buni de mâncat. Cu toate acestea, ea era deja aproape de a atinge acel pom din interiorul grădinii și de a gusta din el acea aromă la fel de aspră precum moartea.

Ea însăși a dovedit, prin propria sa constatare, că există frica de moarte, chiar și prin simpla atingere. De aceea, ea a înțeles interdicția dincolo de ceea ce a auzit de la soțul ei, căci nimeni nu este mai înțelept decât cel care a încercat.

„Să nu cumva să mori” se referă la atingere. Răspunsul trebuie să fi fost suficient, pentru că cine s-ar putea amesteca să nege gustul altuia? Cu toate acestea, șarpele a contrazis-o și a spus: „Cu siguranță nu veți muri; căci Dumnezeu știe că în ziua în care vei mânca din acesta, ochii tăi se vor fi deschis.”

Trebuie să facem aici o precizare referitoare la chestiunea deschiderii ochilor. Într-adevăr, el a informat-o despre o problemă nouă și sublimă. El le-a arătat că este o nebunie să-ţi închipui că Creatorul a creat ceva dăunător şi care să facă rău în lumea Sa. Aşadar, în ceea ce privește Creatorul, cu siguranță nu este ceva  rău sau dăunător.

În schimb, acea amărăciune pe care o vei simţi, atunci când ești aproape de atingere, este numai din perspectiva ta, întrucât această înghiţitură este menită să îți marcheze înălțimea propriului tău merit. Aşadar, este o Kduşa suplimentară ceea ce îţi trebuie în timpul actului, astfel încât singurul tău obiectiv va fi să-i aduci mulțumire Lui, pentru a respecta scopul pentru care ai fost creat. De aceea, ţi se pare aşa de rău și dăunător, pentru ca să înțelegi Kduşa suplimentară de care ai nevoie.

„Căci în ziua în care vei mânca din acesta”, adică dacă actul se petrece în Kduşa și puritate, limpede ca lumina zilei, „vei fi precum Dumnezeu, cunoscând binele și răul”. Aceasta înseamnă că, întrucât sunt cu siguranță dulci pentru Creator și complet egale, la fel vor fi şi pentru tine binele și răul, în completă echivalență, dulce și blând.

Ne putem îndoi, totuşi, de credibilitatea șarpelui, întrucât Creatorul nu i-a spus El însuşi acest lucru. Prin urmare, șarpele a spus mai întâi: „pentru că Dumnezeu știe că în ziua în care vei mânca din acesta, ochii tăi se vor fi deschis”.

Asta înseamnă că nu este necesar ca Creatorul să te anunțe acest lucru, întrucât El știe că dacă-i dai atenţie, anume să mănânci din partea lui Kduşa, ochii ţi se vor deschide singuri, pentru a înțelege în asta măsura măreției. Vei simți în ea o minunată dulceață și blândețe; prin urmare, El nu trebuie să te avetizeze, întrucât El a insuflat în tine forța de a cerceta, astfel încât să știi ce este în folosul tău.

Este scris imediat după aceea: „Și femeia a văzut că pomul era bun de mâncat și că era o încântare pentru ochi.” Asta înseamnă că nu s-a bazat pe cuvintele Lui, ci s-a dus și a cercetat cu propria sa minte și înțelegere și s-a sfințit cu o Kduşa suplimentară, pentru a aduce încântare Creatorului întru împlinirea scopului dorit pentru ea, și nicidecum pentru ea însăși. În acel moment, ochii i se deschiseră, aşa cum spusese șarpele: „Și femeia a văzut că pomul era bun de mâncat.”

Cu alte cuvinte, văzând că „era o încântare pentru ochi”, înainte chiar de a îl atinge, a simțit o mare dulceață și poftă, când ochii ei au văzut singuri că nu văzuse un lucru atât de dezirabil în toți pomii din grădină.

Totodată, ea a înţeles că pomul este bun pentru cunoaștere, adică sunt mult mai multe de râvnit și de dorit în acest pom decât în ​​toți ceilalţi pomi din grădină. Asta se referă la a ști că ei au fost creaţi pentru acest act de a mânca din el și că acesta este întregul scop, așa cum i-a dezvăluit șarpele.

După toată acestă cercetare completă, „ea a luat fructul pomului și a mâncat și i-a dat și bărbatului care era cu ea, şi el a mâncat”. Textul scrie cu exactitate „cu ea”, adică cu intenția pură de a dărui și nu de dragul ei. Acesta este sensul cuvintelor „și i-a dat bărbatului care era cu ea”, cu ea în Kduşa.

18) Acum ajungem la miezul chestiunii și a greșelii referitoare la piciorul ei. Acest Pom al Cunoașterii binelui și răului a fost amestecat cu spațiul gol, adică cu forma de Gadlut a primirii asupra căreia a fost aplicată Ţimţum și din care a plecat Ohr Elyon.

De asemenea, s-a explicat că Adam HaRişon nu a avut în structura sa nimic din forma de Gadlut a primirii, care se extinde din spațiul gol. În schimb, s-a extins numai din sistemul lui Kduşa, care are de-a face numai cu dăruirea.

Este scris în Zohar, Kedoşim, că Adam HaRişon nu avea nimic din această lume. De aceea, Pomul Cunoașterii i-a fost interzis, întrucât rădăcina sa și întregul sistem al Kduşa sunt separate de Sitra Ahra datorită disparității lor de formă, care înseamnă separare.

Aşadar, lui i s-a poruncit și a fost avertizat şi cu privire la conectarea cu aceasta, întrucât astfel ar fi separat de rădăcina sa sfântă și va muri precum Sitra Ahra și Klipot, care sunt morți datorită faptului că sunt contrare și despărțite de Kduşa și de Viața Vieţilor.

Totuși, Satana, care este SAM, îngerul morții care s-a îmbrăcat în șarpe, a coborât și a ispitit-o pe Eva cu minciuna în gură: „Cu siguranță nu vei muri”. Se știe că orice minciună nu se susţine dacă nu este precedată de cuvinte ale adevărului. Prin urmare, a început cu un cuvânt adevărat, dezvăluidu-i scopul creației, care a venit numai să corecteze acest pom, în sensul de a inversa marile vase de primire în partea de dăruire.

Acesta este sensul a ceea ce au spus înțelepții noștri referitor la ea, că acesta i-a spus că Dumnezeu a mâncat din acest pom și a creat lumea, ceea ce înseamnă că a privit această chestiune ca şi când „Sfârșitul unui act este în gândirea preliminară,” şi de aceea  El a creat lumea. După cum am văzut mai sus, întreaga chestiune a primei Ţimţum a fost numai pentru om, care este menit să facă echivalarea formei de primire cu dăruirea, şi acesta a fost adevărul.

De aceea, şarpele a reușit și femeia l-a crezut când s-a pregătit să primească și să se bucure numai din a dărui. Aflăm că, în orice caz, răul a dispărut din Pomul Cunoașterii binelui și răului, iar Pomul Cunoașterii binelui a rămas. Întrucât răul constă doar din disparitatea formei de primire pentru sine, care a fost imprimată în om, dar în forma de primire pentru a dărui. Astfel, el este adus la desăvârșirea sa completă și vom înţelege că ea a făcut marea unificare așa cum ar trebui să fie la sfârșitul actului.

Cu toate acestea, acea sublimă Kduşa era încă prematură. Era potrivit ca ea să o simtă la prima îmbucătură dar nu şi la următoarea (după cum scrie în Zohar, „Este totul o minciună”). Voi explica faptul că cel care evită o pasiune înainte de a gusta și a se obişnui cu ea nu este ca cel care evită o pasiune după ce a gustat și a devenit legat de aceasta. Primul poate cu siguranță să o evite, o dată pentru totdeauna, dar celălalt trebuie să se străduiască să se reţină de la poftă puţin câte puţin până când rezolvă problema.

Aşa este şi aici. întrucât femeia încă nu gustase din Pomul Cunoașterii și era complet în dăruire, a fost ușor pentru ea să ia prima îmbucătură pentru a-i dărui încântare Creatorului în Kduşa absolută. Însă, după ce a gustat, s-a născut în ea pofta şi o mare dorință pentru Pomul Cunoașterii până într-atât încât nu s-a putut reţine, din moment ce lucrurile i-au scăpat de sub control.

De aceea înțelepții noștri au spus că a mâncat prematur, adică înainte de a se fi copt, înainte ca ei să fi dobândi puterea și forţa de    a-şi stăpâni dorința lor. Acest lucru este similar cu ceea ce au spus înțelepții în Masechet Yevamot, potrivit lui Aba Şaul, care a spus că cel care se căsătorește cu soția fratelui său mort pentru frumusețe și pentru pofte este ca cel care dă vina pe pubis. Ei au spus: „Primul contact este interzis din cauza celui de-al doilea.” Acesta este sensul celor spuse de înțelepții noștri: „Am mâncat și voi mânca mai mult”. Aceasta înseamnă că, de-ar fi a auzit chiar în mod explicit că Creatorul era mânios pe el, totuşi nu se putea reţine, întrucât pofta fusese deja legată de el. Aflăm astfel că prima îmbucătură a fost din partea lui Kduşa, iar cea de-a doua a fost o mare spurcăciune.

Acum putem înțelege severitatea pedepsei din Pomul Cunoașterii, pentru care toți oamenii sunt daţi morții. Această moarte este urmare a faptului că a mâncat, după cum îl avertizase Creatorul: „în ziua în care vei mânca din el cu siguranță vei muri”.

Problema este că primirea în forma de Gadlut se extinde din spațiul gol în membrele sale, iar după Ţimţum nu mai poate fi sub același acoperiș cu Lumina Superioară. De aceea, acea suflare eternă a vieții, exprimată în versetul, „și i-a suflat în nări suflare de viaţă”, a trebuit să plece de acolo și să depindă de o felie de pâine pentru subzitenţa sa trecătoare.

Această viață nu este viață veșnică precum cea dinainte, când a fost pentru el însuși. Mai degrabă, este similară cu sudoarea vieții, o viață care a fost împărțită în picături minuscule, unde fiecare picătură este un fragment din viața sa anterioară. Acesta este sensul scânteilor de suflet care au fost răspândite în toată descendența lui. Astfel, în toată descendența sa, toți oamenii din lume în toate generațiile, până la ultima generație, care încheie scopul creației, formează un lanț lung.

Rezultă că faptele Creatorului nu s-au schimbat deloc prin păcatul Pomului Cunoașterii. Mai degrabă, această lumină a vieții care a apărut dintr-odată în Adam HaRişon s-a prelungit și s-a întins într-un lung lanț, rotindu-se în roata transformării formelor până la sfârșitul corecției. Nu există oprire pentru nici o clipă, întrucât acțiunile Creatorului trebuie să fie vii și durabile, iar „Sfințenia este ridicată, nu coborâtă”.

La fel ca în cazul omului, se întâmplă cu toate creaturile din lume, deoarece toate au coborât dintr-o formă eternă și generală, în roata transformării formei, așa cum a făcut omul.

Atât omul cât și lumea au o valoare interioară și o valoare exterioară. Externul urcă și coboară întotdeauna în funcție de interior și acesta este sensul „În sudoare feţei tale să-ţi mănânci pâinea”. În loc de suflarea de viață anterioară pe care Creatorul i-o suflase în nări, acum în nări el are o sudoare a vieții.

19) Înțelepții noștri au spus (Baba Batra 17), „El este înclinația rea; el este Satana; el este îngerul morții. El coboară și incită, urcă și calomniază, vine și îi ia sufletul.” Asta întrucât s-au produs două corupții globale în urma păcatului Pomul Cunoașterii.

Prima corupție o constituie chestiunea „urcărilor și calomniilor”. El a fost tentat să mănânce din Pomul Cunoașterii și a dobândit un vas de primire din spațiului gol al structurii corpului său. La rândul său, asta a provocat ură și îndepărtare între lumina eternă a vieții pe care Creatorul a suflat-o în nările lui Adam și corpul lui Adam.

Este asemănător cu ceea ce au spus înțelepții noștri: „ Tuturor acelora care sunt mândri, Creatorul le spune: «El și cu Mine nu putem locui în aceeași locuință.»” Este aşa întrucât mândria provine din vasele de primire din spațiului gol, din care Lumina Superioară s-a îndepărtat deja începând din momentul Ţimţum.

Este scris în Zohar că Creatorul urăște trupurile care sunt construite numai pentru ele însele. De aceea, lumina vieții l-a părăsit și aceasta este prima corupție.

A doua corupție este coborârea celor 288 de scântei care erau deja conectate la sistemul Kduşa. Ele au fost date și au coborât în sistemul Sitra Ahra și Klipot, astfel ca lumea să nu fie distrusă.

Este aşa întrucât sistemul Kduşa nu poate susține și hrăni oamenii și lumea, din cauza urii care a fost creată între Kduşa și Kelim din spațiul gol. Asta în conformitate cu legea contrariilor, “el și cu Mine nu putem locui în aceeași locuință.”. Prin urmare, cele 288 de scântei au fost date sistemului Sitra Ahra, astfel încât să hrănească și să susțină omul și lumea, prin încarnările sufletelor în trupuri, așa cum este scris, „Zece mii pentru o generație și pentru o mie de generații ”, până la sfârșitul corecției.

Acum putem vedea de ce se acestea se numesc Klipot. Este pentru că ele sunt precum coaja unui fruct. Coaja groasă înveleşte şi acoperă fructul pentru a-l feri de orice spurcăciune şi stricăciune până ca fructul să fie mâncat. Fără coajă, fructul ar fi alterat și nu și-ar îndeplini scopul. Astfel, descoperim că cele 288 de scântei au fost date acestor Klipot pentru a susține și întreţine realitatea până ce acestea se conectează și își împlinesc obiectivul dorit.

A doua corupție menționată mai sus este legată de „vine și îi ia sufletul”. Vreau să spun că până și acea parte minusculă a sufletului care rămâne omului, ca „sudoare din viața anterioară”, este şi ea furată de Sitra Ahra, prin acelaşi act de dăruire prin care care i-au fost oferite cele 288 de scântei căzute. în ea.

Pentru a înțelege acest lucru, este nevoie de o imagine clară a lui Sitra Ahra așa cum este ea cu adevărat. Astfel, vom putea examina toate căile ei. Am arătat deja în Panim Masbirot, Ramura 6, că toate elementele realităţii lumii inferioare sunt ramuri, care se prelungesc din rădăcinile lor ca o amprentă a unui sigiliu din lumea superioară, iar cea superioară este o prelungire a celei de deasupra ei ş.a.m.d.

Știm că orice discernământ în ramuri referitor la rădăcini se exercită doar în baza substanței lor. Asta înseamnă că substanțele din această lume au o bază materială, iar substanțele din lumea Yeţira sunt la bază spirituale, în relaţie cu spiritualitatea din Yeţira. Aşa este în fiecare dintre lumi.

Totuşi, evenimentele şi manifestările din aceste lumi au aceeaşi valoare de la fiecare ramură până la rădăcina acesteia, precum două picături de apă egale între ele sau precum amprenta a cărei formă este identică cu sigiliul care a imprimat-o. Odată ce ştim acest lucru, putem căuta acea ramură pe care Sitra Ahra superioară o are în această lume, iar prin ea îi vom cunoaște și rădăcina, Sitra Ahra superioară.

Aflăm din Zohar, Porţiunea Tazriya, că afecțiunile din corpurile oamenilor sunt ramuri ale lui Sitra Ahra superioară. Prin urmare, să luăm nivelul animal și să învățăm de la el. Constatăm că însămânţarea care are loc în corpul său prin atingerea plăcerii este ceea ce proliferează viața lui. Din acest motiv, Providența a imprimat celor mici, ca fiecare lucru asupra căruia îşi opresc privirea le oferă plăcere și mulțumire, chiar și lucrurile cele mai neînsemnate.

Asta întrucât nivelul celor mici trebuie să prolifereze suficient pentru a crește și a răsări, și de aceea plăcerea lor este copioasă. Astfel, descoperim că lumina plăcerii este progenitorul vieții.

Cu toate acestea, această lege se aplică numai plăcerilor care se referă la nivelul în ansamblu. Într-o plăcere distinctă, însă, atunci când plăcerea este concentrată și primită doar de o parte distinctă a nivelului de animal, descoperim regula inversă: Dacă animalul are o rană în carne, care cere să fie scărpinată și frecată, actul scărpinatului aduce cu el şi satisfacţia, întrucât produce o mare plăcere. Această plăcere este, însă, îmbibată cu o picătură din poțiunea morții: Dacă nu-şi stăpâneşte dorința și îşi satisface nevoia obsedantă, satisfacerea va spori nevoia.

Cu alte cuvinte, odată cu plăcerea rezultată din scărpinat, se va agrava rana și plăcerea se va transforma în durere. Când locul începe iarăşi să se vindece, apare o nouă nevoie de scărpinat, într-o măsură şi mai mare decât înainte. Iar dacă animalul încă nu îşi poate stăpâni dorința și răspunde pentru a-şi satisface nevoia, suferința va crește și ea.

În cele din urmă, asta îi aduce o picătură amară animalului, otrăvindu-i tot sângele. Descoperim astfel că animalul a murit primind plăcere, deoarece este o plăcere a separării, primită doar de o parte distinctă a nivelului. Prin urmare, moartea operează în cadrul nivelului într-o manieră contrară faţă de plăcerea administrată întregului nivel.

Aici ni se înfăţişează forma lui Sitra Ahra superioară din cap până în picioare. Capul ei este voința de a primi numai pentru sine și de a nu dărui în afara ei, așa cum este proprietatea nevoii manifestată în carnea rănită în relaţie cu întregul animal. Corpul lui Sitra Ahra este o anumită formă de nevoie căreia nu i se dă satisfacţie. Satisfacerea acestei nevoi sporeşte nevoia şi rana încă şi mai mult, aşa cum am văzut din exemplul cu primirea plăcerii prin scărpinat.

Picioarele lui Sitra Ahra constituie picătura poțiunii morții, care o fură și o rupe de ultima scânteie de viață care-i rămăsese, ca și picătura din poțiunea morții care otrăveşte tot sângele din animal.

Acesta este sensul celor spuse de înțelepții noștri: „Până la urmă, vine și îi ia sufletul.” Cu alte cuvinte, ei au spus că îngerul morții vine cu sabia scoasă și o picătură de otravă în vârful ei; omul deschide gura, el îi aruncă picătură înăuntru și el moare.

Sabia îngerului morții este influența lui Sitra Ahra, numită Herev (sabie/ruină) din cauza separării care sporeşte în măsura în care creşte primirea, iar această separare îl distruge. Omul este obligat să deschidă gura, întrucât trebuie să primească din mâinile ei abundența pentru subzistenţă și persistență. În cele din urmă, picătura amară din vârful sabiei ajunge la el, şi asta încheie separarea până la ultima scânteie a suflării sale de viață.

20) Drept rezultat al acestor două corupții, trupul omului a fost și el corupt, întrucât este adaptat prin creație anume pentru a primi abundența pentru subzistenţa sa din sistemul lui Kduşa. Este aşa întrucât în orice act viabil, părțile sale sunt ferite de orice surplus sau lipsă. Un act care nu este viabil și durabil se datorează faptului că părțile sale sunt dezechilibrate și există în ele o lipsă sau un surplus.

După cum se spune în Poemul Unificării: „Din toată munca Ta, nu e niciun lucru pe care Tu să-l fi uitat; Nu ai adăugat și nu ai scos nimic.” Este o lege obligatorie conform căreia operațiunile perfecte provin de la Operatorul perfect.

Cu toate acestea, atunci când omul trece din sistemul Kduşa în sistemul Sitra Ahra, din cauza cochiliei atașate alcătuirii sale de către Pomul Cunoașterii, multe părți din el sunt deja în surplus, fără nicio utilitate, întrucât nu primesc nimic din abundența subzistenţei repartizată prin autoritatea lui Sitra Ahra. Așa cum găsim la osul din Luz (vezi în Cartea Zohar, Midraş HaNe´elam, Toladot) și, la fel, într-o anumită partea a fiecărui organ.

Prin urmare, omul trebuie să primească pentru subzistenţă în trupul său mai mult decât este necesar, deoarece surplusul se alătură fiecărei nevoi care se manifestă în trup. Prin urmare, trupul primește pentru acestea. Cu toate acestea, surplusul în sine nu-şi poate primi partea sa; astfel, partea sa rămâne în trup ca surplus rezidual pe care trupul trebuie ulterior să-l elimine.

În consecință, instrumentele de hrănire și digerare se străduie în van. Ele se diminuează și se împuţinează până la dispariție, întrucât sentința lor este predeterminată, ca şi cea a oricărui act dezechilibrat, destinat să se dezintegreze. Aşadar, descoperim că,  din perspectiva alcătuirii trupului, moartea acestuia depinde şi ea prin cauză-şi-efect de Pomul Cunoașterii.

Acum am fost recompensaţi cu învățarea și cunoașterea celor două manifestări opuse, contradictorii (articolul 11). Subzistenţa și persistenţa ființelor create a trecut deja de la sistemul lui Kduşa la sistemul lui Sitra Ahra din cauza cochiliei uriaşei voințe de a primi pentru sine, conectată la ființele create prin îmbucătura luată din Pomul Cunoașterii. Asta a indus separarea, opoziția și ura între sistemul lui Kduşa și structura trupurilor ființelor create în această lume.

Când Kduşa nu le mai poate susține și hrăni de la masa înaltă, pentru a nu distruge realitatea și pentru a le induce lor un act de corectare, ea dă sistemului Sitra Ahra abundența colectivă a susținerii realității – cele 288 scântei ale sale – astfel încât să asigure toate creațiile din lume pe parcursul corectării.

Prin urmare, manifestările existenței sunt foarte confuze, întrucât răul răsare de la cei corupţi şi, dacă abundența este redusă la ființele create, cu siguranță va aduce ruină și distrugere. Iar dacă abundența este sporită, aceasta aduce o forță excesivă de separare celor care primesc, așa cum au spus înțelepții noștri: „Cel care are o sută vrea două sute; cel care are două sute vrea patru sute.”

Este ca şi plăcerea diferită pe care o simte acea parte din carne rănită, la care sporirea plăcerii crește separarea și suferința. Astfel, iubirea de sine crește foarte mult în primitori și omul îşi mănâncă de viu prietenul. De asemenea, viața trupului lor se scurtează, întrucât acumularea primirii aduce mai repede picătura amară a sfârşitului și oriunde s-ar întoarce, ei nu fac decât să acuze.

Acum putem înțelege ce este scris în Tosfot, Ktubot p 104: „Până să te rogi ca Tora să-ţi pătrundă în trup, ar trebui să te rogi să nu-ţi pătrundă în trup niciun fel de delicatese.” Acest lucru se datorează faptului că forma primirii pentru sine, care este opusul lui Kduşa, sporeşte și se înmulțește în funcţie de plăcerea pe care o primeşte trupul.

Aşadar, cum ar putea cineva obține lumina Torei în trupul său atâta timp cât este separat și în completă disparitate a formei de Kduşa, și există o mare ură între ei, precum în cazul tuturor contrariilor: Se urăsc reciproc și nu pot exista sub același acoperiş.

Prin urmare, trebuie mai întâi ca omul să se roage să nu pătrundă nici o încântare sau plăcere în trupul său, iar pe măsură ce faptele din Tora și Miţvot se acumulează, el se purifică încetul cu încetul și inversează forma de primire pentru a fi în dăruire. Constatăm că el îşi egalizează forma cu sistemul lui Kduşa, iar echivalența și iubirea dintre ele revine, cum fusese înainte de păcatul Pomului Cunoașterii. Astfel, omului este recompensat cu lumina Torei, întrucât a pătruns în prezența Creatorului.

21) Acum se înțelege pe de-a-ntregul de ce nu este prezentat răspunsul îngerilor cu privire la creația omului, pe care l-am aflat din Midraş, articolul 11. Este datorită faptului că până și îngerii Milei și Virtuţii nu au fost de acord cu omul prezent, întrucât el a ieșit complet de sub influența lor și a devenit total dependent de Sitra Ahra.

Midraş-ul încheie astfel: „El a luat Adevărul și a dat cu el de pământ. Toți au spus imediat: „Lasă Adevărul să se ridice de la pământ”. Asta înseamnă că până și îngerii Milei şi Virtuţii au regretat că şi-au dat acceptul, întrucât nu au fost niciodată de acord ca Adevărul să fie dezonorat.

Acest incident s-a produs în momentul când omul a mâncat din Pomul Cunoașterii, când Adevărul a lipsit de la gestionarea susţinerii realității, de vreme ce capacitatea de a analiză imprimată omului la creație, care operează prin senzația de amar și dulce, a fost slăbită și el a greşit, așa cum este scris în articolul 17.

Este aşa întrucât rezervele pentru subzistenţă, care sunt 288 diverse Bhinot, erau deja clare ca lumina zilei, conectate în sistemul lui Kduşa. Și „palatul gustă din hrana sa” pentru a atrage în întregime tot ceea ce este plăcut și dulce și respinge tot ceea ce este amar și rău, astfel încât nimeni nu va greşi cu ele.

Cu toate acestea, după prima îmbucătură din Pomul Cunoașterii, din cauza căreia forma de Gadlut a primirii pentru sine s-a lipit de ele, corpul lor și Kduşa au devenit două contrarii. În acel moment, abundența de subzistenţă, adică cele 288 Bhinot, a trecut în mâinile Sitra Ahra.

Descoperim că cele 288 scântei care au fost deja alese au fost reamestecate de către Sitra Ahra. Astfel, a fost realizată în realitate o nouă formă – al cărei început este dulce și al cărui sfârșit este amar.

Acest lucru se datorează faptului că forma celor 288 scântei a fost schimbată de către Sitra Ahra, unde lumina plăcerii aduce separare și o picătură amară. Aceasta este forma neadevărului, primul și cel mai important progenitor al oricărei distrugeri și confuzii.

Este scris: „El a luat Adevărul și a dat cu el de pământ”. Aşadar, din cauza șarpelui, un nou discernământ a fost adăugat omului – forța cognitivă activă. Funcționează prin discernăminte despre adevărat și minciună și omul trebuie să îl folosească pe toată perioada de corectare, căci fără el, este imposibil de tras foloase, așa cum este scris în articolul 17.

Vino și vezi toată confuzia cauzată de căderea celor 288 scântei în mâinile lui Sitra Ahra. Înainte de a gusta din Pomul Cunoașterii, femeia nu putea nici măcar să atingă lucrul interzis, așa cum este scris la articolul 17. Prin simpla apropiere de Pomul Cunoașterii, a gustat amărăciunea care avea gustul morții. Din acest motiv, a înțeles și a adăugat interdicția de a atinge. După prima îmbucătură, când Sitra Ahra și minciuna au controlat deja susţinerea realității, interdicția a devenit atât de dulce la început, încât nu s-au mai putut reţine. De aceea a spus: „Am mâncat și voi mânca mai mult”.

Acum înțelegem de ce recompensa în Tora este destinată numai corpurilor coapte. Asta întrucât întregul scop al Torei este acela de a corecta păcatul Pomului Cunoașterii, ceea ce a indus confuzia în modul de susținere a realității.

Pentru această corecție, a fost dată Tora – pentru a ridica încă o dată cele 288 de scântei la Kduşa. În acel moment, conduita de subzistenţă se va întoarce la Kduşa și confuziile vor înceta din modurile de susținere a realității. Atunci oamenii vor fi aduși la dorita lor plenitudine prin ei înşişi, doar prin discernământul între amar și dulce, care a fost primul operator, înainte de păcatul Pomului Cunoașterii.

De asemenea, profeții vorbesc numai despre această corectare, așa cum au spus înțelepții noștri: „Toți profeții au profețit doar pentru zilele lui Mesia”. Acesta este sensul restabilirii modurilor de susținere a lumii sub Providența selectată, așa cum a fost anterior păcatului. „Dar pentru lumea următoare” presupune sfârșitul problemei, care este echivalența de formă cu Creatorul, „nici ochiul nu a văzut un alt Dumnezeu în afară de Tine”. De asemenea, este scris că în zilele lui Mesia, (dacă) Egiptul nu se ridică, materialitatea nu va fi deasupra lor, adică prin discernăminte între bine și rău.

22) Acum înțelegem cuvintele înțelepților noștri după care Creatorul nu a găsit un vas care să deţină o binecuvântare pentru Israel, alta decât pacea. Ne-am pus întrebarea: „De ce a fost aleasă această propoziţie pentru a încheia Mişna?”

Conform celor de mai sus, înțelegem că sufletul etern al vieții pe care Creatorul l-a suflat în nările lui, numai pentru nevoile lui Adam HaRişon, s-a îndepărtat din cauza păcatului Pomului Cunoașterii. El a dobândit o nouă formă, numită „Sudoarea Vieţii”, ceea ce înseamnă că ceea ce fusese global a fost împărțit în mai multe părți, picături minuscule, distribuite între Adam HaRişon și toată descendența sa până la sfârșitul timpului.

Rezultă că nu există nicio modificare în acţiunile Creatorului, ci, mai degrabă, există aici o formă suplimentară. Această lumină globală a vieții, care a fost aglomerată în nasul lui Adam HaRişon,  s-a prelungit într-un lanț lung, învârtindu-se în roata de transformare a formei în multe trupuri, unul după altul, atât cât este necesar pentru corectare.

Rezultă că el a murit chiar în ziua în care a mâncat din Pomul Cunoașterii, iar viața eternă l-a părăsit. În schimb, a fost legat printr-un lanț lung de organul de procreare (care este sensul Zivug-ului, numit „pace”).

Aflăm că omul nu trăiește pentru sine, ci pentru întregul lanț. Astfel, fiecare parte a lanțului nu primește lumina vieții în sine, ci distribuie doar lumina vieții întregului lanț. Asta este și ceea ce găsim în zilele vieţii omului: La douăzeci de ani, este potrivit să se căsătorească cu o femeie, şi poate aștepta zece ani să aibă fii. Aşadar, cu siguranţă către trei zeci de ani va fi tată.

Apoi, stă și își așteaptă ca fiul său să împlinească patruzeci de ani, vârsta lui Bina (înțelegere), astfel încât să-i poată transmite averea și cunoștințele pe care le-a dobândit prin sine însuşi şi tot ce a învăţat și a moștenit de la strămoșii săi și va avea încredere în el să nu piardă totul dintr-o cauză greşită. Apoi, el trece în nefiinţă și fiul său preia controlul în continuarea lanțului în locul tatălui său.

S-a explicat la articolul 15 că incidentul păcatului cu Pomul Cunoașterii trebuia să se întâmple cu Adam HaRişon, așa cum este scris, „Defăimarea este teribilă pentru fiii oamenilor”. Este aşa întrucât omul trebuie să adauge la propria structură un Kli extern pentru a primi lumina înconjurătoare, astfel încât cele două contrarii vor ajunge în același purtător în două momente consecutive. În perioada de Katnut, el va fi dependent de Sitra Ahra. Vasele sale de primire din spațiul gol vor crește la măsura dorită pentru plăcerile distincte pe care omul le primește tocmai din cauza acestora.

În cele din urmă, atunci când omul ajunge la starea de Gadlut și se angajează în Tora și Miţvot, abilitatea de a transforma marile vase de primire pentru scopul de a dărui va fi uşor accesibilă. Acesta este obiectivul principal, numit „Lumina adevărului” și „sigiliul”, așa cum este scris în articolul 14.

Cu toate acestea, se știe că înainte de a se conecta la Kduşa, omul trebuie să se reţină încă o dată de la orice formă de primire pe care a căpătat-o de pe masa lui Sitra Ahra, căci porunca iubirii a ajuns la noi, „cu tot sufletul și cu toată puterea ta.” Prin urmare, ce au realizat înțelepții prin această corecție dacă omul pierde tot ce a dobândit de la Sitra Ahra?

De aceea, Providența Sa a asigurat proliferarea trupurilor în fiecare generație, după cum au spus înțelepții noștri: „A văzut că cei drepți sunt puțini, El a stat și i-a plantat în fiecare generație.” Asta înseamnă că El a înţeles că, în cele din urmă, cei drepți vor respinge cu totul problema primirii pentru sine și prin urmare lumina lor înconjurătoare s-ar fi diminuat, deoarece Kli-ul extern care este potrivit pentru aceasta va fi respins de ei.

Din acest motiv, El i-a plantat în fiecare dintre generații, întrucât în toate generațiile, un număr mare de oameni sunt creați în primul rând pentru cei drepți, pentru a fi purtătorii vaselor (Kelim) spațiului gol pentru ei. Astfel, Kli-ul extern ar opera cu necesitate în cei drepţi involuntar.

Acest lucru se întâmplă pentru că toți oamenii din lume sunt conectaţi între ei. Se influenţează reciproc atât în înclinațiile materiale, cât și în opinii. Prin urmare, ei aduc inevitabil celor drepți înclinația către primirea pentru sine și, în acest fel, aceştia pot primi dorita lumină înconjurătoare.

Drept consecinţă, însă, cei drepți și cei răi ar fi trebuit să aibă o greutate egală în fiecare generație. Şi totuşi acest lucru nu se întâmplă și pentru fiecare dintre cei drepţi găsim multe mii de alţii fără rost. Trebuie să știm, însă, că există două tipuri de guvernanță în creație:

1) o forță calitativă, şi

2) o forță cantitativă.

Forța celor care atârnă de picioarele lui Sitra Ahra este slabă, vrednică de dispreț și inferioară, indezirabilă și lipsită de scop, aceştia plutind precum pleava în vânt. Aşadar, ce-ar putea face astfel de oameni cu cei cu inima înțeleaptă al căror drum este limpede ca dorință și scop, iar un stâlp din Lumina Superioară strălucește în fața lor zi și noapte suficient pentru a aduce înclinațiile minuscule din inimile lor?

Prin urmare, El a furnizat forța cantitativă în creație, întrucât această forță nu are nevoie de nicio calitate. O să explic asta prin modul în care găsim forța calitativă în putere, precum leii și tigrii, la care din cauza calității deosebite a puterii lor, niciun om nu se va lupta cu ei.

Contrar acestora, la muște găsim forță și putere fără nicio calitate, ci numai cantitate. Din cauza numărului lor, însă, niciun om nu se va lupta cu ele. Acești hoinari cutreieră casa omului și se aşează liber peste tot, iar omul se simte slab împotriva lor.

Cu toate acestea, cu muștele sălbatice, insectele și alți astfel de oaspeți neinvitați, deși calitatea puterii lor este mai mare decât cea a muștelor domestice, omul nu va avea linişte până nu le va alunga din domeniul său în întregime. Asta întrucât natura nu le-a dat acestora capacitatea de reproducere a muștelor.

În consecință, vom constata că trebuie în mod necesar să existe o mare mulțime pentru fiecare dintre cei drepţi. Ei le insuflă acestora înclinațiile lor primitive prin puterea numărului lor, întrucât nu au nicio calitate.

Acesta este sensul versetului: „Domnul va da putere poporului Său”. Înseamnă că lumina eternă a vieții, dobândită de întreg lanțul creației, este numită „putere”. Textul garantează că Creatorul ne va oferi cu siguranță această putere.

Cu toate acestea, ar trebui să ne întrebăm: „Cum aşa? Căci dacă fiecare om nu este întreg prin sine şi în sine, așa cum au scris înțelepții noștri, «Este mai bine pentru om să nu se nască decât să fie născut», atunci de ce suntem siguri de eternitatea Lui?”

Iar versetul se termină cu: „Domnul își va binecuvânta poporul cu pace”, adică binecuvântarea fiilor. Așa cum spuneau înțelepții noștri în Masechet Șabat, „Cel care face pace în casă este leneş”. Este aşa întrucât prin fii, acest lanț este închegat și legat până la sfârșitul corecției. În acel moment, toate părțile vor fi în eternitate.

De aceea au spus înțelepții noștri: „Creatorul nu a găsit un Kli care să aibă o binecuvântare pentru Israel, în afară de pace”, căci, primitorii ar trebui să fie și ei veșnici, întrucât binecuvântarea Sa este veșnică.

Astfel, aflăm că prin fii, părinții ţin și creează între ei lanțul eternității, potrivit pentru a păstra binecuvântarea veșnică. Rezultă că pacea este cea care păstrează și este manifestarea plenitudinii binecuvântării.

Prin urmare, înțelepții noștri au încheiat Mişna cu acest verset, întrucât pacea constituie Kli–ul care păstrează binecuvântarea Torei și a tuturor poruncilor (Miţvot) până la izbăvirea completă și eternă în curând în zilele noastre, Amin, și toate vor ajunge la locul lor în pace.

_______________

(1) Nota trad.: Expresie: “Minţi luminate”. (În traducere cuvânt cu cuvânt însemnând “Față strălucitoare și primitoare”.)

(2)   Nota trad.: numele porțiunii săptămânale Torah.

Înapoi la pagina TEXTE ESENTIALE / BAAL HASULAM – (link)

Înapoi la pagina IGROT-SCRISORI – (link)

Rav Baruch Șalom HaLevi Așlag, Fiul lui Baal HaSulam,

Str. Minț nr.4, Bnei Brak

Cu ajutorul lui Dumnezeu,

Până în prezent nu ne-am angajat în construirea de clădiri și chestiuni care privesc publicitatea largă. Aceasta nu este calea noastră. Mai degrabă, singura noastră intenție este să răspândim învățătura despre teama de cer și să-l slujim pe Creator printre prietenii noștri, în special în înțelepciunea Cabalei și în înțelepciunea ascunsă a celor care umblă cu umilință și sunt demni de ea, așa cum am primit-o de la Baal HaSulam.

În această generație, când înțelepciunea săracilor este disprețuită și fiecare cetate este construită, în timp ce cetatea lui Dumnezeu este doborâtă la pământ, acesta este timpul pașilor lui Mesia, așa cum este cunoscut pentru cei care cunosc înțelepciunea ascunsă.

Prin urmare, am convenit de această dată la cererea prietenilor noștri care doresc să-și extindă rândurile și să construiască o sinagogă pentru Tora și rugăciune și să fie numită după marele om, Baal HaSulam, un loc din care fântâna sa va curge pe afară și înțelepciunea va cânta în stradă și toți cei care vor să-L primească pe Domnul pot veni și lua cu mare sfințire și pregătire corespunzătoare.

Cu aceasta aduc aminte tuturor fraților noștri din casa lui Israel că spiritul Domnului bate în ei și regretă exilul Șchina, pentru a ajuta pe constructorii care se angajează în această mare problemă. Prin acest merit vom fi răsplătiți cu răscumpărare totală, așa cum se spune în sfântul Zohar: „Prin aceasta copiii lui Israel vor ieși din exil”.

Anticipând mântuirea generală și creșterea valorii Torei,

Prietenul tău în inimă și în suflet

Înapoi la pagina IGROT-SCRISORI – (link)

Înapoi la pagina IGROT-SCRISORI – (link)

Bnei Brak, 18 februarie 1973

Pentru prietenul meu,

Am primit scrisoarea ta, împreună cu alte 18, etc., iar în ceea ce priveşte grupul, se ştie că e „Ca apa, faţă în faţă”, etc., ceea ce înseamnă că atunci când o persoană îşi simte josnicia, este pentru că simte măreţia Lui.

Aceasta înseamnă că, în mod normal, atunci când ne dăruim unul altuia, dacă acesta este de grad inferior, darul său este, de asemenea, foarte mic.

Prin urmare, de obicei, atunci când colectăm donaţii, căutăm oameni influenţi şi responsabili, deoarece, în funcţie de importanţa primitorului, este măsura donaţiilor. Prin urmare, atunci când cineva vrea să dăruiască Creatorului, înclinaţia rea vine şi înfăţişează Şchina în praf. Adică, tot ceea ce dăm este suficient şi nu trebuie să dăm mai mult.

Dar pentru cel care doreşte să primească răsplata pentru munca sa, este contrar. El apreciază pe dăruitor şi îşi spune că El trebuie să fie binevoitor şi milostiv. El menţionează toate virtuţile dăruitorului pentru că doreşte ca El să-i dea abundenţă.

Prin urmare, toţi cei a căror lucrare se bazează pe răsplată pentru muncă, indiferent dacă recompensa este corporală sau spirituală – ceea ce se imaginează a fi spirituală, atât timp cât este o răsplată pentru lucrarea lui – atunci printr-un pic de gândire poate aprecia şi preţui pe dăruitor.

Dar pe calea lui Baal HaSulam, unde întreaga temelie este că trebuie să ceri ca toate gândurile şi dorinţele să fie în beneficiul Creatorului, apare imediat o reprezentare a umilinţei numită Şchina în praf. Prin urmare, trebuie să fim impresionaţi de coborâre, deoarece mai mulţi bănuţi se alătură într-o mare sumă.

Aşa am aflat că, „nu există nici o absentă în spiritualitate”, ci mai degrabă că a plecat temporar pentru a avea loc de lucru pentru a avansa. Acest lucru se întâmplă pentru că fiecare moment în care cercetăm în sfinţenie intră în domeniul sfinţeniei şi o persoană coboară numai pentru a sorta mai multe scântei de sfinţenie.

Cu toate acestea, există un sfat, că omul nu trebuie să aştepte până când gradul lui este redus pentru el şi atunci când simte josnicia el se ridică din nou şi această ascensiune este privită ca o sortare a unei părţi în sfinţenie. În schimb, el însuşi coboară şi ridică alte scântei şi le ridică în domeniul sfinţeniei.

Aşa cum au spus înţelepţii noştri: „Înainte de a pierde, eu caut” (Şabat, 152), adică înainte de a pierde situaţia în care mă aflu, încep să caut. Aşa cum a spus Baal HaSulam despre regele David, care a spus: „Voi trezi zorii”. Înţelepţii noştri au spus: „Eu trezesc zorii şi nu zorii mă trezesc”.

Prin urmare, păstrarea este în primul rând în timpul ascensiunii, şi nu în timpul coborârii. În timpul urcării trebuie să extindem frica, ca nu cumva să fim împinşi afară, Doamne fereşte. Dar, după toate acestea, tot ce ne trebuie este să strigăm către Împărat şi să cerem mila Sa asupra noastră odată pentru totdeauna.

Îmi voi încheia scrisoarea pentru că nu sunt obişnuit cu scrisorile.

Baruch Şalom HaLevi

Fiul lui Baal HaSulam

Înapoi la pagina IGROT-SCRISORI – (link)

Înapoi la pagina IGROT-SCRISORI – (link)

Mai, 1967

Pentru prietenul meu,

Îmi doresc să aud de tine și de familia ta, în general și în special.

„Dacă veţi urma legile Mele, dacă veţi păzi poruncile Mele şi le veţi împlini”. Sfântul Zohar întreabă: «Când a spus deja: „urmați” și „păziți”, de ce și „împliniți”? Se răspunde: „Cel care face Mițvot [poruncile] din Tora și merge în căile Lui, este ca și cum le-ar fi făcut Cel de sus. Creatorul a spus, „ca și cum ar fi făcute de Mine”. Asta înseamnă „faceți-le” ca și cum ar fi făcute de Mine» (Behukotai, punctul 18).

Trebuie să înțelegem ce înseamnă că cel care merge în calea Creatorului face precum Creatorul. Cum se poate gândi așa ceva?

Se știe că „întregul pământ este plin de slava Lui”. Aceasta este ceea ce fiecare persoană trebuie să creadă, așa cum este scris: „Nu umplu Eu cerurile şi pământul?”. Cu toate acestea, Creatorul a făcut o ascundere, astfel încât să nu putem Să-L vedem, ca să aibă loc alegerea și apoi să existe loc de credință – ca omul să creadă că Creatorul „umple toate lumile și cuprinde toate lumile”. Și după ce o persoană se angajează în Tora și Mițvot și păstrează porunca alegerii, Creatorul se revelează în fața lui, iar apoi el vede că El este conducătorul lumii.

Astfel, în acel moment o persoană îl face pe rege să domnească asupra sa. Adică, o persoană simte că, Creatorul este conducătorul lumii și acest fapt este privit ca o persoană care îl face pe Creator rege peste el. Atâta timp cât cineva nu a ajuns la un astfel de sentiment, regalitatea Creatorului este ascunsă. De aceea spunem: „În ziua aceea, Domnul va fi singurul Domn şi Numele Lui va fi singurul Nume”. Asta înseamnă că slava împărăției Lui va apărea peste noi.

Aceasta este întreaga corecție pe care trebuie să o facem în această lume și prin aceasta noi extindem abundența în lume, pentru că toate darurile de sus sunt atrase prin angajarea în Tora și Mițvot cu scopul de a extinde regatul Său asupra noastră.

Acesta este sensul lui Moise, care condamnă poporul, așa cum este scris în porțiunea Ietro [Jethro]: „Moise s-a aşezat să judece poporul, şi poporul a stat înaintea lui de dimineaţa până seara.. … și eu judec între un om și vecinul său”. În etică, „între un om și vecinul său” înseamnă între înclinația bună și înclinația rea, pentru a le arăta statutele Creatorului, astfel încât să cunoască gândurile și dorințele înclinației bune și a gândurile și dorințele înclinației rele ca să știe ce să sorteze, pentru că omului îi este dificil să se controleze singur dacă înclinația bună îi vorbește sau că acestea sunt cuvintele înclinației rele.

Prin aceasta vom înțelege ceea ce au spus înțelepții noștri despre versetul: «”Cine este înțeleptul care poate înțelege acest lucru? … De ce pământul este ruinat?” Rav Yehuda a spus: „Rav a spus că ei nu au binecuvântat mai întâi în Tora”. RAN introduce acolo în numele ravului nostru Jonah și acestea sunt cuvintele lui: „Acest verset este exact – Pământul a fost distrus pentru că ei nu au binecuvântat mai întâi în Tora. Dacă spunea „pentru că au părăsit legea Mea”, literalmente, că au părăsit Tora și nu s-au angajat în ea, când îi întrebăm pe înțelepți și pe profeți de ce nu au interpretat asta, este așa pentru că este revelată și ușor de interpretat, și ei cu siguranță s-au angajat întotdeauna în Tora. Acesta este motivul pentru care înțelepții și profeții au fost nedumeriți de ce a fost distrus pământul?»

În cele din urmă, însuși Creatorul a explicat. El cunoaște adâncimile inimii – că ei nu au binecuvântat mai întâi în Tora. Aceasta înseamnă că Tora nu era suficient de importantă pentru ei încât să merite binecuvântare, adică nu se angajau în ea Lișma [de dragul Său] și, prin urmare, au desconsiderat binecuvântarea”.

Aceasta înseamnă că studiul Torei și păstrarea Mițvot sunt în primul rând pentru a atrage descoperirea luminii feței Sale în jos. Acest lucru este privit ca „lumina din ea îl reformează”, care apare prin alegere și atunci când omul se implică Lișma. În acel moment e ceea ce a spus Rabi Meir – „Secretele Torei sunt descoperite de cel care învață Tora Lișma”. Acest lucru este considerat ca fiind împărăția Lui apărută mai jos, și asta înseamnă „faceți-le, ca și cum ar fi făcute de Mine”.

Fie ca Domnul să ne ajute să merităm să continuăm, și slava Creatorului să poată să apară peste tot pământul în zilele noastre, Amin.

De la prietenul tău care îți dorește ție și familiei ta toate cele bune,

Baruch Șalom HaLevi Așlag

Fiul lui Baal HaSulam

Înapoi la pagina IGROT-SCRISORI – (link)

Înapoi la pagina IGROT-SCRISORI – (link)

24 mai 1966, Ajun de Şavuot

Pace şi tot ce e bun prietenului meu,

Îmi doresc să ştiu ce se întâmplă cu munca ta şi în special cu sănătatea ta.

„Dacă veţi urma legile Mele, dacă veţi păzi poruncile Mele şi le veţi îndeplini.” RASHI interpretează: „Este aceasta păzirea Miţvot [poruncilor]? Când spune, „dacă veţi păzi poruncile Mele”, atunci ne referim la păstrarea Miţvot. Deci, ce păstrează prin „Dacă veţi urma legile Mele”? – Că munceşte în Tora. Şi „Dacă veţi păzi poruncile Mele”? – Munca în Tora pentru „a păzi şi a păstra”.

Ar trebui să înţelegem de ce a spus că versetul „Dacă tu… în legile Mele”, înseamnă să munceşti în Tora. Nu putem să păstrăm „veţi păzi poruncile Mele”, dacă nu respectăm studiul Torei pentru a şti ce trebuie să facem? La urma urmei, cum putem respecta Miţvot dacă nu păstrăm „veţi urma legile Mele”?

Cu toate acestea, putem spune, dacă versetul ne spune să păstrăm Miţvot, trebuie să învăţăm mai întâi Tora. Nu este scris că acest lucru este necesar pentru că este imposibil să păstrăm Miţvot dacă nu le cunoaştem.

Cu toate acestea, aici este o problemă diferită decât studiul Torei pentru a şti cum să păstrăm Miţvot. Adică, chiar şi atunci când cunoaştem Miţvot, trupul nu vrea să le respecte. De exemplu, toată lumea ştie că există o Miţva de a iubi pe Creator, dar numai un număr de câţiva aleşi pot păstra Miţva de a iubi Creatorul, în timp ce întreaga lume se află sub conducerea iubirii de sine.

Pentru a putea observa Miţvot de dragul Creatorului, ni s-a dat remediul Torei, aşa cum au spus înţelepţii noştri: „Lumina din ea îl transformă”. Acest lucru se face în mod special prin munca în Tora. În măsura în care se angajează în Tora, în măsura în care el atrage lumina Torei, prin aceasta va avea puterea de a păstra Miţvot.

Aceasta este precizarea lui RASHI: „Dacă veţi urma legile Mele, însemnând munca în Tora”. Este aşa pentru că ştim despre învăţarea Torei pentru a cunoaşte Miţvot pe care ar trebui să le păstrăm din versetul „dacă veţi păzi poruncile Mele”. Prin urmare, spunem că versetul „Dacă veţi urma legile Mele”, vine să ne arate că trebuie să muncim în Tora.

RASHI interpretează despre aceasta: „şi să păziţi poruncile Mele” – să lucraţi în Tora pentru a păstra şi a păzi. Deşi nu pare să existe nici o legătură, ar trebui să trudim în Tora pentru a putea păstra şi păzi, deoarece prin muncă dobândim lumina Torei, iar lumina din ea reformează, de aici păstrarea şi păzirea.

Din toate cele de mai sus vedem puterea muncii – poate transforma tot răul din om în bine. De asemenea, ar trebui să facem două discernăminte în studiul Torei:

1. Să învăţăm legile pentru a şti ce trebuie să facem;
2. Să învăţăm Tora prin muncă, pentru a avea puterea de a păstra şi de a observa. În ultima parte, nu contează dacă învăţăm legi sau învăţăm Tora care nu vorbeşte deloc despre legi, ci doar că în Tora există loc de muncă, iar apoi Tora ne acordă lumina ei.

Fie ca Domnul să ne ajute să fim răsplătiţi cu lumina Torei.

Închei scrisoarea mea cu binecuvântarea Torei şi poate meritele Torei să ne protejeze şi să fim mântuiţi în orice fel, în corporalitate şi în spiritualitate. Fie ca în zilele noastre să fim recompensaţi cu răscumpărare totală, Amin.

Baruch Şalom HaLevi Aşlag

Fiul lui Baal HaSulam

Înapoi la pagina IGROT-SCRISORI – (link)

Înapoi la pagina IGROT-SCRISORI – (link)

13 februarie 1966

Pace şi tot ce este mai bun prietenului meu, pe care îl iubesc ca pe sufletul meu,

Îmi doresc să văd cum se întâmplă lucrurile la tine – cu sănătatea, supravieţuirea şi ce fac copiii tăi la şcoală. Nu am nici o ştire specială şi voi încheia scrisoarea mea cu cuvintele Torei.

Este scris în porţiunea săptămânală: „Şase zile să lucrezi, iar în ziua a şaptea să te odihneşti”. Aceasta înseamnă că Şabat-ul a fost stabilit pentru odihnă, iar zilele săptămânii au fost stabilite pentru lucru. Asta înseamnă că trebuie să lucrăm şi cine nu lucrează în timpul săptămânii nu păstrează „Şase zile să lucrezi”. Ce ar trebui să facă ucenicii înţelepţi, a căror lucrare este Tora?

Trebuie să interpretăm asta prin etică, precum şi să explicăm semnificaţia eticii. Asta înseamnă, ce se cere de la noi? Care este sensul păstrării Torei şi Miţvot [poruncilor]? Conform celor interpretate de Baal HaSulam, ele ne-au fost date ca un remediu prin care să realizăm scopul pe care trebuie să-l realizăm.

Prin urmare, mai întâi trebuie să înţelegem scopul creaţiei, motivul pentru care am intrat în această lume. Din cărţile sfinte se ştie că scopul creaţiei este de a face bine creaţiilor Sale (şi, conform regulii, vaca vrea să alăpteze viţelul mai mult decât vrea viţelul să sugă). Deci cine ne reţine de la primirea încântării şi plăcerii pe care Creatorul vrea să ni le dea?

Ei au explicat că este pentru a evita pâinea ruşinii. Adică, cel care primeşte un dar de la prietenul lui este ruşinat de asta. De aceea, pentru a nu ne ruşina de primirea plăcerii, ni s-a dat munca în Tora şi Miţvot, astfel încât prin munca în Tora şi Miţvot vom fi răsplătiţi cu primirea recompensei. Aceasta înseamnă că odată ce avem Kelim [vasele] potrivite pentru a primi plăcerea şi abundenţă de la Creator într-un mod în care nu este nici o ruşine în primirea plăcerii, vom primi abundenţă şi încântare de sus.

Acum vom înţelege ceea ce am întrebat mai sus. Ni s-au dat şase zile să lucrăm la calificarea Kelim. Acesta este motivul pentru care Şabat este numit Şvita [încetare/odihnă] din lucrare şi toate Kelim care au fost pregătite în ajunul Şabat-ului sunt umplute de Şabat, căci Şabat este o „similitudine a lumii viitoare”.

Conform celor de mai sus, vom înţelege etica în care trebuie să ne angajăm, înţelegând că avem nevoie de muncă pentru noi înşine, pentru a primi încântare şi plăcere, iar Creatorul ne va ajuta.

De la prietenul tău care îţi doreşte ţie şi familiei tale binecuvântări abundente şi succes, bucurie şi mulţumire,

Baruch Şalom HaLevi Aşlag

Înapoi la pagina IGROT-SCRISORI – (link)

Înapoi la pagina IGROT-SCRISORI – (link)

14 decembrie 1965

Permite-mi să clarific un pic cu privire la întrebarea ta: „Ce este decorarea asupra punctul de dorință”, despre care ai spus că a fost dificil să înțelegi.

Pentru a înțelege semnificația decorării, trebuie să înțelegem mai întâi că se referă la lucruri, ceea ce înseamnă că este dificil și se cer lămuriri.

Știm că în lume există doar două lucruri: Creatorul și creaturile. Aceasta înseamnă că Creatorul dorește să dea plăceri asupra creaturilor, după cum este scris: „Dorința Lui de a face bine creațiilor Sale”. Din acest discernământ, prima lume care a apărut este numită „lumea Ein Sof [fără sfârșit ], Ceea ce înseamnă că, din moment ce El dorește să facă binele, El a creat „existența din absență” dorința de a primi plăcerea pe care El dorește să o dea.

Desigur, acea dorință avea tocmai dimensiunea potrivită pentru primirea întregii lumini, altminteri, adică dacă Kli [vasul] este mai mic decât lumina, creatura nu va ieși în întregime și Creatorul cu siguranță a creat ceva întreg, ceea ce înseamnă că El a creat dorința de a primi acea lumină specifică pe care El a alocat-o pentru creaturi.

Și, conform acestei dorințe, lumina s-a extins și a umplut-o complet. Asta se considerată ca o lumină superioară care umple toată realitatea, de aceea se numește Ein Sof, deoarece voința de a primi nu a oprit și ocluzionat lumina, ci mai degrabă s-a extins în vasul de primire. Adică, dacă acest discernământ ar fi fost retras, nu ar fi existat nici un loc în care să fi fost simțită Dumnezeirea în lume. Chiar și atunci când Adam a fost scufundat în pofta de a primi plăceri numai pentru el însuși, el a simțit totuși Sfințenia. Numai odată ce Timțum [restricția] asupra primirii cu intenția de a fi pentru el însuși a avut loc, s-a întâmplat că cel care este scufundat în pofte nu simte bunăvoința și începutul lucrării este să crezi că există în lume Sfințenie. Acest lucru este valabil numai datorită ascunderii făcute de Țimțum.

Am aflat că în lumea Ein Sof „a venit în voia Lui… și S-a limitat pe Sine”. El interpretează că prin aceasta înseamnă că a existat o ascensiune a dorinței, deoarece voința de a primi este opusă dorinței de a dărui, de aceea a ales mai mult Dvekut [adeziune]. Dvekut înseamnă echivalența formei și el dorea să fie similar cu cel care a dăruit, așa că s-a limitat. Aceasta înseamnă că în Ein Sof se pare că a existat o opoziție între Kli și dăruitor până la punctul în care trebuia să o corecteze, iar pentru această corecție el a înființat Țimțum.

El introduce Pirkey de Rabi Eliezer, unde este scris că, înainte ca lumea să fie creată, a existat „El și numele Lui sunt unul”. Aceasta înseamnă că nu există nici o diferență între lumina, numită „El” și „Numele Lui”, care este Kli, adică voința de a primi. El interpretează faptul că Kli este numit „Numele Lui”, deoarece Șmo [numele Lui] în Gematria este Rațon [dorință]. Dar, în conformitate cu aceasta, este derutant, pentru că dacă nu există o opoziție între Kli și lumină, de ce a existat o necesitate de a efectua o corectare încât să existe echivalență, până la punctul în care, pentru acest motiv, a realizat Țimțum? Acesta este motivul pentru care explică faptul că această corecție nu se datora unei lipse, în care simțea că există o opoziție, ci pentru a decora.

Putem înțelege diferența dintre decorare și lipsă printr-o alegorie. Un rabin al orașului a făcut o convenție și a trimis vorbă către toți oamenii bogați și respectabili din oraș să se adune în sinagogă, pentru că voia să le spună ceva. Rabinul a venit pe podium și a ținut o predică sinceră despre mărimea și importanța carității. Apoi le-a spus că, de vreme ce un om bun, un ucenic înțelept, tocmai a sosit din străinătate și are copii și o familie de opt persoane și nu au mâncare pentru nici măcar o masă, nici un loc unde să rămână și familia este acum în secția de femei a sinagogii, așa că ar vrea ca fiecare să doneze mai mult decât poate pentru că este într-adevăr o chestiune de viață și de moarte, deoarece nu au unde să stea. Iar rabinul plângea amar.

Firește că oamenii din Israel sunt toți milostivi și fiecare a dat mai mult decât au putut și s-au strâns mii de lire pentru această familie, deoarece toată lumea a simțit lipsa și drept urmare, fiecare a participat la remedierea lipsei pe care o simțeau.

În anul următor, rabinul a adunat puternicul și respectabilul oraș și le-a ținut o altă predică de inimă și a plâns și a oftat cu atâta amărăciune încât putea să i se rupă inima. El a lăsat să se știe meritul Mițvei (faptă bună / poruncă) de milă – că prin milă vom ieși din exil și vom fi răsplătiți cu răscumpărare totală.

Apoi le-a spus că soția lui se afla la o nuntă a unui bogat care a venit din Statele Unite și a văzut acolo că soția bogatului avea o blană costisitoare care costa 3.000 de lire și un inel cu diamante care costa încă 3.000 de lire, așa că acum îi cere să-i cumpere aceste bijuterii de 6.000 de lire. Rabinul a plâns amar și le-au cerut să aibă milă de el și să-i dea acea sumă. El nu le-ar fi cerut dacă nu ar fi văzut că anul trecut i-au dat 6000 de lire pentru ca săracul să poată trăi împreună cu familia lui și trebuia să fie așa pentru că au inimi milostive, așa că le cere aceeași sumă pentru bijuterii pentru soția sa, așa că a plâns și a strigat: „Iudei, O, iudei milostivi!”

Firește, cu cât rabinul a strigat mai mult, cu atât mai mult au râs de el și au spus: „Să ne simțim rău pentru nevasta ta, pentru că vrea să se decoreze? Ce milă există aici? Cu săracul a existat o necesitate și acest lucru se numește ’lipsă’. Am simțit cu toții lipsa, așa că fiecare dintre noi s-a simțit obligat să o repare”.

Din această alegorie putem înțelege diferența dintre lipsă și decorare: lipsa este atunci când ești suferind și lipsit; Atunci poți vorbi de milă. Dar când ai o casă bogată, dar nu bijuterii, care sunt accesorii pe care numai câteva persoane din generație le au, nu poți vorbi despre o lipsă, deoarece poți trăi și fără ele.

De asemenea, aici. Lumina a umplut toată voința de a primi până când nu a fost loc gol, fără abundență, așa cum este scris că lumina superioară a umplut toată realitatea și nu a existat nici un gol. Acesta este numit „El și numele Lui sunt unul”, când nu se discerne o diferență între lumină și Kli, deoarece fără Kli, lumina nu ar putea să se extindă, deoarece dorința de a face bine creațiilor Sale nu poate lucra fără existența dorinței de a primi. Prin urmare, nu exista nici o distincție între lumină și Kli, deoarece ambele sunt la fel de importante în ceea ce privește scopul.

Acest lucru ridică întrebarea: „De ce a existat un Țimțum?” Răspunsul este că Țimțum a fost pentru a decora. Aceasta înseamnă că sunt necesare decorațiuni pentru a îmbunătăți darul. Deși acum are abundență pentru că lumina umple întregul Kli, este încă posibil să o facem mai bine, ceea ce înseamnă că primirea abundenței nu va fi privită ca primire, ci ca dăruire, prin a face primire pentru a dărui, ceea ce este privită drept dăruire reală.

Acesta este motivul pentru care Timțum este privit ca o alegere liberă, ceea ce înseamnă că el a avut de ales să nu facă Țimțum, deci, cine l-a forțat? La urma urmei i-a fost dat și a primit, și dacă dorea, putea să rămână în acea stare și să aibă abundență. Cu toate acestea, el a ales că este mai bine să realizeze Țimțum și să primească numai pentru a da, pentru că el va fi egal cu Emanatorul.

Numai după aceea, după Țimțum, asta devine o lipsă, pentru că este o regulă faptul că o dorință din partea superioară devine o lege obligatorie în cea inferioară. Prin urmare, cel inferior nu mai are de ales, ceea ce înseamnă că, chiar și atunci când dorește, nu îi este dat. Rezultă că acum, după Țimțum, dorința de a primi este privită ca o lipsă pentru că nu mai poți primi nimic în ea și este considerată ca întuneric. Numai atunci când începem să facem lucruri pentru a dărui, începem să ne egalizăm în formă și să începem să ieșim din regula Țimțum. Apoi începem să simțim Dumnezeirea, în măsura în care putem lucra pentru a dărui.

Dacă ai mai multe întrebări pe această temă, scrie-mi locurile pe care le găsești confuze și voi încerca să le explic cât mai bine posibil. Dar, mai ales, trebuie să sperăm că Creatorul ne va da și dărui motivul celui superior astfel încât să putem înțelege și să învățăm să auzim, să învățăm și să ne învățăm pe noi înșine, să păstrăm, să facem și să păzim.

Înapoi la pagina IGROT-SCRISORI – (link)

Înapoi la pagina IGROT-SCRISORI – (link)

26 aprilie 1965

Pace și tot ce e mai bun prietenului meu,

Te rog să-mi scrii frecvent despre ce mai faceți tu și familia ta, despre sănătatea și îngrijirea voastră, căci devin foarte îngrijorat dacă nu aud ceva de la voi.

Raban Gamlier ar spune: „Oricine nu a spus aceste trei lucruri la Paște, nu și-a îndeplinit datoria. Acestea sunt: Pesah [Paște], Mața [azimă] și Maror (plantă amară)”. Trebuie să interpretăm ce înseamnă asta în etică. Se știe că ordinea lucrării este aceea că trebuie să înceapă și apoi vine ajutorul de sus. Așa cum au spus înțelepții noștri, „Înclinația omului îl învinge în fiecare zi și caută să-l omoare și dacă nu ar fi fost ajutorul Creatorului, el nu ar depăși-o”. Aceasta înseamnă că numai atunci când cineva vrea să lucreze, primește ajutor de sus.

Cu toate acestea, există o regulă că cineva primește ajutor doar atunci când are nevoie de el, adică atunci când vede că nu poate face ceva singur. În caz contrar, cererea de ajutor nu este o solicitare veritabilă, deoarece știe că o poate face singur, dar este leneș, iar leneșii nu primesc nici un ajutor, deoarece doar cei care doresc Creatorul primesc ajutor, așa cum spuneau înțelepții noștri „ Fii la fel de feroce ca un leopard, la fel de ușor ca un vultur, să alergi ca o gazelă și la fel de puternic ca un leu”.

Prin urmare, ordinea este că începutul este o stare de Mața, din cuvintele Mața și Meriva [ceartă], așa cum este scris: „Când s-au luptat cu Domnul” și, așa cum au spus înțelepții noștri, „O înclinație bună față de înclinația rea, așa cum se spune: ’Fii supărat, dar nu păcătui’”. RASHI interpretează: „Faceți război cu înclinația rea”.

Atunci când o persoană face război cu ea în fiecare zi, dar vede că nu s-a deplasat nici un centimetru, ci dimpotrivă, starea s-a înrăutățit, începe să simtă amar. Aceasta se numește Maror (planta amară). Este, așa cum scria sfântul ARI, că la momentul răscumpărării Israel era în cele patruzeci și nouă de porți ale impurității, și apoi Creatorul le-a apărut și i-a răscumpărat.

Acest lucru este cu adevărat greu de înțeles: cum se poate spune că înainte ca Moise și Aaron să vină la poporul lui Israel ca mesageri ai Creatorului, ei nu erau atât de adânciți în porțile impurității, ci numai după ce au venit Moise și Aaron și au văzut toate semnele și dovezile care erau în Egipt, s-au adâncit în porțile impurității? Chestiunea este că totul depinde de senzație. Nu se poate simți adevărata realitate în sine, așa cum spuneau înțelepții noștri, „cineva nu-și vede propriile greșeli” și „cineva învață Tora numai acolo unde dorește inima”. Prin urmare, el nu poate vedea adevărul așa cum este cu adevărat. Mai degrabă, capacitatea de a vedea adevărul este forma de ajutor de sus.

De aceea, înainte ca Moise și Aaron să vină, ei nu au văzut adevărul. Dar după aceea, când au văzut toate semnele, li s-a dat să vadă adevărul așa cum este. Adică, au văzut că au fost la cel mai mic nivel, în cele patruzeci și nouă de porți ale impurității.

Și apoi au fost răsplătiți cu răscumpărare. Adică, după ce au simțit amărăciunea, au putut să facă o adevărată rugăciune asupra situației lor. Rezultă că și Maror este un ajutor din partea Creatorului, adică prin Moise și Aaron, și semnele și dovezile pe care le-a arătat Creatorul.

Și apoi ei au fost răsplătiți cu Pesah (Paștele), ceea ce înseamnă că, Creatorul a trecut peste casele copiilor lui Israel. Acesta este sensul „sărind peste”, numit „sărind peste grade”.

În mod normal, cel care învață o înțelepciune adaugă treptat. Dar aici a fost opusul – de fiecare dată coborau câte puțin în impuritate și numai atunci când vedeau starea lor reală, puteau să ceară Creatorului printr-o rugăciune reală, iar atunci Creatorul i-a ajutat.

Acesta este sensul lui Pesah, Mața și Maror, care merg împreună. În caz contrar, nu este posibilă acordarea răscumpărării. Literele lui Gola [galut-exil] și Gheula [răscumpărarea] sunt aceleași [în ebraică], iar singura diferență dintre ele este Alef. Acest lucru ne arată că numai atunci când cineva simte exilul, îi este dezvăluit Alef, care este campionul lumii.

Prin aceasta vom înțelege ceea ce înțelepții noștri au spus: „Ce este Maror? Hasa [salată verde]. Și de ce se numește Hasa? Fiindcă Milostivul [a avut milă] de noi”.

Acest lucru este greu de înțeles, deoarece înțelegem că o indicație prin care Creatorul ne-a cruțat ar fi trebuit să fie cu ceva dulce și nu cu ceva amar. Dar așa cum am spus mai sus, pentru ca cineva să primească ajutor de la Creator, trebuie să simtă mai întâi amărăciunea situației și este imposibil să simți amărăciunea deoarece „cineva nu-și vede propriile greșeli”. Numai prin ajutorul Creatorului se poate vedea o stare adevărată. Acesta este motivul pentru care există indicația de Maror – că Milostivul a avut milă de noi și ne-a arătat adevărata noastră stare, care este amară, iar apoi putem fi răsplătiți cu mântuirea și răscumpărarea.

Fie ca Domnul să ne trimită curând răscumpărarea completă.

De la prietenul tău care îți dorește ție și familiei tale pace, sănătate și multă mulțumire, Amin.

Baruch Șalom Așlag

Înapoi la pagina IGROT-SCRISORI – (link)